I rezirea

Jurnalele
VAMPIRILOR 1
L. J. S M I T H
Traducere d i n limba engleză d e
MIRELLA ACSENTE

L E D A
GRUPUL, EDITORIAL CORINT
 :!

4 septembrie

ragă Jurnalule,
Azi o să se întâmple ceva îngrozitor.
Nu ştiu de ce am scris asta. E o nebunie.
N-am nici un motiv să Jiu prost dispusă, ba chiar am
/oale motivele să Jiu Jericită, dar...
Dar iată-mă aici, la 5.30 dimineaţa, trează şi
speriată. Continui să-mi spun că m-a zăpăcit diferenţa
de fus orar între Franţa şi State, dar asta nu explică de
i t mă simt atât de speriată. Atât de pierdută.
Alaltăieri, când mătuşa Judith, Margaretşi cu mine
veneam cu maşina de la aeroport, am avut un sentiment
atât de ciudat. Când am intrat pe strada noastră, mi-am
\/>i/s dintr-odată: „Mami şi tati.ne aşteaptă acasă.
8 • Jurnalele Vampirilor
Pun pariu că or să fie pe veranda din faţa casei sau în
living, uitându-se pe fereastră. Cred că le-a fost atât de
dor de mine."
Ştiu. Sună total aiurea.
Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală,
tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am
apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa
Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am
rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe momi
coborând scările sau pe tati strigând din living.
în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei
valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa­
tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem
acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită
de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut
vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de
cumplit pierdută.
Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună?
M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna
am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră,
cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine
am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a
cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi
văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum
doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de
ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea.
Trezirea • 9
Dar în clipa asta totul mi se pare ciudat, ca şi cum
nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta
aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e
numai al meu, doar că nu-l pot găsi.
Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de
şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am
avut chefsă vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a
spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar
mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la
mine cu o privire ciudată.
Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să
ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta
sunt oare speriată? Mi-e frică de ei?
E l e n a Gilbert se opri din scris. Se uită la ultimul
r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r
d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră.
Apoi, cu un gest b r u s c , înălţă c a p u l şi a r u n c ă stiloul
şi caietul în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi
a t e r i z a r ă p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră.
E r a total r i d i c o l .
De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu
o a m e n i i ? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în
picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o
roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire înspre
oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra
8 • Jurnalele Vampirilor
Pun pariu că or să Jie pe veranda din faţa casei sau în
living, uitându-se pefereastră. Cred că le-a fost atât de
dor de mine."
Ştiu. Sună total aiurea.
Dar chiar şi când am văzut casa şi veranda goală,
tot am crezut asta. Am urcat în fugă treptele şi am
apăsat pe clanţă şi am bătut în uşă. Iar când mătuşa
Judith a descuiat uşa, m-am năpustit înăuntru şi am
rămas în hol ascultând, aşteptând s-o aud pe mami
coborând scările sau pe tati strigând din living.
în acea clipă, mătuşa Judith a dat drumul unei
valize pe podea, cu un zgomot asurzitor, chiar în spa­
tele meu, a scos un oftat adânc şi a spus: „Suntem
acasă." Şi Margaret a râs. Iar eu m-am simţit copleşită
de cel mai îngrozitor sentiment pe care l-am avut
vreodată. Niciodată nu m-am simţit atât de total şi de
cumplit pierdută.
Acasă. Sunt acasă. De ce sună asta ca o minciună?
M-am născut aici, în Fell's Church. întotdeauna
am locuit în casa asta. Iar asta e tot vechea mea cameră,
cu urmele de ars pe duşumea de când Caro line şi cu mine
am încercat să fumăm pe furiş nişte ţigări în clasa a
cincea şi aproape ne-am sufocat. Mă uit pe fereastră şi
văd gutuiul mare în care s-au urcat Matt şi băieţii acum
doi ani, apărând neinvitaţi la petrecerea în pijama de
ziua mea. Ăsta e patul meu, scaunul meu, comoda mea.
Trezirea • 9
Dar în clipa asta totul mi separe ciudat, ca şi cum
nu aici ar fi locul meu. Eu sunt cea care nu are ce căuta
aici. Şi cel mai rău e că simt că există un loc care e
numai al meu, doar că nu-l pot găsi.
Ieri am fost prea obosită şi am ratat prima zi de
şcoală. Meredith a luat orarul pentru mine, dar n-am
avut chef să vorbesc cu ea la telefon. Mătuşa Judith le-a
spus tuturor celor care au sunat că diferenţa de fus orar
mă terminase şi că dormeam, dar la cină s-a tot uitat la
mine cu o privire ciudată.
Dar azi trebuie să mă văd cu ceilalţi. Ar trebui să
ne întâlnim cu toţii în parcare înainte de ore. De-asta
sunt oare speriată? Mi-e frică de ei?
E l e n a Gilbert se opri din scris. Se u i t ă la ultimul
r â n d d i n j u r n a l , apoi clătină din c a p , cu stiloul în a e r
d e a s u p r a caietului m i c cu coperţi de catifea albastră.
Apoi, cu un gest b r u s c , î n ă l ţ ă c a p u l şi a r u n c ă stiloul
şi c a i e t u l în b o v i n d o u , u n d e r i c o ş a r ă inofensiv şi
aterizară p e b a n c h e t a c u p e r n e d e sub fereastră.
E r a total ridicol.
De c â n d îi e r a ei, E l e n a Gilbert, frică să se v a d ă cu
oamenii? De c â n d îi e r a ei frică de ceva? Se ridică în
picioare şi îşi b ă g ă furioasă mâinile într-un c h i m o n o
roşu de m ă t a s e . Nu a r u n c ă nici o privire î n s p r e
oglinda veneţiană bogat o r n a m e n t a t ă de deasupra
10 • Jurnalele Vampirilor
c o m o d e i d i n l e m n d e cireş; ştia c e a r v e d e a . E l e n a
Gilbert, b l o n d ă , subţire şi calmă, cea care i m p u n e a
m o d a în liceul ei, elevă în u l t i m u l a n , fata pe c a r e
orice b ă i a t o voia şi în locul căreia orice fată voia să
fie. C a r e în această clipă avea pe faţă o î n c r u n t a r e
n e o b i ş n u i t ă şi buzele strânse.
O baie fierbinte şi nişte cafea, şi o să mă calmez,
se g â n d i ea. R i t u a l u l spălatului şi î m b r ă c a t u l u i din
fiecare d i m i n e a ţ ă e r a liniştitor, şi ea îl prelungi, sco­
tocind p r i n t r e noile h a i n e c u m p ă r a t e d e l a Paris. î n
cele din u r m ă alese un tricou roz p a l şi o fustă p a n ­
talon foarte scurtă din in alb care o făceau să a r a t e ca
o î n g h e ţ a t ă de z m e u r ă . T o c m a i b u n ă de m â n c a t , îşi
spuse, şi din oglindă o privi o fată cu un z â m b e t tai­
nic. T e m e r i l e ei de m a i d e v r e m e dispăruseră, uitate.
— E l e n a ! U n d e eşti? O să întârzii la şcoală!
V o c e a ajunse p â n ă la ea de la p a r t e r .
Elena îşi m a i trecu o d a t ă peria prin p ă r u l mătăsos
şi şi-1 prinse la spate cu o panglică roz aprins. Apoi îşi
luă rucsacul şi coborî scările.
In b u c ă t ă r i e , M a r g a r e t , surioara ei de p a t r u ani,
m â n c a cereale la masă, iar m ă t u ş a J u d i t h prăjea ceva
p e plită. M ă t u ş a J u d i t h e r a g e n u l d e femeie c a r e
p ă r e a î n t o t d e a u n a vag agitată; avea o faţă îngustă şi
plăcută, iar p ă r u l ei e r a deschis la c u l o a r e şi zburlit,
strâns neglijent. E l e n a o sărută pe o b r a z .
Trezirea * 11
- Bună dimineaţa la toată lumea. î m i pare rău
că n - a m timp p e n t r u micul dejun.
— D a r , E l e n a , nu p o ţ i să pleci fără să m ă n â n c i
ceva. Ai nevoie de p r o t e i n e . . .
- O să iau o gogoaşă pe d r u m , î n a i n t e de şcoală,
spuse veselă E l e n a .
O sărută pe M a r g a r e t în creştet, pe p ă r u l cânepiu,
şi se întoarse către uşă.
— Dar, Elena...
— Şi o să mă d u c p r o b a b i l a c a s ă la M e r e d i t h
sau B o n n i e d u p ă şcoală, aşa c ă n u m ă a ş t e p t a ţ i
cu m a s a . P a !
— Elena...
E l e n a e r a deja la uşa de la i n t r a r e . O închise în
u r m a ei, î n t r e r u p â n d protestele mătuşii J u d i t h , şi păşi
pe v e r a n d a casei.
Şi se o p r i .
T o a t e s e n t i m e n t e l e d e p r i m a n t e d i n a c e a dimi­
n e a ţ ă o copleşiră din n o u . Neliniştea, t e a m a . Şi p r e ­
simţirea că avea să se î n t â m p l e ceva îngrozitor.
M a p l e Street e r a pustie. Casele victoriene înalte
p ă r e a u c i u d a t e şi t ă c u t e , ca şi c u m ar fi fost t o a t e
goale pe d i n ă u n t r u , la fel ca nişte case de pe un pla­
t o u de filmare p ă r ă s i t . P ă r e a u goale de oameni, d a r
pline de lucruri stranii care o u r m ă r e a u .
12 • Jurnalele Vampirilor
Asta era; cineva o u r m ă r e a . C e r u l de d e a s u p r a nu
e r a albastru, ci lăptos şi o p a c , a s e m e n e a u n u i cas­
t r o n uriaş r ă s t u r n a t c u g u r a î n j o s . A e r u l e r a înă­
b u ş i t o r şi E l e n a e r a c o n v i n s ă că nişte o c h i e r a u
aţintiţi a s u p r a ei.
Z ă r i ceva î n t u n e c a t p r i n t r e r a m u r i l e b ă t r â n u l u i
gutui din faţa casei.
E r a o cioară, stând la fel de n e m i ş c a t ă ca şi frun­
zele p ă t a t e cu g a l b e n d i n j u r u l ei. Ai ei e r a u ochii
c a r e o priveau.
î n c e r c ă să-şi s p u n ă că era ridicol, d a r într-un fel
ştia. E r a cea m a i m a r e cioară pe care o văzuse vreo­
d a t ă , grasă şi lucioasă, cu c u r c u b e i e s t r ă l u c i n d în
p e n e l e ei î n t u n e c a t e . îi v e d e a l i m p e d e fiecare deta­
liu: g h e a r e l e n e g r e l a c o m e , ciocul ascuţit, ochiul
n e g r u care lucea.
Stătea complet nemişcată, încât p u t e a foarte bine
să fie o statuie de c e a r ă a unei păsări. D a r în t i m p ce
se u i t a la ea, E l e n a simţi c u m se înroşeşte, c u m
c ă l d u r a o c u p r i n d e în valuri, a r z â n d u - i obrajii şi
gâtul. C ă c i c i o a r a . . . o p r i v e a . O p r i v e a în felul în
c a r e o priveau băieţii a t u n c i c â n d p u r t a c o s t u m de
baie sau o bluză t r a n s p a r e n t ă . Ca şi c u m o d e z b r ă c a
din ochi.
î n a i n t e să-şi d e a s e a m a ce face, îşi lăsă j o s rucsa­
cul şi ridică o p i a t r ă din d r u m .
Trezirea • 13
— P l e a c ă de-aici, spuse, şi-şi a u z i v o c e a t r e m u ­
r â n d de furie. Pleacă! D u - t e de-aici\
Şi, rostind ultimul cuvânt, a r u n c ă p i a t r a .
U r m ă o ploaie de frunze, însă cioara se înălţă spre
cer neatinsă. Aripile ei e r a u uriaşe şi făceau z g o m o t
cât p e n t r u un stol întreg de ciori. E l e n a se g h e m u i ,
brusc p a n i c a t ă a t u n c i c â n d p a s ă r e a trecu c h i a r peste
c a p u l ei, iar p a l a de v â n t stârnită de m i ş c a r e a aripi­
lor îi ciufuli p ă r u l blond.
D a r cioara se înălţă din n o u şi se roti în înalturi, o
siluetă î n t u n e c a t ă profilată p e cerul alb c a h â r t i a .
Apoi, cu un c r o n c ă n i t răguşit, se î n d e p ă r t ă în direcţia
pădurii.
E l e n a se î n d r e p t ă încet de spate, a p o i se u i t ă în
jur, stânjenită. Nu-i v e n e a să c r e a d ă că t o c m a i făcuse
aşa ceva. D a r a c u m că p a s ă r e a dispăruse, cerul p ă r e a
la fel ca în fiecare zi. Un v â n t uşor făcea frunzele să
se mişte şi E l e n a trase a e r a d â n c în p i e p t . In j o s u l
si lăzii, o u ş ă se deschise şi m a i m u l ţ i copii ieşiră
afară, r â z â n d .
L e z â m b i , apoi respiră din n o u , u n val d e u ş u r a r e
s l r ă b ă t â n d - o a s e m e n e a căldurii soarelui. Cum a
p u t u t să fie a t â t de p r o a s t ă ? E r a o zi frumoasă, care
p r o m i t e a m u l t e l u c r u r i frumoase, ş i n i m i c r ă u n u
avea să se î n t â m p l e .
14 • Jurnalele Vampirilor
N i m i c r ă u nu avea să se î n t â m p l e — d o a r că ea o
să întârzie la şcoală. T o a t ă l u m e a o să stea s-o aştepte
în p a r c a r e .
D a r p o ţ i să le spui că te-ai o p r i t să a r u n c i cu o
p i a t r ă î n t r - u n tip c a r e t r ă g e a cu ochiul, îşi spuse şi
a p r o a p e chicoti. Ei, asta le va da de gândit.
F ă r ă să m a i a r u n c e o privire în spate la gutui, o
p o r n i cât p u t u de r e p e d e în josul străzii.
C i o a r a se n ă p u s t i p r i n frunzişul din vârful steja­
rului uriaş şi Ştefan îşi î n ă l ţ ă a u t o m a t c a p u l . C â n d
văzu că era d o a r o p a s ă r e , se relaxa. O c h i i îi cobo-
r â r ă la forma albă şi i n e r t ă pe care o ţinea în m â i n i ,
şi chipul i se crispa uşor a p ă r e r e de r ă u . Nu avusese
de g â n d să o o m o a r e . Ar fi v â n a t ceva m a i m a r e
decât un i e p u r e d a c ă ar fi ştiut cât de înfometat era.
D a r , sigur, asta e r a c h i a r c e e a ce îl speria: nu ştia
niciodată cât de m a r e avea să-i fie foamea, sau ce ar
trebui să facă p e n t r u a şi-o satisface. Avea n o r o c că
d e d a t a asta o m o r â s e d o a r u n i e p u r e .
R ă m a s e în picioare, lângă stejarii b ă t r â n i , cu soa­
rele filtrat p r i n t r e frunze căzându-i pe p ă r u l ondulat,
în jeanşi şi tricou, Ştefan Salvatore a r ă t a î n t o c m a i ca
un elev obişnuit de liceu.
D a r n u era.
Trezirea • 15
Venise să se h r ă n e a s c ă în a d â n c u l p ă d u r i i , acolo
unde n i m e n i nu-1 p u t e a v e d e a . A c u m îşi t r e c e a c u
n limba peste gingii şi b u z e , să se asigure că nu
in.II rămăsese nici u n strop d e sânge p e ele. N u voia
.1 i işte nimic. M a s c a r a d a asta e r a şi aşa suficient de
r i , I I d e dus p â n ă l a c a p ă t .
Pentru o clipă se î n t r e b ă , d i n n o u , d a c ă n-ar tre­
i m i pur şi simplu să r e n u n ţ e la tot. P o a t e că ar t r e b u i
i II întoarcă în Italia, î n a p o i în ascunzişul lui. C u m
• I' ,<• gândise că ar p u t e a să t r ă i a s c ă d i n n o u în
lumină?
I )ar se săturase de viaţa în u m b r ă . Se săturase de
întuneric şi d e lucrurile c a r e vieţuiau î n el. Şi în pri­
m u l r â n d s e săturase s ă fie singur.
Nu ştia exact de ce alesese FelPs C h u r c h , din Vir-
riin.i. D u p ă s t a n d a r d e l e lui, e r a u n oraş t â n ă r ; cele
ni.ii vechi clădiri fuseseră ridicate c u d o a r u n secol şi
|umătate în u r m ă . D a r amintirile şi stafiile R ă z b o i u ­
lui Civil î n c ă m a i d ă i n u i a u acolo, la fel de reale ca
.upermarketurile şi m a g a z i n e l e cu fast-food.
Ştefan a p r e c i a respectul p e n t r u trecut. Se g â n d i
• i p o a t e ar ajunge să-i p l a c ă o a m e n i i din Fell's
< lliurch. Şi p o a t e —poate — ar reuşi să-şi găsească
u n loc p r i n t r e ei.
Desigur, n i c i o d a t ă n-o să fie a c c e p t a t cu totul.
Gândul îi a r c u i b u z e l e î n t r - u n z â m b e t a m a r . Ştia
 Trezirea • 17
16 * Jurnalele Vampirilor

p r e a b i n e că nu t r e b u i a să spere asta. Nu va exista înapoi si văzu că c i o a r a părăsise c o p a c u l şi c o b o r â s e

nicicând un loc căruia să-i a p a r ţ i n ă pe de-a-ntregul, I " iepure.

u n d e va p u t e a să fie el însuşi. Era ceva sinistru în felul în care îşi î n t i n d e a aripile

I li ite trupul alb fără viaţă, ceva sinistru şi triumfător.
D o a r d a c ă alegea s ă trăiască p r i n t r e u m b r e . . .
Ştefan simţi c u m i se p u n e un n o d în gât şi vru să se
î n d e p ă r t ă iute g â n d u l . R e n u n ţ a s e l a î n t u n e r i c ;
întoarcă şi să a l u n g e p a s ă r e a . D a r şi ea e r a la fel de
lăsase u m b r e l e în u r m ă . Ştergea din viaţa lui toţi acei
îndreptăţită să m ă n â n c e ca şi vulpea, îşi spuse.
ani lungi şi o lua de la c a p ă t , astăzi.
I ..i fel ca şi el.
Ştefan îşi d ă d u s e a m a că încă m a i ţinea în m â i n i I >acă a v e a să v a d ă d i n n o u p a s ă r e a , o să-i isco-
i e p u r e l e . îl aşeză cu grijă j o s , pe un p a t de frunze di .1 i ;i mintea, hotărî el. D a r a c u m îşi l u ă privirea de
a r ă m i i d e stejar. D e p a r t e , m u l t p r e a d e p a r t e p e n t r u li I ii >ară şi grăbi pasul p r i n p ă d u r e , h o t ă r â t . Nu voia
a fi desluşite de o u r e c h e o m e n e a s c ă , r e c u n o s c u zgo­ i i n i . i i z i e la liceul „ R o b e r t E. L e e " .
motele făcute de un vulpoi.
H a i d e , v i n o î n c o a c e , frate v â n ă t o r , îşi spuse el
trist. M i c u l dejun te-aşteaptă.
îşi a r u n c ă p e u n u m ă r j a c h e t a ş i a t u n c i observă
c i o a r a care îl tulburase m a i d e v r e m e . E r a tot coco­
ţ a t ă în stejar şi p ă r e a să-1 privească. E r a ceva în n e ­
regulă cu ea.
V r u să trimită spre ea un g â n d iscoditor, p e n t r u a
o cerceta, d a r se opri. Adu-ţi a m i n t e de p r o m i s i u n e a
făcută, îşi spuse. Nu foloseşti Puterile decât d a c ă este
absolut necesar. D o a r d a c ă nu ai altă soluţie.
M i ş c â n d u - s e a p r o a p e n e a u z i t p r i n t r e frunzele
m o a r t e şi crenguţele uscate, se î n d r e p t ă către margi­
n e a p ă d u r i i . Acolo îşi lăsase m a ş i n a . Se uită o d a t ă

2
l e n a fu î n c o n j u r a t ă de ceilalţi d i n clipa în
c a r e păşi î n p a r c a r e a liceului. T o a t ă l u m e a
e r a a c o l o , t o a t ă gaşca p e c a r e n u o m a i
văzuse de la sfârşitul lui iunie, plus p a t r u sau cinci
pisălogi care sperau să câştige p o p u l a r i t a t e p r i n aso­
cierea cu ei. Pe r â n d , E l e n a p r i m i îmbrăţişările de
b u n venit ale m e m b r i l o r grupului ei.
C a r o l i n e se înălţase cu cel p u ţ i n doi c e n t i m e t r i şi
e r a m a i suplă ca niciodată, tot m a i a s e m ă n ă t o a r e cu
un m a n e c h i n din Vogue. O salută cu răceală pe E l e n a
şi se d ă d u înapoi, cu ochii ei verzi îngustaţi ca ai u n e i
pisici.
B o n n i e nu crescuse deloc, şi c a p u l ei b u c l a t şi
roşcat abia ajungea la b ă r b i a Elenei c â n d îşi a r u n c ă
braţele în j u r u l ei. Stai p u ţ i n — bucle? îşi spuse Elena.
O împinse d e o p a r t e pe fata m a i mică.
Trezirea * 19
Bonnie! Ce ţi-ai făcut la p ă r ?
I|i place? C r e d c ă m ă face s ă p a r m a i înaltă.
Bl >uiiie îşi înfoie buclele deja înfoiate şi z â m b i , cu
• I < ă p r u i scânteind de î n c â n t a r e , cu feţişoara ei
u i l " i m ă d e i n i m ă strălucind.
Elena trecu m a i d e p a r t e .
M c r e d i t h . N u te-ai s c h i m b a t deloc.
Si n 111 >răţişară cu d r a g . De M e r e d i t h îi fusese m a i
doi ca de oricine altcineva, se g â n d i E l e n a , u i t â n -
1
du la lata înaltă. M e r e d i t h nu se farda niciodată,
•i II o r i c u m , cu pielea ei măslinie perfectă şi genele
lunii şi negre, nici n u avea nevoie. A c u m , o studia
i II I li na cu o s p r â n c e a n ă ridicată.
Ei, p ă r u l t ă u e cu d o u ă n u a n ţ e m a i deschis de
i i o a r e . . . D a r u n d e e b r o n z u l ? C r e d e a m că te dis-
i" i | i c Riviera franceză.
Şl ii d o a r că eu nu mă b r o n z e z niciodată.
I.l'ii.i îşi ridică mâinile p e n t r u a le cerceta. Pielea
• i i I" i fectă, p r e c u m p o r ţ e l a n u l , d a r la fel de albă şi
i i i n.inslucidă ca a lui B o n n i e .
Si ai puţin, e x c l a m ă Bonnie, a p u c â n d o m â n ă a
I li in i mi-am a d u s a m i n t e de ceva. Ia ghiciţi ce am
"i i ^ . i i vara asta d e l a verişoara m e a ! î n a i n t e c a vreu­
n u l dintre cei din j u r s ă s p u n ă ceva, e a î i i n f o r m ă tri-
111111.11o.ne: Cititul în p a l m ă !
Il auziră câteva g e m e t e , a p o i câteva râsete.
20 • Jurnalele Vampirilor
— R â d e ţ i c â t vreţi, spuse B o n n i e , n e t u l b u r a t ă .
V e r i ş o a r a m e a mi-a spus c ă sunt u n m e d i u m b u n . I a
să v e d e m . . .
Studie p a l m a Elenei
— Grăbeşte-te, altfel o să î n t â r z i e m , spuse Elena,
puţin nerăbdătoare.
— Bine, b i n e . U i t e , asta e linia vieţii tale — sau
e linia inimii?
C i n e v a din g r u p chicoti.
— Şşt, făcu Bonnie, p ă t r u n d în abis. V ă d . . . v ă d . . .
D e o d a t ă , chipul lui B o n n i e se albi, ca şi c u m fata
s-ar fi speriat brusc. O c h i i ei c ă p r u i se făcură m a r i ,
d a r a c u m nu m a i p ă r e a să se uite la p a l m a Elenei, ci
prin ea — la ceva înfricoşător.
— O să cunoşti un străin înalt şi b r u n e t , m u r m u r ă
M e r e d i t h din spatele ei, şi se a u z i r ă iar chicoteli.
— Brunet, da, şi s t r ă i n . . . D a r nu înalt, spuse Bon­
nie cu o voce şoptită, î n d e p ă r t a t ă . Deşi, c o n t i n u ă ea
d u p ă o clipă, cu un a e r n e d u m e r i t , a fost înalt o d a t ă .
O c h i i ei căprui, m a r i , se ridicară uimiţi către E l e n a .
D a r asta e imposibil... nu? D ă d u brusc d r u m u l m â i ­
nii Elenei, a p r o a p e a r u n c â n d - o d e p a r t e d e ea. N u
vreau să m a i v ă d nimic.
— In regulă, spectacolul s-a t e r m i n a t . H a i d e ţ i să
m e r g e m , le spuse E l e n a celorlalţi, vag iritată.
î n t o t d e a u n a considerase că şmecheriile astea cu
m e d i u m u r i l e e r a u d o a r a t â t — nişte ş m e c h e r i i . Şi
Trezirea • 21
Munci, de ce se simţea neliniştită? D o a r p e n t r u că în
illimm aţa aceea se speriase a t â t de t a r e . . .
Ivi<-lc porniră către clădirea liceului, d a r se o p r i r ă
i , iii/.uI zg<>motului u n u i m o t o r b i n e a m b a l a t .
I M , spuse C a r o l i n e , c u ochii m a r i . Asta d a
IU i .ni.)
\ . i i da Porsche, o c o r e c t ă sec M e r e d i t h .
I urbo-ul 911 n e g r u şi lucios t r e c u t o r c â n d p r i n
i , i . ... < a u t â n d u n loc, mişcându-se l a fel d e lene-
i 1i p a n t e r ă c a r e îşi p â n d e ş t e p r a d a .
' lud m a ş i n a se o p r i , p o r t i e r a se deschise şi îl
I u i . i p e şofer.
I Iau! făcu încet C a r o l i n e .
Poţi s-o m a i spui o d a t ă , şopti B o n n i e .
P i n locul în care se afla, Elena p u t e a vedea un t r u p
Iii M U C , musculos. J e a n ş i decoloraţi, atât d e mulaţi c ă
pi'ol iubii scara cu greu reuşea să-i tragă de pe el, un
1 1 1 1 « M I L i I c i d e mulat, ş i o jachetă d e piele c u u n model
I.i 111iil. Avea p ă r u l o n d u l a t — şi b r u n e t .
I I c i a însă înalt. O înălţime m e d i e .
1.1. n.i expiră p r e l u n g .
(line e tipul ăla cu m a s c ă ? spuse M e r e d i t h .
R e m a rea e r a foarte potrivită — ochelari negri de
... i .pereau ochii băiatului, ascunzându-i faţa ca
o masei.
Străinul m a s c a t , spuse cineva, şi t o a t ă l u m e a
i m ,.i vorbească î n acelaşi t i m p .
22 • Jurnalele Vampirilor
— I-ai văzut j a c h e t a ? E italiană, din R o m a .
— De u n d e ştii? Tu n-ai fost n i c i o d a t ă m a i de­
p a r t e d e R o m e , N e w York.
— H o p a . E l e n a a r e din n o u privirea aia. Privirea
de v â n ă t o a r e .
— D o m n u l Frumos-şi-Brunet-şi-Scund ar face
bine să aibă grijă.
— Nu e scund; e perfect!
In t o a t ă a c e a pălăvrăgeală, se auzi l i m p e d e vocea
lui C a r o l i n e :
— Ei, h a i d e , E l e n a . îl ai deja pe M a t t . Ce m a i
vrei? Ce poţi să faci cu doi din ce nu poţi să faci cu
unul?
— Acelaşi l u c r u — d o a r că d u r e a z ă m a i m u l t ,
răspunse t ă r ă g ă n a t M e r e d i t h şi t o a t ă l u m e a izbucni
în râs.
B ă i a t u l îşi încuiase p o r t i e r a şi se î n d r e p t a a c u m
spre şcoală. E l e n a p o r n i d u p ă e l c u u n a e r degajat,
u r m a t ă d e celelalte fete î n t r - u n g r u p strâns. P e n t r u
o clipă, simţi c u m o c u p r i n d e e n e r v a r e a . C h i a r nu
se p u t e a d u c e nicăieri fără un alai în p i c i o a r e l e ei?
D a r M e r e d i t h îi p r i n s e p r i v i r e a şi ea z â m b i fără să
vrea.
— JVoblesse oblige, spuse încet M e r e d i t h .
— Ce?
Trezirea • 23
I >acă vrei să fii regina şcolii, t r e b u i e să accepţi
in inţele.
K l r n a se î n c r u n t ă la aceste cuvinte şi i n t r ă în
. I idirra liceului. în faţa lor se î n t i n d e a un c o r i d o r
i si o siluetă în j e a n ş i şi j a c h e t ă de piele t o c m a i
h |i ii< .1 pe uşa secretariatului din faţă. E l e n a încetini
m <> ii sc opri în faţa biroului, uitându-se g â n d i t o a r e
i sa jele prinse pe avizierul de p l u t ă de l â n g ă uşă.
. . . i.malul avea o fereastră m a r e , p r i n c a r e se
. . I. .i perfect tot interiorul.
< li I. lai te fete se u i t a u fără j e n ă pe fereastră şi
> I I . ' . H I .
I )i ă g u ţ ă privelişte d i n spate!
A i a c cu siguranţă o j a c h e t ă A r m â n i !
< a c/.i că nu e d i n Virginia?
K l r n a asculta cu atenţie, î n c e r c â n d să p r i n d ă nu-
... |i II. naiului. Se p ă r e a că în secretariat lucrurile n u
. u i p r e a b i n e : d o a m n a C l a r k e , s e c r e t a r a res-
i ilulă cu a d m i t e r e a noilor elevi, se uita la o listă
. . l a m a din c a p . Băiatul rosti ceva şi d o a m n a Clarke
llillifl mâinile î n t r - u n gest c a r e s p u n e a „ C e p o t s ă
m m ? " Parcurse d i n n o u lista, u r m ă r i n d - o c u u n
i i .i ( lalină iarăşi d i n c a p , h o t ă r â t . Băiatul vru
11)|rcc, apoi se întoarse iar. Şi c â n d d o a m n a Clarke
flilii i | >i ivirea c ă t r e el, expresia i se s c h i m b ă .
24 • Jurnalele Vampirilor
Ochelarii de soare ai băiatului erau a c u m în
mâinile lui. D o a m n a Clarke p ă r e a surprinsă de ceva;
E l e n a o v ă z u clipind de m a i m u l t e ori. G u r a i se
deschise şi se închise la loc, ca şi c u m î n c e r c a să
s p u n ă ceva.
E l e n a ar fi vrut să v a d ă m a i m u l t d e c â t d o a r ceafa
băiatului. D o a m n a Clarke scotocea a c u m p r i n t e a n ­
curile de hârtii cu un aer năucit. In cele din u r m ă găsi
un f o r m u l a r o a r e c a r e şi scrise ceva pe el, a p o i îl
răsuci şi îl întinse spre băiat.
Băiatul scrise câteva cuvinte pe formular —
îl s e m n ă p r o b a b i l — şi i-1 d ă d u î n a p o i . D o a m n a
C l a r k e se h o l b ă la el p e n t r u o clipă, a p o i frunzări
p r i n t r - u n alt t e a n c de hârtii şi în cele din u r m ă îi în­
tinse b ă i a t u l u i ceea ce p ă r e a a fi un o r a r . O c h i i ei
r ă m a s e r ă aţintiţi a s u p r a lui, în t i m p ce el îl luă,
înclină c a p u l în s e m n de m u l ţ u m i r e şi se î n t o a r s e
către uşă.
Elena nu mai p u t e a de curiozitate a c u m . Ce se
p e t r e c u s e î n ă u n t r u ? Ş i c u m a r ă t a c h i p u l acestui
n e c u n o s c u t ? C â n d ieşi însă din secretariat, avea din
n o u ochelarii pe nas. E l e n a se simţi d e z a m ă g i t ă .
D a r îi p u t u vedea restul feţei atunci c â n d el se opri
p e n t r u o clipă în p r a g u l uşii. P ă r u l n e g r u o n d u l a t în­
c a d r a nişte t r ă s ă t u r i a t â t d e f i n e î n c â t p ă r e a u luate
d e p e o veche m o n e d ă r o m a n ă , sau d e p e u n m e d a ­
lion. P o m e ţ i înalţi, nas d r e p t clasic... şi o g u r ă care
Trezirea • 25
| nu tc lase să d o r m i n o a p t e a , îşi spuse E l e n a . B u z a
Up< ni iară era m i n u n a t dăltuită, sensibilă, foarte sen-
I M I . I Sporovăială fetelor în h o l se oprise brusc.
(lele m a i m u l t e îşi î n t o r c e a u a c u m privirile de la
I. II.ii uitându-se î n altă p a r t e . E l e n a r ă m a s e l â n g ă
Ibrrastră şi-şi mişcă uşor capul, scoţându-şi panglica
I i i u n e a p ă r u l şi lăsându-1 să-i c a d ă liber pe u m e r i .
I II .1 .1 se uite nici în stânga şi nici în d r e a p t a , băiatul
0 porni în jos pe coridor. C â n d se î n d e p ă r t ă suficient,
Un cor de suspine şi şoapte se ridică în u r m a lui.
Elena nu auzi n i m i c .
I recuse pe l â n g ă ea, îşi spuse, uluită. Pe l â n g ă ea,
1 M i ..i -i a r u n c e nici o privire.
\ . I I ; , îşi d ă d u s e a m a că s u n a clopoţelul. M e r e d i t h
• • II u l u i a de braţ.
Ce-i?
Am zis, uite orarul. Avem t r i g o n o m e t r i e la etaj
II mu Haide!
Elena o lăsă pe M e r e d i t h să o t r a g ă d u p ă ea pe
• < > 1 1 * 14 >i si în sus pe scară, apoi într-o clasă. Se aşeză
I ii i m . .ni mecanice într-o b a n c ă goală şi îşi fixă pri-
I I I i p e profesoara aflată î n faţa clasei, d a r fără s ă o
. l i d e fapt. Şocul î n c ă nu-i t r e c u s e . T r e c u s e p e
i inuA ea. F ă r ă să-i a r u n c e o singură privire. Nici
. i i 111.11 a i n i n t e a d e c â n d n u m a i făcuse aşa ceva u n
!• II a Toţi se uitau, cel p u ţ i n . U n i i fluierau. U n i i se
llpri iu i i vorbească. U n i i d o a r se h o l b a u .
26 • Jurnalele Vampirilor
Şi Elenei îi plăcuse î n t o t d e a u n a asta.
I n fond, c e e r a m a i i m p o r t a n t d e c â t băieţii?
Ei a r ă t a u cât de p o p u l a r ă erai, cât de frumoasă erai.
Şi p u t e a u fi de folos în m u l t e feluri. U n e o r i e r a u
i n c i t a n ţ i , d a r d e obicei asta n u d u r a m u l t . U n e o r i
e r a u nişte jigodii î n c ă de la început.
M a j o r i t a t e a băieţilor, reflectă Elena, e r a u ca nişte
căţeluşi. Adorabili, d a r de c a r e te p u t e a i uşor lipsi.
Câţiva p u t e a u f i m a i m u l t d e c â t atât, p u t e a u deveni
nişte a d e v ă r a ţ i prieteni. C a M a t t .
O h , M a t t . Anul trecut sperase că el e r a cel pe care
îl c ă u t a , b ă i a t u l c a r e p u t e a să o facă să s i m t ă . . . ei
bine, ceva m a i mult. M a i m u l t d e c â t e m o ţ i a t r i u m ­
fului de a face o cucerire, m â n d r i a de a-ţi p r e z e n t a o
n o u ă achiziţie celorlalte fete. I a r ea ajunsese să ţ i n ă
foarte m u l t l a M a t t . D a r peste v a r ă , c â n d avusese
t i m p să se g â n d e a s c ă m a i bine, îşi d ă d u s e s e a m a că
ceea ce simţea p e n t r u el e r a s e n t i m e n t u l pe c a r e îl ai
p e n t r u un văr sau o soră.
D o a m n a H a l p e r n î m p ă r ţ e a cărţile d e t r i g o n o m e ­
trie. E l e n a îşi luă c a r t e a m e c a n i c şi îşi scrise n u m e l e
p e p r i m a pagină, cufundată î n c ă î n g â n d u r i .
M a t t î i p l ă c e a m a i m u l t d e c â t orice alt b ă i a t p e
care îl cunoştea. Şi de aceea va t r e b u i să-i s p u n ă că
totul se terminase între ei.
Trezirea * 27
Nu ştiuse c u m să i-o s p u n ă într-o scrisoare. Nu ştia
să i-o s p u n ă a c u m . Nu se t e m e a că M a t t o să
I M , scandal; d a r p u r ş i simplu n-o s ă înţeleagă. D e
l a d e v ă r u l e r a c ă nici e a n u înţelegea.
I M a c a ş i c u m e a î n t o t d e a u n a c ă u t a . . . ceva. D o a r
. i ui clipa în c a r e e r a convinsă că găsise acel ceva,
, , d ă d e a s e a m a că nu e r a aşa. I se î n t â m p l a s e asta
RU n u m a i cu M a t t , ci şi cu oricare dintre băieţii cu
i M I I fusese împreună.
Şi apoi t r e b u i a să o ia de la c a p ă t . D i n fericire, în-
i . . 1 . leauna exista „ m a t e r i a l " disponibil. Nici u n b ă i a t
. i i ase să îi reziste, şi nici un b ă i a t nu o ignorase
I I u d a t ă . Până acum.
Până a c u m . Amintindu-şi de acel i n c i d e n t din co­
iului Elena îşi încleşta degetele pe stilou. T o t nu-i
11
* a să c r e a d ă că trecuse pe l â n g ă ea aşa.
I llnpoţelul s u n ă şi t o a t ă l u m e a ieşi din clasă, d a r
i 1« nu se opri în p r a g . îşi m u ş c ă b u z a , c e r c e t â n d cu
, . i . I M . i valul d e elevi c a r e s e r e v ă r s a u de-a lungul
I . , i u h u . Apoi o zări p e u n a dintre fetele din par-
. a n
Frances! V i n o aici.
i i . i n . es v e n i imediat, cu faţa ei c o m u n ă strălucind
iii nu A n l a r e .
A .. u i t ă , Frances, m a i ştii băiatul d e azi-dimi-
ii. iţai'
28 • Jurnalele Vampirilor
— C e l cu P o r s c h e şi... ă ă ă . . . b i n e d o t a t ? C u m
să-1 uit?
— Ei b i n e , v r e a u o r a r u l lui. Fă rost de el de la
s e c r e t a r i a t d a c ă p o ţ i , sau c h i a r de la el d a c ă altfel
nu se p o a t e . D a r adu-mi-1!
F r a n c e s p ă r u p e n t r u o clipă surprinsă, apoi rânji
şi încuviinţă din c a p .
— O K , E l e n a , o să î n c e r c . Ne v e d e m la p r â n z
d a c ă p o t să fac rost de el.
— M e r s i , spuse E l e n a şi o u r m ă r i pe fată î n d e -
părtându-se.
— Ştii, chiar eşti n e b u n ă , rosti vocea lui M e r e d i t h
în u r e c h e a ei.
— La ce b u n să fii regina şcolii d a c ă nu poţi să dai
d i n c â n d î n c â n d câte u n o r d i n ? r ă s p u n s e c a l m ă
Elena. A c u m u n d e m ă duc?
— Ai E c o n o m i e generală. U i t e , ia-1 tu, spuse M e ­
redith şi îi întinse un orar. Eu trebuie să fug la chimie.
N e v e d e m m a i târziu.
E c o n o m i a g e n e r a l ă şi restul dimineţii t r e c u r ă ca
prin vis. Elena sperase să-1 m a i zărească pe n o u l elev,
d a r el nu e r a în nici u n a din clasele ei. D a r M a t t era
î n t r - u n a , şi E l e n a simţi o s t r â n g e r e de i n i m ă c â n d
ochii lui albaştri îi întâlniră privirea cu un z â m b e t .
C â n d clopoţelul care a n u n ţ a p r â n z u l sună, Elena
intră în cafeteria salutând din cap în dreapta şi-n stânga.
Caroline era afară, r e z e m a t ă cu un a e r n o n ş a l a n t de
Trezirea • 29
un perete, cu b ă r b i a ridicată, spatele drept, şoldurile
împinse în faţă. Cei doi băieţi cu care v o r b e a t ă c u r ă
şi îşi d ă d u r ă coate c â n d Elena se a p r o p i e .
— B u n ă , le spuse scurt băieţilor, iar lui C a r o l i n e :
Eşti gata să intri să m ă n â n c i ?
O c h i i verzi ai lui C a r o l i n e se î n d r e p t a r ă p e n t r u o
clipă spre E l e n a şi fata îşi d ă d u d e o p a r t e de pe faţă
p ă r u l roşu-închis, strălucitor.
— C u m , la masa regală? spuse ea.
E l e n a se u i t ă la ea surprinsă. Ea şi C a r o l i n e se
cunoşteau din grădiniţă, şi î n t o t d e a u n a fuseseră într-o
competiţie prietenească. D a r în ultimul t i m p ceva se
întâmplase cu C a r o l i n e . î n c e p u s e să ia rivalitatea din
ce în ce m a i în serios. I a r a c u m E l e n a era u i m i t ă de
persiflarea evidentă din răspunsul prietenei ei.
— Păi, nu p r e a p a r i să aparţii plebei, spuse ea pe
u n t o n vesel.
— O h , ai a t â t a d r e p t a t e cu asta, spuse C a r o l i n e ,
întorcându-se p e n t r u a o privi pe E l e n a în faţă.
O c h i i ei verzi, ca de pisică, e r a u îngustaţi şi
c ă p ă t a s e r ă o t e n t ă f u m u r i e , iar E l e n a fu ş o c a t ă de
ostilitatea pe c a r e o citi în ei. C e i doi băieţi z â m b i r ă
stânjeniţi şi se î n d e p ă r t a r ă încet.
C a r o l i n e n u p ă r u s ă observe.
— O m u l ţ i m e de lucruri s-au s c h i m b a t cât ai fost
tu p l e c a t ă în v a r a asta, Elena, c o n t i n u ă ea. Şi p o a t e
că t i m p u l t ă u pe t r o n se încheie.
30 * Jurnalele Vampirilor
E l e n a se înroşise, o simţea. Se s t r ă d u i să-şi p ă s ­
treze v o c e a c a l m ă .
— Poate, spuse ea. D a r , în locul tău, încă nu mi-aş
c u m p ă r a u n sceptru, C a r o l i n e .
Se întoarse şi i n t r ă în sala de mese, u ş u r a t ă să le
v a d ă pe M e r e d i t h şi B o n n i e , şi pe F r a n c e s lângă ele.
îşi alese m â n c a r e a şi se duse la fete, s i m ţ i n d c u m
r o ş e a ţ a îi d i s p a r e d i n obraji. Nu voia să o lase pe
C a r o l i n e să o supere; n-o să se m a i g â n d e a s c ă deloc
la ea.
— Am făcut rost de o r a r u l lui, spuse F r a n c e s , flu­
t u r â n d o b u c a t ă de h â r t i e în t i m p ce E l e n a se aşeza
la m a s ă .
— I a r eu am c â t e v a veşti b u n e , spuse B o n n i e ,
plină de i m p o r t a n ţ ă . Elena, ia ascultă aici. E la clasa
m e a de biologie, şi am stat c h i a r lângă el. îl c h e a m ă
Ştefan, Ştefan Salvatore, şi e din Italia, şi stă la bă­
t r â n a d o a m n ă Flowers, l a m a r g i n e a oraşului. B o n n i e
oftă. E atât de r o m a n t i c . Caroline şi-a scăpat cărţile şi
el i le-a ridicat.
E l e n a se s t r â m b ă .
— Ce n e î n d e m â n a t i c ă e C a r o l i n e . Ce altceva s-a
mai întâmplat?
— Păi, asta-i tot. De fapt, nici n-a vorbit cu ea. E
f o a a a a r t e misterios, ştii. D o a m n a E n d i c o t t , p r o f a
m e a de biologie, a încercat să-1 convingă să-şi scoată
Trezirea • 31
ochelarii, d a r n-a vrut. A zis că a r e o p r o b l e m ă m e ­
dicală.
- Ce fel de p r o b l e m ă ?
- H a b a r n - a m . P o a t e e în fază t e r m i n a l ă şi zilele
I I sunt n u m ă r a t e . N - a r f i asta r o m a n t i c ?
i * O h , foartel spuse M e r e d i t h .
Elena se uita peste hârtia lui Frances, muşcându-şi
buza.
- E în al şaptelea m e u curs, Istoria e u r o p e a n ă .
Mai vine cineva la cursul ăsta?
- Eu, spuse Bonnie. Şi cred că şi C a r o l i n e . O h , şi
I H tate şi M a t t ; a zis ceva ieri despre n o r o c u l lui de a-1
a v e a profesor p e d o m n u l T a n n e r .
M i n u n a t , îşi spuse Elena, înfigându-şi furculiţa in
piure. Se p ă r e a că al şaptelea curs avea să fie extrem de
interesant.
Ştefan se b u c u r a că orele a p r o a p e se t e r m i n a s e r ă .
Voia să iasă d i n c o r i d o a r e l e şi sălile a s t e a de clasă
a g l o m e r a t e , m ă c a r p e n t r u câteva m i n u t e .
Atât d e m u l t e m i n ţ i . A p ă s a r e a a t â t o r m o d e l e d e
gândire, a t â t e a voci m i n t a l e c a r e îl î n c o n j u r a u , toate
il Tăceau să se s i m t ă a m e ţ i t . De m u l ţ i ani nu m a i
fusese în mijlocul u n e i a s e m e n e a m u l ţ i m i .
Şi d i n t r e t o a t e , o a n u m i t ă m i n t e ieşea în evidenţă.
F u s e s e p r i n t r e cele c a r e îl u r m ă r i s e r ă în c o r i d o r u l
32 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 33

principal al şcolii. Nu ştia c u m a r a t ă , d a r personali­ pietrele d e lapislázuli d i n b a n d a ei d e p ă r . F a t a asta

t a t e a ei era puternică. E r a convins că ar recunoaşte-o avea aceiaşi ochi.
d a c ă a r vedea-o din n o u . Şi e r a u aţintiţi a s u p r a lui, în v r e m e ce ea z â m b e a .
Cel p u ţ i n supravieţuise d e o c a m d a t ă primei zile ale Işi l u ă r e p e d e p r i v i r e a d e l a acel z â m b e t . M a i
m a s c a r a d e i . Folosise Puterile d o a r de d o u ă ori, şi mult d e c â t orice, nu voia să se g â n d e a s c ă la K a t h e -
foarte p u ţ i n . D a r e r a obosit şi, r e c u n o s c u plin de
i m c . N u voia s ă s e uite l a fata c a r e î i a d u c e a a m i n t e
p ă r e r e de r ă u , flămând. Iepurele nu fusese suficient.
de ea, şi nu voia să-i m a i simtă p r e z e n ţ a . R ă m a s e cu
Avea să-şi facă griji p e n t r u asta m a i târziu. Găsi
Ochii la b a n c ă , blocându-şi m i n t e a cât p u t u de t a r e .
u l t i m a sală de clasă şi l u ă loc. Şi i m e d i a t simţi d i n
Şi în cele d i n u r m ă , încet, fata se î n t o a r s e din n o u
n o u p r e z e n ţ a acelei m i n ţ i speciale.
• u spatele la el.
L u c e a la m a r g i n e a conştiinţei lui, o l u m i n ă aurie,
Se simţea jignită. C h i a r şi p r i n blocajele minţii, el
dulce şi totuşi vibrantă. Şi, p e n t r u p r i m a o a r ă , p u t e a
ini^ea asta. D a r nu-i păsa. De fapt, c h i a r se b u c u r a ,
localiza fata de la care venea. Stătea aşezată c h i a r în
si spera că aşa o să stea d e p a r t e de el. în afară de asta,
faţa lui.
nu avea nici un s e n t i m e n t p e n t r u ea.
în aceeaşi clipă în c a r e g â n d i asta, ea se întoarse
C o n t i n u ă să şi-o r e p e t e în g â n d , pe c â n d stătea
şi el îi v ă z u faţa. Cu greu se a b ţ i n u să nu ţipe, şocat.
aşezat în b a n c ă , fără să a u d ă v o c e a m o n o t o n ă şi
K a t h e r i n e ! D a r , desigur, nu era posibil. K a t h e r i n e
e r a m o a r t ă ; şi el o ştia cel m a i bine. b â z â i t ă a profesorului. D a r a j u n g e a p â n ă la el un

Şi totuşi, a s e m ă n a r e a era tulburătoare. Părul acela parfum u ş o r — violete, îşi spuse. I a r gâtul ei alb şi

b l o n d pal, a t â t d e deschis l a c u l o a r e î n c â t a p r o a p e delicat e r a aplecat d e a s u p r a cărţii, şi p ă r u l b l o n d îi

p ă r e a să sclipească. Pielea a l b ă ca laptele, c a r e întot­ c ă d e a de-o p a r t e şi de alta a lui.

d e a u n a îl făcuse să se g â n d e a s c ă la l e b e d e , sau la Cu furie şi frustrare, r e c u n o s c u a c e a senzaţie cu­

alabastru, cu o u ş o a r ă u r m ă de r o ş e a ţ ă pe p o m e ţ i . noscută în dinţi — m a i d e g r a b ă o zvâcnire sau o fur­

Şi o c h i i . . . O c h i i lui K a t h e r i n e avuseseră o c u l o a r e n i c ă t u r ă d e c â t o d u r e r e . E r a foame, un anumit fel de
c u m e l n u m a i văzuse niciodată p â n ă a c u m : m a i în­ foame. Şi nu u n a pe c a r e avea să şi-o potolească p r e a
t u n e c a t ă d e c â t azuriul cerului, la fel de intensă ca şi curând.
 34 * Jurnalele Vampirilor
Profesorul m ă s u r a î n c ă p e r e a în lung şi-n lat ca un
d i h o r , p u n â n d î n t r e b ă r i , şi Ştefan îşi c o n c e n t r a în
m o d deliberat a t e n ţ i a a s u p r a lui. La î n c e p u t fu ne­
d u m e r i t , căci deşi nici u n u l d i n t r e elevi nu ştia
r ă s p u n s u r i l e , î n t r e b ă r i l e c o n t i n u a u să vină. A p o i
înţelese că acesta e r a scopul o m u l u i . Să-i facă de râs
pe elevi p e n t r u ceea ce nu ştiau.
A c u m îşi găsise o altă victimă, o fată m i c u ţ ă cu o
m u l ţ i m e de bucle roşu-închis şi o feţişoară în formă
de i n i m ă . Ştefan privi scârbit c u m profesorul o
h ă r ţ u i a c u î n t r e b ă r i . F a t a avea u n a e r j a l n i c c â n d
profesorul se î n t o a r s e cu spatele la ea p e n t r u a se
adresa clasei:
— înţelegeţi a c u m ce v r e a u să spun? C r e d e ţ i că
sunteţi grozavi; sunteţi în ultimul a n , a p r o a p e absol­
venţi. Ei b i n e , o să vă s p u n că unii d i n t r e voi nu
sunteţi gata nici m ă c a r grădiniţa s-o absolviţi. Ca ea!
A r ă t ă c u m â n a către fata c u p ă r roşcat. H a b a r n-are
de Revoluţia franceză. C r e d e că M ă r i a A n t o a n e t a a
fost o divă a filmului m u t ! ~
Elevii d i n j u r u l lui Ştefan se foiau stânjeniţi.
Simţea resentimentele din m i n t e a lor, şi umilinţa. Şi
t e a m a . Cu toţii se t e m e a u de omuleţul acesta slab, cu
ochi de nevăstuică, p â n ă şi băieţii solizi care erau m a i
înalţi decât el.
Trezirea • 35
B u n , h a i să î n c e r c ă m cu o altă p e r i o a d ă . P r o ­
fesorul se întoarse din n o u către fata pe c a r e o inte­
rni',.i. î n t i m p u l R e n a ş t e r i i . . . Se î n t r e r u p s e . Ştii ce e
K< naşterea, nu? P e r i o a d a dintre secolele al treispre-
lecclea şi al ş a p t e s p r e z e c e l e a , în c a r e E u r o p a a
K d e s c o p e r i t m a r i l e idei ale Greciei şi R o m e i antice.
I'ei'ioada care a d a t lumii mulţi d i n t r e cei m a i m a r i
.11 ii.şti şi gânditori ai E u r o p e i .
Fata încuviinţă din c a p cu un a e r confuz şi profe-
|l irul c o n t i n u ă :
'- în t i m p u l R e n a ş t e r i i , ce făceau la şcoală elevii
de vârsta ta? Ei? Ai vreo idee? Poţi să ghiceşti?
F a t a înghiţi n o d u l d i n gât, apoi, cu o u m b r ă de
/.imbet, spuse:
- J u c a u fotbal?
A u z i n d râsetele clasei, faţa profesorului se întu-
neeă.
- Nici g â n d ! rosti el tăios şi clasa se linişti. C r e z i
< .i asta e o g l u m ă ? Ei b i n e , în acel t i m p , elevii de
\ aista ta c u n o ş t e a u deja foarte b i n e m a i m u l t e limbi
străine. S t ă p â n e a u logica, m a t e m a t i c a , a s t r o n o m i a ,
lilosofia şi g r a m a t i c a . E r a u gata să m e a r g ă m a i de­
parte la o universitate, în care fiecare curs e r a p r e d a t
i n latină. F o t b a l u l era c h i a r ultimul l u c r u . . .
— Scuzaţi-mă.
 Trezirea * 37
36 * Jurnalele Vampirilor

V o c e a c a l m ă îl o p r i pe profesor în mijlocul dis­ C â n d ajunse la uşă, cineva strigă:

— H e i ! C h i a r j u c a u fotbal pe atunci?
cursului. T o a t ă l u m e a se întoarse să îl privească pe
N u rezistă ş i a r u n c ă u n z â m b e t larg peste u m ă r :
Ştefan.
— O h , d a . U n e o r i cu capetele retezate ale p r i z o ­
— C e ? Ce-ai spus?
— Am spus: scuzaţi-mă, r e p e t ă Ştefan, scoţân- nierilor de război.

du-şi ochelarii şi r i d i c â n d u - s e în p i c i o a r e . D a r vă
E l e n a î l u r m ă r i p l e c â n d . î i întorsese spatele î n
înşelaţi. Elevii din R e n a ş t e r e e r a u încurajaţi să p a r ­
m o d deliberat. O umilise d i n a d i n s , şi asta în faţa lui
ticipe la j o c u r i sportive. E r a u î n v ă ţ a ţ i că o m i n t e
C a r o l i n e , c a r e p â n d e a a s e m e n e a u n u i şoim. Simţi
s ă n ă t o a s ă a r e nevoie şi de un c o r p sănătos. Şi cu si­
c u m lacrimile îi a r d în ochi, d a r în a c e a clipă un sin­
g u r a n ţ ă j u c a u s p o r t u r i d e e c h i p ă , p r e c u m crichet,
gur g â n d o s t ă p â n e a .
tenis — şi chiar şi fotbal. Se întoarse către fata cu p ă r
V a p u n e m â n a p e el, c h i a r d a c ă asta a v e a s ă o
roşcat şi îi z â m b i , şi ea îi r ă s p u n s e cu un z â m b e t plin
o m o a r e . C h i a r d a c ă asta î i o m o r a p e a m â n d o i , v a f i
de r e c u n o ş t i n ţ ă . Apoi Ştefan a d ă u g ă c ă t r e profesor:
al ei.
D a r cele m a i i m p o r t a n t e lucruri p e c a r e l e î n v ă ţ a u
e r a u bunele m a n i e r e şi politeţea. S u n t sigur că m a ­
nualul vă va s p u n e asta.
Elevii rânjeau. Profesorul se înroşise la faţă şi în­
c e p u să se b â l b â i e furios. D a r Ştefan c o n t i n u ă să-1
privească în ochi, şi d u p ă un alt m i n u t profesorul fu
cel care se uită în altă p a r t e .
Se auzi clopoţelul.
Ştefan îşi puse repede ochelarii şi îşi strânse cărţile.
Deja atrăsese m a i m u l t ă atenţie a s u p r a lui d e c â t tre­
buia, şi nu voia să fie obligat să o privească din n o u
pe fata b l o n d ă . Şi, pe u r m ă , t r e b u i a să iasă r e p e d e de
aici: simţea deja în vene acea a r s u r ă familiară.

3 măsura poziţiei sale. Dacă nu o face, înseamnă că îşi arată
rimele licăriri ale zorilor vârstau cerul în­
t u n e c a t al nopţii cu roz şi v e r d e pal. Şte­
fan privea de la fereastra c a m e r e i sale din
pensiune. î n c h i n a s e această c a m e r ă p e n t r u t r a p a din
tavan, o t r a p ă c a r e se d e s c h i d e a pe o p l a t f o r m ă de
pe acoperiş. A c u m uşa a c e e a e r a deschisă şi un v â n t
rece sufla pe scara de sub ea. Ştefan era î m b r ă c a t ,
d a r nu p e n t r u că se trezise d e v r e m e , ci p e n t r u că nici
nu se culcase.
T o c m a i se întorsese d i n p ă d u r e , şi pe o l a t u r ă a
ghetei m a i a v e a lipite c â t e v a b u c ă ţ e l e d e frunză
u m e d ă . Le î n d e p ă r t ă cu grijă. Auzise c o m e n t a r i i l e
elevilor cu o zi în u r m ă şi ştia că îi priviseră l u n g hai­
nele, î n t o t d e a u n a se î m b r ă c a foarte bine, nu d o a r din
vanitate, ci p e n t r u că aşa se cuvenea. P r e c e p t o r u l lui
Trezirea • 39
îi spusese adeseori: Un aristocrat trebuie să se îmbrace pe
dispreţul pentru ceilalţi. T o a t ă l u m e a are un loc în l u m e ,
iar locul lui fusese o d a t ă în r â n d u l nobilimii. O d a t ă .
De ce se m a i g â n d e a la lucrurile astea? Sigur, ar fi
trebuit să-şi d e a s e a m a că d a c ă j u c a rolul u n u i elev,
asta avea să-i a d u c ă a m i n t e de v r e m e a c â n d fusese
cu a d e v ă r a t elev. A c u m a m i n t i r i l e îl copleşeau, in­
tens, cu r e p e z i c i u n e , ca şi c u m f r u n z ă r e a paginile
u n u i j u r n a l şi privirea lui p r i n d e a , ici şi colo, câte un
paragraf. U n a în special îi a p ă r u vie: chipul tatălui
său c â n d D a m o n a n u n ţ a s e c ă r e n u n ţ a l a universitate.
N-o să uite n i c i o d a t ă acel m o m e n t . Nu-1 m a i văzuse
nicicând a t â t de furios pe tatăl s ă u . . .
„ C u m adică nu te mai duci?"
G i u s e p p e e r a u n o m d r e p t , d a r s e a p r i n d e a uşor,
şi fiul său m a i m a r e îi s t â r n e a î n t o t d e a u n a l a t u r a
violentă.
Fiul acela îşi ştergea a c u m buzele cu o batistă de
m ă t a s e de c u l o a r e a şofranului.
„ C r e d e a m că p â n ă şi tu ai p u t e a înţelege o p r o ­
poziţie a t â t de simplă, t a t ă " , spuse el. „ V r e i să ţi-o
repet în latină?"
„ D a m o n . . . " , î n c e p u Ştefan crispat, îngrozit d e
această lipsă de respect.
40 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 41

D a r tatăl îl întrerupse. pelerina tivită cu h e r m i n ă şi pantofii din piele m o a l e .

„ C e e a ce-mi spui tu a c u m e că eu, G i u s e p p e , Buza s u p e r i o a r ă îi e r a arcuită cu o a r o g a n ţ ă deplină.

c o n t e di Salvatori, va t r e b u i să d a u ochii cu prietenii De d a t a asta ai mers p r e a d e p a r t e , îşi spuse Ştefan,

m e i ştiind că fiul m e u e un scioparto? Un iresponsabil? privindu-i pe cei doi b ă r b a ţ i c a r e se î n f r u n t a u d i n

U n t r â n d a v c a r e n u îşi a d u c e c o n t r i b u ţ i a folositoare priviri. De d a t a asta nici m ă c a r tu n-ai să fii în

la b u n ă s t a r e a F l o r e n ţ e i ? " stare să ieşi cu faţa c u r a t ă dintr-o a s e m e n e a t r e a b ă

Servitorii se r e t r ă g e a u încet în faţa furiei cres­ folosindu-ţi farmecul.

c â n d e a lui G i u s e p p e . D a r c h i a r a t u n c i se auzi un pas uşor în p r a g u l ca­

D a m o n nici n u clipi. merei de lucru. Ştefan se întoarse şi fu orbit de ochii

„Aşa se p a r e . Asta d a c ă îi p o ţ i n u m i p r i e t e n i pe de lapislázuli, mărginiţi de gene dese. E r a K a t h e r i n e .

toţi cei care îţi c â n t ă osanalele în s p e r a n ţ a că le vei T a t ă l ei, b a r o n u l v o n Swartzschild, o adusese d i n

împrumuta bani." t ă r â m u r i l e reci ale prinţilor g e r m a n i în ţinutul r u r a l

„Sporco parassita!" strigă Giuseppe, ridicându-se din al Italiei, s p e r â n d că asta o va ajuta să îşi revină d u p ă

s c a u n . „ N u ajunge că a t u n c i c â n d eşti la şcoală îţi o lungă boală. Şi din ziua în care sosise K a t h e r i n e ,

iroseşti timpul şi banii? O h , da, ştiu totul despre j o ­ totul se schimbase p e n t r u Ştefan.

curile de n o r o c , despre beţii şi femei. Şi ştiu că d a c ă „ î m i cer iertare. N - a m vrut să deranjez." V o c e a ei

n-ar fi fost secretarul t ă u şi preceptorii tăi, ai fi r a t a t e r a dulce şi l i m p e d e . F ă c u o mişcare u ş o a r ă î n a p o i

f i e c a r e curs. D a r a c u m vrei s ă m ă faci c u totul d e către uşă, ca şi c u m ar fi vrut să plece.

ruşine. Şi de ce? De c e ? " M â n a lui m a r e se ridică „ N u , n u pleca. R ă m â i " , spuse r e p e d e Ştefan.

brusc şi îl a p u c ă pe D a m o n de b ă r b i e . „ C a să te poţi V o i a să s p u n ă m a i m u l t e , să o ia de m â n ă — d a r

î n t o a r c e la p a r t i d e l e tale de v â n ă t o a r e cu şoimi şi n u î n d r ă z n e a . N u î n p r e z e n ţ a t a t ă l u i său. T o t c e

copoi?" p u t e a să facă e r a să privească l u n g în acei ochi

Ştefan trebuia să r e c u n o a s c ă : D a m o n nici m ă c a r albaştri ca nişte g e m e ce e r a u ridicaţi către el.

n u tresări. R ă m a s e n e m i ş c a t î n s t r â n s o a r e a t a t ă l u i „ D a , r ă m â i " , spuse G i u s e p p e , şi Ştefan v ă z u că

său, un aristocrat din c a p p â n ă - n picioare, de la be­ expresia furioasă a t a t ă l u i său se c a l m a s e şi el îi

reta de o simplitate elegantă de pe c a p u l său p â n ă la d ă d u s e d r u m u l lui D a m o n . F ă c u u n p a s î n a i n t e ,

 42 • Jurnalele Vampirilor
îndreptându-şi faldurile grele ale robei sale lungi, gar­
nisită cu b l a n ă .
„ T a t ă l t ă u ar t r e b u i să se î n t o a r c ă astăzi de la
treburile lui din oraş şi va fi î n c â n t a t să te v a d ă . D a r
obrajii tăi sunt palizi, m i c u ţ ă K a t h e r i n e . S p e r că nu
eşti iarăşi b o l n a v ă ? "
„Ştiţi c ă î n t o t d e a u n a s u n t p a l i d ă , d o m n u l e . N u
folosesc d r e s u r i p r e c u m î n d r ă z n e ţ e l e v o a s t r e fete
italiene."
„ N - a i nevoie de e l e " , spuse Ştefan î n a i n t e să se
p o a t ă opri, şi K a t h e r i n e îi z â m b i . E r a a t â t de fru­
m o a s ă . Ştefan simţi o d u r e r e în piept.
T a t ă l lui c o n t i n u ă :
„Şi te văd p r e a p u ţ i n în timpul zilei. Atât de r a r ne
oferi p l ă c e r e a c o m p a n i e i tale înainte de a m u r g . "
„ A m studiile şi r u g ă c i u n i l e pe c a r e să le fac în
c a m e r a m e a , d o m n u l e " , spuse încet K a t h e r i n e ,
lăsându-şi genele lungi în jos.
Ştefan ştia că asta nu era a d e v ă r a t . D a r nu spuse
n i m i c ; n u avea să-i t r ă d e z e n i c i o d a t ă secretul. E a
ridică din n o u privirea c ă t r e tatăl lui.
„ D a r a c u m sunt aici, d o m n u l e . "
„ D a , da, e a d e v ă r a t . Şi trebuie să mă îngrijesc ca
în seara a c e a s t a să a v e m o c i n ă foarte specială în
cinstea î n t o a r c e r i i t a t ă l u i t ă u . D a m o n . . . n o i d o i o
să v o r b i m m a i t â r z i u . "
Trezirea • 43
G i u s e p p e îi făcu s e m n u n u i servitor şi ieşi cu paşi
mari din î n c ă p e r e , iar Ştefan se întoarse î n c â n t a t spre
K a t h e r i n e , căci r a r e o r i p u t e a u vorbi fără p r e z e n ţ a
tatălui lui sau a lui G u d r e n , t r u p e ş a ei d o i c ă ger­
mană.
D a r ceea ce Ştefan văzu în a c e a clipă fu ca o lovi­
t u r ă p u t e r n i c ă în s t o m a c . K a t h e r i n e z â m b e a — acel
z â m b e t uşor, tainic, pe care adeseori i-1 adresa. D o a r
că a c u m nu se u i t a la el. Privirea ei e r a î n d r e p t a t ă
spre D a m o n .
In acel m o m e n t , Ştefan îl urî pe fratele lui, îi urî
frumuseţea î n t u n e c a t ă şi graţia şi senzualitatea care
a t r ă g e a u femeile c ă t r e el p r e c u m o flacără atrage flu­
turii de n o a p t e . In a c e a clipă v r u să-1 lovească pe
D a m o n , să distrugă pentru t o t d e a u n a frumuseţea
aceea. în schimb, trebui să stea acolo şi să o privească
pe K a t h e r i n e c u m se î n d r e a p t ă încet către fratele lui,
p a s cu pas, cu r o c h i a ei l u n g ă de b r o c a r t a t i n g â n d cu
un foşnet uşor p a r d o s e a l a de p i a t r ă .
Şi, în v r e m e ce el privea, D a m o n întinse o m â n ă
spre K a t h e r i n e , a v â n d pe b u z e z â m b e t u l nemilos al
triumfului...
Ştefan se î n t o a r s e cu o m i ş c a r e b r u s c ă de la fe­
reastră.
De ce d e s c h i d e a r ă n i vechi? D a r , chiar pe c â n d îşi
s p u n e a asta, scoase de sub c ă m a ş ă lanţul subţire de
 44 • Jurnalele Vampirilor
a u r pe care îl p u r t a la gât. M â n g â i e cu degetul m a r e
şi a r ă t ă t o r u l inelul a t â r n a t de el, apoi îl ridică în sus,
în l u m i n ă .
C e r c u l îngust e r a l u c r a t cu m ă i e s t r i e în a u r , iar
cele cinci secole scurse nu îi şterseseră strălucirea.
Avea încrustată în el o singură p i a t r ă , un lapislázuli
de m ă r i m e a unghiei de la degetul m i c al lui Ştefan.
A c u m el se uită la piatră, a p o i la inelul greu de ar­
gint, tot cu lapislázuli, de pe m â n a lui, şi simţi în piept
o d u r e r e familiară.
N u p u t e a u i t a t r e c u t u l , ş i d e fapt nici n u d o r e a
asta. In c i u d a a tot ce se întâmplase, îşi a m i n t e a cu
dragoste de K a t h e r i n e . D a r exista o a m i n t i r e pe c a r e
t r e b u i a să nu o tulbure, o p a g i n ă a j u r n a l u l u i pe c a r e
t r e b u i a să nu o î n t o a r c ă . D a c ă ar t r e b u i să retrăiască
acea oroare, acea... monstruozitate, ar înnebuni. La
fel c u m înnebunise de d u r e r e în acea zi, acea u l t i m ă
zi, c â n d îşi privise p r o p r i a d a m n a r e . . .
Ştefan se r e z e m ă de fereastră, lipindu-şi fruntea
de g e a m u l rece. P r e c e p t o r u l lui avea o altă v o r b ă :
Răul nu-şi va găsi nicicând pacea. Poate că va triumfa, dar
nu-şi va găsi nicicând pacea: '•
O a r e de ce venise în Fell's C h u r c h ?
Sperase să găsească aici p a c e a , d a r asta e r a i m p o ­
sibil. Nu va fi n i c i o d a t ă a c c e p t a t , nu se va linişti
niciodată. N u p u t e a s c h i m b a ceea c e era.
Trezirea • 45
î n d i m i n e a ţ a aceea, E l e n a s e trezi m a i d e v r e m e
decât de obicei. O a u z e a pe m ă t u ş a J u d i t h foindu-se
prin c a m e r a ei, pregătindu-se să-şi facă duşul. M a r -
garet î n c ă m a i d o r m e a , g h e m u i t ă c a u n şoricel î n
p a t u l ei. E l e n a t r e c u fără z g o m o t p r i n faţa uşii, pe
j u m ă t a t e deschisă, de la c a m e r a surorii ei m a i mici şi
o luă de-a lungul coridorului p e n t r u a ieşi din casă.
Aerul e r a p r o a s p ă t şi l i m p e d e în d i m i n e a ţ a asta;
în gutui nu se aflau d e c â t obişnuitele gaiţe şi vrăbii.
Elena, care cu o seară înainte se culcase cu o d u r e r e
n ă u c i t o a r e de c a p , îşi ridică faţa c ă t r e cerul a z u r i u
fără n o r i şi respiră a d â n c .
Se s i m ţ e a m u l t m a i b i n e d e c â t se simţise ieri. Ii
promisese lui M a t t că se întâlneşte cu el î n a i n t e de
şcoală şi, deşi nu aştepta cu n e r ă b d a r e întâlnirea asta,
e r a convinsă că totul avea să fie în regulă.
M a t t locuia la d o a r d o u ă străzi de liceu. E r a o casă
simplă, cu b â r n e din l e m n , la fel ca t o a t e celelalte de
p e a c e a stradă, p o a t e d o a r c ă leagănul d e p e v e r a n d ă
e r a p u ţ i n m a i tocit, v o p s e a u a ceva m a i cojită. M a t t
e r a deja afară, şi p e n t r u o clipă i n i m a ei b ă t u m a i tare
la v e d e r e a lui, aşa c u m făcuse î n t o t d e a u n a .
M a t t era frumuşel. Nu exista nici o î n d o i a l ă
în acest sens. Nu în felul acela uluitor, a p r o a p e
t u l b u r ă t o r î n c a r e . . . î n c a r e a r ă t a u unii b ă r b a ţ i , c i
î n t r - u n fel a m e r i c a n , sănătos. M a t t H o n e y c u t t e r a
sută la sută a m e r i c a n . P ă r u l lui b l o n d e r a tuns scurt,
 46 • Jurnalele Vampirilor
aşa c u m îl aveau toţi cei din echipa de fotbal, şi era
b r o n z a t p e n t r u că muncise în a e r liber la ferma buni­
cilor săi. Avea ochi albaştri, cu o privire deschisă şi
cinstită. D a r astăzi, c â n d îşi întinse braţele către Elena
p e n t r u a o c u p r i n d e uşor, ochii lui e r a u c a m trişti.
— Vrei să intri?
— N u . H a i să ne p l i m b ă m p u ţ i n , spuse Elena.
P o r n i r ă u n u l lângă altul, fără să se atingă. S t r a d a
e r a m ă r g i n i t ă de a r ţ a r i şi nuci, iar aerul î n c ă era plin
de t ă c e r e a d i m i n e ţ i i . E l e n a îşi p r i v e a p i c i o a r e l e
î n a i n t â n d p e t r o t u a r u l u d , simţindu-se d i n t r - o d a t ă
nesigură. Nu ştia c u m să î n c e a p ă .
— Nu mi-ai povestit î n c ă n i m i c d e s p r e F r a n ţ a ,
spuse el.
— O h , a fost grozav, r ă s p u n s e E l e n a . Se uită cu
c o a d a ochiului la M a t t : şi el stătea cu privirile în­
d r e p t a t e în jos, către t r o t u a r . T o t u l acolo a fost gro­
zav, c o n t i n u ă ea, î n c e r c â n d să a d u n e ceva e n t u z i a s m
în voce. O a m e n i i , m â n c a r e a , totul. A fost c h i a r . . .
V o c e a i se stinse şi râse nervos.
— M d a . Ştiu. G r o z a v , încheie el în locul ei.
M a t t se opri şi r ă m a s e uitându-se în jos, la tenişii
lui roşi în vârf. Elena îi recunoscu, erau aceiaşi de anul
trecut. Familia lui M a t t o d u c e a greu; p o a t e că nu pu­
tuse să-şi p e r m i t ă o p e r e c h e n o u ă . Ridică privirea şi-i
văzu ochii albaştri aţintiţi a s u p r a chipului ei.
— Ştii, tu arăţi grozav a c u m , spuse el.
Trezirea • 47
E l e n a deschise gura, b r u s c p a n i c a t ă , d a r el c o n ­
tinuă.
— Şi cred că vrei să-mi spui ceva.
Ea îl privi lung, şi el z â m b i , un z â m b e t s t r â m b ,
jalnic. Apoi îşi întinse iar braţele către ea.
— O h , Matt, spuse Elena, îmbrăţişându-1 strâns.
Apoi se d ă d u î n a p o i ca să-1 privească în faţă. M a t t ,
eşti cel m a i d r ă g u ţ b ă i a t pe care l-am c u n o s c u t vreo­
dată. N u t e m e r i t .
— O h , deci de-asta mă părăseşti, spuse M a t t c â n d
p o r n i r ă m a i d e p a r t e . P e n t r u c ă sunt p r e a b u n p e n t r u
tine. T r e b u i a să-mi d a u s e a m a de asta m a i demult.
Ea îi trase un g h i o n t în b r a ţ .
— N u , nu de-asta, şi nu te părăsesc. O să r ă m â ­
n e m prieteni, da?
— O h , sigur. O h , absolut.
— P e n t r u că m i - a m d a t s e a m a că asta s u n t e m . Se
opri şi ridică d i n n o u privirea către el. Prieteni b u n i .
H a i d e , M a t t , fii sincer, nu asta simţi p e n t r u mine?
El o privi lung, a p o i îşi înălţă ochii la cer.
— P o t să invoc al Cincilea A m e n d a m e n t ? spuse.
Şi a d ă u g ă , pe c â n d faţa Elenei se lungea: Asta n-are
n i m i c de-a face cu tipul ăla n o u , nu?
— N u , spuse E l e n a d u p ă o u ş o a r ă ezitare, a p o i
a d ă u g ă r e p e d e : Nici nu l-am cunoscut încă. Nu-1 ştiu.
— D a r vrei să-1 cunoşti. N u , nu s p u n e nimic. O
cuprinse cu un b r a ţ şi o întoarse uşor către el. H a i să
 48 • Jurnalele Vampirilor
m e r g e m la şcoală. D a c ă m a i a v e m timp, p o a t e o să-ţi
iau o gogoaşă.
La un m o m e n t dat, ceva se mişcă în n u c u l pe sub
care t o c m a i t r e c e a u . M a t t fluieră şi a r ă t ă cu degetul.
— Ia uită-te! C e a mai m a r e cioară pe care am
văzut-o v r e o d a t ă .
E l e n a ridică privirea, d a r c i o a r a dispăruse.
In acea zi, şcoala se dovedi p e n t r u E l e n a d o a r un
loc în care să-şi revizuiască p l a n u l .
D i m i n e a ţ a , se trezise ştiind foarte b i n e ce avea
d e făcut. I a r a c u m a d u n a c â t d e m u l t e informaţii
p u t e a despre Ştefan Salvatore. C e e a c e n u e r a greu,
p e n t r u că t o a t ă l u m e a de la „ R o b e r t E. L e e " v o r b e a
despre el.
Devenise un fapt bine c u n o s c u t că ieri avusese un
soi de c o n f r u n t a r e cu secretara responsabilă cu ad­
miterile. I a r astăzi fusese c h e m a t la biroul directoru­
lui. C e v a în l e g ă t u r ă cu actele lui. D a r directorul îl
trimisese înapoi la clasă (după, se s p u n e a , o convor­
bire i n t e r n a ţ i o n a l ă cu R o m a — sau era W a s h i n g t o ­
nul?) şi totul p ă r e a să fie în regulă a c u m . Cel p u ţ i n
oficial.
C â n d E l e n a ajunse la cursul de Istorie e u r o p e a n ă
în a c e a după-amiază, fu î n t â m p i n a t ă de un fluierat în
s u r d i n ă pe coridor. Dick C a r t e r şi T y l e r S m a l l w o o d
Trezirea • 49
pierdeau v r e m e a pe acolo. D o i idioţi notorii, îşi spuse
ea, i g n o r â n d fluieratul şi privirile lor h o l b a t e . Cei doi
erau convinşi că d a c ă făceau p a r t e din e c h i p a de fot­
bal a universităţii e r a u idolii fetelor. R ă m a s e cu ochi
la ei pe c â n d s t r ă b ă t e a alene c o r i d o r u l , trecându-şi
din n o u rujul peste b u z e şi j u c â n d u - s e cu p u d r i e r a .
îi d ă d u s e instrucţiuni speciale lui B o n n i e , şi pla­
nul era gata de pus în aplicare în m o m e n t u l c â n d Şte­
fan îşi făcea apariţia. Oglinjoara p u d r i e r e i îi oferea o
v e d e r e perfectă a s u p r a coridorului din spatele ei.
Şi totuşi, î n t r - u n fel sau altul nu-1 zări la t i m p . Se
p o m e n i d e o d a t ă cu el alături, şi închise p u d r i e r a cu
z g o m o t în v r e m e ce el t r e c e a m a i d e p a r t e . V o i a să-1
o p r e a s c ă , d a r î n a i n t e să o p o a t ă face se î n t â m p l ă
ceva. Ştefan se crispa — sau, cel p u ţ i n , se simţi o pru­
d e n ţ ă în el. C h i a r a t u n c i Dick şi T y l e r se opriseră în
faţa uşii clasei u n d e a v e a u o r a d e Istorie. B l o c â n d
drumul.
Ticăloşi notorii, îşi spuse Elena. Furioasă, se uită
u r â t la ei peste u m ă r u l lui Ştefan.
C e i d o i s e a m u z a u d e j o c , s t â n d r e z e m a ţ i într-o
r â n ă d e c a n a t u l uşii, p r e f ă c â n d u - s e c ă nu-1 v ă d p e
Ştefan, care se afla în faţa lor.
— Scuzaţi-mă.
E r a acelaşi t o n pe care îl folosise şi cu profesorul
de istorie — calm, detaşat.
 50 • Jurnalele Vampirilor
— Scuuzi? făcu T y l e r în falset. S c u u z i m i ? Mi
scuuzi? J a c u z z i ?
Şi cei doi râseră.
E l e n a văzu muşchii î n c o r d â n d u - s e sub tricoul d i n
faţa ei. Asta e r a t o t a l n e d r e p t : a m â n d o i e r a u m a i
înalţi d e c â t Ştefan, iar T y l e r e r a de d o u ă ori m a i lat.
— E v r e o p r o b l e m ă aici?
E l e n a fu la fel de surprinsă ca şi băieţii să a u d ă o
voce în spatele ei. Se î n t o a r s e şi îl v ă z u pe M a t t .
O c h i i lui albaştri aveau o privire d u r ă .
E l e n a îşi m u ş c ă buzele p e n t r u a-şi înăbuşi un z â m ­
bet, v ă z â n d c u m T y l e r şi D i c k se m i ş c ă î n c e t şi cu
ciudă din uşă. Bunul ei prieten M a t t , îşi spuse ea. D a r
a c u m b u n u l ei p r i e t e n M a t t i n t r a în clasă alături de
Ştefan, şi ea r ă m a s e în u r m a lor, privindu-i. C â n d ei
se a ş e z a r ă , ea se s t r e c u r ă în b a n c a d i n spatele lui
Ştefan, de u n d e îl p u t e a privi fără să fie la r â n d u l ei
u r m ă r i t ă . Planul ei trebuia să aştepte p â n ă la sfârşitul
orei.
M a t t se j u c a încet cu nişte m o n e d e d i n b u z u n a r ,
ceea ce î n s e m n a că voia să s p u n ă ceva şi nu ştia c u m .
— Ă ă ă . . . auzi, î n c e p u el în cele d i n u r m ă , stânje­
nit. T i p i i ăia, ştii...
Ştefan râse, un râs a m a r .
— C i n e sunt eu să-i j u d e c ?
Trezirea • 51
î n v o c e a lui s e s i m ţ e a m a i m u l t ă e m o ţ i e d e c â t
auzise p â n ă a t u n c i E l e n a , c h i a r şi a t u n c i c â n d vor­
bise c u d o m n u l T a n n e r . I a r a c e a e m o ţ i e e r a p u r ă
nefericire.
O r i c u m , de ce aş fi bine-venit aici? încheie el,
.ipioape ca p e n t r u sine.
- De ce n-ai fi? M a t t îl privise cu a t e n ţ i e pe
Ştefan; a c u m m a x i l a r u l lui ferm îi a r ă t a h o t ă r â r e a .
Ascultă, zise. V o r b e a i ieri despre fotbal. Ei bine, cel
mai b u n W R , a t a c a n t , al nostru şi-a r u p t un ligament
ieri d u p ă - a m i a z ă şi a v e m nevoie de un î n l o c u i t o r .
Selecţiile sunt în d u p ă - m a s a asta. Ce zici?
— E u ? î n t r e b ă Ştefan, luat pe n e p r e g ă t i t e . A h . . .
N u ştiu d a c ă p o t .
— Poţi să alergi?
— D a c ă p o t . . . ? Ştefan s e î n t o a r s e p e j u m ă t a t e
spre M a t t şi Elena văzu o u m b r ă de z â m b e t pe buzele
lui. D a .
— Poţi să p r i n z i mingea?
— Da.
— Asta e c e e a ce a r e de făcut un W R . Eu s u n t
Q B , c ă p i t a n u l . D a c ă poţi s ă p r i n z i m i n g e a p e c a r e
ţi-o a r u n c eu şi alergi cu ea, a t u n c i poţi să joci.
— înţeleg.
A c u m Ştefan c h i a r z â m b e a şi, deşi g u r a lui M a t t
e r a serioasă, ochii lui r â d e a u . E l e n a îşi d ă d u s e a m a că
52 • Jurnalele Vampirilor
e r a geloasă, şi fu u i m i t ă de p r o p r i a ei reacţie. Exista
o c ă l d u r ă între cei doi băieţi care o excludea pe ea.
D a r î n clipa u r m ă t o a r e z â m b e t u l lui Ştefan
dispăru şi el spuse distant:
— M u l ţ u m e s c . . . d a r n u . Am alte obligaţii.
In acel m o m e n t sosiră B o n n i e şi C a r o l i n e şi o r a
începu.
I n v r e m e c e T a n n e r v o r b e a despre E u r o p a , E l e n a
îşi r e p e t a : „ B u n ă . Eu sunt E l e n a Gilbert. F a c p a r t e
din C o m i t e t u l de î n t â m p i n a r e al elevilor din ultimul
an, şi am p r i m i t sarcina de a-ţi a r ă t a şcoala. Sper că
nu vrei să am p r o b l e m e şi să nu mă laşi să-mi fac
treaba, n u ? " I a r aceste ultime cuvinte trebuiau rostite
cu ochii m a r i , rugători — d a r asta d o a r d a c ă el ar da
s e m n e că î n c e a r c ă să scape. Practic, era o m a n e v r ă
absolut sigură. Ştefan p ă r e a gata î n t o t d e a u n a să sară
în ajutorul d o m n i ţ e l o r aflate la a n a n g h i e .
Pe la j u m ă t a t e a orei, fata c a r e stătea în d r e a p t a ei
îi strecură un bilet. E l e n a îl desfăcu şi recunoscu scri­
sul r o t u n d şi copilăresc al lui B o n n i e . Scria: „ A m
ţinut-o p e C . d e p a r t e cât d e m u l t a m p u t u t . C e s-a
î n t â m p l a t ? A mers???"
E l e n a ridică p r i v i r e a şi o v ă z u pe B o n n i e răsu-
cindu-se î n b a n c a e i d i n p r i m u l r â n d . E l e n a a r ă t ă
spre bilet şi clătină din c a p , şoptind „ D u p ă o r ă " .
I se p ă r u că d u r e a z ă un secol p â n ă ce T a n n e r le
d ă d u ultimele indicaţii despre c o m u n i c ă r i l e orale şi
Trezirea • 53
puse c a p ă t orei. Apoi t o a t ă l u m e a se ridică imediat.
A . u m , îşi spuse E l e n a şi, cu i n i m a b ă t â n d u - i p u t e r ­
nic, păşi h o t ă r â t ă şi se o p r i în c a l e a lui Ştefan, blo­
c â n d intervalul p e n t r u c a e l s ă n u p o a t ă t r e c e p e
lângă ea.
La fel ca Dick şi Tyler, îşi spuse, simţind o d o r i n ţ ă
isterică de a chicoti. R i d i c ă p r i v i r e a şi descoperi că
ochii ei e r a u exact în d r e p t u l g u r i i lui.
în a c e a clipă m i n t e a i se goli. O a r e ce t r e b u i a să
spună? Deschise g u r a şi, î n t r - u n fel sau altul, cuvin­
tele pe c a r e le tot r e p e t a s e î n c e p u r ă să se reverse:
- B u n ă . E u sunt E l e n a G i l b e r t . F a c p a r t e d i n
C o m i t e t u l de î n t â m p i n a r e al elevilor din ultimul a n ,
şi am p r i m i t s a r c i n a . . .
— î m i pare rău, n-am timp.
P e n t r u o clipă, nu-i veni să c r e a d ă că el v o r b e a ,
că nu o lăsa nici m ă c a r să t e r m i n e ce avea de spus.
G u r a ei c o n t i n u ă discursul.
— .. .de a-ţi a r ă t a şcoala...
— î m i p a r e r ă u , nu p o t . T r e b u i e să... să ajung la
selecţii. Ştefan se î n t o a r s e c ă t r e M a t t , c a r e stătea
alături c u u n a e r uimit. A i spus c ă sunt c h i a r d u p ă
ore, nu?
— D a , r ă s p u n s e M a t t încet. D . a r . . .
— A t u n c i ar t r e b u i s-o iau d i n loc. P o a t e că-mi
arăţi u n d e t r e b u i e s ă m e r g .
54 • Jurnalele Vampirilor

M a t t se uită n e a j u t o r a t la E l e n a , apoi ridică din

umeri.
— P ă i . . . Sigur. H a i d e .
4
A r u n c ă o privire peste u m ă r pe c â n d se î n d e ­
p ă r t a u . Ştefan nu se uită înapoi.
E l e n a se trezi î n c o n j u r a t ă de un cerc de observa­
tori interesaţi, p r i n t r e care şi Caroline, care îi z â m b e a
c o m p ă t i m i t o r . E l e n a simţi o a m o r ţ e a l ă în t r u p şi un
n o d î n gât. N u m a i p u t e a r ă m â n e acolo nici o se­
c u n d ă în plus. Se răsuci şi ieşi cât p u t u de r e p e d e din
încăpere.

C â n d Elena ajunse la dulapul ei, a m o r ţ e a l a în­

c e p e a să-i t r e a c ă şi n o d u l din gâtul ei a m e ­
ninţa să se transforme în lacrimi. D a r nu avea
să p l â n g ă la şcoală, îşi spuse, în nici un caz. D u p ă ce-şi
închise dulapul, se î n d r e p t ă spre ieşirea principală.
E r a a d o u a zi la r â n d c â n d pleca de la şcoală ime­
diat ce s u n a clopoţelul d u p ă u l t i m a oră, şi p l e c a sin­
gură. M ă t u ş a J u d i t h v a f i total n e d u m e r i t ă . D a r c â n d
Elena ajunse acasă, văzu că m a ş i n a mătuşii J u d i t h nu
se afla pe alee — p r o b a b i l că se dusese la p i a ţ ă cu
M a r g a r e t . C a s a era t ă c u t ă şi tihnită c â n d Elena intră.
Se b u c u r a p e n t r u a c e a linişte; voia să fie singură
a c u m . D a r , pe de altă parte, nu p r e a ştia ce să facă sin­
gură. A c u m , c â n d în sfârşit putea să plângă, descoperi
că lacrimile nu voiau să-i curgă. îşi lăsă rucsacul pe
p o d e a în holul de la intrare şi intră încet în living.
 56 • Jurnalele Vampirilor
E r a o î n c ă p e r e frumoasă, i m p r e s i o n a n t ă , singura
p a r t e a casei, în afară de c a m e r a E l e n e i , c a r e
a p a r ţ i n e a structurii originare. Acea p r i m ă casă fusese
construită înainte de 1861 şi arsese a p r o a p e c o m p l e t
în t i m p u l R ă z b o i u l u i Civil. T o t ce p u t u s e să fie salvat
a fost această c a m e r ă , cu şemineul ei b o g a t î m p o d o ­
bit, î n c a d r a t de m u l u r i , şi m a r e l e d o r m i t o r de deasu­
p r a . S t r ă b u n i c u l tatălui Elenei construise p r a c t i c o
n o u ă casă în c o n t i n u a r e a lor, şi de a t u n c i familia Gil-
b e r t locuise aici.
E l e n a se întoarse şi se uită afară pe u n a din feres­
trele care se întindeau din tavan p â n ă la p o d e a . Sticla
era atât de veche încât era groasă şi uşor vălurită, şi
tot ce se vedea p r i n ea era distorsionat, dându-ţi falsa
impresie c-ai fi uşor ameţit. E l e n a îşi aminti de p r i m a
d a t ă c â n d tatăl ei îi arătase sticla aceea veche şi vălu­
rită, c â n d fusese m a i mică decât era M a r g a r e t a c u m .
N o d u l din gât e r a iar acolo, d a r lacrimile tot n u
voiau să vină. T o t u l în ea era contradictoriu. Nu voia
pe n i m e n i lângă ea şi totuşi singurătatea o d u r e a . Voia
să se g â n d e a s c ă , d a r a c u m , c â n d î n c e r c a să o facă,
gândurile îi fugeau d e p a r t e , la fel ca nişte şoareci de
o bufniţă albă.
Bufniţă a l b ă . . . p a s ă r e d e p r a d ă . . . m â n c ă t o r d e
stârvuri... cioară, se g â n d i ea. „ C e a m a i m a r e cioară
p e care a m văzut-o v r e o d a t ă " , spusese M a t t .
Trezirea • 57
Simţi d i n n o u o u s t u r i m e în ochi. Bietul M a t t . II
rănise, d a r el se purtase m i n u n a t . C h i a r fusese d r ă g u ţ
cu Ştefan.
Ştefan. O b ă t a i e de i n i m ă m a i p u t e r n i c ă , c a r e îi
aduse în ochi d o u ă lacrimi fierbinţi. U i t e , în sfârşit
p l â n g e a . P l â n g e a de furie şi u m i l i n ţ ă şi frustrare —
şi m a i ce?
De fapt, ce p i e r d u s e astăzi? Ce simţea ea cu
a d e v ă r a t p e n t r u străinul ăsta, acest Ştefan Salvatore?
E r a o p r o v o c a r e , d a , şi asta îl făcea să p a r ă diferit,
interesant. Ştefan e r a exotic... incitant.
Ce c i u d a t , exact asta îi s p u n e a u u n e o r i băieţii
Elenei că e r a ea. I a r m a i apoi afla de la ei, sau de la
prietenii sau surorile lor, cât de agitaţi e r a u î n a i n t e
de a ieşi la o întâlnire cu ea, c u m li se u m e z e a u pal­
mele şi a v e a u fluturi în stomac. Astfel de poveşti i se
p ă r u s e r ă î n t o t d e a u n a a m u z a n t e Elenei. Nici u n b ă i a t
nu o făcuse v r e o d a t ă să se simtă nervoasă.
D a r astăzi, c â n d vorbise cu Ştefan, îşi simţise
pulsul accelerându-se şi picioarele m o i . Palmele i se
umeziseră. Iar în stomac nu avusese fluturi —
ci lilieci.
E r a o a r e interesată de tipul ăsta p e n t r u că o făcea
să se simtă nervoasă? Nu e un motiv p r e a b u n , Elena,
îşi spuse ea. De fapt, e un motiv foarte prost.
D a r m a i era şi gura aceea. G u r a aceea p a r c ă sculp­
tată care îi î n m u i a genunchii de cu totul altceva decât
 58 • Jurnalele Vampirilor
nervozitate. Şi p ă r u l î n t u n e c a t ca n o a p t e a — dege­
tele ei voiau să se împleticească p r i n moliciunea lui.
T r u p u l acela zvelt, musculos, picioarele l u n g i . . . şi
vocea. V o c e a lui e r a cea c a r e o făcuse ieri să ia
h o t ă r â r e a să fie al ei. V o c e a lui fusese rece şi dis­
p r e ţ u i t o a r e c â n d î i vorbise d o m n u l u i T a n n e r , d a r c u
t o a t e acestea c i u d a t de irezistibilă. E l e n a se î n t r e b ă
d a c ă p u t e a şi vocea deveni î n t u n e c a t ă ca n o a p t e a , şi
c u m a r s u n a rostindu-i n u m e l e , şoptindu-i n u m e l e . . .
— Elena!
E l e n a tresări, şi reveria se d e s t r a m ă . D a r nu Şte­
fan Salvatore e r a cel care o striga, ci m ă t u ş a J u d i t h
b ă t â n d la uşa din faţă.
— E l e n a ? E l e n a ! se auzi şi v o c e a lui M a r g a r e t ,
ascuţită şi subţire. Eşti acasă?
E l e n a se simţi din n o u copleşită de nefericire şi se
u i t ă î n j u r u l e i p r i n b u c ă t ă r i e . N u p u t e a face faţă
a c u m întrebărilor îngrijorate ale mătuşii J u d i t h şi nici
veseliei i n o c e n t e a lui M a r g a r e t . Nu c â n d a v e a ge­
nele u d e de lacrimi şi c â n d stătea gata să izbucnească
din n o u în p l â n s . î n t r - o fracţiune de s e c u n d ă se
h o t ă r î şi se furişă în t ă c e r e afară pe uşa d i n spate
chiar în clipa în care se î n c h i d e a uşa din faţă.
S t r ă b ă t u v e r a n d a din spate, iar în curte ezită. Nu
voia s ă v a d ă p e n i m e n i cunoscut. D a r u n d e s e p u t e a
d u c e p e n t r u a fi singură?
Trezirea • 59
R ă s p u n s u l veni a p r o a p e în aceeaşi clipă. Bine­
înţeles. O să se d u c ă să-i v a d ă pe m a m i şi tati.
Era u n d r u m destul d e lung, a p r o a p e p â n ă l a m a r ­
ginea oraşului, d a r în ultimii trei ani devenise fami­
liar p e n t r u E l e n a . T r e c u peste P o d u l Wickery şi u r c ă
dealul, pe lângă biserica în ruine, apoi coborî în mica
vale de sub ea.
P a r t e a a c e a s t a a cimitirului e r a foarte îngrijită,
d o a r p a r t e a m a i veche fusese lăsată o a r e c u m d e iz­
belişte. Aici, i a r b a era tunsă cu grijă, iar buchetele de
flori alcătuiau p e t e vesele de culoare. E l e n a se aşeză
lângă lespedea m a r e d e m a r m u r ă p e care e r a gravat
numele „Gilbert".
— B u n ă , m a m i , b u n ă , tati, şopti ea.
Se a p l e c ă p e n t r u a lăsa în faţa lespezii o floare
p u r p u r i e de sporul casei pe c a r e o culesese pe d r u m .
Apoi îşi strânse picioarele sub ea şi r ă m a s e acolo.
Venise de m u l t e ori aici d u p ă accident. La v r e m e a
a c c i d e n t u l u i d e m a ş i n ă M a r g a r e t avea d o a r u n a n ;
n u şi-i a d u c e a p r e a b i n e a m i n t e . D a r E l e n a avea
multe amintiri. A c u m m i n t e a ei p o r n i să r ă t ă c e a s c ă
p r i n t r e aceste amintiri, şi n o d u l din gâtul ei se făcu
m a i m a r e , ş i lacrimile p o r n i r ă m a i uşor. î n c ă l e m a i
simţea m u l t lipsa. M a m a , a t â t de t â n ă r ă şi de fru­
moasă, şi t a t a , cu z â m b e t u l care îi î n c r e ţ e a ochii.
Desigur, E l e n a era n o r o c o a s ă să o aibă pe m ă t u ş a
J u d i t h . Nu orice m ă t u ş ă ar fi r e n u n ţ a t la slujba ei şi
 60 • Jurnalele Vampirilor
s-ar fi m u t a t î n a p o i într-un orăşel ca să aibă grijă de
d o u ă n e p o a t e orfane. I a r R o b e r t , logodnicul mătuşii
J u d i t h , e r a m a i d e g r a b ă u n t a t ă vitreg p e n t r u M a r ­
garet decât u n viitor u n c h i p r i n căsătorie.
D a r Elena îşi a m i n t e a de părinţii ei. La un m o m e n t
dat, chiar d u p ă î n m o r m â n t a r e , venise aici ca să ţipe
furioasă la ei, s u p ă r a t ă pe ei p e n t r u că fuseseră atât
de proşti să se lase o m o r â ţ i . Pe v r e m e a a c e e a nu o
cunoştea p r e a bine pe m ă t u ş a J u d i t h şi simţise că nu
m a i exista nici un loc pe l u m e a asta care să fie al ei.
Şi a c u m , c a r e e r a locul ei? se î n t r e b ă ea. R ă s p u n ­
sul cel m a i simplu era: aici, în FelPs C h u r c h , u n d e
trăise t o a t ă viaţa. D a r î n u l t i m a v r e m e r ă s p u n s u l
acesta p ă r u s e greşit. In ultima v r e m e simţise că tre­
buie să m a i existe ceva p e n t r u ea în l u m e , un loc pe
care să îl recunoască imediat şi pe care să îl considere
acasă.
O u m b r ă căzu a s u p r a ei şi E l e n a ridică privirea,
speriată. P e n t r u o clipă, cele d o u ă siluete care stăteau
l â n g ă e a p ă r u r ă străine, nefamiliare, v a g a m e n i n ­
ţ ă t o a r e . R ă m a s e privindu-le, î n c r e m e n i t ă .
— Elena, spuse afectată silueta m a i m ă r u n t ă , cu
mâinile în şolduri, c â t e o d a t ă îmi fac atâtea griji p e n ­
tru tine, z ă u că da.
E l e n a clipi şi a p o i râse scurt. E r a u B o n n i e şi M e -
redith.
Trezirea * 61
- Ce trebuie să facă cineva p e n t r u a avea p u ţ i n ă
Ini unitate pe aici? spuse ea în t i m p ce fetele se aşezau.
S p u n e - n e s ă p l e c ă m , sugeră M e r e d i t h , d a r
Elena d o a r ridică d i n u m e r i .
Meredith şi Bonnie veniseră de multe ori să o caute
aici în lunile de d u p ă accident. Brusc, se simţi bucu-
K iasă p e n t r u asta şi r e c u n o s c ă t o a r e a m â n d u r o r a .
Locul ei era alături de prietenii care ţineau la ea. Ştiau
că plânsese, d a r ei nu-i păsa, şi luă batista mototolită
Be care i-o întinse Bonnie şi-şi şterse ochii. R ă m a s e r ă
toate trei un t i m p în tăcere, privind c u m v â n t u l trece
prin şirul de stejari de la m a r g i n e a cimitirului.
— î m i p a r e r ă u p e n t r u ce s-a î n t â m p l a t , spuse
în cele d i n u r m ă B o n n i e , cu o voce b l â n d ă . A fost
groaznic.
— I a r al doilea n u m e al t ă u e „ T a c t " , spuse M e r e ­
dith. Nu se p o a t e să fi fost chiar atât de rău, Elena.
— N-aţi fost acolo. O d a t ă cu a m i n t i r e a , E l e n a se
simţi din n o u c u p r i n s ă de un val de c ă l d u r ă . C h i a r a
fost groaznic. D a r n u - m i m a i pasă, a d ă u g ă e a p e u n
ton plat, cu un a e r sfidător. Am t e r m i n a t cu el. Nu-1
mai v r e a u .
— Elena!
— N u , B o n n i e . E l i m p e d e că se c r e d e m u l t p r e a
b u n p e n t r u . . . p e n t r u a m e r i c a n i . Aşa c ă n-are d e c â t
să-şi ia ochelarii ăia de fiţe şi...
 62 • Jurnalele Vampirilor
Celelalte fete pufniră în râs. E l e n a îşi şterse nasul
şi clătină din cap.
— A ş a d a r , îi spuse ea lui B o n n i e , s c h i m b â n d
h o t ă r â t ă subiectul, cel p u ţ i n T a n n e r p ă r e a azi m a i
binedispus.
Bonnie îşi luă un a e r de m a r t i r .
— Ştii că m-a forţat să accept să fiu p r i m a care îşi
ţine c o m u n i c a r e a orală? D a r nu-mi pasă, a m d e g â n d
să vorbesc despre druizi, şi...
— D e s p r e ce?
— Druuuu-izi. Tipii ăia b ă t r â n i şi ciudaţi care au
construit S t o n e h e n g e şi au făcut tot felul de magii în
Anglia antică. Eu sunt u r m a ş a lor, şi de aceea sunt
un medium bun.
M e r e d i t h pufni d i s p r e ţ u i t o a r e , d a r E l e n a s e în­
c r u n t ă la firul de iarbă pe care îl răsucea între degete.
— Bonnie, c h i a r ai v ă z u t ceva în p a l m a m e a ieri?
î n t r e b ă brusc.
Bonnie ezită.
— Nu ştiu, spuse în cele din u r m ă . E u . . . am crezut
că văd. D a r u n e o r i i m a g i n a ţ i a m e a o ia r a z n a .
— A ştiut că eşti aici, spuse pe n e a ş t e p t a t e M e r e ­
dith. Eu mă g â n d i s e m să te c ă u t ă m la cafenea, d a r
Bonnie a spus: „E la cimitir."
— Aşa am zis? Bonnie p ă r e a uşor surprinsă, d a r
impresionată. Ei bine, şi c h i a r eşti aici. B u n i c a m e a
Trezirea * 63
• i u , I . I m l m r g h e c l a r v ă z ă t o a r e , şi la fel sunt şi eu.
i Icauna sare la a d o u a generaţie.
Şi eşti u r m a ş a druizilor, spuse M e r e d i t h so-
Iriim
Păi, e a d e v ă r a t ! în Scoţia se p ă s t r e a z ă vechile
ii ii 11111 Nici n-aţi crede u n e l e d i n lucrurile pe c a r e le
i n i i i u i i c a m e a . Are un a n u m e fel de a afla cu cine
(I i ir măriţi şi c â n d o să m o r i . Mi-a spus că eu o să
ni pede.
Honnie!
Serios. O să fiu t â n ă r ă şi f r u m o a s ă în sicriul
n u I I N u credeţi c ă e ceva r o m a n t i c ?
Nu, nu cred. C r e d că e ceva scârbos, spuse
I i na.
I 1 1 nbrele se lungiseră, iar vântul devenise m a i rece.
I )eci cu cine o să te măriţi, Bonnie? î n t r e b ă re-
iII . L I Meredith.
Nu ştiu. Bunica mi-a spus ritualul de aflare, d a r
n u l ain î n c e r c a t niciodată. Evident — B o n n i e luă o
i. .i sofisticată — trebuie să fie scandalos de b o g a t şi
. 1 . .ilui s u p e r b . C a străinul n o s t r u î n t u n e c a t , d e
pildă. M a i ales d a c ă n i m e n i altcineva nu-1 vrea.
A i u n c ă o privire maliţioasă către Elena.
Elena refuză să c a d ă în c a p c a n ă .
(ie zici de Tyler Smallwood? î n t r e b ă ea cu ino­
cenţă. T a t ă l lui cu siguranţă e suficient de bogat.
64 • Jurnalele Vampirilor
— I a r el nu a r a t ă deloc r ă u , a p r o b ă s o l e m n ă
M e r e d i t h . Asta, evident, d a c ă iubeşti animalele. T o ţ i
dinţii ăia m a r i şi albi...
Fetele se u i t a r ă u n a la alta şi a p o i i z b u c n i r ă în
acelaşi t i m p în râs. Bonnie a r u n c ă o m â n ă de iarbă în
M e r e d i t h , c a r e o î n d e p ă r t ă de pe ea şi azvârli î n a p o i
o p ă p ă d i e . L a u n m o m e n t dat, î n t i m p u l j o c u l u i ,
Elena îşi d ă d u s e a m a că totul are să fie bine. E r a din
n o u e a însăşi, n u m a i e r a p i e r d u t ă , n u m a i e r a o
străină, ci E l e n a Gilbert, regina liceului „ R o b e r t E.
L e e " . îşi trase d i n p ă r p a n g l i c a d e c u l o a r e a caisei
şi-şi s c u t u r ă p ă r u l , lăsându-1 să-i c a d ă liber pe lângă
obraji.
— Am decis d e s p r e ce să fie c o m u n i c a r e a mea
orală, spuse ea, privind-o cu ochii îngustaţi pe
Bonnie c u m îşi trece degetele p r i n t r e bucle.
— D e s p r e ce? î n t r e b ă M e r e d i t h .
E l e n a îşi ridică b ă r b i a p e n t r u a se u i t a la cerul
roşu şi p u r p u r i u de d e a s u p r a colinei. R e s p i r ă a d â n c ,
g â n d i t o a r e , şi lăsă suspansul să c r e a s c ă p e n t r u o
clipă. Apoi spuse pe un t o n detaşat:
— R e n a ş t e r e a italiană.
Bonnie şi M e r e d i t h se h o l b a r ă la ea, apoi se uitară
u n a la alta şi i z b u c n i r ă din n o u în h o h o t e de râs.
— A h a , spuse M e r e d i t h c â n d se p o t o l i r ă . Deci
tigrul s-a întors!
Trezirea • 65
A
Elena îi a r u n c ă un rânjet de fiară. î n c r e d e r e a in
line, (-are p e n t r u scurt t i m p p ă r u s e să dispară, reve­
n i ic. Ş i deşi n u înţelegea p r e a b i n e d e ce, ştia u n
I M . I I I : n u avea d e gând să-1 lase p e Ştefan Salvatore
i li ape.
Bun, spuse ea scurt. A c u m , ascultaţi-mă b i n e .
Nimeni nu t r e b u i e să ştie asta, altfel o să fiu batjo-
. n i . i întregii şcoli. I a r C a r o l i n e se-agaţă d e orice f i r
. li aţă ca să mă facă să p a r ridicolă. D a r îl vreau, şi o
i fie al m e u . î n c ă nu ştiu c u m , d a r o să fie. O r i c u m ,
P n i . i ce am un plan bine conturat, o să ne p u r t ă m
Inaile rece cu el.
0 să ne p u r t ă m ?
D a , o să ne. Nu poţi să-1 ai tu, Bonnie; e al m e u .
Ş i i rebuie s ă p o t avea î n c r e d e r e d e p l i n ă î n tine.
Staţi p u ţ i n , zise M e r e d i t h , cu o strălucire în
Ol I n . Îşi desfăcu b r o ş a cu cloisonné p r i n s ă pe bluză şi,
i n I n ându-şi d e g e t u l m a r e , s e î n ţ e p ă r e p e d e , a p o i
pune: Bonnie, d ă - m i m â n a .
De ce? î n t r e b ă B o n n i e , p r i v i n d cu suspiciune
In uşa.
l'entru că v r e a u să te iau de nevastă. Tu de ce
l n i, deşteapto?
1 ) a r . . . d a r . . . O h , bine. Au!
A c u m tu, E l e n a . M e r e d i t h î n ţ e p ă iute degetul
i u I I c a l Elenei, ş i a p o i stoarse u n s t r o p d e sânge.
 66 • Jurnalele Vampirilor
A c u m , c o n t i n u ă ea, uitându-se la cele d o u ă fete cu
ochii ei negri strălucitori, o să ne u n i m cu toatele de­
getele m a r i şi o să j u r ă m . M a i ales tu, Bonnie. J u r ă să
păstrezi secretul şi să faci orice ne cere E l e n a în
l e g ă t u r ă cu Ştefan.
— Ascultă, j u r ă m â n t u l întărit cu sânge e pericu­
los, protestă foarte serioasă Bonnie. î n s e a m n ă că tre­
b u i e să-ţi ţii j u r ă m â n t u l indiferent ce se î n t â m p l ă ,
indiferent ce, M e r e d i t h .
— Ştiu, r ă s p u n s e M e r e d i t h î n c r u n t a t ă . D e - a s t a
îţi s p u n să o faci. N - a m u i t a t ce s-a î n t â m p l a t cu
Michael Martin.
Bonnie făcu o grimasă.
— Asta a fost cu a n i în u r m ă , şi o r i c u m n e - a m
despărţit i m e d i a t şi... O h , foarte b i n e . O să j u r .
închise ochii şi rosti: J u r să păstrez secretul şi să fac
orice vrea E l e n a în l e g ă t u r ă cu Ştefan.
Meredith repetă jurământul. Iar Elena, privind
l u n g la u m b r e l e pale ale degetelor lor unite în a m u r ­
gul care se lăsa, respiră a d â n c şi şopti:
— I a r e u j u r s ă r t i i m ă liniştesc p â n ă c â n d n u v a f i
al m e u .
O p a l ă de v â n t rece s t r ă b ă t u cimitirul, răsfirând
p ă r u l fetelor şi t r i m i ţ â n d la p ă m â n t frunze u s c a t e .
B o n n i e icni scurt şi se d ă d u î n a p o i , şi t o a t e trei se
u i t a r ă în j u r u l lor, apoi chicotiră nervoase.
Trezirea • 67
S-a î n t u n e c a t , r e m a r c ă E l e n a , surprinsă.
M a i b i n e a m p o r n i - o spre casă, spuse M e r e -
ln h. i idicându-se şi p r i n z â n d u - ş i la loc broşa.
Bonnie se ridică şi ea, b ă g â n d u - ş i în g u r ă vârful
l< in-i ului m a r e .
I ,a revedere, spuse E l e n a încet, u i t â n d u - s e la
ilulni de m o r m â n t .
Floarea p u r p u r i e e r a o p a t ă n e c l a r ă p e p ă m â n t .
I l. n.i ridică de l â n g ă floare p a n g l i c a de c u l o a r e a
. 1 1 ri, s e î n t o a r s e ş i d ă d u d i n c a p c ă t r e B o n n i e ş i
Mi I ' dith.
I lai să m e r g e m , spuse,
încet, u r c a r ă d i n n o u d e a l u l c ă t r e biserica î n
mini 11 i r ă m â n t u l rostit cu sânge le d ă d u s e o senzaţie
11| H demnitate, şi B o n n i e se înfiora c â n d t r e c u r ă pe
I imşi biserică. S o a r e l e c o b o r â s e d i n c o l o de deal şi
... ui se răcise b r u s c , iar v â n t u l se stârnise. F i e c a r e
|.li de v â n t făcea i a r b a să ş o p t e a s c ă şi stejarii
l. 111.1111 să foşnească din frunze.
Am îngheţat, spuse Elena, oprindu-se p e n t r u o
i'llpfl in faţa găurii n e g r e c a r e fusese o d i n i o a r ă uşa
i., • . 1 . ii şi p r i v i n d în j o s c ă t r e peisajul c a r e se
iii l.işuia în valea de d i n a i n t e a lor.
Luna nu răsărise încă, şi abia p u t e a desluşi vechiul
1 imit ii şi Podul Wickery dincolo de el. V e c h i u l cimi-
|(l . i . . acolo din v r e m e a R ă z b o i u l u i Civil şi pe m u l t e
68 • Jurnalele Vampirilor
lespezi d e m o r m â n t e r a u înscrise n u m e d e soldaţi.
Avea un aspect sălbatic; m u r i şi bălării înalte creşteau
p e m o r m i n t e , i a r i e d e r a s e î n t i n d e a peste g r a n i t u l
sfărâmat de t i m p . Elenei nu-i plăcuse n i c i o d a t ă locul
acela.
— A r a t ă altfel, n u ? V r e a u să spun, în î n t u n e r i c ,
zise ea cu o voce t r e m u r a t ă .
Nu ştia c u m să s p u n ă ceea ce g â n d e a , că acela nu
era un loc p e n t r u cei vii.
— Am p u t e a să o l u ă m pe d r u m u l m a i lung, spuse
M e r e d i t h . D a r asta a r î n s e m n a d o u ă z e c i d e m i n u t e
în plus de m e r s .
— Pe m i n e nu mă d e r a n j e a z ă să o l u ă m pe aici,
spuse Bonnie, înghiţind n o d u l care i se pusese în gât.
î n t o t d e a u n a am zis că vreau să fiu î n g r o p a t ă acolo, în
cimitirul vechi.
— Nu vrei să t e r m i n i cu povestea asta cu îngro­
patul? se răsti la ea Elena, şi o p o r n i în j o s u l colinei.
D a r cu cât înainta pe c ă r a r e a îngustă, cu atât m a i
p u ţ i n se simţea în largul ei. încetini pasul şi aşteptă ca
B o n n i e şi M e r e d i t h să o ajungă din u r m ă . C â n d se
a p r o p i a r a de p r i m a lespede, i n i m a î n c e p u să-i b a t ă
m a i repede. î n c e r c ă să o ignore, d a r simţi c u m pielea
i se furnică de t e a m ă şi perişorii fini de pe b r a ţ e i se
ridică. î n t r e d o u ă rafale de vânt, fiecare sunet p ă r e a
amplificat î n t r - u n fel î n s p ă i m â n t ă t o r , i a r z g o m o t u l
paşilor pe p o t e c a acoperită cu frunze e r a asurzitor.
Trezirea • 69
A c u m , biserica în r u i n e e r a o siluetă n e a g r ă în
spatele lor. C ă r a r e a îngustă t r e c e a p r i n t r e lespezi de
m o r m â n t a c o p e r i t e d e m u ş c h i , m u l t e dintre ele m a i
înalte decât M e r e d i t h . Suficient de m a r i p e n t r u ca ci­
neva să se p o a t ă ascunde îndărătul lor, îşi spuse Elena
neliniştită. U n e l e dintre m o r m i n t e e r a u ele însele tul­
b u r ă t o a r e , ca de pildă cel cu îngeraşul care a r ă t a ca
un bebeluş a d e v ă r a t , n u m a i că îi căzuse c a p u l şi
aceasta fusese aşezat cu grijă l â n g ă corpul lui. O c h i i
mari de granit ai capului e r a u goi. E l e n a nu-şi p u t e a
lua ochii de la el şi i n i m a î n c e p u să-i b a t ă şi m a i t a r e .
— De ce n e - a m oprit? spuse M e r e d i t h .
— E u . . . î m i p a r e r ă u , m u r m u r ă Elena, d a r c â n d
se forţă să se î n t o a r c ă r ă m a s e i m e d i a t n e m i ş c a t ă .
Bonnie? spuse. B o n n i e , ce s-a î n t â m p l a t ?
B o n n i e s t ă t e a cu p r i v i r e a a ţ i n t i t ă în cimitir, cu
gura întredeschisă, cu ochii la fel de m a r i şi de goi ca
şi cei ai îngerului de p i a t r ă . E l e n a simţi c u m t e a m a îi
strânge stomacul.
— Bonnie, termină. T e r m i n ă ! Nu e nimic amuzant.
B o n n i e n u r ă s p u n s e nimic.
— B o n n i e ! spuse M e r e d i t h .
Ea şi E l e n a se u i t a r ă u n a la alta şi d e o d a t ă E l e n a
ştiu că t r e b u i a să plece de acolo. Se întoarse şi vru să
p o r n e a s c ă m a i d e p a r t e pe c ă r a r e în jos, d a r o voce
c i u d a t ă vorbi în spatele ei, şi ea se răsuci cu o mişcare
bruscă.
70 • Jurnalele Vampirilor
— E l e n a , spuse vocea.
N u e r a vocea lui Bonnie, d a r v e n e a din g u r a lui
Bonnie. Palidă în întuneric, Bonnie c o n t i n u a să pri­
vească în cimitir. C h i p u l ei era total lipsit de expresie.
— Elena, spuse din n o u vocea, şi a d ă u g ă , pe c â n d
capul lui B o n n i e se întoarse către ea: C i n e v a te aş­
t e a p t ă acolo.
E l e n a îşi p i e r d u luciditatea p e n t r u u r m ă t o a r e l e
câteva minute. Ceva p ă r u să se mişte printre formele
întunecate şi cocoşate ale lespezilor de m o r m â n t , răsu-
cindu-se şi ridicându-se între ele. Elena ţipă, şi M e r e ­
dith începu şi ea să ţipe, apoi o luară a m â n d o u ă la fugă,
iar Bonnie alerga cu ele, ţipând şi ea cât o ţinea gura.
E l e n a alerga pe c ă r a r e a îngustă, împiedicându-se
de pietre şi de pâlcuri de rădăcini de iarbă. Bonnie se
c h i n u i a să respire în spatele ei, i a r M^eredith, cea
calmă şi cinică, gâfâia disperată. Se auzi un foşnet pu­
ternic şi un ţipăt strident într-un stejar d e a s u p r a lor şi
Elena descoperi că p u t e a alerga încă şi m a i r e p e d e .
— E ceva în spatele nostru, strigă ascuţit B o n n i e .
O h , D o a m n e , c e se-ntâmplă?
— M e r g i spre p o d , gâfâi E l e n a , în c i u d a arsurii
din p l ă m â n i . Nu ştia de ce, d a r simţea că t r e b u i a u să
ajungă p â n ă acolo. N u t e opri, B o n n i e ! N u t e uita î n
spate!
O a p u c ă pe cealaltă fată de m â n e c ă şi o trase d u p ă
ea.
Trezirea • 71
- Nu p o t să ajung acolo, scânci B o n n i e , p r i n -
indu-se cu m â n a de coaste, încetinind pasul.
B a poţi, m â r â i Elena, a p u c â n d - o d i n n o u d e
mânecă şi silind-o să alerge m a i departe. H a i d e . Haide!
V ă z u lucirea argintie a apei în faţa lor. Şi iată şi
luniinişul d i n t r e stejari, şi p o d u l de d i n c o l o de el.
Picioarele îi t r e m u r a u şi răsufla şuierat, d a r E l e n a se
|1răduia s ă n u r ă m â n ă î n u r m ă . A c u m v e d e a scân-
Hurile de l e m n ale p o d u l u i . P o d u l e r a la şase m e t r i
de ele, la trei, la un m e t r u .
- A m reuşit, spuse gâfâind M e r e d i t h , c ă l c â n d
apăsat p e l e m n u l p o d u l u i .
- Nu te opri! M e r g i p â n ă în c a p ă t u l celălalt!
Podul scârţâi c â n d ele alergară pe el clătinându-se,
e c o u l paşilor lor p i e r z â n d u - s e peste a p ă . C â n d sări
pe p ă m â n t u l de pe celălalt mal, E l e n a d ă d u în sfârşit
d r u m u l m â n e c i i lui B o n n i e şi le î n g ă d u i picioarelor
sale să se oprească, împiedicat.
Meredith era aplecată în faţă, cu mâinile pe coapse,
lăsuflând a d â n c . Bonnie plângea.
- C e - a fost asta? O h , ce-a fost? spuse ea. M a i
vine d u p ă noi?
— C r e d e a m că tu eşti e x p e r t a , spuse M e r e d i t h
(ii vocea t r e m u r a t ă . P e n t r u n u m e l e lui D u m n e z e u ,
Elena, h a i să p l e c ă m de aici.
— N u , a c u m e în regulă, şopti E l e n a .
72 • Jurnalele Vampirilor

Avea lacrimi în ochi şi t r e m u r a t o a t ă , d a r răsufla­

r e a fierbinte pe c a r e o simţise în ceafa d i s p ă r u s e .
R ă m ă s e s e dincolo de r â u , ale cărui a p e se învolbu­
5
rau întunecate.
— Nu ne p o a t e u r m a aici, spuse ea.
M e r e d i t h se h o l b ă la ea, apoi la celălalt m a l , cu
stejarii lui deşi, a p o i la B o n n i e . îşi u m e z i b u z e l e şi
râse scurt.
— Sigur. Nu p o a t e veni d u p ă noi. D a r hai totuşi
să m e r g e m acasă, ce ziceţi? D o a r d a c ă n-aveţi chef să
petreceţi n o a p t e a aici.
Un sentiment nedesluşit o s t r ă b ă t u pe E l e n a , în­ u n a plină strălucea exact d e a s u p r a capului
fiorând-o.
său c â n d Ştefan se întoarse la p e n s i u n e . E r a
— Nu n o a p t e a asta, mersi, spuse ea. O cuprinse
ameţit, a p r o a p e se clătina, din c a u z a obose­
c u u n b r a ţ p e B o n n i e , c a r e î n c ă m a i fornăia. E-n
lii şi a cantităţii p r e a m a r i de sânge pe care o înghi­
regulă, Bonnie. A c u m s u n t e m î n siguranţă. H a i d e .
ţise. T r e c u s e m u l t ă v r e m e de c â n d nu se m a i ghiftuise
M e r e d i t h se uita din n o u pe malul celălalt al râului.
aşa. D a r i z b u c n i r e a Puterii sălbatice de lângă cimitir
— Ştii, nu v ă d absolut n i m i c acolo, spuse ea cu o
îl prinsese în vârtejul ei, distrugându-i controlul deja
voce m a i c a l m ă a c u m . P o a t e că de fapt nici nu e r a
slăbit. T o t n u ştia p r e a bine d e u n d e venise P u t e r e a
ceva în spatele nostru, p o a t e că d o a r n e - a m p a n i c a t
asta. Stătuse şi le privise pe fetele m u r i t o a r e din as­
singure şi n e - a m speriat degeaba. Cu p u ţ i n ajutor din
p a r t e a preotesei d r u i d e de aici. c u n z ă t o a r e a lui d i n u m b r e , c â n d P u t e r e a izbucnise

P o r n i r ă m a i d e p a r t e , s t â n d foarte a p r o a p e u n a din spatele lui, alungându-le. El oscilase între t e a m a

de alta pe c ă r a r e , iar E l e n a nu spuse nimic. D a r e r a că ele ar p u t e a c ă d e a în r â u şi d o r i n ţ a de a cerceta

intrigată. F o a r t e intrigată. această P u t e r e , p e n t r u a-i descoperi sursa. In final,

o u r m a s e pe ea, căci nu voise să rişte să i se î n t â m p l e
ceva.
74 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 75

C e v a negru zburase către p ă d u r e c â n d fetele ajun­ de m o i , d e p u n â n d sărutări m i c u ţ e ici şi colo, p â n ă ce

seseră în siguranţă pe p o d , d a r nici m ă c a r simţurile ajungea la a d â n c i t u r a dulce a g r u m a z u l u i . C u m îşi

de n o a p t e ale lui Ştefan nu reuşiseră să desluşească ce va cuibări acolo faţa, în locul în care i n i m a ei se simte

era. Privise c u m ea şi celelalte d o u ă p o r n i s e r ă în b ă t â n d a t â t de p u t e r n i c sub pielea delicată. Şi c u m

direcţia oraşului, apoi se întorsese în cimitir. în cele din u r m ă buzele lui se vor desface, vor dezgoli

E r a gol a c u m , c u r ă ţ a t de ceea ce fusese acolo. Pe dinţii a c u m ascuţiţi ca nişte mici p u m n a l e , şi...

p ă m â n t se afla o fâşie îngustă de m ă t a s e c a r e u n u i N u . Se smulse d i n t r a n s ă cu o tresărire, cu p r o ­

ochi obişnuit ar fi p ă r u t cenuşie în întuneric. D a r el îi priul puls b ă t â n d sălbatic, cu tot trupul t r e m u r â n d u - i .

văzu a d e v ă r a t a culoare, şi c â n d o strânse între degete O r a se t e r m i n a s e , în j u r u l lui t o a t ă l u m e a se agita, şi

şi o ridică încet la buze, simţi parfumul p ă r u l u i ei. tot ce s p e r a e r a ca n i m e n i să nu-1 p r i v e a s c ă p r e a

Amintirile îl copleşiră. Fusese suficient de r ă u atent.

c â n d nu o p u t e a vedea, p e n t r u că strălucirea rece a C â n d ea îi vorbise, nu reuşise să c r e a d ă că t r e b u i a

minţii ei d o a r îl a ţ â ţ a la m a r g i n e a conştiinţei lui. D a r să stea faţă în faţă cu ea, în t i m p ce venele îi a r d e a u

să se afle în aceeaşi încăpere cu ea la şcoală, să-i simtă şi simţea o d u r e r e p u t e r n i c ă în m a x i l a r . P e n t r u o

p r e z e n ţ a în spatele lui, să simtă p a r f u m u l a m e ţ i t o r al clipă se t e m u s e că nu va reuşi să se controleze, că o

pielii ei p l u t i n d în j u r u l lui, asta era m a i m u l t d e c â t va a p u c a de u m e r i şi îşi va potoli foamea chiar acolo,

p u t e a suporta. în faţa t u t u r o r . Nici nu ştia c u m reuşise să plece, d o a r

Auzise fiecare răsuflare u ş o a r ă a ei, îi simţise că ceva m a i t â r z i u îşi c a n a l i z a e n e r g i a în nişte

c ă l d u r a radiindu-i în spate, p e r c e p u s e flecare zvâc­ exerciţii fizice grele, v a g conştient că nu t r e b u i e să

nire a pulsului ei d u l c e . Şi în cele d i n u r m ă , spre folosească Puterile. Nu conta; chiar şi fără ele e r a din

groaza lui, cedase. L i m b ă lui i se plimbase peste ca­ loate p u n c t e l e de v e d e r e superior băieţilor m u r i t o r i

nini, bucurându-se de plăcerea dureroasă care care se înfruntau cu el pe t e r e n u l de fotbal. V e d e r e a

creştea acolo, încurajând-o chiar. îi aspirase parfu­ ii era m a i ascuţită, reflexele m a i r a p i d e , muşchii m a i

m u l în m o d deliberat în nări, şi îngăduise viziunilor puternici. C u r â n d , o m â n ă îl bătuse pe spate şi au­

să p r i n d ă c o n t u r , imaginându-şi totul. C â t de m o a l e zise vocea lui M a t t în u r e c h i :

va fi gâtul ei, şi c u m buzele lui se vor lipi de el la fel — Felicitări! Bine ai venit în echipă!
76 • Jurnalele Vampirilor
Privind acel chip onest şi zâmbitor, Ştefan fusese
copleşit de ruşine. D a c ă ai ştii ce sunt, nu mi-ai m a i
zâmbi, îşi spusese el m o h o r â t . Am câştigat competiţia
asta a ta p r i n înşelăciune. I a r fata pe care o iubeşti —
căci o iubeşti, nu-i aşa? — e a c u m în gândurile mele.
Şi în a c e a d u p ă - a m i a z ă rămăsese în gândurile lui,
cu toate eforturile sale de a o îndepărta. Rătăcise p r i n
cimitir orbeşte, alungat din p ă d u r e de o forţă pe care
nu o înţelesese. O d a t ă ajuns acolo, o privise, lup-
tându-se c u sine, l u p t â n d î m p o t r i v a d o r i n ţ e i , p â n ă
c â n d apariţia Puterii le făcuse pe ea şi prietenele ei să
o ia la fugă de acolo. Şi apoi el se întorsese acasă —
d a r n u m a i d u p ă ce se h r ă n i s e . D u p ă ce-şi p i e r d u s e
controlul.
Nu-şi a m i n t e a exact c u m s e î n t â m p l a s e , c u m
îngăduise să se î n t â m p l e . Acea izbucnire a Puterii de­
clanşase totul, trezind în el lucruri care ar fi t r e b u i t
lăsate să d o a r m ă . N e v o i a de a v â n a . D o r i n ţ a de
u r m ă r i r e , de a simţi mirosul fricii şi triumful sălbatic
al uciderii. T r e c u s e r ă a n i — secole — de c â n d nu
m a i simţise d o r i n ţ a asta cu o a s e m e n e a forţă. V e n e l e
î n c e p u s e r ă să-i a r d ă ca focul. Şi toate g â n d u r i l e lui
c ă p ă t a s e r ă culoarea roşie: nu se p u t e a g â n d i la n i m i c
altceva, d o a r la gustul fierbinte, de a r a m ă , al sânge­
lui, la vibraţia lui primitivă.
Cu acele senzaţii î n c ă în t r u p , făcuse câţiva paşi
î n u r m a fetelor. E r a m a i b i n e s ă n u g â n d e a s c ă c e
Trezirea • 77
s-ar fi putut î n t â m p l a d a c ă nu l-ar fi mirosit pe b ă t r â n .
D a r c â n d ajunse la c a p ă t u l p o d u l u i , nările lui se u m ­
i l i r ă d e o d a t ă , simţind mirosul distinct, p ă t r u n z ă t o r ,
de c a r n e o m e n e a s c ă .
Sânge omenesc. Elixirul suprem, vinul interzis. M a i
a m e ţ i t o r d e c â t orice b ă u t u r ă , esenţa plină de forţă a
vieţii înseşi. I a r el obosise să se m a i î m p o t r i v e a s c ă
dorinţei.
Fusese o m i ş c a r e pe m a l , sub p o d , c â n d o gră­
m a d ă de z d r e n ţ e se agită. In clipa u r m ă t o a r e , Ştefan
aterizase plin de graţie, a s e m e n i u n e i pisici, lângă ea.
întinse m â n a şi trase d e o p a r t e zdrenţele, descoperind
un chip zbârcit pe un gât sfrijit. Dinţii lui Ştefan se
dezgoliră.
Şi a p o i nu se m a i a u z i d e c â t z g o m o t u l sângelui
supt.
A c u m , p e c â n d u r c a împleticit p e scara pensiunii,
încercă să nu se g â n d e a s c ă la asta, şi să nu se gân­
dească la ea — la fata c a r e îl ispitea cu c ă l d u r a ei, cu
viaţa ei. Ea fusese cea pe care o dorise el de fapt, d a r
trebuia să p u n ă p u n c t aici, t r e b u i a să-şi înăbuşe ast­
fel de g â n d u r i d e - a c u m î n a i n t e . P e n t r u binele lui, şi
p e n t r u binele ei. El e r a cel m a i c u m p l i t c o ş m a r al ei
devenit realitate, i a r ea nici m ă c a r nu ştia asta.
— Cine-i acolo? Tu eşti, băiete? strigă ascuţit o
voce gâjâită.
O uşă se deschise la etaj şi a p ă r u un c a p cenuşiu.
 78 « Jurnalele Vampirilor
— D a , signora — d o a m n ă Flowers. î m i p a r e r ă u
d a c ă v-am deranjat.
— Ah, e nevoie de m a i m u l t decât o p o d e a care
scârţâie ca să mă deranjeze. Ai încuiat uşa d u p ă tine?
— D a , signora. S u n t e ţ i . . . în siguranţă.
— D a , asta e. T r e b u i e să fim în siguranţă aici. Nu
p o ţ i să ştii n i c i o d a t ă ce se află în p ă d u r i l e alea
de-acolo, nu?
Ştefan se uită r e p e d e la faţa m i c u ţ ă şi z â m b i t o a r e
î n c o n j u r a t ă de şuviţe de p ă r c ă r u n t , la ochii vioi şi
strălucitori. A s c u n d e a u o a r e un secret?
— N o a p t e b u n ă , signora.
— N o a p t e b u n ă , băiete.
Şi închise uşa.
Ajuns în c a m e r a lui, Ştefan se întinse pe p a t şi
r ă m a s e uitându-se la t a v a n u l jos, înclinat.
De obicei, n o a p t e a nu se simţea în largul lui dor­
m i n d ; n u era p e r i o a d a lui obişnuită d e s o m n . D a r î n
n o a p t e a asta era obosit. Avea nevoie de a t â t a energie
ca să înfrunte l u m i n a soarelui, iar cina îmbelşugată
nu făcea decât să-i m ă r e a s c ă letargia. C u r â n d , deşi
ochii nu i se închiseră, nu m a i văzu t a v a n u l văruit de
d e a s u p r a lui.
P r i n m i n t e i se p e r i n d a r ă f r a g m e n t e de amintiri.
Katherine, atât de frumoasă în seara aceea lângă
f â n t â n ă , cu p ă r u l ei a u r i u a r g i n t a t de l u n ă . C â t de
Trezirea • 79
m â n d r u fusese să stea l â n g fie cel c ă r u i a îi
împărtăşeşte secretul e i . . .
„ D a r nu poţi să ieşi n i c i o d a t ă în l u m i n a soarelui?"
„Ba da, pot, a t â t a v r e m e cât p o r t asta." R i d i c ă o
m â n ă m i c ă şi albă, şi o r a z ă de l u n ă d a n s ă pe inelul
cu lapislázuli. „ D a r soarele mă oboseşte atât de mult.
N-am fost n i c i o d a t ă p r e a p u t e r n i c ă . "
Ştefan o privi, se uită la trăsăturile ei delicate şi la
I m p u i subţire. E r a a p r o a p e la fel de i m a t e r i a l ă ca şi
vata de sticlă. N u , nu fusese n i c i o d a t ă p u t e r n i c ă .
„Pe c â n d e r a m copil m ă î m b o l n ă v e a m foarte des",
spuse e a încet, c u ochii p e j o c u l apei d i n f â n t â n ă .
„ U l t i m a d a t ă , d o c t o r u l a spus în cele din u r m ă că o
să m o r . M i - a d u c a m i n t e că t a t a a plâns, şi m i - a d u c
a m i n t e c u m z ă c e a m în p a t u l m e u , p r e a slăbită ca să
mă m a i mişc. Fiecare răsuflare e r a un efort mult p r e a
m a r e . E r a m a t â t d e tristă c ă p ă r ă s e a m l u m e a , ş i
mi-era frig, a t â t de frig."
Se înfiora, şi apoi z â m b i .
„ D a r ce s-a î n t â m p l a t ? "
„ M - a m trezit î n c r u c e a n o p ţ i i ş i a m văzut-o p e
( m d r e n , servitoarea m e a , l â n g ă p a t . Şi apoi s-a d a t
d e o p a r t e şi am v ă z u t b ă r b a t u l pe c a r e îl adusese. Mi
s-a făcut frică. N u m e l e lui e r a K l a u s , şi a u z i s e m
o a m e n i i d i n sat s p u n â n d că era r ă u . I-am strigat lui
C u d r e n s ă m ă salveze, d a r e a d o a r a r ă m a s acolo,
80 * Jurnalele Vampirilor
privind. C â n d el şi-a a p r o p i a t gura de gâtul m e u , am
crezut c ă v r e a s ă m ă o m o a r e . "
K a t h e r i n e se opri. Ştefan se h o l b a la ea, oripilat şi
cuprins de milă, şi ea îi z â m b i p e n t r u a-1 linişti.
„ D e fapt, nici n-a fost aşa de î n g r o z i t o r " , spuse.
„ L a î n c e p u t am simţit o m i c ă d u r e r e , d a r a trecut re­
p e d e . Şi apoi senzaţia a fost chiar plăcută. C â n d mi-a
d a t să b e a u din sângele lui, m - a m simţit m a i p u t e r ­
nică decât fusesem în ultimele luni. Şi apoi am aştep­
tat î m p r e u n ă p â n ă în zori. C â n d a venit doctorul, nu
i-a venit să c r e a d ă că p u t e a m să mă ridic în c a p u l
oaselor şi să vorbesc. T a t a a spus că e r a o m i n u n e şi
a plâns din n o u , de d a t a asta de fericire." Se î n t u n e c ă
la faţă. „ C u r â n d va trebui să-1 părăsesc pe tata. într-o
b u n ă zi o să-şi d e a s e a m a că de la b o a l a a c e e a eu
n-am mai îmbătrânit deloc."
„Şi n-ai să î m b ă t r â n e ş t i n i c i o d a t ă ? "
„ N u . Asta e m i n u n e a , Ş t e f a n ! " R i d i c ă p r i v i r e a
către el, cu o b u c u r i e de copil. „O să fiu de-a p u r u r i
t â n ă r ă , şi n-o să m o r niciodată! Poţi să-ţi î n c h i p u i ? "
El nu şi-o p u t e a i m a g i n a altfel d e c â t e r a a c u m :
fermecătoare, i n o c e n t ă , perfectă.
„ D a r nu ţi s-a p ă r u t î n s p ă i m â n t ă t o r la î n c e p u t ? "
„ L a început, p u ţ i n . D a r G u d r e n mi-a a r ă t a t c e s ă
fac. Ea a fost cea care mi-a spus să cer să mi se facă
inelul ăsta, cu o p i a t r ă care să mă a p e r e de l u m i n a
soarelui. C â t ă v r e m e a m stat î n p a t , mi-a a d u s s ă
Trezirea • 81
b e a u l a p t e fierbinte a m e s t e c a t cu vin şi m i r o d e n i i .
Mai târziu, mi-a a d u s a n i m a l e mici pe c a r e fiul ei le
p r i n d e a în c u r s ă . "
„Nu... oameni?"
K a t h e r i n e râse din n o u .
„Sigur că n u . P o t să iau tot ce îmi trebuie într-o
n o a p t e d e l a u n p o r u m b e l . G u d r e n zice c ă d a c ă
vreau să fiu p u t e r n i c ă trebuie să b e a u sânge de o m ,
căci esenţa vieţii o a m e n i l o r este cea m a i p u t e r n i c ă .
Şi K l a u s mă tot î n d e m n a , voia să s c h i m b e din n o u
sânge cu m i n e . D a r i-am spus lui G u d r e n că nu vreau
putere. C â t despre K l a u s . . . "
Se opri şi-şi lăsă ochii în jos, şi genele ei grele îi u m ­
briră obrajii. V o c e a abia i se a u z e a c â n d continuă:
„ N u c r e d că e ceva ce se p o a t e face fără chib­
zuinţă. O să b e a u sânge de om d o a r a t u n c i c â n d îmi
voi fi găsit tovarăşul de viaţă, cel care va fi alături de
mine p e n t r u o veşnicie."
Şi ridică o privire serioasă către el.
Ştefan îi z â m b i , simţindu-se a m e ţ i t şi n e m a i î n -
căpându-şi în piele de m â n d r i e . Abia îşi p u t e a stăpâni
Icricirea pe c a r e o simţea în acea clipă.
D a r asta fusese î n a i n t e ca fratele său D a m o n să se
întoarcă de la universitate. înainte ca D a m o n să
i rvină acasă şi să v a d ă ochii albaştri de n e s t e m a t ă ai
lui K a t h e r i n e .
82 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 83

Pe p a t u l lui din c a m e r a cu l u c a r n ă , Ştefan g e m u . pe obraji, pe c â n d se u i t a în î n t u n e r i c u l a r g i n t a t

A p o i î n t u n e r i c u l îl trase m a i în a d â n c u l lui şi n o i de l u n ă .

imagini î n c e p u r ă să i se ivească î n a i n t e a ochilor. „Damon?"

E r a u fragmente răzleţe din trecut care n u f o r m a u T r i m i s e g â n d u l într-o i z b u c n i r e d e P u t e r e , î n

o secvenţă legată. Le v e d e a ca pe nişte scene lumi­ c ă u t a r e a u n u i r ă s p u n s . Apoi r ă m a s e total nemişcat,

n a t e scurt de izbucniri de fulger. C h i p u l fratelui său, ascultând cu t o a t e simţurile î n c o r d a t e .

N u s i m ţ e a n i m i c , nici u n t r e m u r d e a e r d r e p t
s c h i m o n o s i t într-o m a s c ă d e furie n e o m e n e a s c ă .
răspuns. A p r o a p e , o p e r e c h e de p ă s ă r i de n o a p t e se
O c h i i albaştri ai lui K a t h e r i n e strălucind şi j u c â n d u - i
ridică î n z b o r . I n oraş, m u l t e m i n ţ i d o r m e a u ; î n
în cap pe c â n d se r o t e a într-o p i r u e t ă în n o u a ei r o ­
p ă d u r e , a n i m a l e l e n o c t u r n e îşi v e d e a u de treburile
chie albă. Sclipirea albă din spatele u n u i lămâi. V ă z u
l i i r tainice.
din n o u chipul lui D a m o n , d a r d e d a t a asta fratele
Oftă şi se întoarse în c a m e r ă . P o a t e că se înşelase
lui r â d e a sălbatic. C o n t i n u a să r â d ă , un s u n e t ase­
(ii râsul acela; p o a t e că se înşelase c h i a r şi cu a m e ­
m e n e a scrâşnetului de sticlă spartă. I a r l ă m â i u l e r a
n i n ţ a r e a din cimitir. Fell's C h u r c h se cufundase în
mai aproape acum...
tăcere şi linişte, şi acelaşi lucru t r e b u i a să-1 facă şi el.
„ D a m o n . . . K a t h e r i n e . . . nul"
Avea nevoie de s o m n .
Stătea în c a p u l oaselor în p a t , î n c o r d a t .
îşi trecu mâinile t r e m u r ă t o a r e p r i n p ă r şi î n c e r c ă 5 septembrie (de fapt 6 septembrie,
să respire m a i încet. foarte devreme — pe la 1 noaptea)
U n vis îngrozitor. T r e c u s e m u l t ă v r e m e d e c â n d Dragă Jurnalule.
nu mai fusese t o r t u r a t de a s e m e n e a vise; m u l t ă v r e m e Ar trebui să mă culc la loc curând. în urmă cu câ­
chiar de c â n d nu m a i visase ceva. R e v ă z u în m i n t e , teva minute m-am trezit având impresia că strigă ci­
iar şi iar, ultimele s e c u n d e ale visului, şi d i n n o u îi neva, dar acum casa e tăcută. Atâtea lucruri ciudate
a p ă r u lămâiul şi auzi din n o u râsul fratelui său. i au întâmplat în seara trecută, încât probabil că ner-
Ii r ă s u n a în m i n t e mult prea l i m p e d e . Brusc, fără să vii mei sunt întinşi la maximum.
fie conştient de h o t ă r â r e a de a se mişca, Ştefan se Cel puţin m-am trezit ştiind exact ce am să fac în
trezi lângă fereastra deschisă. Simţi aerul nopţii rece ceea ce-l priveşte pe Ştefan. Toată chestia asta pur şi
84 « Jurnalele Vampirilor Trezirea • 85

simplu mi-a apărut dintr-odată foarte clară în minte. C h u r c h . D a r , desigur, t r e b u i e să-i fiu loială lui

Planul B, etapa 1, începe mâine. Jean-Claude.

—Jean-Claude?

O c h i i lui F r a n c e s a r d e a u şi obrajii ei e r a u roşii —Jean-Claude, spuse M e r e d i t h , ridicându-şi

c â n d se a p r o p i e de m a s a celor trei fete. •piâncenele şi oftând.

— O h , E l e n a , t r e b u i e să auzi asta! — J e a n - C l a u d e , rosti, ca un ecou, şi Bonnie pe un

E l e n a îi z â m b i , politicos d a r nu foarte prietenos. ion vag.

F r a n c e s îşi lăsă în j o s c a p u l cu p ă r castaniu. C u u n gest delicat, c u d o u ă degete, E l e n a scoase

— V r e a u să s p u n . . . p o t să stau cu voi? T o c m a i din rucsacul ei o fotografie.

am auzit o chestie absolut incredibilă despre Ştefan. — Aici e în faţa căsuţei u n d e am stat. C h i a r d u p ă

— Stai jos, spuse a m a b i l ă Elena. D a r , a d ă u g ă ea, ce mi-a cules o floare şi mi-a spus... ei — z â m b i ea

ungându-şi cu u n t o chiflă, de fapt vestea nu p r e a ne misterios — n-ar t r e b u i să o repet.

interesează. F r a n c e s s e u i t a l u n g l a fotografie. I n e a e r a u n

— Nu p r e a . . . ? F r a n c e s se h o l b ă la ea, u i m i t ă . tânăr b r o n z a t , fără c ă m a ş ă , s t â n d în faţa u n u i hibis-

Apoi se uită pe r â n d la M e r e d i t h şi B o n n i e . C r e d că t u s ş i z â m b i n d timid.

glumiţi, nu? — E m a i m a r e , nu? spuse F r a n c e s cu respect.

— D e l o c , spuse M e r e d i t h , înfigându-şi furculiţa — D o u ă z e c i şi u n u . Sigur — E l e n a se uită peste

într-o păstaie de fasole şi privind-o g â n d i t o a r e . Astăzi u m ă r u l ei — m ă t u ş a m e a n-ar a c c e p t a niciodată, aşa

avem alte lucruri la c a r e să ne g â n d i m . că nu-i s p u n e m nimic p â n ă nu t e r m i n eu şcoala. T r e -

— Exact, spuse B o n n i e , d u p ă o s c u r t ă t r e s ă r i r e . I iu ie să ne scriem în secret.

Ştii, Ştefan deja nu m a i e o n o u t a t e . Passe. — Ce r o m a n t i c , e x c l a m ă F r a n c e s . N-o să scot o

Se aplecă şi-şi frecă glezna. vorbă, p r o m i t . D a r Ştefan...

F r a n c e s se uită r u g ă t o a r e la Elena. E l e n a îi a r u n c ă un z â m b e t plin de superioritate.

— D a r c r e d e a m că voiai să ştii totul despre el. — D a c ă , spuse ea, e să m ă n â n c ca pe c o n t i n e n t ,

— Simplă curiozitate, spuse Elena. In definitiv, e prefer o r i c â n d m â n c ă r u r i l e franţuzeşti celor italie­

străin de oraş şi v o i a m să-i u r e z b u n - v e n i t în FelPs n e ş t i . Se întoarse spre M e r e d i t h : N u ?

86 • Jurnalele Vampirilor
— WLm-hmm. Oricând.
M e r e d i t h şi E l e n a îşi z â m b i r ă cu subînţeles, a p o i
se î n t o a r s e r ă către F r a n c e s .
— Nu eşti de a c o r d ?
— O h , da, spuse r e p e d e F r a n c e s . Şi eu. O r i c â n d .
Z â m b i şi ea cu înţeles, d ă d u de câteva ori a p r o ­
b a t o r din c a p , apoi se ridică şi plecă.
D u p ă c e dispăru, B o n n i e spuse p e u n t o n jalnic:
— Asta o să mă t e r m i n e , Elena, o să m o r d a c ă nu
a u d bârfa asta.
— O h , asta era? Pot să-ţi spun eu, răspunse c a l m ă
Elena. Bonnie, Frances voia să ne povestească despre
zvonul care circulă c u m că Ştefan Salvatore ia d r o ­
guri.
— C e ? B o n n i e se h o l b ă la ea, apoi izbucni în râs.
D a r e ridicol. Ce tip c a r e ia d r o g u r i s-ar î m b r ă c a aşa
şi ar p u r t a ochelari negri? V r e a u să spun că a făcut
tot ce-a p u t u t ca să a t r a g ă a t e n ţ i a a s u p r a l u i . . .
V o c e a i se stinse, şi ochii ei c ă p r u i se făcură m a i
m a r i . Apoi c o n t i n u ă :
— D a r p o a t e că t o c m a i de-aia o şi face. C i n e ar
b ă n u i pe cineva care iese aşa de m u l t în evidenţă? Şi
locuieşte singur, şi e grozav de secretos... E l e n a ! Şi
d a c ă e adevărat?
— Nu e, spuse M e r e d i t h .
— De u n d e ştii?
Trezirea • 87
— P e n t r u că de la m i n e a plecat zvonul. V ă z â n d
expresia lui Bonnie, M e r e d i t h rânji şi a d ă u g ă : E l e n a
mi-a spus s-o fac.
— O o o o ! B o n n i e se u i t ă cu a d m i r a ţ i e la E l e n a .
Işti parşivă. P o t să s p u n o a m e n i l o r că are o b o a l ă în
fază t e r m i n a l ă ?
— N u , nu p o ţ i . Nu v r e a u să v ă d o m u l ţ i m e de
aşa-zise infirmiere s t â n d la c o a d ă ca să-1 ţ i n ă de
m â n ă . D a r poţi să le spui t u t u r o r tot ce vrei despre
Jean-Claude.
Bonnie l u ă fotografia de pe m a s ă .
— De fapt, cine e?
— G r ă d i n a r u l . E r a î n n e b u n i t d u p ă hibiscusul
ăsta. Şi e şi însurat, cu doi copii.
— P ă c a t , făcu B o n n i e , foarte serioasă. Şi i-ai spus
lui F r a n c e s să nu v o r b e a s c ă cu n i m e n i despre el...
— Exact. E l e n a se uită la ceas. C e e a ce î n s e a m n ă
că pe l a . . . ei, să zicem o r a d o u ă , ar trebui să ştie deja
toată şcoala.
D u p ă ore, fetele se d u s e r ă acasă la B o n n i e . La uşă
le î n t â m p i n ă un lătrat ascuţit, şi c â n d Bonnie deschise
uşa, un p e c h i n e z foarte b ă t r â n şi foarte gras încercă
să se strecoare afară. N u m e l e lui e r a Y a n g t z e şi era
a t â t de răsfăţat î n c â t n i m e n i , în afară de m a m a lui
Bonnie, nu îl suporta. în trecere, îşi înfipse gingiile, ce
88 • Jurnalele Vampirilor
m a i p ă s t r a u u r m e a ceea ce fuseseră o d a t ă colţi, în
glezna Elenei.
Livingul e r a î n t u n e c o s şi înghesuit, cu m u l t ă
m o b i l ă î n c ă r c a t ă şi d r a p e r i i grele la ferestre. S o r a lui
B o n n i e , M a r y , e r a acolo, scoţându-şi o şapcă de pe
p ă r u l ei roşu o n d u l a t . E r a cu doi ani m a i m a r e d e c â t
Bonnie şi lucra la clinica din FelPs G h u r c h .
— O h , B o n n i e , spuse ea. Mă b u c u r că ai ajuns
acasă. B u n ă , Elena, M e r e d i t h .
— B u n ă , spuseră E l e n a şi M e r e d i t h .
— Ce-i cu tine? Arăţi obosită, spuse B o n n i e .
M a r y îşi puse şapca pe m ă s u ţ a de cafea. în loc să
r ă s p u n d ă , î n t r e b ă la r â n d u l ei:
— Aseară, c â n d ai venit aşa de s u p ă r a t ă , u n d e zi­
ceai că ai fost cu fetele?
— î n . . . la P o d u l Wickery.
— Aşa m - a m g â n d i t şi eu. M a r y răsuflă a d â n c ,
apoi spuse: A c u m , ascultă-mă b i n e , B o n n i e M c C u l -
lough. Niciodată să nu te m a i duci acolo, şi m a i ales
nu singură, şi n o a p t e a . Ai înţeles?
— D a r de ce? î n t r e b ă u i m i t ă B o n n i e .
— P e n t r u că a s e a r ă cineva a fost a t a c a t acolo, de
asta. Şi ştii u n d e a fost găsit? Pe mal, chiar sub Podul
Wickery.
E l e n a şi M e r e d i t h o priviră lung, n e î n c r e z ă t o a r e ,
iar Bonnie o a p u c ă strâns pe E l e n a de braţ.
Trezirea * 89
- C i n e v a a fost a t a c a t sub p o d ? î n t r e b ă ea. D a r
cine a fost? Ce s-a-ntâmplat?
- Nu ştiu. Azi-dimineaţă, u n u l d i n t r e m u n c i t o r i i
din cimitir 1-a v ă z u t z ă c â n d acolo. E r a un om fără
adăpost, aşa cred, şi p r o b a b i l d o r m e a sub p o d c â n d
a fost a t a c a t . D a r e r a pe j u m ă t a t e m o r t c â n d l-au
adus la spital, şi î n c ă nu şi-a revenit din c o m ă . E p o ­
sibil să m o a r ă .
Elena înghiţi greu.
— C u m adică, atacat?
— Adică, spuse M a r y foarte clar, gâtul i-a fost
a p r o a p e spintecat. A p i e r d u t o cantitate incredibilă
de sânge. La î n c e p u t au crezut că a fost un a n i m a l ,
dar a c u m doctorul Lowen spune că e vorba de un
o m . I a r p o l i ţ i a x r e d e că cine a făcu t-o se ascunde p r o ­
babil în cimitir. M a r y se uită pe r â n d la fete, cu bu­
zele strânse într-o linie h o t ă r â t ă . Aşa că d a c ă aţi fost
acolo l â n g ă p o d — sau în cimitir, E l e n a Gilbert —
a t u n c i e posibil ca p e r s o a n a asta să fi fost acolo cu
voi. Aţi p r i c e p u t ?
— Nu e nevoie să ne m a i sperii, spuse abia auzit
Bonnie. A m p r i c e p u t , M a r y .
— O K . Bine. U m e r i i lui M a r y se r e l a x a r ă şi ea
îşi frecă obosită ceafa. T r e b u i e să mă î n t i n d p u ţ i n .
N - a m v r u t să fiu rea.
Şi ieşi d i n living.
R ă m a s e singure, cele trei fete se priviră.
90 • Jurnalele Vampirilor

— P u t e a să fíe u n a dintre noi, spuse încet M e r e -

dith. M a i ales tu, Elena, tu ai fost acolo singură.
E l e n a simţea c u m o furnică t o a t ă pielea, aceeaşi
6
senzaţie g r o a z n i c ă de p a n i c ă pe c a r e o avusese în ve­
chiul cimitir. S i m ţ e a v â n t u l rece şi v e d e a şirurile de
lespezi înalte de m o r m â n t în j u r u l ei. Strălucirea soa­
relui şi liceul „ R o b e r t E. L e e " nu p ă r u s e r ă n i c i o d a t ă
atât de departe.
— B o n n i e , spuse ea încet, ai v ă z u t pe c i n e v a
acolo? Asta ai vrut să spui c â n d ai zis că cineva mă
aşteaptă?
In c a m e r a slab l u m i n a t ă , B o n n i e o privea fără să 26 septembrie
înţeleagă.
— D e s p r e ce vorbeşti? N - a m spus aşa ceva. ragă Jurnalule,
— Ba da, ai spus. îmi pare rău că a trecut atâta timp de când
— N u , n - a m spus asta. n-am mai scris, şi nu prea pot să-ţi explic
— B o n n i e , spuse M e r e d i t h , t e - a m auzit a m â n ­ de ce n-am Jacut-o — doar că sunt atât de multe lu­
d o u ă . Te uitai fix la vechile m o r m i n t e , şi pe u r m ă i-ai cruri despre care mi-e frică să vorbesc, chiar şi cu tine.
spus E l e n e i . . . Mai întâi, s-a întâmplat un lucru absolut îngrozi­
— Nu ştiu d e s p r e ce vorbiţi voi, şi n - a m spus tor, în ziua în care Bonnie şi Meredith şi cu mine am
nimic, izbucni Bonnie, cu faţa schimonosită de furie fost la cimitir, un bătrân a fost atacat acolo, şi aproape
şi cu lacrimi în ochi. Nu v r e a u să m a i vorbesc despre omorât. Poliţia încă nu l-a găsit pe cel care a Jacut-o.
asta. Oamenii cred că bătrânul era nebun, pentru că atunci
E l e n a şi M e r e d i t h se priviră n e p u t i n c i o a s e . Afară, când şi-a revenit a început să delireze despre „ochi în
soarele se ascunse d u p ă un n o r . beznă" şi stejari şi alte lucruri asemănătoare. Dar eu nu
am uitat ce ni s-a întâmplat în seara aceea, şi mă tot
gândesc la asta. Şi mă sperie.
92 • Jurnalele Vampirilor
Toată lumea a fost un timp speriată, şi toţi copiii au
trebuit să rămână acasă după ce se întuneca sau să iasă
în grup. Dar au trecut deja trei săptămâni şi n-au mai
existat atacuri, aşa că agitaţia se potoleşte. Mătuşa
Judith zice că trebuie să fi fost un alt vagabond care a
făcut-o. Tatăl lui Tyler Smallwood chiar a sugerat că e
posibil ca bătrânul s-o fi făcut chiar el — deşi tare aş
vrea eu să văd cum se poate muşca cineva singur de gât.
Dar ceea ce mi-a ocupat aproape tot timpul a
fost Planul B. Deocamdată merge bine. Am primit câ­
teva scrisori şi un buchet de trandafiri roşii de la
„Jean-Claude" (unchiul lui Meredith are o florărie),
şi toată lumea pare să fi uitat că m-a interesat vreo­
dată Ştefan. Aşa că poziţia mea socială e sigură. Mei
măcar Caroline nu mi-a mai creat probleme.
De fapt, nu ştiu ce face în prezent Caroline, dar nici
nu-mi pasă. N-o mai văd deloc la prânz sau după ore;
pare să se fi îndepărtat cu totul de vechea ei gaşcă.
Dar în momentul acesta nu-mi pasă decât de un
singur lucru. Ştefan.
Nici măcar Bonnie şi Meredith nu-şi dau seama cât
de important e el pentru mine. Mă tem să le spun: mă
tem că or să mă creadă nebună. La şcoală port o mască,
par calmă şi în deplin control, dar înăuntru — ei bine,
cu fiecare zi care trece e tot mai rău.
Mătuşa Judith a început sâ-şi facă griji pentru
mine. Spune că mănânc mult prea puţin, şi are dreptate.
Trezirea • 93
Separe că nu mă mai pot concentra la ore, şi nici măcar
la ceva amuzant cum ar fi adunarea de fonduri cu
Casa Bântuită. Nu mă pot concentra decât la el. Şi nici
nu înţeleg de ce.
El n-a mai vorbit cu mine din după-amiaza aia ori­
bilă. Dar o să-ţi spun ceva ciudat. Săptămâna trecută,
la ora de istorie, am ridicat privirea şi l-am surprins
uitându-se la mine. Stătea la distanţă de câteva bănci,
şi era întors într-o parte în banca lui şi mă privea. Pen­
tru o clipă m-am simţit de-a dreptul speriată şi inima
a început să-mi bată cu putere, şi am stat şi ne-am pri­
vit un timp — pe urmă el şi-a întors ochii. Dar de
atunci asta s-a mai întâmplat de două ori, şi de fiecare
dată i-am simţit privirea înainte să văd că se uită. Ăsta
e adevărul adevărat. Ştiu că nu e doar imaginaţia mea.
Nu seamănă cu nici un băiat pe care l-am cunoscut
până acum.
Pare atât de izolat, atât de singuratic. A creat destul
de multă senzaţie în echipa de fotbal, dar nu stă cu nici
unul dintre băieţi, poate doar cu Matt. Matt este singu­
rul cu care vorbeşte. Nu umblă nici cu fetele; asta văd
chiar eu, aşa că poate zvonurile despre droguri sunt de
folos. Dar mai degrabă pare să evite el oamenii decât îl
evită oamenii pe el. Dispare între ore şi după antrena­
mentele de fotbal, şi nu l-am văzut nici măcar o dată la
cantină. Nu a invitat niciodată pe nimeni în camera lui
de la pensiune. Nu vine niciodată după şcoală la cafenea.
94 * Jurnalele Vampirilor
Şi atunci, cum să-l fac să vină într-un loc unde să
nu mai poată fugi de mine? Asta e marea problemă cu
Planul B. Bonnie zice: „ Ce-ar fi să te prindă cu el o
furtună, şi să trebuiască să vă lipiţi unul de altul ca să
vă încălziţi?" Iar Meredith sugerase că motorul maşinii
mele s-ar putea opri dintr-odată în faţa pensiunii lui.
Dar nici una dintre ideile astea nu epractică, şi simt că
înnebunesc încercând să găsesc ceva mai bun.
în fiecare zi e tot mai rău. Mă simt ca un fel de ceas
la care arcul se strânge tot mai mult. Dacă nu găsesc
mai repede o soluţie, o să...
Voiam să zic că „o să mor".
Soluţia îi veni în m i n t e brusc, şi foarte firesc.
Ii p ă r e a r ă u p e n t r u M a t t ; ştia că îl duruse zvonul
d e s p r e J e a n - C l a u d e . D e - a b i a m a i vorbise c u e a d e
c â n d se r ă s p â n d i s e povestea, t r e c â n d de obicei pe
lângă ea d o a r cu o înclinare din cap r a p i d ă . I a r c â n d
se întâlniră într-o zi pe un coridor gol în faţa clasei de
C r e a ţ i e literară, el refuză să o privească în ochi.
— M a t t . . . , î n c e p u ea.
Voia să-i s p u n ă că nu e r a adevărat, că n-ar fi în­
c e p u t n i c i o d a t ă să se v a d ă cu alt b ă i a t î n a i n t e să-i
s p u n ă m a i întâi lui. V o i a să îl asigure că nu avusese
de g â n d să-l facă să sufere şi că a c u m se simţea în­
grozitor. D a r n u ştia c u m s ă î n c e a p ă . I n cele d i n
Trezirea • 95
m i n ă , spuse d o a r „ î m i p a r e r ă u ! " şi se î n t o a r s e să
intre în clasă.
— Elena, spuse el, şi ea se întoarse către el. A c u m
se uita la ea, în sfârşit, cu ochii î n t â r z i i n d pe buzele
ei, pe p ă r . T i p u l ăsta, francezul, e pe b u n e ? î n t r e b ă el
în cele din u r m ă .
- N u , spuse E l e n a imediat, fără să şovăie. L-am
inventat, a d ă u g ă e a simplu, c a s ă a r ă t t u t u r o r c ă
nu-mi p a s ă d e . . .
Se opri.
— Ştefan. înţeleg. M a t t încuviinţă din cap,
p ă r â n d m a i î n c r u n t a t d a r şi m a i înţelegător. Ascultă,
Elena, ce a făcut atunci chiar a fost foarte u r â t din pâr­
lea lui. D a r nu cred că a fost ceva personal. Aşa se
p o a r t ă el cu t o a t ă l u m e a . . .
— în afară de tine.
— N u . U n e o r i vorbeşte c u m i n e , d a r n i c i o d a t ă
despre ceva p e r s o n a l . N u s p u n e n i c i o d a t ă n i m i c des­
pre familia lui sau ce face c â n d nu e la şcoală. E . . . e
ca şi c u m ar exista în j u r u l lui un zid p r i n care eu nu
pot să trec. Nu c r e d că va lăsa v r e o d a t ă pe cineva să
treacă p r i n zidul ăla. Şi e m a r e p ă c a t , p e n t r u că sunt
convins că în spatele zidului el e un om foarte trist.
E l e n a se g â n d i la cuvintele lui M a t t , fascinată de
o i m a g i n e a lui Ştefan la c a r e nu se g â n d i s e p â n ă
alunei. P ă r e a î n t o t d e a u n a a t â t de s t ă p â n pe el, atât
96 • Jurnalele Vampirilor
de calm şi n e t u l b u r a t . D a r ştia că la fel o v e d e a u şi pe
ea ceilalţi. E r a oare posibil ca sub această m a s c ă să fie
la fel de confuz şi nefericit ca şi ea?
Şi a t u n c i îi veni ideea, ridicol de simplă. F ă r ă
scheme complicate, fără furtuni şi m o t o a r e oprite.
— M a t t , spuse ea încet, nu crezi că ar fi bine ca
cineva să ajungă totuşi dincolo de zidul ăla? A d i c ă
bine p e n t r u Ştefan. Nu crezi că ăsta ar fi cel m a i b u n
lucru care i s-ar p u t e a î n t â m p l a ?
îl privi cu ochii aprinşi, dorindu-şi să-l facă să
înţeleagă.
El se u i t ă l u n g la ea, a p o i închise scurt ochii şi
clătină din c a p n e î n c r e z ă t o r .
— E l e n a , spuse, eşti incredibilă. îi j o c i pe toţi
d u p ă c u m vrei, şi cred că nici m ă c a r nu-ţi dai s e a m a
că o faci. I a r a c u m o să-mi ceri să fac ceva să-l
p ă c ă l e s c pe Ştefan, i a r eu sunt a t â t de fraier că aş
p u t e a chiar să accept s-o fac.
— Nu eşti fraier, eşti un g e n t l e m a n . Şi v r e a u
î n t r - a d e v ă r să-ţi cer o favoare, d a r n u m a i d a c ă tu
crezi că e bine. Nu v r e a u să-l rănesc pe Ştefan, şi nu
v r e a u să te rănesc nici pe tine.
— Nu?
— Nu. Ştiu c u m t r e b u i e să s u n e asta, d a r e
a d e v ă r a t . N u v r e a u decât să...
Se î n t r e r u p s e din n o u . C u m p u t e a să explice ce
voia c â n d nici m ă c a r ea nu înţelegea p r e a bine?
Trezirea • 97
- Nu vrei d e c â t ca t o a t ă l u m e a şi totul să se în­
vârtă în j u r u l Elenei Gilbert, spuse el cu a m ă r ă c i u n e .
Nu vrei d e c â t ceea ce nu ai.
Ş o c a t ă , E l e n a făcu un p a s î n a p o i şi îl privi. I se
puse un n o d în gât şi lacrimile i se a d u n a r ă în ochi.
- Nu face asta, spuse el. Elena, nu lua figura asta.
lini p a r e rău. M a t t oftă. în regulă, ce-ar trebui să fac?
S.i-1 leg fedeleş şi să ţi-1 las în p r a g u l casei?
— N u , spuse Elena, străduindu-se încă să-şi reţină
lacrimile. Nu v o i a m d e c â t să-l convingi să v i n ă la
balul a n u a l al liceului, o r g a n i z a t p e n t r u viitorii ab­
solvenţi, s ă p t ă m â n a viitoare.
Expresia d e p e chipul lui M a t t e r a c i u d a t ă .
— Nu vrei d e c â t să vină la bal.
E l e n a încuviinţă din c a p .
— Bine. S u n t foarte sigur că v"k fi acolo. Şi,
E l e n a . . . c h i a r nu e n i m e n i altcineva în afară de tine
cu c a r e aş v r e a să vin la bal.
— î n r e g u l ă , spuse E l e n a d u p ă u n m o m e n t . Şi,
ei b i n e , m u l ţ u m e s c .
Expresia lui M a t t e r a tot c i u d a t ă .
— N u - m i m u l ţ u m i , Elena. C h i a r n-ai de c e . . . zău.
Ea c o n t i n u ă să se î n t r e b e de ce spusese asta, în
v r e m e ce el se întoarse şi se î n d e p ă r t ă de-a lungul co­
ridorului.
— N u t e m a i mişca, spuse M e r e d i t h , t r ă g â n d - o
uşor d e p ă r p e E l e n a , c u reproş.
 98 • Jurnalele Vampirilor
— Şi eu tot cred, spuse B o n n i e de pe b a n c h e t a de
sub fereastră, că au fost a m â n d o i fantastici.
— C i n e ? m u r m u r ă a b s e n t ă Elena.
— De p a r c ă n-ai ştii, spuse Bonnie. Tipii ăia doi
ai tăi care au reuşit miracolul în ultimul m i n u t în m e ­
ciul de ieri. C â n d Ştefan a prins acea ultimă pasă, am
crezut că o să leşin. Sau să vomit.
— O h , te rog, făcu M e r e d i t h .
— Şi M a t t — băiatul ăla e p u r şi simplu o poezie
în m i ş c a r e . . .
— Şi nici u n u l d i n t r e ei nu e al m e u , spuse cate­
goric Elena.
S u b degetele experte ale lui M e r e d i t h , p ă r u l ei de­
v e n e a o a d e v ă r a t ă o p e r ă de a r t ă , o m a s ă m o a l e de
a u r răsucit. I a r r o c h i a e r a perfectă, violetul e i p a l
d â n d reflexii violete ochilor ei. D a r c h i a r şi ea v e d e a
c â t d e p a l i d ă ş i rece a r ă t a , n u u ş o r î m b u j o r a t ă d e
emoţie şi n e r ă b d a r e , ci albă şi h o t ă r â t ă , ca un soldat
foarte t â n ă r c a r e e trimis pe linia frontului.
Ieri, stând pe terenul de fotbal în timp ce n u m e l e ei
era a n u n ţ a t ca fiind cel al Reginei Balului, avea un sin­
gur g â n d în minte. El nu putea să refuze să danseze cu
ea. D a c ă venea la bal, nu p u t e a să o refuze pe Regină.
I a r a c u m , stând în faţa oglinzii, şi-o r e p e t a din n o u .
— In seara asta, oricine vei dori va fi al t ă u , o asi­
g u r a B o n n i e . Şi ascultă, d u p ă ce scapi de M a t t , p o t
să-l iau eu şi să-l consolez?
Trezirea • 99
M e r e d i t h pufni.
— Şi R a y m o n d ce-o să c r e a d ă ?
— O h , poţi tu să-l consolezi pe el. D a r zău, E l e n a ,
mii place foarte m u l t M a t t . Şi o d a t ă ce îl vei avea pe
Ştefan, grupul vostru de trei va fi c a m aglomerat. Aşa
că...
— O h , fă ce vrei. M a t t m e r i t ă p u ţ i n ă atenţie.
Şi cu siguranţă nu o c a p ă t ă de la m i n e , îşi spuse
Elena. T o t nu-i v e n e a să c r e a d ă ce îi făcea lui M a t t .
I > . i r a c u m nu-şi p u t e a p e r m i t e să se certe, avea n e ­
vi >ie de t o a t ă p u t e r e a şi c o n c e n t r a r e a .
— Aşa. M e r e d i t h prinse ultimul ac în p ă r u l Ele­
nei. Şi-acum, uită-te la noi, R e g i n a Balului şi c u r t e a
ei - sau cel p u ţ i n o p a r t e din ea. S u n t e m frumoase.
— E pluralul regal? spuse ironică E l e n a .
D a r e r a a d e v ă r a t , erau frumoase. R o c h i a lui M e ­
redith e r a o u n d u i r e de satin g r e n a , strânsă bine în
talie şi a p o i r e v ă r s â n d u - s e în falduri de pe şolduri.
Tarul ei n e g r u a t â r n a despletit pe spate. I a r B o n n i e ,
e â n d se ridică şi veni lângă celelalte în faţa oglinzii,
strălucea în tafta roz şi p a i e t e n e g r e .
I a r e a . . . E l e n a îşi c e r c e t ă i m a g i n e a cu o privire
e x p e r i m e n t a t ă şi îşi spuse d i n n o u : R o c h i a e în
regulă. Singurele cuvinte care îi m a i v e n e a u în m i n t e
erau violete cristalizate. B u n i c a ei a v e a un b o r c ă n e l cu
ele, flori a d e v ă r a t e m u i a t e în cristale de z a h ă r şi
îngheţate.
 100 • Jurnalele Vampirilor
C o b o r â r ă î m p r e u n ă la p a r t e r , aşa c u m făcuseră la
fiecare bal î n c e p â n d din clasa a ş a p t e a — d o a r că
înainte C a r o l i n e fusese î n t o t d e a u n a cu ele. E l e n a îşi
d ă d u s e a m a , uşor surprinsă, că nici m ă c a r nu ştia cu
cine v e n e a C a r o l i n e în seara asta.
M ă t u ş a J u d i t h şi R o b e r t — curând unchiul R o -
bert — erau în living, împreună cu Margaret,
î m b r ă c a t ă deja în pijama.
— O h , fetelor, a r ă t a ţ i m i n u n a t , spuse m ă t u ş a
J u d i t h , a g i t a t ă şi e m o ţ i o n a t ă de p a r c ă ea însăşi se
d u c e a la bal, şi o sărută pe E l e n a , iar M a r g a r e t în­
tinse mâinile p e n t r u a fi îmbrăţişată.
— Eşti d r ă g u ţ ă , spuse ea cu simplitatea celor
p a t r u ani ai săi.
R o b e r t o privea şi el pe E l e n a . Clipi m ă r u n t , des­
chise gura, apoi o închise la loc.
— Ce e, Bob?
— O h . Se uită la m ă t u ş a J u d i t h cu un a e r stânje­
nit. Păi, de fapt, nu ştiu de ce, mă g â n d e a m la E l e n a
din T r o i a .
— F r u m o a s ă şi m e n i t ă u n e i sorţi tragice, spuse
veselă B o n n i e .
— Ei, da, spuse R o b e r t , cu un a e r nefericit.
E l e n a nu spuse nimic.
Se auzi soneria. M a t t e r a în p r a g , în bine cunos­
cutul lui sacou casual albastru. Alături de el e r a u
Trezirea • 101
Kd Goff, p r i e t e n u l lui M e r e d i t h , şi R a y m o n d H e r -
n.mdez, prietenul lui Bonnie. E l e n a îl c ă u t ă cu privi-
rca pe Ştefan.
- P r o b a b i l că e deja a c o l o , spuse M a t t , înţele-
Kându-i privirea. Ascultă, E l e n a . . .
D a r c e e a ce v o i a să s p u n ă fu î n t r e r u p t de spo-
I I >văiala celor d o u ă cupluri. Bonnie ş i R a y m o n d m e r ­
se ră cu ei în m a ş i n a lui M a t t şi tot d r u m u l p â n ă la
| i i >ală r e v ă r s a r ă î n c o n t i n u u g l u m e şi r e m a r c i spiri-
tuale.
Pe uşile deschise ale sălii se r e v ă r s a m u z i c a . In
n m p ce E l e n a c o b o r a din maşină, o siguranţă ciudată
o copleşi. C e v a u r m a să se î n t â m p l e , îşi spuse, pri­
vind c l ă d i r e a p ă t r a t ă a şcolii. R i t m u l calm, p a ş n i c
.il ultimelor câteva s ă p t ă m â n i e r a pe p u n c t u l de a se
accelera.
S u n t p r e g ă t i t ă , îşi spuse. Şi speră să fie adevărat,
î n ă u n t r u e r a un caleidoscop de culoare şi agitaţie.
I I I clipa î n c a r e i n t r a r ă , e a ş i M a t t s e treziră încon-
juraţi de l u m e , şi c o m p l i m e n t e l e se r e v ă r s a r ă a s u p r a
a m â n d u r o r a . R o c h i a E l e n e i . . . P ă r u l e i . . . florile ei.
M a t t e r a pe cale de a d e v e n i o l e g e n d ă : un alt J o e
M o n t a n a , un p a r i u sigur p e n t r u o b u r s ă sportivă.
î n vârtejul a m e ţ i t o r c a r e a r f i trebuit s ă f i e p e n t r u
ca a m b r o z i e şi nectar, Elena c o n t i n u a să caute cu pri­
virea u n c a p c u p ă r î n t u n e c a t .
102 • Jurnalele Vampirilor
T y l e r Smallwood răsufla greu lângă ea, mirosind
a p u n c i şi g u m ă de m e s t e c a t D o u b l e m i n t . P r i e t e n a
lui avea o privire ucigătoare. Elena îl ignoră, s p e r â n d
că avea să plece.
D o m n u l T a n n e r trecu pe lângă ei cu un p a h a r
î n m u i a t de hârtie în m â n ă , a r ă t â n d ca şi c u m gulerul
l-ar fi s u g r u m a t . Sue C a r s o n , c a r e fusese aleasă Prin­
ţesă a Balului, se învârtea pe lângă ea şi-i g â n g u r e a
c o m p l i m e n t e p e n t r u r o c h i a violet. B o n n i e e r a deja
p e ringul d e d a n s , strălucind sub lumini. D a r E l e n a
nu îl v e d e a nicăieri pe Ştefan.
î n c ă un d a m f de D o u b l e m i n t şi avea să v o m i t e . îi
trase un ghiont lui M a t t şi o l u a r ă d i n loc a m â n d o i
către bufet, u n d e a n t r e n o r u l L y m a n se lansase în co­
m e n t a r i i critice despre meci. Alte cupluri şi g r u p u r i
se a p r o p i a r a de ei, r ă m a s e r ă a c o l o c â t e v a m i n u t e ,
apoi se retraseră, p e n t r u a face loc u r m ă t o r i l o r care
stăteau la coadă. Ca şi c u m chiar am fi familia regală,
îşi spuse Elena, r â z â n d în sinea ei. îşi întoarse capul
către M a t t , ca să v a d ă d a c ă şi el e r a a m u z a t , d a r el
privea fix u n d e v a în stânga.
îi u r m ă r i privirea. Şi acolo, pe j u m ă t a t e ascuns în
spatele u n u i g r u p de j u c ă t o r i de fotbal, e r a c a p u l cu
p ă r î n t u n e c a t pe care îl căutase ea. De n e c o n f u n d a t ,
chiar şi în l u m i n a slabă. Un fior o străbătu, m a i de­
g r a b ă de d u r e r e decât de altceva.
Trezirea • 103
- Şi a c u m ? î n t r e b ă M a t t , cu m a x i l a r e l e încleş-
i.iic Legatul fedeleş?
— N u . O să-1 invit la d a n s , a t â t a d o a r . D a c ă vrei,
111 >i să aştept să d a n s ă m noi m a i întâi.
M a t t c l ă t i n ă d i n c a p , şi E l e n a o p o r n i p r i n
mulţime către Ştefan.
l'e m ă s u r ă ce se a p r o p i a , E l e n a înregistra n o i
Informaţii despre el. Sacoul lui n e g r u avea o croială
Uşor diferită de a celorlalţi băieţi, şi pe sub el p u r t a
un sveter alb de caşmir. S t ă t e a a p r o a p e n e m i ş c a t ,
puţin m a i d e p a r t e de g r u p u r i l e d i n j u r u l lui. Şi
deşi nu îl p u t e a v e d e a d e c â t d i n profil, v e d e a că
n u | >oartă ochelarii.
Desigur, îi scotea c â n d j u c a fotbal, d a r ea nu-1
Văzuse n i c i o d a t ă de a p r o a p e fără ei. Asta îi d ă d e a o
s e n z a ţ i e de a m e ţ e a l ă d a r şi de emoţie, ca şi c u m aici
Gra o mascaradă şi venise momentul scoaterii
Rlăştilor. Ii privi fix u m ă r u l , c o n t u r u l maxilarului, şi
ipoi el se întoarse către ea.
In clipa aceea, E l e n a e r a conştientă de frumuseţea
II N u e r a v o r b a d o a r d e rochie, sau d e felul î n care
le p i e p t ă n a s e . E r a f r u m o a s ă ea însăşi: zveltă, cu o
ţinută regească, o fiinţă făcută din m ă t a s e şi foc inte-
i I I ir. V ă z u c u m buzele lui s e desfac uşor, g â n d i t o a r e ,
.ipoi se uită în ochii lui.
— Bună!
i
104 • Jurnalele Vampirilor
O a r e asta e r a p r o p r i a ei voce, a t â t de c a l m ă şi
s t ă p â n ă pe sine? O c h i i lui e r a u verzi. Verzi ca frun­
zele de stejar v a r a .
— Te distrezi? spuse ea.
Acum da. El nu o spuse, d a r ea ştiu că o g â n d e a ; o
v e d e a în felul în c a r e o privea. N i c i o d a t ă nu fusese
atât de sigură de p u t e r e a ei. D o a r că, de fapt, el nu
a r ă t a ca şi c u m c h i a r se distra; p ă r e a î n d u r e r a t , sufe­
rind, ca şi c u m nu m a i p u t e a suporta nici un m i n u t în
plus aici.
S e a u z e a u p r i m e l e a c o r d u r i ale o r c h e s t r e i , u n
dans lent. El c o n t i n u a să o privească, fascinat de ea.
O c h i i aceia verzi se î n t u n e c a u , d e v e n e a u n e g r i de
d o r i n ţ ă . Ea avu d e o d a t ă senzaţia că el ar p u t e a să o
tragă lângă el, să o sărute apăsat, fără să scoată un
cuvânt.
— Vrei să dansezi? spuse ea încet.
Mă j o c cu focul, cu ceva ce nu înţeleg, se g â n d i ea
d e o d a t ă . Şi în aceeaşi clipă îşi d ă d u s e a m a că e spe­
riată. I n i m a î n c e p u să-i b a t ă cu p u t e r e . E r a ca şi c u m
ochii aceia verzi v o r b e a u u n e i p ă r ţ i ascunse a d â n c în
miezul fiinţei ei — iar a c e a p a r t e ţipa „ p e r i c o l " . Un
instinct m a i vechi decât l u m e a îi s p u n e a să fugă, să
dispară de acolo.
Trezirea • 105
D a r nu se mişcă. Aceeaşi forţă c a r e o î n g r o z e a o
(intuia în loc. Asta e ceva ce nu p o t controla, îi veni
brusc în m i n t e . O r i c e se î n t â m p l a aici îi d e p ă ş e a
înţelegerea, nu era nimic n o r m a l sau logic. D a r a c u m
nu se m a i p u t e a opri, şi deşi e r a speriată, îi plăcea.
Era cel m a i intens m o m e n t pe c a r e îl trăise v r e o d a t ă
( i i un băiat, d a r nu se î n t â m p l a nimic. El d o a r o pri­
vea, ca h i p n o t i z a t , şi ea îl privea la r â n d u l său, i a r
intre ei aerul a r d e a şi era a t â t a energie ca într-un ful­
ger din nopţile fierbinţi de vară. V ă z u c u m ochii lui
se î n t u n e c ă şi m a i mult, înfrânţi, şi simţi b ă t a i a sălba-
tică a inimii c â n d el întinse încet către ea o m â n ă .
Şi apoi totul se d e s t r a m ă .
— Vai, Elena, ce dulce arăţi, se auzi o voce, şi ochii
Elenei fură orbiţi de strălucirea aurului.
E r a C a r o l i n e , cu p ă r u l ei roşcat des şi strălucitor,
cu pielea ei perfect b r o n z a t ă . P u r t a o rochie aurie de
lame, c a r e d e z v ă l u i a o suprafaţă incredibil de în­
d r ă z n e a ţ ă din acea piele perfectă. îşi strecură un b r a ţ
gol pe sub b r a ţ u l lui Ştefan şi îşi ridică privirile către
el, z â m b i n d u - i leneş. A r ă t a u uluitor î m p r e u n ă , ca un
cuplu d e m o d e l e i n t e r n a ţ i o n a l e c a r e ajunseseră l a
balul u n o r liceeni, m u l t m a i sofisticaţi şi m a i strălu­
citori d e c â t oricine altcineva din acea î n c ă p e r e .
 106 * Jurnalele Vampirilor
— I a r r o c h i ţ a ta e aşa de drăguţă, c o n t i n u ă C a r o -
line, în t i m p ce m i n t e a Elenei se setase pe funcţio­
nare automată.
B r a ţ u l acela p e t r e c u t c u a t â t a d e t a ş a r e p e sub
b r a ţ u l lui Ştefan îi spuse Elenei totul: u n d e fusese la
p r â n z C a r o l i n e în ultimele s ă p t ă m â n i , ce făcuse în
tot acest t i m p .
— I-am spus lui Ştefan că p u r şi simplu t r e b u i a să
t r e c e m pe aici, d a r nu v r e m să stăm p r e a mult. Aşa
că sper că nu te d e r a n j e a z ă d a c ă o să-1 ţin să danseze
d o a r cu m i n e , nu?
E l e n a e r a ciudat d e c a l m ă a c u m , c u m i n t e a c o m ­
plet goală. Spuse că n u , sigur că nu o deranja, şi o
privi pe Caroline îndepărtându-se, o simfonie în roşu
şi auriu. Ştefan plecă î m p r e u n ă cu ea.
In j u r u l Elenei se a d u n a s e un cerc de chipuri; se
întoarse cu spatele la ele şi d ă d u cu ochii de M a t t .
— Ştiai că vine cu ea.
— Ştiam că ea voia să-1 a d u c ă . S-a tot ţinut d u p ă
el la p r â n z şi d u p ă şcoală, şi într-un fel s-a b ă g a t în
sufletul lui. D a r . . .
— înţeleg...
Păstrându-şi acel calm ciudat, artificial, cercetă cu
ochii m u l ţ i m e a şi o văzu pe B o n n i e v e n i n d spre ea, şi
p e M e r e d i t h ridicându-se d e l a m a s a ei. A ş a d a r ,
văzuseră. Probabil că t o a t ă l u m e a văzuse. F ă r ă să-i
Trezirea • 107
Riai s p u n ă nimic lui M a t t , o p o r n i în î n t â m p i n a r e a
lor, lacându-le s e m n din c a p către toaleta fetelor.
Era plină, şi M e r e d i t h şi B o n n i e îşi p ă s t r a r ă aerul
vesel şi r e m a r c i l e n o n ş a l a n t e , în t i m p ce o p r i v e a u
îngrijorate.
— Ai v ă z u t r o c h i a aia? spuse B o n n i e , s t r â n g â n -
du-i pe furiş degetele Elenei. Corsajul t r e b u i e că
Itătea prins cu superglue. Şi la balul u r m ă t o r ce-o să
mai p o a r t e ? Celofan?
— Bandaje, spuse M e r e d i t h . Apoi î n t r e b ă încet:
Eşti bine?
— Da.
E l e n a văzu în oglindă că ochii ei străluceau p r e a
tare şi pe fiecare o b r a z a r d e a o p a t ă roşie. îşi trecu o
m â n ă peste p ă r şi se întoarse cu spatele la oglindă.
T o a l e t a se goli, şi r ă m a s e r ă d o a r ele trei. B o n n i e
se j u c a nervoasă cu funda cu paiete pe care o avea
prinsă în talie.
— P o a t e că totuşi nu e chiar aşa de r ă u , spuse ea
încet. V r e a u s ă s p u n c ă î n ultimele s ă p t ă m â n i n u
tc-ai gândit d e c â t la el. A p r o a p e o l u n ă întreagă. Şi
de-aceea p o a t e că aşa e m a i bine, şi p o ţ i să treci la
alte lucruri a c u m , în loc să... ei, să u m b l i d u p ă el.
Et tu, Brutus? îşi spuse E l e n a .
— M u l ţ u m e s c foarte m u l t p e n t r u sprijinul t ă u ,
rosti ea cu voce t a r e .
108 • Jurnalele Vampirilor
— H a i , E l e n a , nu fi aşa, interveni M e r e d i t h . Nu
v r e a să te r ă n e a s c ă , d o a r crede c ă . . .
— Şi b ă n u i e s c că asta crezi şi tu, n u ? Ei bine, aşa
să fie. O să mă d u c să c a u t alte lucruri la care să trec.
C a d e pildă alte p r i e t e n e b u n e .
Şi plecă, lăsându-le să privească l u n g în u r m a ei.
In sala de bal, se a r u n c ă în vârtejul de m u z i c ă şi
culoare. E r a m a i veselă decât fusese la t o a t e balurile
de p â n ă atunci. Dansă cu toată lumea, răzând prea
tare, flirtând cu fiecare băiat care îi ieşea în cale.
Apoi o strigară să u r c e pe scenă ca să fie încoro­
n a t ă . Stătu pe scenă, privind în jos la m u l ţ i m e a de si­
luete s t r ă l u c i t o a r e ca nişte fluturi. C i n e v a îi d ă d u
nişte flori; altcineva îi p u s e o t i a r ă cu strasuri. Se
auziră a p l a u z e . T o t u l trecu ca într-un vis.
Flirta cu T y l e r p e n t r u că el e r a cel m a i a p r o a p e
de ea c â n d coborî de pe scenă. Apoi îşi a m i n t i ce îi
făcuseră el şi Dick lui Ştefan, şi rupse un trandafir din
b u c h e t u l ei şi i-1 d ă d u . M a t t privea de pe m a r g i n e ,
cu buzele strânse. P r i e t e n a lui Tyler, c o m p l e t uitată,
se l u p t a cu lacrimile.
A c u m E l e n a simţea miros de b u r b o n alături de cel
de m e n t ă în răsuflarea lui Tyler, iar faţa lui era roşie.
Prietenii lui e r a u în j u r u l ei, o m u l ţ i m e c a r e striga şi
r â d e a , şi îl văzu pe Dick t u r n â n d ceva dintr-o p u n g ă
m a r o d e hârtie î n p a h a r u l lui d e p u n c i .
Trezirea • 109
Elena nu m a i fusese niciodată cu grupul acesta. O
I II uniră cu e n t u z i a s m , a d m i r â n d - o , luptându-se p e n -
i i u a t e n ţ i a ei. G l u m e l e z b u r a u î n j u r u l ei, ş i E l e n a
râdea c h i a r ş i a t u n c i c â n d n u a v e a u nici u n h a z .
Braţul lui T y l e r o cuprinse pe d u p ă mijloc, şi ea râse
di >ar m a i t a r e . V ă z u cu colţul ochiului c u m M a t t cla-
liuă d i n c a p şi p l e a c ă . Fetele ţ i p a u tot m a i s o n o r ,
băieţii d e v e n e a u scandalagii. T y l e r îşi freca nasul de
valul ei, p u p â n d - o u m e d .
— Am o idee, a n u n ţ ă el grupul, s t r â n g â n d - o m a i
tare p e E l e n a l â n g ă el. H a i s ă m e r g e m î n t r - u n loc
u n d e să ne d i s t r ă m m a i bine.
C i n e v a strigă:
— U n d e , Tyler? Acasă la tăticu' tău?
T y l e r rânjea, un rânjet larg, prostesc, de om b e a t .
— N u , v r e a u să s p u n u n d e v a u n d e să ne l ă s ă m
u r m a . D e pildă, î n cimitir.
Fetele ţ i p a r ă ascuţit. Băieţii îşi t r a s e r ă c o a t e şi se
prefăcură că se lovesc cu p u m n i i .
P r i e t e n a lui T y l e r stătea în afara cercului.
— T y l e r , e o n e b u n i e , spuse ea, cu o voce sub­
ţirică şi s t r i d e n t ă . Ştii ce s-a î n t â m p l a t cu b ă t r â n u l
ăla. N u v r e a u s ă m e r g acolo.
— G r o z a v , a t u n c i tu r ă m â i aici. T y l e r îşi scoase
cheile d i n b u z u n a r şi le flutură în faţa celorlalţi. Cui
nu-i e frică? spuse el.
110 • Jurnalele Vampirilor

— H e i , eu m e r g , spuse Dick, şi se auzi un cor de

aprobări.
— Şi eu, spuse Elena, t a r e şi sfidător.
7
Ii z â m b i lui T y l e r şi el practic o ridică în b r a ţ e .
în clipa u r m ă t o a r e , ea şi Tyler c o n d u c e a u un g r u p
vesel care se î n d r e p t a foarte zgomotos către p a r c a r e ,
u n d e se înghesuiră cu toţii la maşini. Apoi T y l e r îşi
d é c a p o t a m a ş i n a şi ea u r c ă alături de el, iar Dick şi o
fată p e n u m e Vickie B e n n e t t p e b a n c h e t a din spate.
— E l e n a ! strigă cineva de d e p a r t e , din uşa lumi­
n a t ă a şcolii.
— Porneşte! îi spuse ea lui Tyler, scoţându-şi tiara, o n n i e " e r a p e ringul d e d a n s , c u ochii
şi m o t o r u l prinse viaţă.
închişi, l ă s â n d m u z i c a să c u r g ă p r i n ea.
Ieşiră cu scârţâit de roţi din p a r c a r e , şi E l e n a simţi
C â n d deschise ochii p e n t r u o clipă, o văzu
pe faţă v â n t u l rece al nopţii.
pe M e r e d i t h făcându-i s e m n de pe m a r g i n e . B o n n i e
îşi î m p i n s e î n a i n t e b ă r b i a , î n c ă p ă ţ â n a t ă , d a r c u m
semnele d e v e n e a u tot m a i insistente, îşi d ă d u ochii
peste c a p către R a y m o n d şi se supuse. R a y m o n d o
urmă.
în spatele lui M e r e d i t h e r a u M a t t şi Ed. M a t t e r a
î n c r u n t a t , E d p ă r e a stânjenit.
— E l e n a t o c m a i a plecat, spuse M e r e d i t h .
— E o ţ a r ă liberă, r e m a r c ă B o n n i e .
— A plecat cu T y l e r Smallwood, spuse M e r e d i t h .
M a t t , eşti sigur că n-ai auzit u n d e se duc?
M a t t clătină sin c a p .
112 • Jurnalele Vampirilor
— Aş zice că E l e n a m e r i t ă tot ce-o să se-ntâm-
ple — d a r e şi vina m e a , î n t r - u n fel, spuse el m o h o ­
rât. C r e d că ar t r e b u i să m e r g e m d u p ă ea.
— Să p l e c ă m de la bal? spuse Bonnie şi se u i t ă la
M e r e d i t h , c a r e rosti pe m u t e ş t e ai promis. Nu p o t să
cred, m u r m u r ă e a furioasă.
— Nu ştiu c u m o s-o găsim, spuse M e r e d i t h , d a r
trebuie să î n c e r c ă m . Apoi a d ă u g ă , cu o voce ciudat
de ezitantă: Bonnie, nu c u m v a ştii tu u n d e e?
— C e ? N u , sigur că n u ; eu d a n s a m . Ai auzit de
asta, nu? C ă c i de ce te duci la un bal?
— Tu şi R a y r ă m â n e ţ i aici, îi spuse M a t t lui
E d . D a c ă se î n t o a r c e , spuneţi-i că am p l e c a t să o
căutăm.
— I a r d a c ă e să plecăm, hai să plecăm acum, spuse
B o n n i e cu răceală. Se întoarse şi în aceeaşi clipă se
ciocni de un sacou n e g r u . O h , scuză-mă, se răsti,
ridicând privirea şi văzându-1 pe Ştefan Salvatore.
Ştefan nu spuse nimic, în v r e m e ce ea, M e r e d i t h şi
M a t t s e î n d r e p t a r ă către uşă, lăsându-i î n u r m ă p e
R a y m o n d , cu un a e r nefericit, şi pe E d .
Stelele e r a u î n d e p ă r t a t e , cu o strălucire de g h e a ţ ă
pe cerul senin. Elena se simţea a s e m e n e a lor. O p a r t e
din ea r â d e a şi striga î m p r e u n ă cu Dick şi Vickie şi
Tyler, a c o p e r i n d v â n t u l , d a r o altă p a r t e stătea şi
privea de u n d e v a de d e p a r t e .
Trezirea • 113
Tyler p a r c ă la j u m ă t a t e a p a n t e i în vârful căreia se
găsea biserica în ruine, lăsând farurile aprinse c â n d
I (>l >orâră din maşină. Deşi c â n d plecaseră de la şcoală
iu spatele lor m a i fuseseră câteva maşini, a c u m p ă r e a u
Nă lie singurii care ajunseseră t o c m a i p â n ă la cimitir.
'Tyler deschise portbagajul şi scoase şase d o z e de
pere.
- Cu a t â t m a i b i n e p e n t r u noi, spuse.
Ii oferi o b e r e Elenei, care s c u t u r ă din cap, încer-
| . n u l s ă ignore senzaţia d e r ă u î n a d â n c u l stomacului.
Si11iţea că n u are ce c ă u t a aici — d a r în nici u n caz
n u avea d e g â n d să>o r e c u n o a s c ă a c u m .
U r c a r ă pe aleea p a v a t ă cu dale, în v r e m e ce fetele
Chicoteau, clătinându-se în pantofii lor cu toc înalt şi
|n ijinindu-se de băieţi. C â n d ajunseră în vârful co­
linei, E l e n a icni şi Vickie scoase u n m i c ţipăt.
C h i a r d e a s u p r a liniei orizontului plutea ceva uriaş
,i IOŞU. E l e n e i îi t r e b u i d o a r o clipă p e n t r u a-şi d a
M a m a că de fapt e r a l u n a . E r a la fel de m a r e şi de
a cală ca u n d e c o r într-un film SF, iar discul ei umflat
I m e a m o h o r â t , c u o l u m i n ă bolnăvicioasă.
- Ca un dovleac m a r e şi stricat, spuse Tyler, şi
a / \ ârli o p i a t r ă către ea.
Elena se forţă să-i a r u n c e un z â m b e t strălucitor.
De ce nu i n t r ă m ? spuse Vickie, a r ă t â n d cu o
m a n ă albă către d e s c h i z ă t u r a u n d e ar fi trebuit să se
alic uşa bisericii,
114 • Jurnalele Vampirilor
C e a m a i m a r e p a r t e a acoperişului se prăbuşise,
deşi clopotniţa era încă intactă, un t u r n care se înălţa
m u l t d e a s u p r a lor. T r e i dintre pereţi stăteau încă în
picioare; din al p a t r u l e a rămăsese d o a r o b u c a t ă de
zid care le ajungea p â n ă la g e n u n c h i . Peste tot erau
grămezi de moloz.
O l u m i n ă p â l p â i pe o b r a z u l Elenei, iar ea se în­
toarse, surprinsă, şi-1 văzu pe Tyler ţ i n â n d în m â n ă o
b r i c h e t ă . Băiatul rânji, dezvelindu-şi dinţii albi şi pu­
ternici, şi spuse:
— Nu vrei să-mi faci un clic pe Bic?
Râsul Elenei răsună cel mai tare, p e n t r u a-i ascunde
stânjeneala. L u ă bricheta şi lumină cu ea m o r m â n t u l
aflat pe o latură a bisericii. Nu semăna cu nici un mor­
m â n t din cimitir, deşi tatăl ei spusese că m a i văzuse şi
altele asemănătoare în Anglia. Arăta ca o cutie m a r e
din piatră, suficient de încăpătoare p e n t r u doi oameni,
cu d o u ă statui de m a r m u r ă întinse pe capac.
— T h o m a s K e e p i n g Fell şi H o n o r i a Fell, spuse
T y l e r cu un gest larg, ca şi c u m i-ar fi p r e z e n t a t . Se
zice că b ă t r â n u l T h o m a s a î n t e m e i a t FelPs C h u r c h .
Deşi la a c e a v r e m e şi familia S m a l l w o o d e r a aici.
S t r ă - s t r ă b u n i c u l s t r ă b u n i c u l u i m e u locuia î n vale,
lângă p â r â u l D r o w n i n g . . .
— .. . p â n ă c â n d a fost m â n c a t de lupi, spuse Dick
şi-şi d ă d u c a p u l pe spate şi scoase un urlet, i m i t â n d
u n lup.
Trezirea • 115
Apoi râgâi. Vickie chicoti. O u m b r ă de e n e r v a r e
i i < < u peste trăsăturile frumoase ale lui T y l e r Small-
pood, d a r se forţă să z â m b e a s c ă .
T h o m a s ş i H o n o r i a p a r c a m palizi, spuse
Vickie, c o n t i n u â n d să chicotească. C r e d că le trebuie
puţină culoare.
Scoase din g e a n t ă un ruj şi începu să a c o p e r e g u r a
il<- m a r m u r ă a l b ă a statuii H o n o r i e i cu un strat de
H isu lucios. E l e n a simţi din n o u că i se face rău. C â n d
| r a copil, privise î n t o t d e a u n a cu t e a m ă şi respect la
(lo;imna p a l i d ă şi b ă r b a t u l sever care z ă c e a u cu ochii
I I K hişi, cu m â i n i l e - î m p r e u n a t e pe piept. Şi, d u p ă ce
părinţii săi m u r i s e r ă , se gândise la ei z ă c â n d u n u l
lângă celălalt, în cimitir, la fel ca aceste statui. D a r
mm b r i c h e t a în v r e m e ce Vickie d e s e n a cu ruj o
mustaţă şi îi făcea un nas de clovn lui T h o m a s Fell.
T y l e r le privea.
- H e i , s u n t î m b r ă c a ţ i de gală, şi nu se d u c
nicăieri.
îşi puse mâinile pe c a p a c u l de p i a t r ă şi se aplecă
peste el, î n c e r c â n d să-1 mişte într-o p a r t e .
— Ce zici, D i c k — le oferim o n o a p t e în oraş?
Poate c h i a r în centrul oraşului?
Mu, îşi spuse E l e n a , î n g r o z i t ă , în v r e m e ce D i c k
pufni în râs, iar Vickie ţipa î n c â n t a t ă . D a r Dick e r a
deja lângă Tyler, pregătihdu-se să î m p i n g ă , cu p o d u l
pe linelor pe c a p a c u l de p i a t r ă .
116 • Jurnalele Vampirilor
— La trei, spuse T y l e r şi n u m ă r ă : U n u , doi, trei.
O c h i i Elenei e r a u aţintiţi pe faţa îngrozitoare, ca
de clovn, a lui T h o m a s Fell, pe c â n d băieţii se chi­
n u i a u şi gemeau, cu muşchii încordaţi sub h a i n e . D a r
n u p u t u r ă s ă mişte nici u n c e n t i m e t r u c a p a c u l .
— Blestematul ăsta de c a p a c trebuie să fie prins
cumva, spuse T y l e r furios şi r e n u n ţ ă .
E l e n a îşi simţi picioarele m o i de u ş u r a r e . î n c e r ­
c â n d s ă p a r ă destinsă, s e r e z e m ă d e c a p a c u l d e
p i a t r ă — şi a t u n c i se î n t â m p l ă .
Auzi scrâşnetul pietrei şi simţi imediat capacul
mişcându-se sub m â n a ei stângă. Se î n d e p ă r t a de ea,
făcând-o să-şi p i a r d ă echilibrul. S c ă p ă b r i c h e t a din
m â n ă şi începu să ţipe, şi continuă să ţipe, încercând
să r ă m â n ă pe picioare. C ă d e a în m o r m â n t u l deschis, şi
un vânt îngheţat urla în jurul ei. Auzea ţipete în urechi.
Apoi e r a din n o u afară, în l u m i n a lunii suficient
de p u t e r n i c ă p e n t r u ca E l e n a să-i p o a t ă v e d e a pe cei­
lalţi. Tyler o ţinea strâns. Ea se uită î n j u r cu o privire
sălbatică.
— Eşti n e b u n ă ? Ce-ai păţit?
Tyler o scutura.
— S-a mişcat! C a p a c u l s-a mişcat! S-a deschis şi...
n u ştiu... a p r o a p e c ă a m căzut î n ă u n t r u . E r a frig...
Băieţii r â d e a u .
— Bietul copilaş s-a speriat, spuse Tyler. H a i d e ,
Dick-boy, ia să verificăm noi.
Trezirea • 117
— Tyler, n u . . .
D a r ei se î n t o a r s e r ă î n ă u n t r u . Vickie r ă m ă s e s e în
c a d r u l uşii, p r i v i n d , î n t i m p c e E l e n a t r e m u r a . î n
scurt t i m p , T y l e r îi făcea s e m n să se a p r o p i e .
— U i t e , spuse el, c â n d ea făcu încet un p a s
i n ă u n t r u , fără tragere de i n i m ă . T y l e r luase din n o u
bricheta şi a c u m o ţ i n e a d e a s u p r a pieptului de m a r ­
m u r ă al lui T h o m a s Fell. U i t e , e nemişcat, culcuşit
confortabil în locul lui. Vezi?
E l e n a se uită l u n g în jos, la c a p a c u l aşezat exact
peste m o r m â n t .
— D a r s-a mişcat. Am fost cât pe ce să c a d
înăuntru...
— Sigur, c u m spui tu, iubito.
T y l e r o cuprinse cu braţele şi o trase lângă el, cu
spatele lipit de p i e p t u l lui.
Ea întoarse c a p u l într-o p a r t e şi îi văzu şi pe Dick
şi Vickie în aceeaşi poziţie, d o a r că Vickie stătea cu
Ochii închişi şi p ă r e a să-i placă. T y l e r îşi frecă b ă r b i a
de p ă r u l ei.
— A c u m aş v r e a să mă î n t o r c la bal, spuse ea pe
un ton h o t ă r â t .
Bărbia îşi opri mişcarea. Apoi T y l e r oftă şi spuse:
— Sigur, iubito. Se uită la Dick şi Vickie. V o i ce
faceţi? *
Dick rânji şi spuse:
— N o i m a i s t ă m p u ţ i n aici.
118 • Jurnalele Vampirilor
Vickie chicoti, cu ochii tot închişi.
— Bine, spuse E l e n a .
Se î n t r e b ă c u m aveau să se î n t o a r c ă , d a r îl lăsă
pe T y l e r să o d u c ă afară. Acolo el se opri.
— Nu p o t să plec fără să a r u n c o privire la m o r ­
m â n t u l b u n i c u l u i m e u , spuse el. Ei, h a i d e , E l e n a ,
făcu el c â n d ea î n c e p u să protesteze, n u - m i r ă n i sen­
timentele. T r e b u i e să-1 vezi, e m â n d r i a familiei mele.
Elena se forţă să zâmbească, deşi simţea un sloi de
g h e a ţ ă în stomac. P o a t e că dacă-i făcea pe plac, o să
o d u c ă de aici.
— Bine, spuse ea, şi o p o r n i către cimitir.
— Nu pe acolo, pe aici, spuse Tyler, şi în clipa
u r m ă t o a r e o c o n d u c e a c ă t r e vechiul cimitir. E-n
regulă, zău, nu e d e p a r t e de alee. U i t e , acolo, vezi?
Şi îi a r ă t ă spre ceva care strălucea în l u m i n a lunii.
E l e n a icni, simţind c u m o g h e a r ă îi strânge inima.
P ă r e a că acolo stătea o p e r s o a n ă , un uriaş cu un cap
r o t u n d , lipsit de p ă r . Şi nu-i plăcea deloc că se afla
aici, p r i n t r e pietrele de granit vechi de secole, tocite
şi a p l e c a t e de v r e m e . L u m i n a p u t e r n i c ă a lunii
a r u n c a u m b r e ciudate şi peste tot e r a u z o n e de întu­
neric de n e p ă t r u n s .
— E d o a r sfera de d e a s u p r a . N i m i c de c a r e să te
sperii, spuse Tyler, t r ă g â n d - o d u p ă el afară de pe
alee, către lespedea strălucitoare.
Trezirea • 119
E r a făcută d i n m a r m u r ă roşie, i a r sfera u r i a ş ă
tflată d e a s u p r a ei îi a m i n t e a Elenei de l u n a umflată
de pe linia orizontului. A c u m , aceeaşi l u n ă îşi a r u n c a
lumina p u t e r n i c ă peste ei, la fel de albă ca şi mâinile
albe d e m a r m u r ă ale lui T h o m a s Fell. E l e n a nu-şi
putu s t ă p â n i u n f i o r .
— B i a t a fetiţă, i-e frig. T r e b u i e să o î n c ă l z i m ,
spuse Tyler.
E l e n a î n c e r c ă să-1 î m p i n g ă d e o p a r t e , d a r el e r a
prea p u t e r n i c , şi o cuprinse în b r a ţ e şi o strânse lângă
ei.
— Tyler, v r e a a să plec, v r e a u să plec acum...
— Sigur, iubito, p l e c ă m , spuse el. D a r m a i întâi
trebuie să te încălzesc. U u h , eşti rece ca g h e a ţ a .
— Tyler, termină, spuse ea.
Braţele lui c a r e o ţ i n e a u strâns o deranjaseră, d a r
a c u m , şocată, îi simţi mâinile pe t r u p u l ei, pipăind-o,
c ă u t â n d pielea.
E l e n a nu se m a i aflase n i c i o d a t ă într-o astfel de
situaţie, şi fără să p o a t ă c ă p ă t a v r e u n ajutor. î n c e r c ă
să-şi înfigă un toc ascuţit în p i c i o r u l lui î n c ă l ţ a t în
pantofi de lac, d a r T y l e r se feri.
— Tyler, ia-ţi mâinile de pe mine.
— Hai, Elena, nu fi aşa. V r e a u d o a r să te
încălzesc peste t o t . . .
— Tyler, dă-mi d r u m u l , spuse ea gâfâind.
 120 • Jurnalele Vampirilor
î n c e r c ă să se smulgă din s t r â n s o a r e a lui. T y l e r se
împiedică, d a r în clipa u r m ă t o a r e e r a peste ea, stri­
vind-o în hăţişul de i e d e r ă şi b u r u i e n i de pe p ă m â n t .
— Te o m o r , Tyler, spuse d i s p e r a t ă E l e n a . Vor­
besc serios. Dă-tejos de pe mine.
T y l e r m i m ă că î n c e a r c ă să se rostogolească de pe
ea, chicotind dintr-odată, cu mişcări greoaie şi dez­
l â n a t e , a p r o a p e caraghioase.
— O h , h a i d e , Elena, nu t-enerva. V o i a m d o a r să
te-ncălzesc. E l e n a , P r i n ţ e s a de G h e a ţ ă , să se-ncăl-
zească... A c u ' te-ai-ncălzit, nu?
In clipa u r m ă t o a r e E l e n a îi simţi g u r a fierbinte şi
u m e d ă pe faţă. E r a p r i n s ă sub el, şi s ă r u t u r i l e lui
u m e d e c o b o r a u p e gâtul ei. Apoi auzi u n z g o m o t d e
m a t e r i a l rupt.
— H o p a , m u r m u r ă Tyler. î m i p a r e r ă u .
E l e n a îşi răsuci capul, şi g u r a ei întâlni m â n a lui
Tyler, care o m â n g â i a stângaci pe o b r a z . O muşcă,
înfigându-şi dinţii în p a l m a c ă r n o a s ă . M u ş c ă cu p u ­
tere, simţind în g u r ă gustul sângelui, a u z i n d urletul
de d u r e r e al lui T y l e r . M â n a se smuci d e p a r t e de
obrazul ei.
— H e i ! Am spus că-mi p a r e r ă u !
Tyler se uită î n d u r e r a t la m â n a r ă n i t ă . A p o i chi­
pul i se î n t u n e c ă şi, în t i m p ce îşi privea m â n a , şi-o
strânse în p u m n .
Trezirea • 121
Asta e, îşi spuse Elena cu o groază calmă. Mă b a t e
HUU mă o m o a r ă . Şi se p r e g ă t i p e n t r u lovitură.
Ştefan încercase să nu vină în cimitir; t o a t ă fiinţa
lui o refuzase. U l t i m a d a t ă c â n d venise aici fusese
noaptea b ă t r â n u l u i .
A m i n t i r e a îl făcu să se înfioare din n o u de g r o a z ă .
Ar fi j u r a t că nu îl golise de sânge pe o m u l de sub
pod, că nu îi luase suficient sânge cât să-i facă r ă u .
D a r totul î n acea n o a p t e , d u p ă apariţia Puterii, e r a
amestecat, confuz. D a c ă fusese într-adevăr o apariţie
a Puterii. Poate^că e r a d o a r p r o p r i a lui i m a g i n a ţ i e ,
sau chiar o făcuse. C ă c i atunci c â n d d o r i n ţ a scapă de
sub control, se p o t p e t r e c e lucruri ciudate.
închise ochii. C â n d auzise că b ă t r â n u l fusese dus
la spital, pe m o a r t e , şocul lui fusese imens. C u m pu­
tuse să-şi p i a r d ă a t â t de m u l t controlul? Să o m o a r e
a p r o a p e , c â n d el nu m a i o m o r â s e de l a . . .
D a r nu-şi p u t e a î n g ă d u i să se g â n d e a s c ă la asta.
A c u m , s t â n d în faţa porţii cimitirului, în î n t u n e r i ­
cul de la miezul nopţii, tot ce voia e r a să se î n t o a r c ă
şi să plece. Să se î n t o a r c ă la balul u n d e o lăsase pe
C a r o l i n e , a c e a c r e a t u r ă suplă, b r o n z a t ă , c a r e e r a
într-o siguranţă totală p e n t r u că nu î n s e m n a absolut
nimic p e n t r u el.
D a r nu p u t e a pleca, p e n t r u că E l e n a se afla în ci­
mitir. O simţea, şi simţea d i s p e r a r e a ei tot m a i m a r e .
 122 • Jurnalele Vampirilor
E l e n a e r a în cimitir şi se afla la a n a n g h i e , i a r el tre­
b u i a să o găsească.
E r a la j u m ă t a t e a d r u m u l u i în sus pe colină c â n d îl
c u p r i n s e a m e ţ e a l a . II î m p i n s e m a i d e p a r t e , clăti-
nându-se, străduindu-se să m e a r g ă spre biserică, pen­
t r u că e r a singurul l u c r u la c a r e se p u t e a g â n d i .
F u i o a r e m a r i şi cenuşii de c e a ţ ă îi învăluiau m i n t e a ,
şi se c h i n u i a să păşească m a i d e p a r t e . Se simţea atât
de slăbit. Şi neputincios în faţa forţei i m e n s e a aces­
tei ameţeli.
T r e b u i a . . . să ajungă la E l e n a . D a r e r a lipsit de
forţă. Nu p u t e a fi,,., slăbit... d a c ă avea să o ajute pe
Elena. T r e b u i a . . . să...
U ş a bisericii se căsca n e a g r ă î n a i n t e a lui.
E l e n a văzu l u n a peste u m ă r u l stâng al lui Tyler.
E r a ciudat de potrivit ca să fie ultimul lucru pe c a r e
îl va v e d e a v r e o d a t ă , îşi spuse. Ţ i p ă t u l i se o p r i în
gâtlej, înăbuşit de frică.
Şi apoi ceva îl ridică pe T y l e r şi îl a r u n c ă spre les­
p e d e a bunicului său.
Aşa i se p ă r u Elenei, care se rostogoli pe o p a r t e ,
gâfâind, cu o m â n ă ţinându-şi strâns r o c h i a sfâşiată,
cu cealaltă p i p ă i n d d u p ă o p i a t r ă sau un b ă ţ cu c a r e
să se a p e r e .
Trezirea • 123
D a r nu avea nevoie de aşa ceva. C e v a se mişcă în
ml mierie şi E l e n a v ă z u că p e r s o a n a care îl trăsese pe
I \'Ier de pe ea e r a Ştefan Salvatore. D a r e r a un Şte­
fan pe care nu îl m a i văzuse p â n ă a t u n c i : chipul lui
. II Irăsături fine e r a alb şi î m p i e t r i t de furie, iar în
neIiii aceia verzi e r a o strălucire u c i g ă t o a r e . C h i a r şi
lîlră să se mişte, Ştefan e m a n a a t â t a m â n i e şi a m e ­
ninţare încât Elenei i se făcu m a i frică de el d e c â t îi
fusese de Tyler.
- D e c u m t e - a m v ă z u t p r i m a o a r ă , a m ştiut c ă
u-ai să înveţi n i c i o d a t ă să te p o r ţ i c u m t r e b u i e , spuse
Sl elan.
V o c e a lui e r a j o a s ă , rece şi detaşată, şi a u z i n d - o
Elena se simţi a m e ţ i t ă . Nu-şi p u t e a lua ochii de la el,
« i u n se a p r o p i a de Tyler, care scutura confuz din c a p
şi încerca să se ridice. Ştefan se mişca a s e m e n e a u n u i
«lansator, cu fiecare m i ş c a r e fluidă şi precis c o n t r o -
lală.
— D a r h a b a r n-aveam că ai un caracter atât de
imatur, a d ă u g ă el.
îl lovi pe Tyler. Băiatul m a i solid întinsese î n a i n t e
o m â n ă c ă r n o a s ă , şi Ştefan îl lovi a p r o a p e într-o
«Ic iară pe o l a t u r ă a feţei, înainte ca m â n a să îl atingă.
T y l e r se lovi de altă p i a t r ă de m o r m â n t . Se c h i n u i
dă se ridice în p i c i o a r e şi r ă m a s e gâfâind, cu albul
124 • Jurnalele Vampirilor
ochilor sclipind în î n t u n e r i c . E l e n a văzu un firişor de
sânge curgându-i din nas. Apoi T y l e r se năpusti.
— Un gentleman nu-şi i m p u n e c o m p a n i a , spuse
Ştefan, şi îl lovi într-o p a r t e .
T y l e r c ă z u d i n n o u p e j o s , c u faţa î n b u r u i e n i
şi rugi. De d a t a asta se ridică m a i încet, şi sângele îi
curgea din a m b e l e n ă r i şi din b u z ă . F o r n ă i a ca un cal
speriat c â n d se a r u n c ă a s u p r a lui Ştefan.
Ştefan îl înşfacă de piepţii j a c h e t e i şi se răsuci
o d a t ă cu Tyler, a b s o r b i n d i m p a c t u l atacului său. II
scutură de d o u ă ori, cu p u t e r e , în v r e m e ce p u m n i i
aceia cărnoşi se mişcau b e z m e t i c în j u r u l lui, fără să
n i m e r e a s c ă n i m i c . Apoi îi d ă d u d r u m u l lui T y l e r ,
care se p r ă b u ş i la p ă m â n t .
— Şi nu insultă o femeie, a d ă u g ă Ştefan.
C h i p u l lui T y l e r e r a contorsionat, ochii i se învâr­
t e a u în orbite, d a r se întinse d u p ă piciorul lui Ştefan.
Ştefan îl trase în sus şi îl scutură din n o u , şi T y l e r se
î n m u i e ca o p ă p u ş ă de c â r p ă , şi-şi d ă d u ochii peste
c a p . Ştefan c o n t i n u ă să vorbească, ţ i n â n d t r u p u l greu
în p i c i o a r e şi însoţindu-şi fiecare c u v â n t cu o scu-
turătură puternică.
— Şi, m a i presus de orice, nu o loveşte...
— Ştefan! strigă Elena.
C a p u l lui Tyler se b ă l ă n g ă n e a înainte şi î n a p o i cu
fiecare s c u t u r ă t u r ă . E l e n e i îi e r a t e a m ă de c e e a ce
Trezirea • 125
\ ( d e a , îi e r a t e a m ă de ceea ce p u t e a face Ştefan. Şi
• el mai t e a m ă îi e r a de vocea lui Ştefan, v o c e a a c e e a
Pece c a r e e r a c a o sabie ce d a n s a , f r u m o a s ă şi
Ucigătoare şi îngrozitor de nemiloasă.
Ştefan, terminal
El îşi întoarse c a p u l brusc spre ea, surprins, ca şi
Cum uitase de p r e z e n ţ a ei. P e n t r u o clipă o privi fără
II o r e c u n o a s c ă , şi ochii lui p ă r e a u negri în l u m i n a
lunii, i a r ea se g â n d i la o fiară sălbatică, o p a s ă r e
mare sau o felină c a r n i v o r ă i n c a p a b i l ă de o emoţie
o m e n e a s c ă . A p o L p e c h i p u l lui se citi î n ţ e l e g e r e a şi
privirea lui îşi p i e r d u o p a r t e din a d â n c i m e a î n t u n e ­
cată.
Ştefan se u i t ă în j o s la c a p u l lui T y l e r c a r e se
li.ilăngănea, a p o i îl r e z e m ă încet de p i a t r a roşie de
m o r m â n t . G e n u n c h i i lui Tyler, m o i , c e d a r ă , şi el alu­
necă de-a lungul pietrei, d a r , spre u ş u r a r e a Elenei,
deschise ochii — sau cel p u ţ i n ochiul stâng. O c h i u l
d r e p t î n c e p u s e să se umfle, şi a c u m e r a ca o des-
l>ieătură în c a r n e a tumefiată.
— O să fie b i n e , spuse Ştefan cu o voce goală.
A c u m , c â n d frica î n c e p e a să îi dispară, E l e n a se
simţi şi ea goală pe d i n ă u n t r u . Şocul, îşi spuse. S u n t
m ^oc. P r o b a b i l că în clipa u r m ă t o a r e o să î n c e p să
urlu isterică.
126 • Jurnalele Vampirilor
— A r e cine să te d u c ă acasă? spuse Ştefan, cu
aceeaşi voce î n s p ă i m â n t ă t o r de t e r n ă .
E l e n a se g â n d i la Dick şi Vickie, făcând D u m n e ­
zeu ştie ce lângă efigia lui T h o m a s Fell.
— N u , spuse.
M i n t e a ei î n c e p e a să funcţioneze din n o u , să înre­
gistreze ce se afla în j u r u l ei. R o c h i a violetă era sfâ­
şiată î n p a r t e a din faţă p â n ă jos; e r a distrusă. C u u n
gest m e c a n i c , E l e n a o a d u n ă strâns peste furou.
— O să te d u c eu, spuse Ştefan.
C h i a r şi în a m o r ţ e a l a de c a r e era cuprinsă, E l e n a
simţi un fior r a p i d de t e a m ă . îl privi, o siluetă ciudat
d e elegantă p r i n t r e pietrele d e m o r m â n t , c u chipul
palid în l u m i n a lunii. N i c i o d a t ă nu i se p ă r u s e Ştefan
atât d e . . . de frumos ca a c u m , d a r frumuseţea aceasta
e r a a p r o a p e nefirească. Nu din altă l u m e , ci n e o m e ­
n e a s c ă , p e n t r u c ă nici o f i i n ţ ă u m a n ă n u p u t e a
r ă s p â n d i acea a u r ă de forţă, sau de distanţă.
— M u l ţ u m e s c . Eşti foarte amabil, spuse ea încet.
E r a singurul lucru pe care îl p u t e a face.
II lăsară pe T y l e r chinuindu-se să se ridice în pi­
cioare l â n g ă p i a t r a de m o r m â n t a s t r ă m o ş u l u i său.
E l e n a simţi un alt fior rece c â n d ajunseră la p o t e c ă
şi Ştefan o luă înspre P o d u l Wickery.
— M i - a m lăsat m a ş i n a la p e n s i u n e , spuse el. Asta
e cea m a i r a p i d ă m o d a l i t a t e de a ne î n t o a r c e .
Trezirea • 127
— Pe aici ai venit?
— N u , n - a m t r e c u t peste p o d . D a r o să fim în
siguranţă.
Elena îl crezu. Palid şi tăcut, Ştefan m e r g e a alături
de ea fără să o atingă, în afară de m o m e n t u l c â n d îşi
roase sacoul p e n t r u a i-1 aşeza pe umerii goi. Elena
avea un s e n t i m e n t ciudat de siguranţă că Ştefan va
(imorî pe oricine va încerca să-i facă ceva.
Podul Wickery p ă r e a alb în l u m i n a lunii, şi sub el
•ipele î n g h e ţ a t e se învârtejeau peste pietrele vechi de
lecole. L u m e a d i n j u r e r a t ă c u t ă şi frumoasă şi rece,
pe c â n d ei p ă ş e a u p r i n t r e stejari către d r u m u l îngust
de (ară care-1 traversa.
T r e c u r ă apoi pe lângă p ă ş u n i îngrădite şi c â m p u r i
iulunecate şi în cele din u r m ă ajunseră la o alee lungă
si şerpuită. Pensiunea era o clădire m a r e din cărămizi
i uginii făcute din lutul locului, î n c a d r a t ă de cedri şi
,u (ari b ă t r â n i . T o a t e ferestrele e r a u î n t u n e c a t e , cu
excepţia u n e i a .
Ştefan descuie uşa cu d o u ă c a n a t u r i şi i n t r a r ă
mlr-un vestibul m i c , d e u n d e p o r n e a , c h i a r î n faţa
b r , un şir de t r e p t e . Balustrada, la fel ca şi uşa, e r a
din l e m n de stejar deschis la c u l o a r e , a t â t de b i n e
înşiruit încât p ă r e a să strălucească.
U r c a r ă scara p â n ă la palierul de la al doilea etaj,
llab l u m i n a t . S p r e s u r p r i n d e r e a Elenei, Ştefan o
128 • Jurnalele Vampirilor

c o n d u s e î n t r - u n a d i n c a m e r e şi deschise c e e a ce
p ă r e a a fi uşa u n u i d u l a p . Prin ea E l e n a văzu o scară
îngustă şi a b r u p t ă .
8
Ce loc ciudat, îşi spuse. Scara asta tainică, ascunsă
î n i n i m a casei, u n d e n u a j u n g e a nici u n s u n e t d e
afară. U r c ă treptele şi păşi într-o c a m e r ă m a r e care
o c u p a tot catul al treilea al casei.
E r a a p r o a p e la fel de slab l u m i n a t ca şi scara de la
i n t r a r e , d a r E l e n a p u t e a desluşi p o d e a u a d e l e m n
vopsit şi grinzile tavanului în p a n t ă . Pe t o a t e laturile

e
î n c ă p e r i i se v e d e a u ferestre înalte şi m u l t e cufere
r ă s p â n d i t e p r i n t r e câteva piese masive de mobilier.
l e n a i n t r a s e în b a i e a m e ţ i t ă şi r e c u n o s c ă ­
îşi d ă d u s e a m a că el o privea.
t o a r e . Ieşi furioasă.
— Există o baie u n d e să...?
N u ştia p r e a b i n e c u m avusese loc schimba­
El făcu un s e m n cu capul către o uşă. Ea îşi scoase
rea. D a r la un m o m e n t dat, în t i m p ce îşi spăla zgâ­
sacoul, i-1 întinse fără să-1 privească şi i n t r ă în baie.
rieturile de pe faţă şi b r a ţ e , s u p ă r a t ă că nu exista o
oglindă şi că îşi lăsase g e a n t a în m a ş i n a d e c a p o t a b i l ă
a lui Tyler, î n c e p u să simtă din n o u . Şi ceea ce simţea
era furie.
Să-1 ia n a i b a pe Ştefan Salvatore. Atât de rece şi
de c o n t r o l a t c h i a r şi c â n d îi salva viaţa. Să-1 ia n a i b a
p e n t r u politeţea lui, şi p e n t r u galanteria lui, şi p e n t r u
pereţii pe c a r e îi ridicase în j u r u l lui şi care p ă r e a u
mai groşi şi m a i înalţi ca niciodată.
îşi scoase din p ă r acele c a r e m a i r ă m ă s e s e r ă şi le
folosi p e n t r u a-şi p r i n d e r o c h i a în faţă. Apoi îşi trecu
 130 • Jurnalele Vampirilor
r e p e d e p r i n p ă r u l desfăcut un p i e p t e n e de os gravat
pe care îl găsi lângă chiuvetă. Ieşi din baie cu b ă r b i a
ridicată şi cu ochii îngustaţi de furie.
El nu-şi pusese la loc sacoul. S t ă t e a în p i c i o a r e
l â n g ă fereastră, în sveterul lui alb, cu c a p u l aplecat,
crispat, a ş t e p t â n d . F ă r ă să-şi ridice privirea, a r ă t ă
spre ceea ce p ă r e a o b u c a t ă de catifea î n t u n e c a t ă
aşezată pe spătarul u n u i scaun, şi spuse:
— P o a t e că vrei să o p u i peste rochie.
E r a o p e l e r i n ă l u n g ă , largă şi m o a l e , cu glugă.
E l e n a trase ţ e s ă t u r a grea peste u m e r i i ei. D a r gestul
nu o î m b u n a ; observă că Ştefan nu se apropiase de ea
şi nici nu o privise în t i m p ce vorbea.
I n m o d deliberat, e a î i i n v a d a spaţiul p e r s o n a l ,
s t r â n g â n d p e l e r i n a în j u r u l ei şi simţind, c h i a r şi în
acele m o m e n t e , o p l ă c e r e s e n z u a l ă în felul în c a r e
c ă d e a u faldurile, m ă t u r â n d în spatele ei p o d e a u a . Se
a p r o p i e de el şi cercetă c o m o d a masivă de m a h o n de
lângă fereastră.
Pe ea se aflau un p u m n a l cu aspect ucigător, cu
t e a c ă de ivoriu, şi o m i n u n a t ă c u p ă de agat m o n t a t ă
în argint. Se m a i vedea şi o sferă aurie cu un fel de ca-,
d r a n în ea şi câteva m o n e d e de a u r .
Luă u n a dintre monede, în parte pentru că părea
i n t e r e s a n t ă şi în p a r t e p e n t r u că ştia că îl d e r a n j a să
o v a d ă u m b l â n d cu lucrurile lui.
— Ce-i asta?
Trezirea * 131
D u p ă o clipă de t ă c e r e , el r ă s p u n s e :
— Un florin de a u r . O m o n e d ă florentină.
— Şi asta ce e?
— Un ceas-pandantiv g e r m a n . De la sfârşitul se­
colului al cincisprezecelea, spuse absent. Apoi adăugă:
Elena...
Ea întinse m â n a c ă t r e o casetă m i c ă de fier, cu un
• .ipac cu b a l a m a l e .
— Şi asta? Se deschide?
— Nu. El avea reflexele u n e i pisici; m â n a lui co­
borî peste casetă, ţ i n â n d c a p a c u l închis. E p e r s o n a l ,
spuse, şi în voce i se simţea tensiunea.
Ea observă că degetele lui atinseseră d o a r c a p a c u l
I >ombat de m e t a l , nu şi m â n a ei. Ea şi-o ridică şi el se
retrase i m e d i a t .
Brusc, furia ei d e v e n i p r e a m a r e p e n t r u a m a i
putea fi s t ă p â n i t ă .
— Ai grijă, spuse ea cu o voce m â n i o a s ă . Nu mă
atinge, sau te-ai p u t e a îmbolnăvi.
El se î n t o a r s e c ă t r e fereastră.
Şi totuşi, pe c â n d se î n d e p ă r t a şi ea, îndreptându-se
spre- centrul c a m e r e i , simţea c u m el îi u r m ă r e ş t e re-
llcxia în g e a m . Şi d e o d a t ă îşi d ă d u s e a m a c u m tre­
buia să o v a d ă , cu p ă r u l b l o n d revărsându-se peste
pelerina î n t u n e c a t ă , cu o m â n ă albă ţ i n â n d catifeaua
a d u n a t ă la gât. O prinţesă distrusă u m b l â n d p r i n tur­
nul ei.
 132 • Jurnalele Vampirilor
îşi d ă d u capul pe spate şi se uită la t r a p a din tavan,
şi auzi un sunet moale, ca o răsuflare tăiată. Se întoarse
şi văzu că privirea lui era aţintită asupra gâtului ei des­
coperit; expresia din ochii lui o n e d u m e r i . D a r în clipa
u r m ă t o a r e chipul lui se înăspri, respingând-o.
— C r e d , spuse el, că ar fi m a i bine să te duc acasă.
In acea clipă, ea simţi nevoia să îl r ă n e a s c ă , să îl
facă să se simtă la fel de r ă u c u m o făcuse şi pe ea să
se simtă. D a r în acelaşi t i m p voia şi adevărul. Se sătu­
rase de j o c u l acesta, se săturase să p l ă n u i a s c ă şi să
comploteze şi să încerce să citească gândurile lui Şte­
fan. E r a î n s p ă i m â n t ă t o r şi în acelaşi t i m p o m i n u n a t ă
u ş u r a r e să-şi a u d ă p r o p r i a voce rostind cuvintele pe
care le g â n d e a de a t â t a t i m p .
— De ce mă urăşti?
El o privi lung, uluit. P e n t r u o clipă p ă r u , să nu-şi
p o a t ă găsi cuvintele. Apoi spuse:
— Nu te urăsc.
— Ba mă urăşti, spuse Elena. Ştiu că nu e . . . nu e
politicos să s p u n asta, d a r n u - m i pasă. Ştiu că ar tre­
b u i să-ţi fiu r e c u n o s c ă t o a r e că m-ai salvat în seara
asta, d a r nici de asta n u - m i pasă. Nu eu ţi-am cerut
să mă salvezi. Nici m ă c a r nu ştiu de ce erai în cimi­
tir. Şi în m o d sigur nu înţeleg de ce ai făcut-o, ţ i n â n d
s e a m a de ceea ce crezi despre m i n e .
El clătina din c a p , d a r vocea îi e r a b l â n d ă .
— Nu te urăsc.
Trezirea • 133
î n c ă din p r i m a clipă, m-ai evitat ca şi c u m . . . ca
li c u m aş fi leproasă. Am î n c e r c a t să fiu d r ă g u ţ ă cu
jbie, şi tu m-ai respins. Asta face u n gentleman a t u n c i
i .nul cineva î n c e a r c ă să-1 facă să se simtă bine-venit?
A c u m el voia să s p u n ă ceva, d a r ea c o n t i n u ă , fără
..i i d e a atenţie.
- Mi-ai d a t peste n a s în p u b l i c de fiecare d a t ă ;
n i a i umilit l a şcoală. N i c i a c u m n u mi-ai f i vorbit,
dacă n-ar fi fost o t r e a b ă de viaţă şi de m o a r t e . De
Iţa ceva e nevoie ca să scot o v o r b ă de la tine? T r e -
I >i iic ca cineva să fie a p r o a p e o m o r â t p e n t r u asta? Şi
I lnar şi a c u m , c o n t i n u ă ea plină de a m ă r ă c i u n e , nu
\ rei să mă a p r o p i i de tine. Ce se î n t â m p l ă cu t i n e ,
Btefan Salvatore, de t r e b u i e să trăieşti în felul ăsta?
I )c trebuie să ridici în j u r u l t ă u ziduri p e n t r u a ţine
oamenii d e p a r t e de tine? De nu p o ţ i avea î n c r e d e r e
în nimeni? Ce se întâmplă cu tine?
A c u m el t ă c e a , cu c h i p u l î n t o r s de la ea. E l e n a
i rase a e r a d â n c în p i e p t şi îşi î n d r e p t ă umerii, ţinân-
du-şi c a p u l sus, deşi ochii îi a r d e a u , şi o d u r e a u .
- Şi ce e în neregulă cu m i n e , a d ă u g ă , m a i c a l m ă
acum, că nici m ă c a r nu vrei să mă priveşti, d a r o laşi
be C a r o l i n e F o r b e s să stea g r ă m a d ă peste tine? Am
m ă c a r d r e p t u l să ştiu asta. N - o să te m a i d e r a n j e z
niciodată. Nici m ă c a r n-o să mai vorbesc cu tine la
scoală, dar, înainte să plec, v r e a u să ştiu adevărul. De
Ce mă urăşti a t â t de mult, Ştefan?
134 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 135

î n c e t , el se întoarse şi-şi înălţă capul. O c h i i îi erau E l e n a t ă c u c â t e v a clipe. V ă z â n d d u r e r e a d e p e

goi, nu v e d e a u n i m i c , şi E l e n a simţi c u m i se strânge l Ilipul lui, simţi că furia îi păleşte.
i n i m a v ă z â n d d u r e r e a d e p e chipul lui. — Aţi fost foarte apropiaţi?
î n c ă îşi m a i c o n t r o l a vocea — d a r nu p r e a bine. — Da.
Ea îşi d ă d u s e a m a de efortul pe care îl făcea el p e n ­ — Ce s-a î n t â m p l a t ?
tru a şi-o p ă s t r a calmă. U r m ă o tăcere lungă, a t â t de l u n g ă î n c â t E l e n a se

— D a , spuse Ştefan. C r e d că ai d r e p t u l să ştii, i'.indi că nu avea să-i r ă s p u n d ă . D a r în cele din u r m ă

Elena. Ştefan spuse:

Şi o privi, ochii li se î n t â l n i r ă şi E l e n a îşi spuse: — A murit.

Atât de r ă u e? Ce ar p u t e a fi a t â t de r ă u ? Elena răsuflă l u n g şi t r e m u r a t . Ultimele r ă m ă ş i ţ e

.ilc furiei se stinseră.
— Nu te urăsc, c o n t i n u ă el, rostind fiecare c u v â n t
— C r e d că «i suferit î n g r o z i t o r , spuse ea, gân­
c u grijă, clar. N u te-am u r â t niciodată. D a r t u . . . îmi
di ndu-se la p i a t r a a l b ă de m o r m â n t a familiei Gil-
aduci a m i n t e de cineva.
bert, aşezată în i a r b a înaltă. î m i p a r e a t â t de r ă u .
E l e n a fu surprinsă. Se aşteptase la orice, d a r nu şi
El t ă c u . Pe chip nu i se m a i citea din n o u n i m i c , şi
la asta.
p ă r e a să p r i v e a s c ă u n d e v a d e p a r t e , la ceva teribil,
— Iţi a d u c a m i n t e de o p e r s o a n ă pe c a r e ai cu-
( a r e îi sfâşia i n i m a şi pe care d o a r el p u t e a să-1 v a d ă .
noscut-o?
D a r în expresia lui nu era d o a r d u r e r e . P r i n zidurile
— De o p e r s o a n ă pe care am cunoscut-o, spuse el
din j u r u l lui, p r i n t o a t ă s t ă p â n i r e a lui de sine, ea
calm. D a r , a d ă u g ă încet, ca şi c u m ar fi v o r b i t cu
vedea privirea t o r t u r a t ă a vinovăţiei şi singurătăţii de
sine, de fapt nu eşti ca ea. Ea s e m ă n a cu tine, d a r e r a
nesuportat. O privire a t â t de p i e r d u t ă şi de c h i n u i t ă
fragilă, delicată. V u l n e r a b i l ă . în i n t e r i o r , ca şi pe
încât, î n a i n t e de a-şi da s e a m a ce face, era l â n g ă el.
dinafară.
— Ştefan, şopti ea.
— I a r eu nu sunt. El nu p ă r u să o a u d ă ; p ă r e a cufundat în l u m e a lui
E l scoase u n sunet c a r e a r f i p u t u t f i u n h o h o t d e de d u r e r e .
râs, d a c ă ar fi existat ceva a m u z a t în el. E a n u s e p u t u abţine s ă nu-şi p u n ă m â n a p e b r a ţ u l
— N u . Tu eşti o l u p t ă t o a r e . Tu eşti... tu. lui.
136 • Jurnalele Vampirilor
— Ştefan, ştiu cât p o a t e să d o a r ă . . .
— N-ai cum să ştii, izbucni el, şi tot calmul lui apa­
r e n t explodă într-o furie cumplită.
Se uită în jos la m â n a ei, ca şi c u m abia atunci îşi
d ă d e a s e a m a că e r a acolo, ca şi c u m î n d r ă z n e a l a ei
de a-1 atinge îl înfuriase. O c h i i lui verzi e r a u dilataţi
şi î n t u n e c a ţ i c â n d îşi trase violent b r a ţ u l , r i d i c â n d
p a l m a către ea p e n t r u a o împiedica să îl m a i atingă...
...şi c u m v a , în loc de asta, o prinsese de m â n ă , şi
a c u m degetele lui se î m p l e t e a u strâns cu ale ei, în­
t r - u n gest disperat. îşi lăsă ochii în jos, uluit, c ă t r e
mâinile lor î m p r e u n a t e . Apoi, încet, privirea îi alu­
n e c ă de la degetele lor strânse către chipul ei.
— E l e n a . . . , şopti el.
Şi a p o i ea o văzu, a c e a suferinţă c a r e îi t u l b u r ă
privirea, ca şi c u m p u r şi simplu el nu m a i era în stare
să lupte. î n f r â n g e r e a , c â n d zidurile se p r ă b u ş i r ă în
cele din u r m ă şi ea văzu ce se afla dincolo de ele.
Şi apoi, fără să m a i p o a t ă lupta, el îşi lăsă c a p u l în
jos către buzele ei.
— S t a i . . . opreşte aici, spuse B o n n i e . C r e d că am
văzut ceva.
F o r d u l h â r b u i t a l lui M a t t încetini, î n d r e p t â n -
du-se c ă t r e m a r g i n e a d r u m u l u i , u n d e tufişurile şi
rugii creşteau m a i deşi. C e v a alb licărea acolo, în-
d r e p t â n d u - s e către ei.
Trezirea • 137
— D u m n e z e u l e , exclamă M e r e d i t h . E Vickie Ben-
nett.
F a t a se ivi, m e r g â n d împiedicat, în l u m i n a faruri­
lor şi r ă m a s e acolo, clătinându-se, c â n d M a t t apăsă
pe frână. P ă r u l ei castaniu-deschis e r a ciufulit şi în-
i;ilcit, iar ochii aveau o privire sticloasă pe o faţă m u r -
(Luă de p ă m â n t . E r a d o a r într-un furou alb minuscul.
— Bag-o în maşină, spuse M a t t .
M e r e d i t h deja deschidea portiera. Sări din maşină
şi alergă către fata n ă u c i t ă .
— Vickie, eşti bine? Ce-ai păţit?
Vickie g e m u , cu privirea aţintită tot î n a i n t e . Apoi
brusc p ă r u să o v a d ă pe M e r e d i t h şi se prinse strâns
de ea, înfigându-şi unghiile în braţele ei.
— Plecaţi de aici, spuse ea, cu o privire plină de dis-
I icrare, cu vocea groasă, ciudată, ca şi c u m ar fi avut
ceva în gură. Plecaţi cu toţii — plecaţi de-aici! Vine!
— Ce vine? Vickie, u n d e e Elena?
— Plecaţi acum...
M e r e d i t h se uită în lungul d r u m u l u i , apoi o con­
duse către m a ş i n ă pe fata care t r e m u r a .
— O să te l u ă m de aici, îi zise, d a r trebuie să ne
spui ce s-a î n t â m p l a t . B o n n i e , d ă - m i şalul t ă u . A
îngheţat de tot.
— A fost a t a c a t ă , spuse M a t t cu o voce aspră. Şi
c într-un fel de şoc. î n t r e b a r e a e, u n d e sunt ceilalţi?
Vickie, E l e n a a fost cu tine?
138 • Jurnalele Vampirilor
Vickie î n c e p u să p l â n g ă , a c o p e r i n d u - ş i faţa cu
m â i n i l e , în t i m p ce M e r e d i t h îi înfăşură u m e r i i cu
şalul roz strălucitor al lui B o n n i e .
— N u . . . Dick, spuse ea neclar. P ă r e a să o d o a r ă
c â n d vorbeşte. E r a m în biserică... a fost oribil. A
venit... ca o n e g u r ă în j u r u l nostru. O n e g u r ă întu­
necată. Şi ochi. I-am văzut ochii în întuneric, a r z â n d .
M-au a r s . . .
— E în delir, spuse B o n n i e . S a u isterie, sau c u m
vrei să-i spui.
M a t t rosti încet şi clar:
— Vickie, te rog, spune-ne un singur lucru. U n d e
e Elena? Ce s-a-ntâmplat cu ea?
— Nu ştiu. Vickie ridică spre cer o faţă p ă t a t ă de
lacrimi. Dick şi cu m i n e . . . e r a m singuri. N o i . . . şi pe
u r m ă d i n t r - o d a t ă e r a î n j u r u l nostru. N u p u t e a m s ă
fug. E l e n a a zis că s-a deschis m o r m â n t u l . P o a t e că
de-acolo a venit. A fost oribil...
— Au fost în cimitir, în biserica în r u i n e , t r a d u s e
M e r e d i t h . Şi E l e n a a fost cu ei. Şi uitaţi-vă la asta.
în l u m i n a plafonierei, v ă z u r ă cu toţii zgârieturile
p r o a s p e t e şi a d â n c i c a r e c o b o r a u de pe gâtul lui
Vickie p â n ă la corsajul de d a n t e l ă al furoului.
— A r a t ă ca nişte u r m e de a n i m a l e , spuse B o n n i e .
C a u r m e l e u n o r g h e a r e d e pisică, p o a t e .
— Pe b ă t r â n u l ăla de sub p o d nu l-au t e r m i n a t
nişte g h e a r e de pisică, spuse M a t t .
Trezirea * 139
F a ţ a lui e r a p a l i d ă şi fălcile îi e r a u încleştate, cu
muşchii încordaţi. M e r e d i t h îi u r m ă r i privirea în lun­
gul d r u m u l u i şi apoi clătină din c a p .
— M a t t , t r e b u i e să o d u c e m întâi pe ea î n a p o i .
7 rebuie să o d u c e m , spuse ea. Ascultă, şi eu sunt la fel
de îngrijorată p e n t r u E l e n a ca şi tine. D a r Vickie are
nevoie d e u n d o c t o r , i a r n o i t r e b u i e s ă c h e m ă m
poliţia. N - a v e m ce face. T r e b u i e să ne î n t o a r c e m .
M a t t m a i privi câteva clipe lungi către d r u m , apoi
respiră a d â n c , şuierat. î n c h i s e c u p u t e r e uşa, p o r n i
m o t o r u l şi întoarse m a ş i n a , cu mişcări violente.
Pe tot d r u m u l către oraş, Vickie vorbi, p r i n t r e ge­
mete, despre ochi.
E l e n a simţi b u z e l e lui Ştefan atingându-i-le pe
ale ei.
Şi... totul deveni foarte simplu. T o a t e întrebările
îşi p r i m i r ă răspunsul, t o a t e temerile se liniştiră, toate
îndoielile d i s p ă r u r ă . C e e a ce simţea nu e r a d o a r p a ­
siune, ci o t a n d r e ţ e d u r e r o a s ă şi o d r a g o s t e a t â t de
p u t e r n i c ă î n c â t o făcea să se c u t r e m u r e . Ar fi p u t u t fi
î n s p ă i m â n t ă t o a r e î n i n t e n s i t a t e a ei, d o a r c ă a t u n c i
c â n d e r a cu el, nu se t e m e a de nimic.
îşi găsise locul.
Aici e r a locul ei, şi îl găsise în sfârşit. Cu Ştefan, se
simţea acasă.
El se trase p u ţ i n î n a p o i şi ea îl simţi t r e m u r â n d .
 140 • Jurnalele Vampirilor
— Oh, Elena, şopti el l â n g ă buzele ei. Nu
putem...
— Am făcut-o deja, şopti ea, şi îl trase d i n n o u
lângă ea.
E r a ca şi c u m îi p u t e a auzi gândurile, îi p u t e a simţi
s e n t i m e n t e l e . P l ă c e r e a şi d o r i n ţ a îi s t r ă b ă t e a u , le-
gându-i, apropiindu-i m a i mult. I a r E l e n a m a i simţea
şi un izvor de emoţii m a i p r o f u n d e în a d â n c u l lui. El
voia să o ţină lângă el p e n t r u t o t d e a u n a , să o p r o t e ­
jeze de orice r ă u . Voia să o a p e r e de orice r ă u c a r e o
a m e n i n ţ a . V o i a să îşi u n e a s c ă viaţa cu a ei.
Simţi a p ă s a r e a t a n d r ă a buzelor lui pe g u r a ei, şi
cu greu p u t e a î n d u r a d u l c e a ţ a ei. Da, îşi spuse.
Senzaţiile o s t r ă b ă t e a u a s e m e n e a u n o r valuri pe su­
prafaţa u n u i iaz l i m p e d e şi nemişcat. Se î n e c a în ele,
în b u c u r i a pe care o simţea în Ştefan şi în delicioasa
reacţie care se n ă ş t e a în ea. D r a g o s t e a lui Ştefan o
scălda, strălucea p r i n ea, a p r i n z â n d fiecare colţişor
î n t u n e c a t din a d â n c u l sufletului ei la fel ca un soare.
T r e m u r a d e plăcere, d e dragoste, d e dor.
El se trase încet înapoi, ca şi c u m nu p u t e a suporta
să se d e s p a r t ă de ea, şi se priviră în ochii cu o b u c u ­
rie m i r a t ă .
Nu spuseră nimic. Nu era nevoie de cuvinte. El o
m â n g â i e pe p ă r , cu o atingere a t â t de u ş o a r ă încât ea
de-abia o simţi, ca şi c u m el se t e m e a că ar p u t e a să
se spargă în mâinile lui. Şi a t u n c i ea ştiu că nu fusese
Trezirea • 141
ura cea care îl făcuse să o evite a t â t a v r e m e . N u , nu
fusese deloc u r a .
E l e n a nu ştia cât t i m p trecuse p â n ă ce c o b o r â r ă
m tăcere scările pensiunii. In oricare altă î m p r e j u r a r e
ar fi fost î n c â n t a t ă să intre în s u p e r b a m a ş i n ă n e a g r ă
a lui Ştefan, d a r în seara aceasta abia o observă. El o
ijuu de m â n ă în t i m p ce s t r ă b ă t e a u străzile pustii.
P r i m u l lucru pe care îl v ă z u E l e n a c â n d se a p r o -
piară de casa ei fură luminile.
— Poliţia, spuse ea, găsindu-şi v o c e a destul de
greu.
I se p ă r e a ciudat să vorbească d u p ă ce tăcuse a t â t a
vreme.
— Şi aia e m a ş i n a lui R o b e r t , pe alee, uite şi m a ­
şina lui M a t t , spuse. Se uită la Ştefan, şi p a c e a c a r e o
cuprinsese p ă r u d i n t r - o d a t ă fragilă. Mă î n t r e b ce s-o
li î n t â m p l a t . C r e z i că T y l e r le-a spus deja...?
— Nici m ă c a r T y l e r n - a r p u t e a f i a t â t d e p r o s t ,
spuse Ştefan.
O p r i l â n g ă u n a d i n t r e maşinile de poliţie şi E l e n a
îşi desfăcu fără tragere de i n i m ă m â n a dintr-a lui. îşi
d o r e a din tot sufletul ca ea şi Ştefan să p o a t ă fi sin­
guri, să nu m a i fie n i c i o d a t ă nevoiţi să d e a ochii cu
restul lumii.
D a r nu aveau ce face. Merseră pe alee p â n ă la uşă,
care era deschisă. înăuntru, toate luminile erau aprinse.
142 • Jurnalele Vampirilor Trezirea * 143

E l e n a i n t r ă şi v ă z u o m u l ţ i m e de feţe î n t o r c â n - El, B o n n i e şi M e r e d i t h stăteau în spatele mătuşii

du-se către ea. îşi d ă d u brusc s e a m a c u m t r e b u i a să J u d i t h şi al lui R o b e r t , p ă r â n d uşuraţi şi p u ţ i n stân-
a r a t e , s t â n d acolo în p r a g în pelerina n e a g r ă de cati­ |ciiiţi, şi foarte obosiţi.
fea, l u n g ă p â n ă la p ă m â n t , cu Ştefan Salvatore lângă - Am găsit-o a c u m v r e o d o u ă - t r e i o r e , şi de
ea. Şi apoi m ă t u ş a J u d i t h scoase un ţipăt şi în clipa .iiunci te tot c ă u t ă m , a d ă u g ă M a t t .
u r m ă t o a r e o s t r â n g e a în b r a ţ e , s c u t u r â n d - o şi îm­ — Atacată? spuse Elena, uluită. A t a c a t ă de cine?
brăţişând-o în acelaşi t i m p .
— N i m e n i nu ştie, spuse M e r e d i t h .
— E l e n a ! O h , slavă D o m n u l u i că eşti b i n e ! D a r
— Ei, p o a t e că nici nu a v e m de ce să ne facem
u n d e ai fost? Şi de ce n-ai telefonat? Iţi dai s e a m a
riiji, spuse R o b e r t pe un t o n liniştitor. D o c t o r u l a
p r i n ce-am trecut cu toţii?
.pus că s-a speriat foarte t a r e şi că b ă u s e . P o a t e că
E l e n a îşi roti u i m i t ă privirile p r i n î n c ă p e r e . N u
ii >ală povestea a fost d o a r în i m a g i n a ţ i a ei.
înţelegea nimic.
- Zgârieturile alea n-au fost în i m a g i n a ţ i e , spuse
— Ne b u c u r ă m să te v e d e m din n o u acasă, spuse
Matt, politicos d a r cu î n c ă p ă ţ â n a r e .
Robert.
- Ce zgârieturi? D e s p r e ce vorbiţi voi? î n t r e b ă
— Am fost la p e n s i u n e , cu Ştefan, spuse ea încet.
Elena, uitându-se pe r â n d la fiecare dintre ei.
M ă t u ş ă J u d i t h , el e Ştefan S a l v a t o r e ; a î n c h i r i a t o
- O să-ţi s p u n eu, zise M e r e d i t h şi îi povesti pe
c a m e r ă acolo. El m-a a d u s acasă.
icurt c u m ea şi ceilalţi o găsiseră pe Vickie. Ne tot
— Iţi m u l ţ u m e s c , îi spuse m ă t u ş a J u d i t h lui
.punea că nu ştia u n d e eşti, că e r a singură cu Dick
Ştefan peste capul Elenei. Apoi se d ă d u î n a p o i să o
privească p e E l e n a ş i î n t r e b ă : D a r r o c h i a t a . . . când s-a î n t â m p l a t . Şi c â n d am adus-o aici, d o c t o r u l

p ă r u l . . . ce s-a-ntâmplât? a spus că nu p o a t e găsi n i m i c c o n c l u d e n t . Nu păţise

— Nu ştii? Deci T y l e r nu v-a spus. Atunci de ce e ui mic, cu excepţia zgârieturilor, şi ele p u t e a u fi făcute

poliţia aici? de o pisică.

E l e n a se a p r o p i e instinctiv de Ştefan, şi îl simţi şi - Nu m a i e r a u şi alte s e m n e pe ea? î n t r e b ă Ste-

pe el v e n i n d m a i a p r o a p e , p e n t r u a o proteja. l . u i tăios.
— E aici p e n t r u că Vickie Bennett a fost a t a c a t ă în E r a p e n t r u p r i m a d a t ă c ă v o r b e a d e c â n d intrase
cimitir în seara asta, spuse M a t t . ni casă, şi E l e n a îl privi, surprinsă de t o n u l lui.
144 * Jurnalele Vampirilor
— N u , spuse M e r e d i t h . Bineînţeles, o pisică n-ar
fi p u t u t să-i d e a j o s hainele, d a r Dick p u t e a . O h , şi
avea l i m b a m u ş c a t ă .
— Ce? e x c l a m ă Elena.
— M u ş c a t ă r ă u de tot. P r o b a b i l că sângerase
mult, şi a c u m o d u r e a c â n d vorbea.
L â n g ă E l e n a , Ştefan rămăsese c o m p l e t nemişcat.
— A avut vreo explicaţie p e n t r u ce s-a î n t â m p l a ! ?
î n t r e b ă el.
— E r a isterică, spuse M a t t . D e - a d r e p t u l isterică;
v o r b e a fără n o i m ă . Zicea î n t r u n a de nişte ochi şi de
o n e g u r ă î n t u n e c a t ă şi că nu p u t e a să fugă — şi
de-asta doctorul crede că e v o r b a de un soi de halu­
cinaţie. D a r din câte ne p u t e m da seama, ea şi Dick
C a r t e r au fost în biserica r u i n a t ă d i n cimitir pe la
miezul nopţii şi ceva a venit acolo şi i-a atacat.
— Nu 1-a a t a c a t şi pe Dick, a d ă u g ă B o n n i e , ceea
ce dovedeşte că acel ceva avea bun-gust. Poliţia 1-a
găsit leşinat pe p o d e a u a bisericii, şi nu-şi m a i
aminteşte absolut nimic.
D a r E l e n a n u m a i auzi ultimele cuvinte. C e v a în­
grozitor se î n t â m p l a s e cu Ştefan. Nu-şi d ă d e a s e a m a
c u m de ştia ea asta, d a r ştia. El î n c r e m e n i s e pe
m ă s u r ă ce M a t t vorbea, iar a c u m , deşi nu se mişcase,
E l e n a simţea că între ei se căscase o distanţă uriaşă,
ca şi c u m se aflau pe malurile opuse ale u n u i sloi de
g h e a ţ ă plutitor, s t r ă b ă t u t d e n e n u m ă r a t e c r ă p ă t u r i .
Trezirea • 145
Ştefan spuse, cu a c e a voce foarte c o n t r o l a t ă pe
, are ea o m a i auzise î n a i n t e , în c a m e r a lui:
- în biserică, M a t t ?
- D a , în biserica în r u i n e , răspunse M a t t .
- Şi eşti sigur că a zis că era miezul nopţii?
- Nu p u t e a fi sigură, d a r trebuie să fi fost c a m pe
.aunci. N o i am găsit-o la scurt t i m p d u p ă . De ce?
Ştefan nu răspunse. Elena simţea distanţa dintre ei
i i escând.
— Ştefan, şopti ea. Apoi, cu voce t a r e , cu dispe-
rare: Ştefan, ce e?
El clătină din c a p .
N u m ă î n d e p ă r t a , gândi ea, d a r Ştefan nici m ă c a r
nu o privea.
• — O să scape? î n t r e b ă el brusc.
— D o c t o r u l zice că nu p r e a e n i m i c în n e r e g u l ă
cu ea, spuse M a t t . N i m e n i nu a p o m e n i t ceva de
moarte.
Ştefan î n c u v i i n ţ ă din c a p scurt; a p o i se î n t o a r s e
către Elena.
— T r e b u i e să plec, spuse. A c u m eşti în siguranţă.
Ea îl prinse de m â n ă pe c â n d el se î n t o r c e a spre
uşă.
— Bineînţeles că s u n t în siguranţă, spuse E l e n a .
D a t o r i t ă ţie.
— D a , spuse el.
 146 • Jurnalele Vampirilor

D a r în ochii lui nu se vedea nici un r ă s p u n s . E r a u

fără viaţă, cu privirea ferită.
— S u n ă - m ă m â i n e , spuse ea, şi îi strânse m â n a ,
9
î n c e r c â n d să-i t r a n s m i t ă ce simţea, sub privirile aten­
te ale celorlalţi; îşi d o r e a ca el să înţeleagă.
El se uită, lipsit de expresie, la mâinile lor, apoi,
încet, c ă t r e ea. Şi în cele d i n u r m ă îi strânse şi el
degetele.
— D a , Elena, şopti el şi îşi aţinti privirea într-a ei.
In clipa u r m ă t o a r e plecase.

e
E l e n a răsuflă a d â n c şi se î n t o a r s e c ă t r e c a m e r a
plină de l u m e . M ă t u ş a J u d i t h c o n t i n u a să stea lângă
a nu e r a r e î n c a r n a r e a lui K a t h e r i n e .
ea, privind fix la ceea ce se vedea din rochia r u p t ă de
îndreptându-se către pensiune în tăcerea
sub pelerină.
violacee de dinainte de ivirea zorilor. Ştefan
— Elena, spuse ea, ce s-a întâmplat?
se g â n d i la lucrul acesta.
Şi ochii ei se î n d r e p t a r ă către uşa pe care Ştefan
Asta îi spusese şi ei, şi e r a adevărat, d a r abia a c u m
t o c m a i ieşise.
îşi d ă d e a s e a m a cât de m u l t îi trebuise ca să ajungă la
Un soi de râs isteric u r c ă în gâtul Elenei, d a r şi-1
înăbuşi. această concluzie. Fusese conştient de fiecare răsu­

— Nu Ştefan a făcut asta, spuse ea. Ştefan m-a flare şi mişcare a Elenei t i m p de m u l t e s ă p t ă m â n i , şi

salvat. Simţi c u m chipul i se înăspreşte şi se u i t ă la înregistrase fiecare diferenţă.

poliţistul d i n spatele mătuşii J u d i t h . T y l e r a fost,
Tyler Smallwood...
P ă r u l ei avea o n u a n ţ ă m a i deschisă d e c â t cel al
lui K a t h e r i n e , iar s p r â n c e n e l e şi genele e r a u m a i în­
chise la c u l o a r e . Ale lui K a t h e r i n e fuseseră a p r o a p e
argintii. Şi e r a m a i înaltă d e c â t K a t h e r i n e , c a m cu o
p a l m ă . Se mişca şi m u l t m a i liber; fetele d i n e p o c a
aceasta se s i m ţ e a u m u l t m a i b i n e în trupurile lor.
 148 • Jurnalele Vampirilor
Nici m ă c a r ochii ei, ochii aceia care în p r i m a zi îl
făcuseră să î n c r e m e n e a s c ă în şocul recunoaşterii, nu
e r a u de fapt la fel. O c h i i lui K a t h e r i n e fuseseră de
obicei m a r i de o uimire copilărească sau lăsaţi în jos,
aşa c u m se c u v e n e a p e n t r u o fată de la sfârşitul seco­
lului al cincisprezecelea. D a r ochii E l e n e i îţi întâl­
n e a u deschis privirea, se u i t a u la t i n e direct, fără
şovăială. I a r u n e o r i se îngustau, plini de h o t ă r â r e , sau
p r o v o c a t o r i , aşa c u m nu făcuseră n i c i o d a t ă ochii lui
Katherine.
C â t priveşte graţia şi fascinaţia, cele d o u ă e r a u
a s e m ă n ă t o a r e . D a r î n v r e m e c e K a t h e r i n e fusese u n
pisoiaş alb, E l e n a e r a o tigroaică a l b ă ca z ă p a d a .
T r e c â n d pe l â n g ă siluetele înalte ale arţarilor, Şte­
fan se crispa la a m i n t i r e a ivită brusc în m i n t e a lui.
Nu voia să se g â n d e a s c ă la asta, nu voia să-şi îngă­
duie să... d a r imaginile deja se d e r u l a u în faţa ochi­
lor săi. E r a ca şi c u m j u r n a l u l se deschisese d e o d a t ă
şi el nu avea î n c o t r o şi trebuia să privească p a g i n a în
t i m p ce povestea se desfăşura în m i n t e a lui.
Alb, K a t h e r i n e fusese î m b r ă c a t ă în alb în a c e a zi.
O rochie n o u ă , albă, din m ă t a s e v e n e ţ i a n ă , cu m â ­
neci despicate, p e n t r u a lăsa să se v a d ă c ă m a ş a fină
de in de sub ea. P u r t a un colier de a u r cu p e r l e în
j u r u l gâtului şi cercei mici, tot cu perle, la u r e c h i .
Fusese a t â t d e î n c â n t a t ă d e r o c h i a n o u ă p e c a r e
«a.8. d o c o m a n d a s e p e n t r u ea.
Trezirea • 149
Făcuse o p i r u e t ă în faţa lui Ştefan, r i d i c â n d cu o
m â n ă m i c u ţ ă r o c h i a plină, l u n g ă p â n ă l a p ă m â n t ,
şi d e z v ă l u i n d j u p o n u l g a l b e n d i n b r o c a r t de d e d e ­
subt...
„Vezi, e c h i a r b r o d a t cu iniţialele m e l e . P a p a a
cerut asta. Mein lieber Papa..."
V o c e a ei se stinse şi ea se opri din piruetele ei, cu
o m â n ă lăsându-i-se uşor pe lângă t r u p .
„ D a r c e s-a-ntâmplat, Ştefan? N u z â m b e ş t i . "
Nici m ă c a r n u p u t e a s ă î n c e r c e s ă z â m b e a s c ă .
C â n d o v e d e a .acolo, albă şi aurie ca o viziune ete­
rică, simţea o d u r e r e fizică. D a c ă o p i e r d e a , nu ştia
c u m m a i p u t e a trăi.
Degetele i se strânseră convulsiv în j u r u l metalu­
lui gravat.
„Katherine, c u m aş putea să zâmbesc, c u m aş
p u t e a să fiu fericit, c â n d . . . "
„Când?"
„ C â n d v ă d c u m te uiţi la D a m o n . " G a t a , a spus-o.
C o n t i n u ă , cu d u r e r e în glas: „ î n a i n t e ca el să v i n ă
acasă, tu şi cu m i n e e r a m în fiecare zi î m p r e u n ă .
T a t ă l m e u şi al t ă u e r a u m u l ţ u m i ţ i şi v o r b e a u chiar
de p l a n u r i de căsătorie. D a r a c u m zilele sunt tot m a i
scurte, v a r a a p r o a p e că a trecut — şi tu petreci la fel
de mult timp cu D a m o n ca şi cu mine. Singurul
motiv p e n t r u care t a t a îi î n g ă d u i e să stea aici e că tu
 150 • Jurnalele Vampirilor
l-ai r u g a t asta. D a r de ce l-ai r u g a t asta, K a t h e r i n e ?
C r e d e a m că ţii la m i n e . "
O c h i i ei albaştri se întristară.
„ D a r ţin m u l t la tine, Ştefan. O h , ştii că ţ i n ! "
„Atunci de ce ai intervenit p e n t r u D a m o n la tatăl
m e u ? D a c ă n u erai tu, l-ar f i a r u n c a t p e D a m o n î n
stradă..."
„ C e e a ce sunt sigur că ţie ţi-ar fi făcut m a r e
plăcere, frăţioare."
V o c e a de la uşă e r a c a l m ă şi a r o g a n t ă , d a r c â n d
Ştefan se întoarse văzu că ochii lui D a m o n a r d e a u de
furie.
„ O h , n u , nu e a d e v ă r a t " , spuse K a t h e r i n e . „Ştefan
n-ar vrea niciodată să te v a d ă suferind."
Buzele lui D a m o n z v â c n i r ă u ş o r şi el îi a r u n c ă
lui Ştefan o privire c i u d a t ă în t i m p ce se a p r o p i a de
Katherine.
„Poate că n u " , spuse el, şi vocea i se îmblânzi uşor.
„ D a r fratele m e u a r e d r e p t a t e într-o p r i v i n ţ ă cel
p u ţ i n . Zilele devin tot m a i scurte, şi c u r â n d tatăl t ă u
va părăsi Florenţa. Şi te va lua cu el — asta d a c ă nu
vei avea un motiv ca să r ă m â i . "
Dacă nu vei avea un soţ cu care să rămâi. C u v i n t e l e nu
fuseseră rostite, d a r le auziseră cu toţii. B a r o n u l îşi
iubea p r e a mult fiica p e n t r u a o forţa să se m ă r i t e îm­
p o t r i v a voinţei sale. P â n ă la u r m ă va t r e b u i să fie
h o t ă r â r e a lui K a t h e r i n e . Alegerea lui K a t h e r i n e .
Trezirea • 151
A c u m , că subiectul fusese deschis, Ştefan nu m a i
putea să t a c ă .
„ K a t h e r i n e ştie că t r e b u i e să-şi p ă r ă s e a s c ă în
c u r â n d t a t ă l . . . " , î n c e p u el, a r ă t â n d ostentativ că îi
cunoştea secretul, d a r fratele lui îl întrerupse.
„Ah, d a , î n a i n t e ca b ă t r â n u l să devină b ă n u i t o r " ,
spuse n o n ş a l a n t D a m o n . „ C h i a r ş i cel m a i i u b i t o r
tată î n c e p e să-şi p u n ă u n e l e î n t r e b ă r i c â n d fata lui
apare n u m a i noaptea."
Un val de furie şi d u r e r e îl s t r ă b ă t u pe Ştefan.
Aşadar, e r a a d e v ă r a t ; D a m o n ştia. K a t h e r i n e î i
împărtăşise secretul ei şi fratelui său.
„ D e ce i-ai spus, K a t h e r i n e ? De ce? Ce poţi să vezi
în el: un om c ă r u i a nu-i p a s ă de n i m i c altceva decât
de propriile plăceri? C u m p o a t e el să te facă fericită
c â n d se gândeşte n u m a i la el?"
„Şi c u m p o a t e băiatul ăsta să te facă fericită c â n d
nu ştie n i m i c despre v i a ţ ă ? " îl întrerupse D a m o n , cu
o voce tăioasă, p l i n ă de dispreţ. „ C u m te p o a t e p r o ­
teja el c â n d nu a d a t n i c i o d a t ă p i e p t cu greutăţile?
Şi-a p e t r e c u t tot t i m p u l p r i n t r e cărţi şi picturi; lasă-1
să r ă m â n ă acolo."
K a t h e r i n e c l ă t i n a d i n c a p , necăjită, i a r ochii ei
albaştri ca o g e m ă e r a u înceţoşaţi de lacrimi.
„Nici u n u l din voi nu înţelege", spuse ea. „ C r e d e ţ i
că eu p o t să mă m ă r i t şi să r ă m â n aici în F l o r e n ţ a , ca
orice altă d o a m n ă . D a r eu nu p o t să fiu ca orice altă
 152 • Jurnalele Vampirilor
d o a m n ă . C u m aş p u t e a să am servitori c a r e să îmi
u r m ă r e a s c ă fiecare mişcare? C u m aş p u t e a să locu­
iesc î n t r - u n singur loc u n d e o a m e n i i v o r v e d e a că
scurgerea vremii n u m ă atinge? P e n t r u m i n e n u v a
exista n i c i o d a t ă o viaţă n o r m a l ă . " T r a s e a e r a d â n c
în piept şi se uită pe r â n d la cei doi. „ C i n e alege să-mi
fie soţ trebuie să r e n u n ţ e la viaţa în l u m i n a soarelui",
şopti ea. „ T r e b u i e să a l e a g ă să t r ă i a s c ă la l u m i n a
lunii şi în ceasurile î n t u n e r i c u l u i . "
„ A t u n c i tu t r e b u i e să alegi pe cineva c a r e nu se
t e m e de u m b r e " , spuse D a m o n , şi Ştefan fu surprins
de intensitatea vocii lui. Nu-1 m a i auzise niciodată pe
D a m o n v o r b i n d a t â t de sincer sau cu a t â t de p u ţ i n ă
afectare. „ K a t h e r i n e , uită-te la fratele m e u ; va fi el
în stare să r e n u n ţ e la l u m i n a soarelui? Este mult p r e a
ataşat de lucrurile obişnuite: prietenii lui, familia lui,
d a t o r i a lui faţă de F l o r e n ţ a . î n t u n e r i c u l l-ar dis­
truge."
„ M i n ţ i ! " strigă Ştefan. S p u m e g a de furie a c u m .
„ S u n t la fel de p u t e r n i c ca şi tine,Jrate, şi nu mă t e m
de nimic, nici în u m b r ă , nici în l u m i n a soarelui. Şi o
iubesc pe K a t h e r i n e m a i mult d e c â t îmi iubesc prie­
tenii şi familia..."
„ . . . sau d a t o r i a ta? O iubeşti suficient de m u l t ca
să r e n u n ţ i şi la a s t a ? "
„ D a " , spuse Ştefan sfidător. „Suficient cât să
r e n u n ţ la t o t . "
Trezirea • 153
D a m o n îi a r u n c ă u n u l dintre zâmbetele lui bruşte,
tulburătoare. Apoi se întoarse d i n n o u către K a t h e ­
rine.
„Se p a r e " , spuse el, „ c ă a l e g e r e a este d o a r a ta.
Ai doi p r e t e n d e n ţ i la m â n a ta; vrei să accepţi pe u n u l
dintre noi, sau pe nici u n u l ? "
K a t h e r i n e îşi înclină încet c a p u l a u r i u . A p o i îşi
ridică ochii albaştri u m e z i şi îi privi pe a m â n d o i .
„Lăsaţi-mă să mă gândesc p â n ă duminică. Iar
până atunci nu mă întrebaţi nimic."
Ştefan încuviinţă din c a p , fără tragere de i n i m ă .
I ) a m o n spuse:
„Şi d u m i n i c ă ? "
„ D u m i n i c ă seara, la apusul soarelui, îmi voi face
alegerea."
A m u r g u l . . . î n t u n e r i c u l a d â n c , violet, al a m u r g u ­
lui...
N u a n ţ e l e liliachii dispăreau în j u r u l lui Ştefan şi el
îşi r e v e n i . N u e r a a p u s u l , c i răsăritul, c a r e c o l o r a
cerul din j u r u l lui. P i e r d u t în g â n d u r i , Ştefan ajun­
sese p â n ă la m a r g i n e a p ă d u r i i .
S p r e nord-vest v e d e a P o d u l Wickery şi cimitirul.
O altă a m i n t i r e îi acceleră pulsul.
îi spusese lui D a m o n că voia să r e n u n ţ e la tot pen­
tru K a t h e r i n e . Şi exact asta şi făcuse. R e n u n ţ a s e la
dreptul de a v e d e a l u m i n a soarelui şi devenise p e n t r u
154 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 155

ea o c r e a t u r ă a întunericului. Un v â n ă t o r c o n d a m ­ cunoaşte n i c i c â n d secretul. Nu va t r e b u i n i c i c â n d să

n a t să fie veşnic el însuşi vânat, un h o ţ care trebuia să r e n u n ţ e la l u m i n a soarelui p e n t r u m i n e .
fure viaţă p e n t r u a-şi u m p l e propriile vene. în spatele lui cerul se l u m i n a . D a r înainte să plece,
Şi p o a t e un criminal. îşi trimise în e t e r un g â n d iscoditor, cu t o a t ă forţa
N u , spuseseră că fata a c e e a , Vickie, nu avea să durerii din spatele lui, c ă u t â n d o altă P u t e r e care s-ar
m o a r ă . D a r p o a t e c ă u r m ă t o a r e a lui victimă d a . Cel p u t e a afla p r i n p r e a j m ă . C ă u t â n d o altă explicaţie
m a i r ă u lucru în l e g ă t u r ă cu ultimul lui atac e r a că
p e n t r u ceea ce se î n t â m p l a s e în biserică.
nu-şi a m i n t e a nimic de el. îşi a d u c e a a m i n t e de slăbi­
D a r nu e r a nimic, nici o u r m ă de r ă s p u n s . Cimi­
c i u n e , de d o r i n ţ a copleşitoare, şi îşi a m i n t e a c u m
tirul îşi râse de el în t ă c e r e .
p ă t r u n s e s e clătinându-se în biserică, d a r n i m i c d u p ă
a c e e a . îşi revenise afară, cu ţ i p ă t u l E l e n e i răsu-
E l e n a se trezi cu soarele strălucindu-i în fereastră.
n â n d u - i în u r e c h i — şi alergase spre ea fără să se
Se simţi d i n t r - o d a t ă ca şi c u m t o c m a i îşi revenise
oprească să se î n t r e b e ce se p u t u s e î n t â m p l a .
d u p ă o l u n g ă răceală, şi ca şi c u m ar fi fost d i m i n e a ţ a
E l e n a . . . P e n t r u o clipă, simţi un val de b u c u r i e şi
de C r ă c i u n . Se ridică în c a p u l oaselor, cu g â n d u r i l e
î n c â n t a r e p u r ă , şi uită de orice altceva. Elena, caldă
învălmăşite.
p r e c u m l u m i n a soarelui, dulce ca d i m i n e a ţ a , d a r cu
Au. O d u r e a tot t r u p u l . D a r ea şi Ştefan — totul
u n miez d e oţel c a r e n u p u t e a f i frânt. E r a a s e m e n e a
e r a a c u m î n regulă. T i c ă l o s u l ăla b e a t d e T y l e r . . .
u n u i foc a r z â n d în g h e a ţ ă , p r e c u m tăişul ascuţit al
D a r Tyler n u m a i conta. N i m i c n u m a i c o n t a î n afară
u n u i p u m n a l d e argint.
de faptul că Ştefan o iubea.
D a r avea el d r e p t u l de a o iubi? Sentimentele lui
p e n t r u ea o p u n e a u în pericol. Şi d a c ă , d a t a u r m ă ­ C o b o r î l a p a r t e r î n c ă m a ş ă d e n o a p t e , dându-şi

toare c â n d îl copleşea dorinţa, E l e n a avea să fie fiinţa s e a m a d u p ă l u m i n a d i n ferestre c ă d o r m i s e foarte

o m e n e a s c ă aflată în a p r o p i e r e a lui, cel m a i a p r o p i a t mult. M ă t u ş a J u d i t h şi M a r g a r e t e r a u în living.

potir u m p l u t cu sângele cald şi d ă t ă t o r de viaţă? — Bună dimineaţa, mătuşă Judith. O îmbrăţişa

Am să m o r şi n - a m să mă ating de ea, îşi spuse, strâns pe m ă t u ş a uimită. Şi b u n ă d i m i n e a ţ a , dovle­
făcând d i n g â n d u n j u r ă m â n t . A m s ă m o r d e sete cel. O l u ă în b r a ţ e pe M a r g a r e t şi d a n s ă cu ea p r i n
înainte să mă ating de venele ei. Şi j u r că n u - m i va c a m e r ă . Şi... o h , b u n ă d i m i n e a ţ a , R o b e r t !
156 • Jurnalele Vampirilor
P u ţ i n stânjenită de e x u b e r a n ţ a ei şi de c ă m a ş a de
n o a p t e , o puse jos pe M a r g a r e t şi se duse r e p e d e în
bucătărie.
M ă t u ş a J u d i t h veni d u p ă ea. Deşi avea c e a r c ă n e
negre sub ochi, z â m b e a .
— Pari foarte binedispusă în d i m i n e a ţ a asta.
— O h , chiar sunt.
E l e n a o îmbrăţişa din n o u , ca p e n t r u a-şi cere ier­
tare p e n t r u c e a r c ă n e .
— Ştii că trebuie să m e r g e m la şerif să discutăm
despre Tyler.
— D a . E l e n a scoase nişte suc d i n frigider şi îşi
t u r n ă u n p a h a r . D a r p o t s ă m ă d u c m a i întâi p â n ă l a
Vickie Bennett? Ştiu că t r e b u i e să fie t a r e necăjită,
m a i ales că se p a r e că n i m e n i nu o c r e d e .
— Tu o crezi, Elena?
— D a , spuse ea încet. O cred. Şi, m ă t u ş ă J u d i t h ,
a d ă u g ă ea, l u â n d o h o t ă r â r e , şi mie mi s-a î n t â m p l a t
ceva în biserică. Mi s-a p ă r u t c ă . . .
— Elena! Bonnie şi M e r e d i t h au venit să te vadă,
se auzi vocea lui R o b e r t din vestibul.
î n c r e d e r e a în sine a Elenei dispăru.
— O h . . . trimite-le aici, strigă E l e n a şi l u ă o
înghiţitură de suc de portocale. O să-ţi povestesc m a i
târziu, îi promise mătuşii J u d i t h , în v r e m e ce se au­
zeau paşi apropiindu-se de b u c ă t ă r i e .
Trezirea • 157
B o n n i e şi M e r e d i t h se o p r i r ă în p r a g , cu un a e r
neobişnuit de formal. E l e n a se simţea şi ea stânjenită
şi aşteptă p â n ă ce m ă t u ş a ei ieşi din b u c ă t ă r i e ca să
vorbească.
Apoi îşi drese glasul, cu ochii aţintiţi pe o p l a c ă
tocită de linoleum. Furişă o privire în sus şi văzu că
Bonnie şi M e r e d i t h p r i v e a u la aceeaşi placă.
I z b u c n i în râs şi, auzind-o, cele d o u ă fete ridicară
ochii.
— S u n t p r e a fericită c h i a r şi p e n t r u a mă a p ă r a ,
spuse Elena, întinzându-şi braţele către ele. Şi ştiu că
ar t r e b u i să-mi p a r ă r ă u p e n t r u ce am zis, şi îmi pare,
d a r n u p o t să-mi iau u n a e r jalnic. A m fost g r o a z n i c ă
şi m e r i t să fiu p u s ă la zid, şi a c u m p u t e m să pretin­
d e m că nu s-a î n t â m p l a t nimic?
— Ar trebui să-ţi p a r ă r ă u , că ai p l e c a t şi ne-ai
lăsat aşa, o c e r t ă B o n n i e , în t i m p ce t o a t e trei se
îmbrăţişau.
— Şi tocmai cu Tyler Smallwood! exclamă
Meredith.
— Ei b i n e , asta mi-a fost î n v ă ţ ă t u r ă de m i n t e ,
spuse E l e n a şi p e n t r u o clipă se simţi d e p r i m a t ă .
Apoi B o n n i e râse cristalin.
— Şi pe u r m ă ai d a t lovitura cea m a r e — Ştefan
Salvatore! Şi ce i n t r a r e d r a m a t i c ă v-aţi făcut! C â n d ai
a p ă r u t în uşă cu el, am crezut că am o halucinaţie.
C u m a i facut-o?
158 • Jurnalele Vampirilor
— N - a m făcut-o eu. A a p ă r u t el, a s e m e n e a cava­
leriei în filmele alea vechi.
— Ca să-ţi a p e r e o n o a r e a , spuse B o n n i e . C e - a r
p u t e a fi m a i palpitant?
— C r e d că-mi vin în m i n t e câteva chestii, spuse
M e r e d i t h . D a r p o a t e că şi pe-asta le-a rezolvat Elena.
— O să vă povestesc totul, spuse Elena, dându-le
d r u m u l şi făcând un pas în spate. D a r m a i întâi, veniţi
cu m i n e acasă la Vickie? V r e a u să vorbesc cu ea.
— De fapt, poţi să vorbeşti cu noi în t i m p ce te îm­
braci, şi pe d r u m , şi în t i m p ce te speli pe dinţi, spuse
Bonnie cu h o t ă r â r e . Şi d a c ă laşi d e o p a r t e orice deta­
liu, cât de mic, o să ai de-a face cu Inchiziţia spaniolă.
— Ştii, spuse M e r e d i t h ştrengăreşte, p â n ă la u r m ă
eforturile d o m n u l u i T a n n e r au fost răsplătite. Bonnie
ştie a c u m că Inchiziţia spaniolă nu e o formaţie rock.
Elena râdea plină de exuberanţă în timp ce urcau
scările.
D o a m n a B e n n e t t p ă r e a p a l i d ă ş i obosită, d a r l e
invită să intre.
— Vickie se odihneşte; doctorul a spus să stea în
p a t , explică e a c u u n z â m b e t t r e m u r ă t o r .
Elena, B o n n i e şi M e r e d i t h se înghesuiră în vesti­
bulul strâmt.
D o a m n a Bennett bătu uşor în uşa camerei lui Vickie.
Trezirea • 159
— Vickie, s c u m p o , au venit nişte fete de la şcoală
să te v a d ă . Să nu staţi p r e a m u l t , a d ă u g ă ea c ă t r e
Elena, d e s c h i z â n d uşa.
— N - o să stăm, p r o m i s e Elena.
I n t r ă î n t r - u n d o r m i t o r d r ă g u ţ , în alb şi albastru,
cu celelalte fete în u r m a ei. Vickie stătea întinsă pe
pat, sprijinită pe p e r n e , cu o pilotă bleu trasă p â n ă
sub b ă r b i e . F a ţ a ei e r a a l b ă ca h â r t i a şi ochii cu
pleoape grele priveau ţintă î n a i n t e .
— Aşa a r ă t a şi aseară, şopti B o n n i e .
E l e n a se a p r o p i e de p a t .
— Vickie, ^puse ea încet.
Vickie c o n t i n u a să privească înainte, d a r Elenei i
se p ă r u că respiraţia ei se accelerează uşor.
— Vickie, mă auzi? S u n t E l e n a Gilbert.
Se uită la B o n n i e şi M e r e d i t h , neştiind ce să facă.
— Se p a r e că i-au d a t nişte c a l m a n t e , spuse
Meredith.
D a r d o a m n a Bennett nu pomenise nimic de me­
dicamente, î n c r u n t a t ă , Elena se întoarse din n o u spre
fata care nu avea nici o reacţie.
— Vickie, sunt eu, E l e n a . V o i a m d o a r să vorbesc
cu tine despre ce s-a î n t â m p l a t aseară. V r e a u să ştii
că eu c r e d tot ce spui tu că s-a î n t â m p l a t . E l e n a
ignoră privirea a t e n t ă a lui M e r e d i t h şi c o n t i n u ă : Şi
v o i a m să te î n t r e b . . .
160 * Jurnalele Vampirilor
— Nu!
U n ţ i p ă t ascuţit, disperat, ţâşni din gâtul lui
Vickie. T r u p u l c a r e p â n ă a t u n c i fusese la fel de
nemişcat ca o statuie de c e a r ă începu brusc să se agite
violent. P ă r u l castaniu-deschis al lui Vickie îi biciuia
obrajii pe c â n d ea îşi s m u c e a c a p u l înainte şi î n a p o i
şi mâinile ei b ă t e a u aerul cu mişcări spasmodice.
— N u ! N u ! ţipa ea.
— Fă ceva! icni Bonnie. D o a m n ă Bennett! D o a m ­
nă Bennett!
E l e n a şi M e r e d i t h î n c e r c a u să o ţ i n ă pe Vickie pe
p a t şi ea se lupta cu ele. Ţipetele c o n t i n u a r ă , ascuţite.
Apoi d e o d a t ă m a m a lui Vickie e r a lângă ele, încer­
c â n d să o ţină, î m p i n g â n d u - l e pe fete d e o p a r t e .
— Ce i-aţi făcut? strigă ea.
Vickie se a g ă ţ a de m a m a ei, î n c e p â n d să se
liniştească, d a r apoi ochii cu p l e o a p e grele o v ă z u r ă
p e E l e n a peste u m ă r u l d o a m n e i Bennett.
— Şi tu eşti în asta! Eşti r e a ! ţ i p ă ea isteric la
Elena. Pleacă de lângă m i n e !
E l e n a e r a uluită.
— Vickie! Am venit d o a r să te î n t r e b . . .
— C r e d că ar fi b i n e să pleci a c u m . Lasă-ne în
pace, spuse d o a m n a Bennett, strângându-şi fiica p r o ­
tector. Nu vezi ce-i faci?
I n t r - o tăcere uluită, E l e n a ieşi din c a m e r ă . Bon­
nie şi M e r e d i t h o u r m a r ă .
Trezirea * 161
— T r e b u i e să fie m e d i c a m e n t e l e , spuse B o n n i e
c â n d ajunseră în stradă. B ă t e a câmpii.
— Şi mâinile ei, îi spuse M e r e d i t h Elenei. C â n d
am î n c e r c a t să o liniştim, am a p u c a t - o de o m â n ă .
Era rece ca g h e a ţ a .
E l e n a clătină din c a p , n e d u m e r i t ă . N i m i c n u avea
n o i m ă , d a r nu voia ca asta să-i strice ziua. Nu voia.
Disperată, c ă u t ă în m i n t e ceva c a r e să şteargă expe­
rienţa avută, c a r e să-i îngăduie să-şi păstreze starea
de fericire.
— Ştiu, spuse ea. P e n s i u n e a .
— Ce?
— I-am spus lui Ştefan să mă sune azi, d a r ce-ar
fi să m e r g e m n o i în schimb p â n ă la pensiune? Nu e
d e p a r t e de aici.
— D o a r v r e o d o u ă z e c i d e m i n u t e d e m e r s p e jos,
spuse B o n n i e . Se l u m i n ă la faţă. M ă c a r am p u t e a în
sfârşit să-i v e d e m c a m e r a .
— De fapt, spuse Elena, mă g â n d e a m că voi d o u ă
aţi p u t e a aştepta jos. Eei, o să-1 v ă d d o a r câteva mi­
n u t e , a d ă u g ă ea a p ă r â n d u - s e , c â n d le v ă z u privirea.
P o a t e că e r a ciudat, d a r nu voia î n c ă să-1 î m p a r t ă
pe Ştefan cu prietenele ei. E r a a t â t de n o u p e n t r u ea,
încât p ă r e a a p r o a p e u n secret.
B ă t u r ă în uşa lucioasă de stejar şi d o a m n a Flowers
le deschise. E r a o femeie m ă r u n ţ i c ă şi z b â r c i t ă , cu
nişte ochi negri s u r p r i n z ă t o r de strălucitori.
162 • Jurnalele Vampirilor
— Tu trebuie să fii E l e n a , spuse ea. V - a m văzut
pe tine şi Ştefan ieşind aseară, şi c â n d s-a întors mi-a
spus c u m t e c h e a m ă .
— N e - a ţ i văzut? î n t r e b ă E l e n a , u i m i t ă . Eu nu
v-am văzut.
— N u , nu m-ai văzut, spuse d o a m n a Flowers şi
chicoti. Ce d r ă g u ţ ă eşti, d r a g a m e a . O fată foarte
drăguţă.
Şi o m â n g â i e pe o b r a z .
— A ă ă . . . m u l ţ u m e s c , spuse E l e n a stânjenită.
Nu-i plăcea felul în c a r e o fixau ochii aceia ca de
p a s ă r e . Se uită pe lângă d o a m n a Flowers la scări.
— E acasă Ştefan?
— T r e b u i e să fie, d a c ă nu şi-a luat zborul de pe
acoperiş! spuse d o a m n a Flowers şi chicoti din n o u .
E l e n a râse politicos.
— N o i r ă m â n e m aici cu d o a m n a Flowers, îi spuse
M e r e d i t h Elenei, în t i m p ce B o n n i e îşi d ă d e a ochii
peste c a p cu un a e r de m a r t i r .
Ascunzându-şi zâmbetul, Elena încuviinţă din cap
şi u r c ă scările.
Ce casă veche şi ciudată, se g â n d i din n o u în t i m p
ce găsea al doilea şir de trepte ce p o r n e a u din c a m e r a
de la etaj. Vocile de j o s se a u z e a u nedesluşit de aici,
şi c â n d î n c e p u să u r c e t r e p t e l e vocile d i s p ă r u r ă cu
totul. E r a învăluită în t ă c e r e , şi c â n d ajunse la uşa
Trezirea • 163
abia l u m i n a t ă din c a p ă t u l treptelor, avu sentimentul
că intrase într-o cu totul altă l u m e .
Bătu la uşă timid.
— Ştefan?
N u a u z e a nici u n s u n e t d i n ă u n t r u , d a r d e o d a t ă
uşa se deschise. T o a t ă l u m e a a r a t ă p a l i d ă şi obosită
astăzi, îşi spuse E l e n a , şi în clipa u r m ă t o a r e e r a în
braţele lui.
Braţele acelea se strânseră convulsiv în j u r u l ei.
— Elena. O h , Elena...
Apoi el se trase î n a p o i . E r a exact aşa c u m fusese şi
în seara prececlentă; Elena simţea abisul care se căsca
între ei. V ă z u privirea rece, distantă, c a r e a p ă r e a în
ochii lui.
— N u , spuse ea, fără să-şi d e a s e a m a că vorbeşte
cu glas t a r e . N-o să te las.
Şi îi trase g u r a către a ei.
P e n t r u o clipă nu veni nici un răspuns, apoi el se
c u t r e m u r ă şi sărutul lui deveni a r z ă t o r . Degetele lui
se î m p l e t i r ă în p ă r u l ei şi universul dispăru în j u r u l
Elenei. Nu m a i exista n i m i c în afară de Ştefan, şi de
braţele lui c a r e o strângeau, şi de focul b u z e l o r lui pe
g u r a ei.
C â t e v a m i n u t e m a i târziu — sau câteva secole —
se desprinseră din îmbrăţişare, şi a m â n d o i t r e m u r a u .
D a r r ă m a s e r ă privindu-se în ochi, şi E l e n a văzu că
164 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 165

pupilele lui Ştefan e r a u p r e a dilatate c h i a r şi în P ă r e a că loveşte cu pantoful în b a l u s t r a d ă .

l u m i n a slabă din î n c ă p e r e , şi că nu e r a decât o b a n d ă Ştefan oftă.
subţire d e v e r d e î n j u r u l p u p i l e l o r n e g r e . P ă r e a — C r e d că ar t r e b u i să mă d u c să v ă d ce vrea.
ameţit, iar g u r a lui — g u r a aceea m i n u n a t ă ! — e r a Se desprinse de ea, cu chipul lipsit de expresie.
umflată.
R ă m a s ă singură, E l e n a îşi încrucişa b r a ţ e l e p e
— C r e d , spuse el, şi ea sesiză felul în care îşi stă­
piept şi se înfiora. E r a a t â t de frig aici. Ar t r e b u i să
p â n e a vocea, că ar t r e b u i să a v e m grijă c â n d fa­
aibă un foc, îşi spuse, rotindu-şi alene privirea p r i n
c e m asta.
c a m e r ă şi oprindu-şi-o pe c o m o d a de m a h o n pe care
Elena încuviinţă, la fel de ameţită. Nu în public, îşi
o cercetase cu o seară în u r m ă .
spuse. Şi nu c â n d Bonnie şi M e r e d i t h aşteptau jos. Şi
Caseta.
n u c â n d e r a u absolut singuri, d o a r d a c ă n u . . .
Se uită la uşa închisă. D a c ă Ştefan se î n t o r c e a şi o
— D a r poţi să mă ţii în b r a ţ e , spuse ea.
p r i n d e a . . . C h i a r nu t r e b u i a să o facă — d a r deja se
Ce ciudat că d u p ă toată acea pasiune se p u t e a
î n d r e p t a către c o m o d ă .
simţi în siguranţă, atât de liniştită, în braţele lui.
G â n d e ş t e - t e la n e v a s t a lui Barbă-Albastră, îşi
— Te iubesc, şopti ea în l â n a aspră a puloverului
spuse. Pe ea, curiozitatea a o m o r â t - o . D a r degetele ei
lui.
II simţi c u m se înfioară. e r a u deja p e c a p a c u l d e metal. C u i n i m a b ă t â n d u - i

— Elena, spuse el din nou, şi era un sunet a p r o a p e n e b u n e ş t e , îl ridică.

disperat. I n l u m i n a slabă d i n î n c ă p e r e , caseta p ă r u l a în­

E a înălţă capul. ceput goală, şi E l e n a râse nervos. La ce se aşteptase?

— Ce-i r ă u în asta? Ce p o a t e fi r ă u în asta, Şte­ La scrisori de dragoste de la Caroline? La un p u m n a l

fan? T u n u m ă iubeşti? plin de sânge?

— Eu... Apoi v ă z u fâşia subţire de m ă t a s e , î m p ă t u r i t ă cu
Se uită la ea n e a j u t o r a t . . . şi apoi auziră slab vocea grijă într-un colţ al casetei. O scoase şi şi-o trecu prin­
d o a m n e i Flowers strigând din josul scărilor. tre degete. E r a p a n g l i c a de c u l o a r e a caisei pe care o
— Băiete! Băiete! Ştefan! pierduse în a d o u a zi de şcoală.
 10

7 octombrie, pe la 8 a.m.

ragă Jurnalule,
Scriu asta în timpul orei de trigonometrie,
şi sper ca doamna Halpern să nu mă vadă.
N-am avut timp să scriu aseară, deşi am vrut. Ieri
a fost o zi nebună, amestecată, la fel ca seara balului.
Stând aici la şcoală în această dimineaţă, am aproape
impresia că tot ce s-a întâmplat în weekendul acesta a
fost doar un vis. Lucrurile proaste au fost atât de
proaste, dar lucrurile bune au fost foarte, foarte bune.
N-am de gând să depun plângere împotriva lui
Tyler. Oricum a fost suspendat de la cursuri şi dat afară
din echipa de fotbal. La fel şi Dick, pentru că s-a
îmbătat la bal. Nimeni nu o spune, dar cred că multă
168 • Jurnalele Vampirilor
lume consideră că el e de vină pentru ce i s-a întâmplat
lui Vickie. Sora lui Bonnie l-a văzut pe Tyler la spital
ieri şi a spus că avea amândoi ochii învineţiţi şi toată
faţa vânătă. Nu pot să nu mă gândesc cu îngrijorare la
ce o să se întâmple când el şi Dick se vor întoarce la
şcoală. Acum au mai mult ca niciodată un motiv să-l
urască pe Ştefan.
Şi pentru că am ajuns la Ştefan... Când m-am tre­
zit azi-dimineaţă, am intrat în panică şi mi-am spus:
„Şi dacă nimic din toate astea nu e adevărat? Şi dacă
nu s-a întâmplat niciodată, sau poate el s-a răzgân­
dit?" Iar mătuşa Judith a fost îngrijorată la micul
dejun pentru că din nou nu am putut înghiţi nimic. Dar
pe urmă m-am dus la şcoală şi l-am văzut pe coridor
lângă secretariat, şi ne-am uitat unul la altul, şi atunci
am ştiut. Chiar înainte să se întoarcă să plece, a zâm­
bit, într-un fel tainic. Şi am înţeles şi asta, şi avea
dreptate, era mai bine să nu ne apropiem într-un loc
public, asta dacă nu voiam să creăm senzaţie printre
secretare.
Da, cu siguranţă suntem împreună. Acum nu mai
trebuie decât să găsesc o modalitate sâ-i explic asta lui
Jean-Claude. Ha ha.
Ceea ce nu înţeleg e de ce Ştefan nu se bucură la fel
de mult ca şi mine. Când suntem împreună, pot să simt
ceea ce simte el, şi ştiu cât de mult mă vrea, cât de mult
Trezirea • 169
mă iubeşte. Simt în el o foame aproape disperată atunci
când mă sărută, ca şi cum ar vrea să-mi smulgă sufle­
tul din trup. Ca o gaură neagră care
Tot 7 octombrie, pe la 2 p.m.
Ei, aici e o întrerupere, pentru că d o a m n a H a l -
p e r n m - a prins. Chiar a început să citească cu voce
tare ceea ce scrisesem, dar pe urmă cred că subiectul
i-a aburit ochelarii şi s-a oprit. Nu a fost deloc amu­
zată. Oricum, sunt prea fericită ca să-mi pese de
chestii minore, cum ar fi o corigentă la trigonometrie.
Ştefan şi cum mine am mâncat la prânz împreună,
sau cel puţin ne-am dus şi ne-am aşezat într-un colţ cu
prânzul meu. El nici nu s-a obosit să-şi aducă ceva de
mâncare şi, bineînţeles, până la urma nici eu n-am mân­
cat. Nu ne-am atins prea mult — nu, n-am Jăcut-o —
dar am vorbit şi ne-am privit mult. Voiam să-l ating.
Mai mult decât pe orice alt băiat pe care îl cunoşteam.
Şi ştiu că şi el vrea, dar se înfrânează.
A s t a e ce nu înţeleg, de ce luptă aşa, de ce îşi
înăbuşă dorinţa, de ce se înfrânează. Ieri în camera lui
am găsit o dovadă clară că mă urmărea încă de la
început. Ţi-aduci aminte că ţi-am spus cum în a doua
zi de şcoală am fost cu Bonnie şi Meredith în cimitir?
Ei bine, ieri am găsit în camera lui Ştefan panglica de
culoarea caisei pe care o purtam în acea zi- Mi-aduc
170 • Jurnalele Vampirilor
aminte că mi-a căzut din mână în timp ce alergam, şi
probabil că el a găsit-o şi a păstrat-o. Mu i-am spus că
ştiu, pentru că e clar că vrea să păstreze secretul, dar
asta dovedeşte — nu-i aşa? — că ţine la mine.
Şi să ştii că mai există cineva care nu e d e l o c
amuzată. Caroline. Se pare că în fiecare zi la prânz
îl târâse în laboratorul foto, şi când astăzi el n-a
apărut, Caroline a pornit să-l caute, până când ne-a
găsit. Bietul Ştefan, uitase cu totul de ea, şi chiar şi el
a fost şocat cum de putuse uita. După ce ea a plecat —
şi, aş putea adăuga, cu faţa într-o nuanţă destul de
nesănătoasă de verde — Ştefan mi-a povestit cum se
ţinuse, scai de el din prima săptămână de şcoală. îi
spusese că observase că el nu prea mânca la prânz şi
nici ea nu mânca pentru că era la regim, aşa că ce-ar
fi să se ducă amândoi într-un loc plăcut şi să se rela­
xeze? M-a spus nimic rău despre ea (ceea ce cred că e
felul în care consideră el că ar trebui să se poarte,
adică un gentleman nu face aşa ceva), dar a spus că nu
era absolut nimic între ei. Iar pentru Caroline, cred că
a fost mai rău să vadă că uitase de ea decât dacă arfi
lovit-o cu pietre.
Mă întreb totuşi de ce Ştefan nu mănâncă la prânz.
E ciudat pentru un tip care joacăfotbal.
O-o. Domnul Tanner tocmai a trecut pe lângă
mine şi mi-am trântit la timp caietul de notiţe peste
Trezirea • 171
jurnal. Bonnie chicoteşte în spatele cărţii de istorie,
văd cum i se scutură umerii. Iar Ştefan, care stă în
faţa mea, pare atât de tensionat de parcă în clipa
următoare o să sară din bancă. Matt îmi aruncă pri­
virea aia care spune „ai înnebunit", iar Caroline mă
priveşte furioasă. Eu am un aer foarte, foarte nevino­
vat, şi scriu cu ochii aţintiţi înainte la Tanner. Aşa
că dacă ce scriu e puţin tremurat şi dezlânat, o să
înţelegi de ce.
în ultima lună n-am fost eu însămi. M-am putut să
gândesc limpede şi să mă concentrez prea mult la
altceva în afară de Ştefan. Sunt atâtea lucruri pe care
trebuia să le fac şi nu le-am făcut, încât mă sperii. Ar
trebui să mă ocup de decoraţiunile pentru Casa Bân­
tuită, şi n-am făcut a b s o l u t n i m i c . Acum mai am
exact trei săptămâni şi jumătate să rezolv totul — şi tot
ce vreau e să fiu cu Ştefan.
Aş putea să ies din comitet. Dar asta ar însemna că
le las pe Bonnie şi Meredith să se descurce singure.
Şi-mi tot aduc aminte de ce mi-a zis Matt când l-am
rugat să-l aducă pe Ştefan la bal: „ Tu vrei ca toţi şi
toate să se învârtă în jurul Elenei Gilbert."
Dar nu e adevărat. Sau cel puţin, dacă aşa a fost în
trecut, nu vreau să mai fie adevărat de-acum înainte.
Vreau... oh, asta o să sune total stupid, dar vreau săfiu
demnă de Ştefan. Ştiu că el nu i-ar lăsa baltă pe băieţii
 172 • Jurnalele Vampirilor
din echipă doar pentru că aşa ar avea chef. Vreau săfie
mândru de mine.
Vreau să mă iubească la fel de mult cât îl iubesc şi eu.
— Grăbeşte-te, strigă Bonnie din uşa sălii de gim­
nastică.
L â n g ă ea, administratorul liceului, d o m n u l Shelby,
aştepta.
E l e n a a r u n c ă o u l t i m ă privire l u n g ă c ă t r e silue­
tele î n d e p ă r t a t e de pe terenul de fotbal, apoi traversă
fără t r a g e r e de i n i m ă z o n a asfaltată şi se a p r o p i e de
Bonnie.
— V o i a m d o a r să-i s p u n lui Ştefan u n d e mă d u c ,
spuse ea.
C h i a r şi d u p ă o s ă p t ă m â n ă cu Ştefan, tot m a i era
e m o ţ i o n a t ă d o a r c â n d î i rostea n u m e l e . î n fiecare
seară din această s ă p t ă m â n ă , el venise la ea acasă,
a p ă r â n d la uşă la v r e m e a apusului, cu mâinile în bu­
z u n a r e , cu j a c h e t a lui cu gulerul ridicat. De obicei se
p l i m b a u în l u m i n a a m u r g u l u i sau stăteau pe v e r a n d ă
şi v o r b e a u . Deşi nu d i s c u t a s e r ă n i m i c d e s p r e asta,
E l e n a ştia că e r a felul în c a r e Ştefan se asigura că nu
erau singuri, într-un loc retras. De la n o a p t e a balului,
el avusese grijă să fie m e r e u aşa. Să-i a p e r e o n o a r e a ,
îşi spuse E l e n a cu un z â m b e t s t r â m b , d a r şi cu o
strângere de inimă, p e n t r u că în a d â n c u l inimii ei ştia
că era v o r b a de m a i mult.
Trezirea * 173
— P o a t e să trăiască şi fără tine o seară, spuse Bon­
nie fără nici un pic de î n ţ e l e g e r e . D a c ă te d u c i să
vorbeşti cu el n-o să m a i pleci de acolo, şi eu tare aş
vrea să ajung acasă la t i m p p e n t r u cină.
— B u n ă , d o m n u l e Shelby, îi spuse E l e n a a d m i ­
nistratorului, c a r e aştepta r ă b d ă t o r .
S p r e s u r p r i n d e r e a ei, el îi făcu cu ochiul cu un a e r
solemn.
— U n d e e Meredith? adăugă Elena.
— Aici, se a u z i o voce în spatele ei şi M e r e d i t h
a p ă r u cu o cutie de c a r t o n cu dosare şi carneţele de
note în b r a ţ e . Ara luat toate lucrurile din d u l a p u l tău.
— Astea sunteţi toate? î n t r e b ă d o m n u l Shelby.
Bun, a c u m , fetelor, ţineţi uşa închisă şi încuiată, da?
Aşa n i m e n i nu p o a t e să i n t r e .
B o n n i e , c a r e t o c m a i p ă ş e a î n ă u n t r u , se opri.
— S u n t e ţ i sigur că nu e n i m e n i î n ă u n t r u deja?
întrebă ea prudentă.
E l e n a îi d ă d u un ghiont în spate.
— Grăbeşte-te, o imită ea răutăcioasă. V r e a u să
ajung acasă la t i m p p e n t r u cină.
— Nu e absolut n i m e n i î n ă u n t r u , spuse d o m n u l
Shelby, m u s t ă c i n d . D a r voi, fetelor, să strigaţi d a c ă
vreţi ceva. Eu sunt pe aici.
U ş a s e t r â n t i î n u r m a lor c u u n s u n e t c i u d a t d e
ferm.
174 • Jurnalele Vampirilor
— M u n c ă , spuse M e r e d i t h r e s e m n a t ă , şi puse
cutia jos.
E l e n a încuviinţă din c a p şi î n c e p u să m ă s o a r e cu
privirile î n c ă p e r e a m a r e şi goală. în fiecare an, de
H a l l o w e e n , Consiliul elevilor o r g a n i z a o C a s ă Bân­
tuită p e n t r u a a d u n a fonduri. E l e n a fusese în comi­
tetul d e d e c o r a r e î n ultimii doi a n i , î m p r e u n ă c u
Bonnie şi M e r e d i t h , d a r era cu totul altfel a c u m , c â n d
e r a p r e ş e d i n t ă . T r e b u i a să ia decizii c a r e a v e a u să
afecteze pe t o a t ă l u m e a , şi nici m ă c a r nu se p u t e a
b a z a pe ceea ce fusese făcut în anii trecuţi.
C a s a B â n t u i t ă e r a de obicei instalată într-o m a g a ­
zie din depozitul de cherestea, d a r în u r m a ultimelor
e v e n i m e n t e şi a sentimentului de n e s i g u r a n ţ ă tot m a i
m a r e din oraş, se h o t ă r â s e că sala de sport a şcolii era
m a i sigură. P e n t r u E l e n a , asta î n s e m n a r e g â n d i r e a
întregului aspect interior, şi e r a u m a i p u ţ i n de trei
săptămâni p â n ă la Halloween.
— De fapt, e destul de s t r a n i u aici, spuse încet
Meredith.
Şi chiar era tulburătoare p r e z e n ţ a lor în sala m a r e ,
cu uşa închisă, îşi spuse E l e n a . Şi, fără să vrea, îşi co­
borî vocea.
— H a i să o m ă s u r ă m m a i întâi, spuse.
S t r ă b ă t u r ă î n c ă p e r e a , şi paşii lor s u n a r ă cu ecou.
Trezirea * 175
— B u n , spuse E l e n a d u p ă ce t e r m i n a r ă . Să tre­
cem la t r e a b ă .
î n c e r c ă să-şi î n d e p ă r t e z e s e n z a ţ i a de nelinişte,
s p u n â n d u - ş i că e r a ridicol să se simtă t u l b u r a t ă în
sala de sport a şcolii, cu B o n n i e şi M e r e d i t h lângă ea
şi cu o întreagă echipă de fotbal a n t r e n â n d u - s e la nici
d o u ă sute d e m e t r i d e p ă r t a r e .
C e l e trei fete se a ş e z a r ă în g r a d e n e cu p i x u r i şi
c a r n e ţ e l e de n o t i ţ e în m â n ă . E l e n a şi M e r e d i t h se
uitară peste schiţele din anii p r e c e d e n ţ i , în t i m p ce
Bonnie îşi r o n ţ ă i a capătul pixului şi se uita î n j u r gân­
ditoare.
— Aşa deci, asta e sala de sport, spuse M e r e d i t h ,
schiţând r e p e d e în carneţelul ei. Şi pe aici or să intre
o a m e n i i . L a c a p ă t u l ăsta a m p u t e a p u n e C o r p u l
î n s â n g e r a t . . . A p r o p o , cine o să fie a n u l ăsta C o r p u l
însângerat?
— C r e d că a n t r e n o r u l L y m a n . S-a d e s c u r c a t gro­
zav a n u l t r e c u t , şi îi ţine pe băieţii de la fotbal sub
control. E l e n a a r ă t ă către schiţa lor. B u n , o să a v e m
aici un p e r e t e d e s p ă r ţ i t o r şi o să facem C a m e r a M e ­
dievală de T o r t u r ă . C â n d or să iasă din ea or să intre
direct î n C a m e r a M o r ţ i l o r Vii...
— C r e d că ar t r e b u i să a v e m şi druizi, spuse
deodată Bonnie.
 176 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 177

— Ce să avem? întrebă Elena, şi apoi, c â n d Bonnie — D a , şi E r o u l N o s t r u face duş, spuse M e r e d i t h ,

se pregătea să strige „druuu-vzi", flutură o m â n ă p e n t r u ridicând o s p r â n c e a n ă către E l e n a . Vrei să tragi cu

a o opri. Bine, bine, mi-aduc a m i n t e . D a r de ce? ochiul?

— P e n t r u că ei sunt cei c a r e au i n v e n t a t H a l l o - — Aş v r e a eu, spuse E l e n a , g l u m i n d d o a r pe

weenul. Pe b u n e . La î n c e p u t a fost u n a din zilele lor jumătate.

sfinte, c â n d făceau focuri şi şi a r u n c a u în ele n a p i cu Cumva, într-un fel nedesluşit, atmosfera din

c h i p u r i s ă p a t e în ei p e n t r u a ţine d e p a r t e spiritele î n c ă p e r e se î n t u n e c a s e . C h i a r în clipa în c a r e îşi d o ­

rele. Druizii c r e d e a u că e r a ziua c â n d g r a n i ţ a între rise să-l p o a t ă v e d e a pe Ştefan, să fie cu el.

vii şi m o r ţ i e r a cea m a i subţire. Şi e r a u înfricoşători, — Aţi m a i auzit ceva despre Vickie Bennett? în­
trebă ea d i n t r - o d a t ă .
Elena. F ă c e a u sacrificii omeneşti. Şi n o i l-am p u t e a
— Ei, spuse B o n n i e d u p ă o clipă, am a u z i t că
sacrifica p e a n t r e n o r u l L y m a n .
părinţii ei îi c ă u t a u un psihiatru.
— De fapt, nici nu e o idee p r o a s t ă , spuse M e r e -
— Un psihiatru? De ce?
dith. T r u p u l î n s â n g e r a t ar p u t e a fi sacrificat. Ştiţi voi,
— P ă i . . . cred că sunt convinşi că lucrurile alea pe
pe un altar, cu un cuţit şi o baltă de sânge lângă el. Şi
care le s p u n e a ea e r a u un fel de halucinaţie, sau ceva
pe u r m ă , c â n d te a p r o p i i de el, se ridică d e o d a t ă .
de g e n u l ăsta. Şi am auzit că a r e nişte c o ş m a r u r i
— Şi te face să m o r i de i n i m ă , spuse E l e n a , d a r
groaznice.
t r e b u i a să r e c u n o a s c ă totuşi că era o idee b u n ă , cu
— O h , făcu E l e n a .
a d e v ă r a t înfricoşătoare.
Z g o m o t e l e d i n vestiarul băieţilor se stingeau, şi
I se făcea r ă u d o a r c â n d se g â n d e a la ea. T o t sân­
a u z i r ă o u ş ă de afară t r â n t i n d u - s e . H a l u c i n a ţ i i , îşi
gele ă l a . . . d a r de fapt e r a d o a r sirop.
spuse, halucinaţii şi c o ş m a r u r i . D i n t r - u n m o t i v oare­
Şi celelalte fete r ă m ă s e s e r ă t ă c u t e . D i n vestiarul
care, îşi aduse d e o d a t ă a m i n t e de a c e a n o a p t e din ci­
băieţilor de alături, auzeau zgomotul apei care curgea,
mitir, a c e a n o a p t e c â n d B o n n i e le făcuse pe t o a t e să
şi uşile dulapurilor metalice trântindu-se, şi voci ne­
o ia la fugă, d e p a r t e de ceva ce nici u n a dintre ele nu
clare strigând.
p u t e a să v a d ă .
— S-a t e r m i n a t a n t r e n a m e n t u l , m u r m u r ă Bonnie. — M a i bine n e - a m î n t o a r c e la treburile n o a s t r e ,
C r e d că s-a î n t u n e c a t afară.
spuse M e r e d i t h .
 178 • Jurnalele Vampirilor
E l e n a se s c u t u r ă d i n reveriile ei şi încuviinţă din
cap.
— A m p u t e a . . . a m p u t e a s ă a v e m u n cimitir,
spuse B o n n i e nesigură, ca şi c u m ar fi citit gândurile
Elenei. In C a s a Bântuită, adică.
— Nu, spuse E l e n a tăios. N u , o să ne m u l ţ u m i m
d o a r cu c e e a ce a v e m , a d ă u g ă ea cu o voce m a i
c a l m ă şi se aplecă peste carneţelul ei de notiţe.
D i n n o u n u s e m a i auzi nimic, d o a r sunetul pixu­
rilor pe hârtie şi foşnetul paginilor întoarse.
— B u n , spuse în cele din u r m ă Elena. A c u m m a i
a v e m d o a r d e m ă s u r a t u n d e p u n e m p e r e ţ i i des­
părţitori. C i n e v a trebuie să m e a r g ă în spatele grade-
n e l o r . . . Ei, ce se-ntâmplă?
Luminile din sala de sport î n c e p u s e r ă să p â l p â i e
şi scăzuseră în intensitate.
— O h , nu, spuse M e r e d i t h exasperată.
Luminile p â l p â i r ă d i n n o u , se stinseră şi se a p r i n ­
seră iar, foarte slabe.
— Nu reuşesc să citesc nimic, spuse Elena, uitân-
du-se lung la ceea ce p ă r e a să fie o foaie albă şi goală
de hârtie.
Ridică privirea către B o n n i e şi M e r e d i t h şi văzu
d o u ă p e t e albe în loc de chipuri.
— C e v a s-a î n t â m p l a t p r o b a b i l cu g e n e r a t o r u l de
u r g e n ţ ă , spuse M e r e d i t h . M ă d u c să-1 c a u t p e d o m ­
n u l Shelby.
Trezirea • 179
— Nu p u t e m să t e r m i n ă m asta mâine? întrebă
Bonnie pe un ton plângăreţ.
— M â i n e e s â m b ă t ă , r ă s p u n s e E l e n a . Şi t r e b u i a
să facem asta s ă p t ă m â n a t r e c u t ă .
— M ă d u c d u p ă Shelby, spuse din n o u M e r e d i t h .
Haide, Bonnie, vino cu mine.
— Am putea merge toate..., începu Elena, dar
Meredith o întrerupse.
— D a c ă p l e c ă m t o a t e şi nu-1 găsim, nu m a i p u t e m
i n t r a aici. H a i d e , B o n n i e , e d o a r în şcoală.
— D a r e întuneric acolo.
— E peste tot î n t u n e r i c ; e n o a p t e . H a i d e odată; în
d o u ă s u n t e m în s i g u r a n ţ ă . O trase pe B o n n i e , reti­
c e n t ă , c ă t r e uşă. E l e n a , n u deschide uşa n i m ă n u i .
— De p a r c ă m a i t r e b u i a să-mi spui, zise E l e n a ,
d e s c h i z â n d u - l e u ş a şi u r m ă r i n d u - l e câţiva paşi pe
coridor.
C â n d d i s p ă r u r ă în î n t u n e r i c , i n t r ă la loc în sală şi
închise uşa.
Ei, a s t a e r a o a d e v ă r a t ă belea, c u m o b i ş n u i a să
s p u n ă m a m a ei. E l e n a s e a p r o p i e d e cutia d e c a r t o n
cu care venise M e r e d i t h şi începu să bage înapoi în ea
dosarele şi carneţelele scoase. In l u m i n a pală le vedea
d o a r c a p e nişte c o n t u r u r i vagi. N u s e a u z e a nici u n
sunet, cu excepţia p r o p r i e i respiraţii şi a z g o m o t e l o r
 180 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 181

p e c a r e l e făcea ea. E r a s i n g u r ă î n c a m e r a uriaşă, Ţ i p ă t u l i se opri în gât. Şi muşchii ei î n c r e m e n i ­

c u f u n d a t ă în o b s c u r i t a t e . . . seră, împietriţi de g r o a z ă — şi de o forţă fără n u m e .
C i n e v a o privea. N e p u t i n c i o a s ă , v ă z u c u m silueta din b e z n ă iese din
Nu-şi d ă d e a s e a m a c u m d e ştia, d a r e r a convinsă u m b r ă şi se î n d r e a p t ă către ea. E r a ca şi c u m însuşi
de asta. Cineva era în spatele ei în sala m a r e de sport,
întunericul prinsese viaţă şi se î n c h e g a în t i m p ce ea
privind-o. Ochi în întuneric, spusese b ă t r â n u l . Şi Vickie
îl privea, c ă p ă t â n d o f o r m ă — o formă o m e n e a s c ă ,
spusese acelaşi lucru. I a r a c u m ochii erau aţintiţi asu­
îşi spuse Elena, forma u n u i b ă r b a t t â n ă r .
p r a ei.
— î m i p a r e r ă u că te-am speriat.
Se răsuci r e p e d e în spate, chinuindu-se să v a d ă în
V o c e a e r a plăcută, cu un uşor accent pe care ea
u m b r ă , ţinându-şi răsuflarea. E r a îngrozită c ă d a c ă
nu îl p u t e a defini. Nu p ă r e a deloc să-i p a r ă r ă u .
va scoate un sunet, lucrul acela d i n î n t u n e r i c îi va
U ş u r a r e a veni a t â t de b r u s c şi de total î n c â t e r a
face rău. D a r n u v e d e a nimic, n u a u z e a nimic.
a p r o a p e d u r e r o a s ă . E l e n a se relaxa şi îşi auzi oftatul
G r a d e n e l e e r a u e s t o m p a t e , nişte c o n t u r u r i a m e ­
ieşind cu zgomot.
ninţătoare care se întindeau în neant. Iar capătul
E r a d o a r u n t â n ă r , p o a t e u n fost elev sau u n aju­
î n d e p ă r t a t al sălii e r a p u r şi simplu o c e a ţ ă cenuşie
fără nici o formă. O n e g u r ă î n t u n e c a t ă , îşi spuse, şi îşi t o r a l d o m n u l u i Shelby. U n t â n ă r o a r e c a r e , c a r e

simţi fiecare m u ş c h i din t r u p î n c o r d a t , în v r e m e ce z â m b e a uşor, ca şi c u m îl a m u z a să v a d ă că ea e r a

î n c e r c a d i s p e r a t ă s ă a u d ă ceva. O h , D o a m n e , ce-a a p r o a p e leşinată de frică.

fost sunetul acela ca o şoaptă uşoară? T r e b u i e să fie E i . . . p o a t e n u chiar oarecare. E r a e x t r a o r d i n a r d e

d o a r i m a g i n a ţ i a e i . . . Te rog, D o a m n e , fă să fie d o a r arătos. F a ţ a lui e r a p a l i d ă în l u m i n a artificială slabă,
imaginaţia. d a r ea p u t e a v e d e a că trăsăturile îi e r a u clar definite

D i n t r - o d a t ă , m i n t e a i se limpezi. T r e b u i a să iasă şi a p r o a p e perfecte sub c o a m a de p ă r n e g r u bogat.

din locul acesta, acum. Aici era un pericol a d e v ă r a t , P o m e ţ i i lui e r a u visul o r i c ă r u i sculptor. Şi fusese
nu d o a r o fantezie a ei. C e v a se afla aici, ceva m a l e ­ a p r o a p e invizibil p e n t r u că era î m b r ă c a t în n e g r u din
fic, ceva care voia să-i facă rău. Şi e r a singură. c a p p â n ă - n picioare: ghete m o i n e g r e , j e a n ş i negri,
C e v a se mişcă în semiîntunericul sălii. pulover n e g r u şi j a c h e t ă de piele n e a g r ă .
182 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 183

C o n t i n u a să z â m b e a s c ă uşor. U ş u r a r e a Elenei se vedea că ochii lui e r a u ciudaţi, a p r o a p e negri, d a r cu

transformă în furie. lumini stranii în ei. Ca şi c u m te-ai fi p u t u t u i t a în

— C u m ai intrat? î n t r e b ă ea tăios. Şi ce cauţi aici? a d â n c u l lor, tot m a i a d â n c , p â n ă c â n d c ă d e a i în ei, şi

N i m e n i nu t r e b u i a să intre în sala de sport. continuai să cazi î n t r u n a .

— Am i n t r a t pe uşă, spuse el. îşi d ă d u s e a m a că se h o l b a la el. De ce nu

V o c e a lui e r a b l â n d ă , cultivată, d a r E l e n a m a i s e - a p r i n d e a la loc l u m i n a ? V o i a să iasă de aici. Se

a u z e a în ea a m u z a m e n t u l şi asta o d e c o n c e r t a . trase înapoi, p u n â n d între ei c a p ă t u l u n u i g r a d e n , şi

— T o a t e uşile sunt încuiate, spuse ea h o t ă r â t , pe aşeză în cutie ultimele dosare. In seara asta p u t e a uita
un ton acuzator. de treburile ei. T o t ce voia a c u m e r a să plece.

El ridică din s p r â n c e n e şi z â m b i . D a r t ă c e r e a care se p r e l u n g e a o făcea să se simtă

— C h i a r sunt? stânjenită. El stătea acolo, fără să se mişte, privind-o.

Pe E l e n a o s t r ă b ă t u un alt fior de t e a m ă , şi simţi De ce nu s p u n e a nimic?

c u m i se ridică firişoarele de p ă r de pe ceafă. — Ai venit să cauţi pe cineva?

— T r e b u i a u să fie, spuse ea, î n c e r c â n d să-şi facă E l e n a e r a s u p ă r a t ă pe ea p e n t r u că vorbise p r i m a .

vocea cât m a i rece. El c o n t i n u a să o p r i v e a s c ă lung, cu ochii aceia

— Eşti s u p ă r a t ă , r e m a r c ă el pe un t o n grav. Am î n t u n e c a ţ i aţintiţi a s u p r a ei î n t r - u n fel care o făcea

spus că-mi p a r e r ă u că te-am speriat. să se s i m t ă tot m a i p u ţ i n în largul ei. î n g h i ţ i n o d u l

— Nu m-ai speriat! se răsti ea. Se simţea caraghios din gât.

în faţa lui, ca un copil căruia cineva mult m a i în vârstă Cu ochii pe buzele ei, el m u r m u r ă :

şi m a i ştiutor îi făcea pe plac, şi asta o înfurie şi m a i — O h , da.

mult. M-ai surprins doar, c o n t i n u ă ea. C e e a ce nici — Ce?
nu e de m i r a r e , d u p ă c u m te furişai în întuneric. E l e n a uitase ce întrebase. S i m ţ e a c u m îi a r d obra­
— M u l t e lucruri i n t e r e s a n t e se p e t r e c în î n t u n e ­ jii şi gâtul, c u m îi zvâcneşte sângele m a i t a r e . Se
ric... uneori. simţea a m e ţ i t ă . D a c ă n-ar m a i privi-o a ş a . . .

C o n t i n u a să-şi r â d ă de ea, E l e n a o v e d e a în ochii — D a , am venit aici ca să c a u t pe cineva, r e p e t ă

lui. M a i făcuse un pas către ea, şi a c u m E l e n a p u t e a el, la fel de încet ca î n a i n t e .

184 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 185

Apoi, d i n t r - u n pas, se a p r o p i e de ea, şi a c u m între — A c u m o să plec, spuse. D a c ă voiai să cauţi pe

ei nu se m a i afla decât colţul u n u i scaun din g r a d e n . cineva, c r e d că ar t r e b u i să cauţi în altă p a r t e .
E l e n a n u m a i p u t e a respira. E l stătea a t â t d e El o p r i v e a ciudat, cu o expresie pe c a r e ea nu o
a p r o a p e . Suficient de a p r o a p e p e n t r u a-1 atinge. p u t e a înţelege. E r a un a m e s t e c de enervare şi de res­
S i m ţ e a un p a r f u m u ş o r şi m i r o s u l j a c h e t e i lui de pect î n c i u d a t — şi î n c ă ceva. C e v a aprins şi sălbatic,
piele. I a r ochii lui c o n t i n u a u să fie aţintiţi în ai ei — şi care o speria î n t r - u n fel diferit.
ea nu-şi p u t e a lua privirea de la ei. Nu m a i văzuse El a ş t e p t ă p â n ă ce m â n a ei se aşeză pe m â n e r u l
n i c i o d a t ă a s e m e n e a ochi, negri p r e c u m miezul r o t u n d al uşii şi a b i a a t u n c i r ă s p u n s e , iar v o c e a lui
nopţii, cu pupilele dilatate ca ale u n e i pisici. îi u m ­ era m o a l e d a r serioasă, fără nici o u r m ă de a m u z a ­
p l u r ă privirea c â n d el se aplecă spre ea, lăsându-şi ment.
capul c ă t r e al ei. Ea îşi simţi ochii închizându-i-se pe — P o a t e că am găsit-o deja... Elena.
j u m ă t a t e , p i e r z â n d u - ş i c o n c e n t r a r e a . Simţi c u m C â n d e a s e întoarse, n u m a i v ă z u nimic î n întu-
capul i se lasă pe spate, c u m i se desfac uşor b u z e l e . . . neric.
N u ! îşi smuci capul într-o p a r t e la t i m p . Se simţea
ca şi c u m t o c m a i se trăsese î n a p o i de pe m a r g i n e a
u n u i abis. Ce fac? îşi spuse şocată. A p r o a p e că l-am
lăsat s ă m ă s ă r u t e . U n străin, total n e c u n o s c u t , ci­
neva p e care l-am întâlnit d o a r a c u m câteva m i n u t e .
D a r n u asta e r a cel m a i r ă u lucru. C ă c i î n acele
câteva m i n u t e se î n t â m p l a s e ceva incredibil. în acele
câteva m i n u t e uitase de Ştefan.
D a r a c u m i m a g i n e a lui îi u m p l u m i n t e a , şi simţi
d o r u l de el ca pe o d u r e r e fizică în t r u p . îl voia pe
Ştefan, voia braţele lui în j u r u l ei, voia să fie în sigu­
r a n ţ ă lângă el.
înghiţi n o d u l din gât. Răsuflă a d â n c şi nările i se
dilatară. î n c e r c ă să-şi păstreze vocea c a l m ă şi d e m n ă .

11
e lena bâjbâi de-a lungul coridorului întunecat,
î n c e r c â n d să desluşească ce se afla în j u r u l ei.
Apoi totul se l u m i n ă brusc şi ea se trezi în­
conjurată de şirul familiar de d u l a p u r i metalice din
vestiar. Se simţi a t â t de u ş u r a t ă încât a p r o a p e că
scoase un strigăt. Niciodată nu crezuse că o să fie vreo­
d a t ă atât de fericită d o a r să p o a t ă vedea. R ă m a s e câ­
teva m i n u t e pe loc, uitându-se î n j u r recunoscătoare.
— Elena! Ce cauţi aici?
E r a u M e r e d i t h şi Bonnie, venind r e p e d e pe cori­
d o r către ea.
— Unde aţi fost? î n t r e b ă ea furioasă.
M e r e d i t h se s t r â m b ă .
— Nu-1 g ă s e a m pe Shelby. Şi c â n d l-am găsit în
sfârşit, d o r m e a . V o r b e s c serios, a d ă u g ă ea, v ă z â n d
Trezirea • 187
privirea n e î n c r e z ă t o a r e a Elenei. D o r m e a . Şi pe
u r m ă n - a m reuşit să-1 trezim. Abia c â n d s-a a p r i n s
l u m i n a a deschis ochii. Pe u r m ă n e - a m întors la tine.
D a r ce cauţi aici?
E l e n a ezită.
— M - a m săturat să aştept, spuse ea pe un t o n cât
m a i d e t a ş a t . O r i c u m , c r e d c ă a m făcut suficientă
t r e a b ă p e n t r u o zi.
— A c u m ne spui!? explodă B o n n i e .
M e r e d i t h n u c o m e n t ă nimic, d a r î i a r u n c ă Elenei
o privire a t e n t ă , c e r c e t ă t o a r e . E l e n a avu s e n t i m e n t u l
s u p ă r ă t o r că ochii aceia negri v e d e a u dincolo de apa­
renţe.
T o t w e e k e n d u l şi în cursul s ă p t ă m â n i i u r m ă t o a r e ,
Elena l u c r ă la p l a n u r i p e n t r u C a s a Bântuită. Nicio­
d a t ă nu avea destul t i m p ca să fie cu Ştefan, şi asta
e r a frustrant, d a r şi m a i frustrant e r a Ştefan însuşi. Ii
simţea dragostea p e n t r u ea, d a r simţea şi că el încerca
să lupte î m p o t r i v a ei, c o n t i n u â n d să evite să r ă m â n ă
singuri. Şi în m u l t e feluri rămăsese un mister p e n t r u
ea, la fel ca şi a t u n c i c â n d îl văzuse p r i m a o a r ă .
El nu v o r b e a n i c i o d a t ă despre familia lui sau des­
p r e viaţa de d i n a i n t e de a veni în Fell's C h u r c h , iar
d a c ă ea îi p u n e a v r e o î n t r e b a r e , evita să r ă s p u n d ă .
O d a t ă îl î n t r e b a s e d a c ă îi e r a d o r de Italia, d a c ă
 188 • Jurnalele Vampirilor
regreta că venise aici. Şi p e n t r u o clipă ochii i se lu­
m i n a s e r ă , şi verdele lor sclipise a s e m e n e a frunzelor
de stejar care se reflectă într-un p â r â u . „ C u m aş p u t e a
să regret, c â n d tu eşti aici?" spusese, şi o sărutase
într-un fel care îi îndepărtase din minte orice nelinişte.
In acea clipă, E l e n a ştiuse ce î n s e a m n ă să fii pe de­
plin fericit. Simţise şi b u c u r i a lui, i a r c â n d el se des­
prinsese din îmbrăţişare îi văzuse chipul radiind, ca şi
c u m soarele poposise pe el. „ O h , E l e n a " , şoptise el.
Aşa erau m o m e n t e l e p l ă c u t e . D a r î n ultimul t i m p
o sărutase din ce în ce m a i rar, şi ea simţea c u m dis­
t a n ţ a dintre ei se m ă r e a .
In acea vineri, ea şi M e r e d i t h hotărâseră să r ă m â n ă
peste n o a p t e acasă la B o n n i e . C e r u l e r a cenuşiu şi
a m e n i n ţ a să reverse o burniţă m ă r u n t ă c â n d ea şi M e ­
redith o p o r n i r ă către casa familiei M c C u l l o u g h . E r a
neobişnuit de frig p e n t r u j u m ă t a t e a lui octombrie, şi
copacii care m ă r g i n e a u strada liniştită simţiseră deja
m u ş c ă t u r a vânturilor reci. Arţarii p ă r e a u nişte flăcări
purpurii, în vreme ce arborii ginkgo biloba erau de un
galben strălucitor.
Bonnie le î n t â m p i n ă în uşă cu:
— T o a t ă l u m e a a plecat! A v e m casa î n t r e a g ă la
dispoziţia n o a s t r ă p â n ă m â i n e d u p ă - m a s ă , c â n d a i
m e i se î n t o r c de la L e e s b u r g . Le invită î n ă u n t r u ,
c ă u t â n d să p r i n d ă p e c h i n e z u l o b e z c a r e î n c e r c a să
Trezirea • 189
iasă afară. N u , Yangtze, r ă m â i în casă. Y a n g t z e , n u !
Nu!
D a r e r a p r e a târziu. Y a n g t z e scăpase şi se n ă p u s ­
tea p r i n c u r t e spre m e s t e a c ă n u l solitar, u n d e î n c e p u
să latre ascuţit, cu capul în sus către r a m u r i , în v r e m e
ce colăceii de grăsime de pe spatele lui t r e m u r a u .
— O h , şi acum ce-a m a i văzut? spuse B o n n i e ,
punându-şi mâinile la u r e c h i .
— A r a t ă ca o cioară, spuse M e r e d i t h .
E l e n a î n c r e m e n i . F ă c u câţiva paşi către c o p a c şi
se u i t ă spre frunzele aurii. Şi iat-o acolo. Aceeaşi
cioară pe c a r e o m a i văzuse de d o u ă ori p â n ă atunci.
P o a t e c h i a r de trei ori, îşi spuse, a m i n t i n d u - ş i de
forma î n t u n e c a t ă c a r e trecuse pe d e a s u p r a stejarilor
din cimitir.
O privea, şi îşi simţea stomacul strângându-i-se de
t e a m ă , iar mâinile îi d e v e n i r ă b r u s c reci. C i o a r a se
holba la ea cu ochiul ei n e g r u strălucitor, o privire
aproape omenească. Ochiul acela... oare unde mai
văzuse e a u n ochi a s e m ă n ă t o r ?
D e o d a t ă , cele trei fete se traseră înapoi c â n d cioara
scoase un croncănit răguşit şi b ă t u din aripi, ţâşnind
din copac în direcţia lor. Apoi, pe neaşteptate, coborî
în picaj asupra căţelului, care a c u m lătra isteric. T r e c u
la câţiva centimetri de colţii tociţi ai lui Yangtze, d u p ă
190 • Jurnalele Vampirilor
care se înălţă din nou, z b u r â n d peste casă şi dispărând
în nucii din spatele ei.
Fetele r ă m ă s e s e r ă î n c r e m e n i t e de u i m i r e . Apoi
B o n n i e şi M e r e d i t h se u i t a r ă u n a la alta şi tensiunea
dispăru î n t r - u n râs nervos.
— P e n t r u o clipă am crezut că se r e p e d e la^noi,
spuse B o n n i e , d u c â n d u - s e la p e c h i n e z u l înfuriat şi
târându-1 către casă, în t i m p ce el c o n t i n u a să latre
ascuţit.
— Şi eu am crezut asta, spuse E l e n a încet.
Şi le u r m ă pe cele d o u ă p r i e t e n e î n ă u n t r u , d a r nu
râse î m p r e u n ă cu ele.
D u p ă ce ea şi M e r e d i t h îşi d u s e r ă lucrurile în ca­
m e r e l e lor de la etaj, seara c ă p ă t ă un aspect plăcut,
r e c o n f o r t a n t . E r a greu să r ă m â n ă t e n s i o n a t ă în li-
vingul înghesuit al lui Bonnie, lângă un foc vesel şi
cu o c a n ă de ciocolată fierbinte în m â n ă . C u r â n d ,
cele trei p r i e t e n e d i s c u t a u p l a n u r i l e finale p e n t r u
C a s a Bântuită, şi E l e n a se relaxa.
— S u n t e m în formă b u n ă , spuse în cele din u r m ă
M e r e d i t h . D a r , evident, a m p i e r d u t a t â t a t i m p plă-
n u i n d costumele celorlalţi, încât nici nu n e - a m gân­
dit la ale noastre.
— P e n t r u m i n e e simplu, spuse B o n n i e . O să fiu o
p r e o t e a s ă druidă, şi n-am nevoie d e c â t de o c u n u n ă
din frunze de stejar în p ă r şi o r o b ă albă. M a r y şi cu
m i n e o p u t e m coase într-o singură n o a p t e .
Trezirea * 191
— Eu c r e d că o să fiu o vrăjitoare, spuse M e r e ­
dith g â n d i t o a r e . T o t ce-mi trebuie e o rochie n e a g r ă
şi lungă. Şi tu, Elena?
E l e n a z â m b i şi spuse:
— Ei bine, ar trebui să fie un secret, d a r . . . M ă t u ş a
J u d i t h m-a lăsat să mă d u c la o croitoreasă. Am găsit
într-una din cărţile pe c a r e le-am folosit p e n t r u co­
m u n i c a r e a m e a o r a l ă u n desen c u o r o c h i e d i n
R e n a ş t e r e , şi am copiat-o. E din m ă t a s e v e n e ţ i a n ă ,
albastru metalic, şi e absolut superbă.
— P a r e m i n u n a t ă , spuse B o n n i e . Şi s c u m p ă .
— E d i n b a n i i m e i , din cei lăsaţi de p ă r i n ţ i . Sper
d o a r că o să-i p l a c ă lui Ştefan. E o surpriză p e n t r u
el, şi... ei, sper d o a r că o să-i placă.
— Şi Ştefan ce-o să p o a r t e ? Ajută şi el la C a s a
Bântuită? î n t r e b ă B o n n i e curioasă.
— Nu ştiu, spuse Elena d u p ă o clipă de tăcere. Nu
p a r e p r e a î n c â n t a t d e t o a t ă povestea asta c u H a l l o -
weenul.
— E greu să ţi-1 imaginezi înfăşurat în cearşafuri
r u p t e şi a c o p e r i t cu sirop în chip de sânge, ca ceilalţi
băieţi, r e m a r c ă M e r e d i t h . E l p a r e . . . ei, m a i presus
de aşa ceva.
— Ştiu! e x c l a m ă B o n n i e . Ştiu exact ce ar p u t e a să
fie, şi p e n t r u asta nici n-ar t r e b u i să aibă un c o s t u m
special. P ă i e străin, e palid la faţă şi a r e figura aia
192 * Jurnalele Vampirilor
m e r e u î n c r u n t a t ă . . . P u n e - i un frac şi o să ai un
C o n t e D r a c u l a perfect!
E l e n a z â m b i fără să vrea.
— Ei, o să-1 î n t r e b , spuse.
— A p r o p o de Ştefan, spuse M e r e d i t h , cu ochii ei
negri aţintiţi a s u p r a Elenei, c u m m e r g lucrurile?
E l e n a oftă şi se uită în foc.
— E u . . . nu p r e a ştiu, spuse în cele d i n u r m ă ,
încet. S u n t unele zile c â n d totul este m i n u n a t , şi apoi
sunt alte zile c â n d . . .
M e r e d i t h şi B o n n i e se priviră iute, şi apoi M e r e ­
dith spuse cu b l â n d e ţ e :
— Alte zile c â n d ce?
E l e n a ezită, nesigură. Apoi luă o h o t ă r â r e .
— Staţi o clipă, spuse ea şi se ridică şi u r c ă r e p e d e
scările. Se întoarse cu o cărticică î m b r ă c a t ă în catifea
albastră. A m scris ceva aici aseară, c â n d n u p u t e a m
s ă d o r m , spuse. C u v i n t e l e a s t e a explică m a i b i n e
d e c â t aş face-o eu.
Găsi p a g i n a , trase a e r a d â n c în p i e p t şi î n c e p u :
17 octombrie
Dragă Jurnalule,
în seara asta mă simt groaznic. Şi trebuie să o spun
cuiva.
Trezirea • 193
Ceva e în neregulă cu mine şi Ştefan. E tristeţea asta
cumplită din sufletul lui la care eu nu pot să ajung, şi
care îl îndepărtează de mine. Nu ştiu ce să fac.
Nu suport gândul că l-aş putea pierde. Dar el e
foarte nefericit, şi are o supărare, şi dacă nu vrea să-mi
spună despre ce e vorba, dacă nu vrea să aibă atâta
încredere în mine, nu cred că există speranţă pentru
relaţia noastră.
Ieri, când mă ţinea în braţe, am simţit ceva neted şi
rotund pe sub cămaşa lui, ceva atârnat pe un lanţ. L-am
întrebat, în glumă, dacă era un dar de la Caroline. El
doar s-a crispat şi n-a mai vrut să vorbească. Brusc, l-am
simţit la o mie de mile depărtare, iar ochii lui... era atâta
durere în ochii lui încât am simţit că n-o pot suporta.
E l e n a se o p r i d i n citit şi îşi t r e c u în t ă c e r e privirea
peste ultimele r â n d u r i scrise în j u r n a l . Simt că cineva
l-a rănit îngrozitor în trecut şi el n-a reuşit niciodată să treacă
peste această durere. Dar mai cred că există ceva de care i-e
frică, un secret pe care se teme că i-l voi afla. Dacă aş reuşi să
aflu ce este, i-aş putea dovedi că poate avea încredere în mine.
Că poate avea încredere în mine indiferent ce se întâmplă, pen­
tru totdeauna.
— D a c ă aş şti..., şopti ea.
— D a c ă ai şti ce? î n t r e b ă M e r e d i t h şi Elena ridică
s u r p r i n s ă privirea.
 194 .
— O h . . . d a c ă aş şti ce are să se î n t â m p l e , spuse
ea r e p e d e , închizându-şi j u r n a l u l . V r e a u să s p u n că
d a c ă aş şti că în cele din u r m ă o să ne despărţim, cred
că aş v r e a să t e r m i n povestea asta cât m a i r e p e d e . Şi
d a c ă aş şti că p â n ă la u r m ă totul va fi b i n e , nu mi-ar
p ă s a p r e a m u l t de ce se î n t â m p l ă a c u m . D a r să m e r g
aşa, zi d u p ă zi, fără să ştiu, e groaznic.
B o n n i e îşi m u ş c ă b u z e l e , a p o i se ridică de pe
scaun, cu ochii strălucind.
— P o t să-ţi a r ă t eu c u m să afli, E l e n a , spuse ea.
B u n i c a m e a mi-a spus c u m să afli cu cine o să te
măriţi. Se n u m e ş t e „cina m u t ă " .
— N u - m i s p u n e , o v e c h e ş m e c h e r i e d r u i d ă ! ex­
clamă Meredith.
— Nu ştiu cât de veche e, spuse B o n n i e . Bunica
zice c ă a u existat î n t o t d e a u n a cine m u t e . O r i c u m ,
funcţionează. M a m a a văzut chipul tatălui m e u c â n d
a încercat, şi o lună m a i târziu se m ă r i t a cu el. E uşor,
Elena, şi pe u r m ă , ce-ai de p i e r d u t ?
E l e n a se uită pe r â n d la Bonnie şi M e r e d i t h .
— Nu ştiu, spuse. D a r , zău, d o a r nu credeţi c ă . . .
. B o n n i e se î n d r e p t ă de spate cu un a e r jignit.
— V r e i să spui că m a m a m e a e m i n c i n o a s ă ?
H a i d e , E l e n a , nu-i n i m i c r ă u s ă încerci. D e c e n u ?
— C e - a r t r e b u i să fac? î n t r e b ă E l e n a cu îndoială.
Trezirea »195
Se simţea c i u d a t de intrigată, d a r în acelaşi t i m p
destul de speriată.
— E simplu. T r e b u i e să p r e g ă t i m totul înainte să
b a t ă miezul n o p ţ i i . . .
C u cinci m i n u t e î n a i n t e d e miezul nopţii, E l e n a
stătea în sufrageria familiei M c C u l l o u g h , simţindu-se
m a i c a r a g h i o a s ă ca niciodată. D i n c u r t e a din spate îl
a u z e a pe Y a n g t z e l ă t r â n d furios, d a r în casă nu se
desluşea nici un sunet, cu excepţia ticăitului leneş al
p e n d u l e i . U r m â n d instrucţiunile lui B o n n i e , pusese
p e m a s a m a r e d i n l e m n d e n u c o farfurie, u n p a h a r
şi un set de t a c â m u r i de argint, fără să rostească nici
un cuvânt. Apoi aprinsese o singură l u m â n a r e în
sfeşnicul aşezat în centrul mesei şi se instalase în spa­
tele s c a u n u l u i din d r e p t u l farfuriei.
C o n f o r m spuselor lui Bonnie, atunci c â n d începea
să b a t ă de miezul nopţii, ea t r e b u i a să t r a g ă scaunul
în spate şi să-1 invite pe viitorul ei soţ să i n t r e . In acel
m o m e n t l u m â n a r e a avea să se stingă şi o să v a d ă o si­
luetă f a n t o m a t i c ă aşezată pe scaun.
M a i d e v r e m e , E l e n a s e simţise p u ţ i n c a m n e ­
liniştită, şi nu fusese p r e a sigură că voia să v a d ă o si­
luetă fantomatică, fie ea şi cea a viitorului ei soţ. D a r
a c u m totul p ă r e a prostesc şi inofensiv. Auzi p e n d u l a
î n c e p â n d să b a t ă , se î n d r e p t ă de s p a t e şi a p u c ă
196 • Jurnalele Vampirilor
h o t ă r â t ă spătarul scaunului. Bonnie îi spusese să nu-i
d e a d r u m u l p â n ă ce nu se încheia c e r e m o n i a .
O h , c h i a r e r a o p r o s t i e . P o a t e că n-ar t r e b u i să
rostească cuvintele... d a r în v r e m e ce r ă s u n a u bătăile
ceasului, se auzi vorbind.
— I n t r ă , spuse ea stânjenită către î n c ă p e r e a goală,
t r ă g â n d scaunul î n spate. I n t r ă , i n t r ă . . .
L u m â n a r e a se stinse.
E l e n a tresări c â n d se trezi b r u s c în î n t u n e r i c .
Simţise p a l a de aer, o adiere rece care stinsese l u m â ­
n a r e a . V e n e a de la uşa d u b l ă de sticlă din spatele ei,
şi se întoarse r e p e d e , cu o m â n ă încă pe scaun. Ar fi
p u t u t j u r a că uşa fusese închisă.
C e v a se mişcă în î n t u n e r i c .
G r o a z a o cuprinse pe Elena, î n d e p ă r t â n d u - i orice
u r m ă d e stânjeneală sau a m u z a m e n t . O h , D o a m n e ,
ce făcuse, ce forţe c h e m a s e a s u p r a ei? I n i m a i se
strânse într-o g h e a r ă şi se simţi a r u n c a t ă , pe neaştep­
tate, î n cel m a i cumplit coşmar. N u e r a d o a r î n t u n e ­
ric, ci şi o tăcere deplină; nu se v e d e a nimic, nu se
a u z e a nimic, iar e a c ă d e a . . .
— Ingăduie-mi, spuse o voce, şi o flacără strălu­
citoare izbucni în b e z n ă .
P e n t r u o clipă — o clipă atât de îngrozitoare încât
a p r o a p e că i se făcu r ă u — crezu că e Tyler, căci îşi
amintise de b r i c h e t a lui în biserica în r u i n e de pe
Trezirea • 197
colină. D a r c â n d l u m â n a r e a d e p e m a s ă prinse d i n
n o u vi^ţă, E l e n a v ă z u m â n a albă, c u degete lungi,
c a r e o ţ i n e a . Nu e r a m â n a roşie şi c ă r n o a s ă a lui
Tyler. P e n t r u o clipă, se g â n d i că e r a m â n a lui Şte­
fan, apoi ochii i se ridicară către faţă.
— T u ! e x c l a m ă ea uluită. Ce cauţi aici? Se uită de
la el la uşa de sticlă, care era într-adevăr larg deschisă
c ă t r e p e l u z a de pe o l a t u r ă a casei. î n t o t d e a u n a intri
în casele o a m e n i l o r neinvitat?
— D a r tu m-ai invitat să intru.
V o c e a lui era exact aşa c u m şi-o a m i n t e a — calmă,
ironică şi a m u z a t ă . Ea îşi a m i n t e a şi z â m b e t u l lui.
— M u l ţ u m e s c , a d ă u g ă el şi se aşeză graţios pe
scaunul pe care ea t o c m a i îl trăsese.
E a îşi luă r e p e d e m â n a d e p e spătar.
— Nu t e - a m invitat pe t i n e , spuse ea n e p u t i n ­
cioasă, cu un a m e s t e c de disperare şi stânjeneală. Ce
c ă u t a i lângă casa lui Bonnie?
El z â m b i . în strălucirea l u m â n ă r i i , p ă r u l lui n e g r u
lucea a s e m e n i u n u i lichid î n t u n e c a t , p r e a m o a l e şi fin
p e n t r u u n p ă r o m e n e s c . C h i p u l lui e r a foarte palid,
d a r î n acelaşi t i m p e x t r a o r d i n a r d e a t r ă g ă t o r . I a r
ochii lui îi p r i n s e r ă privirea şi i-o susţinură.
— Elena, frumuseţea ta îmi pare/ Ca vechile corăbii ni-
ceene/ Care, pe-o blândă, 'nmiresmatâ mare...1
1
Edgar Allan Poe, La Elena.
 198 • Jurnalele Vampirilor
— C r e d că a c u m ar trebui să pleci.
Nu m a i voia să-1 a u d ă vorbind. V o c e a lui a c ţ i o n a
în m o d straniu a s u p r a ei, o făcea să se simtă ciudat de
slabă, să simtă c u m ceva se t o p e a î n ă u n t r u l ei.
— N - a r t r e b u i să fii aici. Te rog.
î n t i n s e m â n a spre l u m â n a r e , v r â n d să o ia şi să
plece, să se lupte cu a m e ţ e a l a care o cuprinsese.
D a r î n a i n t e s ă p o a t ă atinge l u m â n a r e a , e l făcu
ceva s u r p r i n z ă t o r . Ii prinse m â n a întinsă, nu violent
ci cu b l â n d e ţ e , şi o ţinu în degetele lui subţiri şi reci.
Apoi o răsuci, îşi lăsă capul în jos şi o sărută în p a l m ă .
— N u . . . , şopti Elena, uluită.
— V i n o cu m i n e , spuse el şi o privi în ochi.
— Te rog, n u . . . , şopti ea din n o u , şi totul p l u t e a
în j u r u l ei.
E r a n e b u n ; despre ce vorbea? Să vină cu el u n d e ?
D a r se simţea atât de ameţită, atât de lipsită de putere.
El stătea drept, susţinând-o. Se r e z e m ă de el, simţi
acele degete reci pe p r i m u l n a s t u r e al cămăşii ei, la
gât.
— T e rog, n u . . .
— T o t u l e bine. Ai să vezi.
Ii desfăcu cămaşa, dezvelindu-i gâtul, în v r e m e ce
îi susţinea capul cu cealaltă m â n ă .
— Nu.
Trezirea • 199
Brusc, p u t e r e a îi reveni şi se trase de lângă el, lo-
vindu-se de scaun.
— Ţi-am spus să pleci, şi am vorbit serios. Pleacă —
acum!
P e n t r u o clipă, ochii lui se u m p l u r ă de o furie
cumplită, u n val î n t u n e c a t d e a m e n i n ţ a r e . Apoi de-
v e n i r ă c a l m i şi reci şi el z â m b i , un z â m b e t r a p i d ,
strălucitor, c a r e se stinse imediat.
— O să plec, spuse. D e o c a m d a t ă .
Ea clătină din c a p şi îl privi ieşind pe uşa de sticlă
fără nici un c u v â n t . D u p ă ce uşa se închise în u r m a
lui, ea r ă m a s e n e m i ş c a t ă , în t ă c e r e , î n c e r c â n d să-şi
r e c a p e t e răsuflarea.
T ă c e r e . . . d a r n-ar t r e b u i să fie t ă c e r e . Se întoarse
u i m i t ă c ă t r e p e n d u l şi v ă z u că se oprise. D a r î n a i n t e
să-1 p o a t ă c e r c e t a m a i atent, auzi vocile ridicate ale
lui B o n n i e şi M e r e d i t h .
Ieşi repede în hol, simţindu-şi picioarele neobişnuit
de m o i , în v r e m e ce îşi trăgea gulerul cămăşii la loc şi
îşi î n c h e i a toţi nasturii. U ş a din spate a casei era des­
chisă şi E l e n a v ă z u afară d o u ă siluete, g h e m u i t e pe
peluză.
— Bonnie? M e r e d i t h ? Ce s-a î n t â m p l a t ?
C â n d E l e n a ajunse lângă ele, B o n n i e ridică privi­
rea. Avea ochii plini de lacrimi.
— O h , Elena, a murit.
 200 • Jurnalele Vampirilor
E l e n a simţi un fior de g r o a z ă s t r ă b ă t â n d - o şi se
uită în jos la g r ă m ă j o a r a de la picioarele lui Bonnie.
E r a pechinezul, întins ţ e a p ă n pe o p a r t e , cu ochii larg
deschişi.
— O h , Bonnie, e x c l a m ă ea.
— E r a b ă t r â n , spuse Bonnie, d a r n u m ă a ş t e p t a m
să se d u c ă aşa de r e p e d e . D o a r a c u m câteva m i n u t e
lătra.
— C r e d că ar fi m a i bine să i n t r ă m în casă, spuse
M e r e d i t h , iar Elena se uită la ea şi încuviinţă din cap.
Asta nu e r a o n o a p t e în c a r e să stai afară, în întu­
neric. Şi nu e r a nici o n o a p t e în care să inviţi ceva
î n ă u n t r u . A c u m ştia asta, deşi tot nu înţelegea ce se
întâmplase.
Abia c â n d se î n t o a r s e r ă din n o u în living desco­
peri că j u r n a l u l ei dispăruse.
Ştefan înălţă capul din gâtul moale ca de catifea al
căprioarei. P ă d u r e a e r a plină de zgomotele nopţii şi
el nu-şi d ă d e a s e a m a care dintre ele îl tulburase.
O d a t ă ce P u t e r e a minţii lui fu distrasă, c ă p r i o a r a
se trezi din transă. Ştefan simţi c u m muşchii a n i m a ­
lului t r e m u r ă pe c â n d încerca să se ridice.
Du-te, atunci, îşi spuse, dându-i d r u m u l cu totul.
C ă p r i o a r a se răsuci, se săltă în picioare şi o luă la fugă.
Trezirea • 201
Băuse suficient. Cu delicateţe, îşi linse colţurile
gurii, simţindu-şi caninii r e t r ă g â n d u - s e şi p i e r z â n -
du-şi ascuţimea, foarte sensibili ca î n t o t d e a u n a d u p ă
o p e r i o a d ă l u n g ă de h r ă n i r e . A c u m nu m a i ştia cât
î n s e m n a suficient. N u m a i avusese ameţeli d u p ă cea
de la biserică, d a r trăia cu t e a m a că i-ar p u t e a reveni.
De fapt, trăia cu o t e a m ă a n u m e : că într-o b u n ă zi
avea să îşi revină, cu m i n t e a confuză, şi să v a d ă în
braţele lui t r u p u l graţios al Elenei z ă c â n d m o a l e , cu
d o u ă r ă n i î n s â n g e r a t e p e gâtul e i subţire, c u i n i m a
oprită p e n t r u t o t d e a u n a .
La asta t r e b u i a să se aştepte.
Setea de sânge, cu miriadele ei de orori şi plăceri,
rămăsese chiar şi a c u m un mister p e n t r u el. Deşi trăia
cu ea în fiecare zi, de secole întregi, tot nu o înţelegea.
Ca o m , ar fi fost fără îndoială scârbit, oripilat de gân­
dul de a b e a sângele cald direct dintr-un trup viu. Asta,
evident, d a c ă cineva i-ar fi sugerat aşa ceva, în cuvinte.
D a r nici un c u v â n t nu fusese rostit în acea n o a p t e ,
n o a p t e a în c a r e K a t h e r i n e îl schimbase.
Chiar şi d u p ă atâta timp, amintirea era limpede
în m i n t e a lui. D o r m e a c â n d ea a p ă r u s e în o d a i a lui,
mişcându-se la fel de încet ca o fantasmă sau o stafie.
El d o r m e a , singur...
Ea p u r t a o c ă m a ş ă fină de in c â n d venise la el.
202 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 203

E r a n o a p t e a d i n a i n t e a zilei h o t ă r â t e , ziua în care „Şşt", şopti ea din n o u şi el simţi r ă c e a l a a c e e a pe

ea avea să-şi a n u n ţ e alegerea. Şi ea venise la el. piele.
O m â n ă albă despărţi perdelele din j u r u l p a t u l u i Nu se p u t u abţine şi o cuprinse în b r a ţ e şi o strânse
şi Ştefan se trezi din s o m n , ridicându-se speriat în lângă el.
c a p u l oaselor. C â n d o văzu, cu p ă r u l ei a u r i u pal „ C e e a ce facem a c u m nu are nici o l e g ă t u r ă cu ce
strălucindu-i pe u m e r i , cu ochii albaştri cufundaţi în spui t u " , zise ea şi îşi întinse degetele subţiri p e n t r u a-1
u m b r e , r ă m a s e m u t d e uimire.
m â n g â i a p e gât.
Şi de iubire. Nu m a i văzuse niciodată ceva atât de
Şi el înţelese. Simţi un fior de t e a m ă , care dispăru
frumos. î n c e p u să t r e m u r e şi î n c e r c ă să vorbească,
sub m â n g â i e r e a d e g e t e l o r ei. V o i a asta, v o i a orice
d a r ea îi puse d o u ă degete reci pe b u z e .
i-ar fi îngăduit să r ă m â n ă cu K a t h e r i n e .
„Şşt", şopti, şi p a t u l se lăsă sub o n o u ă g r e u t a t e
„ î n t i n d e - t e , iubirea m e a " , şopti ea.
c â n d ea u r c ă alături de el.
Iubirea mea. Cuvintele c â n t a r ă în el pe c â n d se în­
Cu faţa aprinsă, Ştefan îşi simţea inima bătându-i
t i n d e a p e s p a t e şi-şi p u n e a c a p u l p e p e r n ă , ridi-
nebuneşte de ruşine şi de tulburare. Nu m a i avusese
cându-şi b ă r b i a p e n t r u a-şi oferi gâtul. T e a m a îi
niciodată o femeie în p a t u l lui. I a r aceasta era K a t h e -
dispăruse, şi în locul ei se simţea cuprins de o fericire
rine, K a t h e r i n e a cărei frumuseţe p ă r e a să vină din ce­
a t â t de m a r e î n c â t îşi spuse că îl va nimici.
ruri, K a t h e r i n e pe care o i u b e a m a i m u l t d e c â t îşi
iubea sufletul. Simţi a t i n g e r e a m o a l e a p ă r u l u i ei pe pieptul lui,

Şi p e n t r u că o iubea, făcu un efort uriaş. Pe c â n d şi î n c e r c ă să respire m a i calm. îi simţi răsuflarea pe

ea se strecura în aşternuturi, venind a t â t de a p r o a p e gât, a p o i buzele. Apoi dinţii.

încât el p u t e a simţi p r o s p e ţ i m e a r ă c o r o a s ă a aerului D u r e r e a veni ascuţită, d a r r ă m a s e nemişcat, fără

nopţii în c ă m a ş a ei subţire, Ştefan reuşi să vorbească. să scoată nici un sunet, gândindu-se d o a r la K a t h e ­

„ K a t h e r i n e " , m u r m u r ă . „ N o i . . . e u p o t s ă aştept. r i n e , la c â t d o r e a el să-i d e a . I a r d u r e r e a î n c e t ă

P â n ă c â n d ne c u n u n ă m în biserică. O să-i cer tatălui a p r o a p e imediat, şi simţi c u m i se trage sângele din
m e u s ă aranjeze p e n t r u s ă p t ă m â n a viitoare. N u . . . n u t r u p . Nu e r a a t â t de g r o a z n i c pe cât se t e m u s e că va
va mai dura mult..." fi. E r a s e n t i m e n t u l de a d a , de a h r ă n i .
204 • Jurnalele Vampirilor

A p o i m i n ţ i l e lor s e c o n t o p i r ă , d e v e n i n d u n a .
S i m ţ e a b u c u r i a lui K a t h e r i n e de a b e a din el, încân­
t a r e a ei de a p r i m i sângele cald care îi d ă d e a viaţă. Şi
ştia că şi ea simţea p l ă c e r e a lui de a d ă r u i . D a r reali­
t a t e a î n c e p e a să dispară, graniţele d i n t r e vis şi trezie
se estompau. El nu mai putea gândi limpede; nu mai
p u t e a g â n d i deloc. N u p u t e a d e c â t s ă simtă, i a r
senzaţiile lui creşteau în spirală, p u r t â n d u - 1 m a i sus,
tot m a i sus, r u p â n d u - i ultimele legături cu p ă m â n t u l .
L a u n m o m e n t dat, m a i t â r z i u , fără s ă ştie c u m
ajunsese acolo, se trezi în braţele ei. Ea îl ţinea aşa
c u m ţine o m a m ă un p r u n c , c o n d u c â n d u - i g u r a către
c a r n e a dezgolită a gâtului ei, d e a s u p r a cămăşii. Acolo
e r a o r a n ă mică, o t ă i e t u r ă ce a p ă r e a î n t u n e c a t ă pe
pielea palidă. Şi c â n d îl m â n g â i e î n c u r a j a t o r pe p ă r ,
el, fără să simtă t e a m ă sau să ezite, începu să-i soarbă
sângele.
Cu gesturi d e t a ş a t e , precise, Ştefan îşi s c u t u r ă
p ă m â n t u l d e p e g e n u n c h i . L u m e a o a m e n i l o r dor­
m e a , toropită, d a r simţurile lui e r a u alerte. Ar fi tre­
buit să se simtă sătul, d a r a m i n t i r e a îi trezise din n o u
poftele. Cu nările dilatate p e n t r u a p r i n d e m i r o s u l
m o s c a t al vulpii, p o r n i la v â n ă t o a r e .
12
' l e n a se roti încet în faţa oglinzii înalte din
d o r m i t o r u l mătuşii J u d i t h . M a r g a r e t stătea
jos l â n g ă p a t u l m a r e cu b a l d a c h i n , cu ochii
ei albaştri r o t u n z i şi plini de a d m i r a ţ i e .
— T a r e aş v r e a să am o rochie ca asta p e n t r u co­
linda c u „ n e daţi o r n u n e d a ţ i " , spuse ea.
— î m i placi m a i m u l t ca pisicuţă albă, spuse
Elena, s ă r u t â n d - o pe M a r g a r e t între urechiuşele albe
de catifea prinse de b a n d a de p ă r . Apoi se întoarse
c ă t r e m ă t u ş a ei, c a r e stătea lângă uşă, cu un ac şi a ţ ă
p r e g ă t i t e . E perfectă, spuse î n c â n t a t ă . Nu t r e b u i e să
mai modificăm nimic.
F a t a din oglindă ar fi p u t u t foarte bine să fi ieşit din
paginile cărţilor Elenei despre R e n a ş t e r e a italiană.
Gâtul şi umerii ei erau goi, iar corsajul strâmt al rochiei
albastru pal, cu reflexii metalice, îi p u n e a în evidenţă
206 • Jurnalele Vampirilor
talia subţire. Mânecile lungi, bogate, erau despicate şi
lăsau să se vadă mătasea albă a cămăşii de dedesubt, iar
fusta largă, lungă p â n ă în p ă m â n t , abia atingea p o ­
deaua. E r a o rochie frumoasă, iar albastrul pal p ă r e a să
adâncească albastrul-închis al ochilor Elenei.
C â n d se răsuci, p r i v i r e a E l e n e i c ă z u pe ceasul
demodat de pe comodă.
— O h , n u , exclamă, e a p r o a p e şapte. Ştefan tre­
buie să a p a r ă dintr-o clipă în alta.
— Uite-i maşina, spuse m ă t u ş a J u d i t h , a r u n c â n d
o privire pe fereastră. C o b o r eu să-i deschid.
— E-n regulă, spuse scurt Elena. O să-1 p r i m e s c
c h i a r eu. Pa, să vă distraţi b i n e diseară cu „ n e daţi
ori n u n e d a ţ i " .
Şi coborî r e p e d e scările.
Asta e, îşi spuse. Pe c â n d î n t i n d e a m â n a spre m â ­
nerul uşii, îşi a m i n t i de a c e a zi din u r m ă cu a p r o a p e
d o u ă luni, c â n d se oprise d i r e c t în faţa lui Ştefan
d u p ă o r a d e Istorie e u r o p e a n ă . Avea a c u m aceleaşi
sentimente, de n e r ă b d a r e , de î n c â n t a r e şi tensiune.
Sper d o a r ca asta să iasă m a i bine d e c â t atunci, îşi
spuse. C ă c i în u l t i m a s ă p t ă m â n ă şi j u m ă t a t e , îşi le­
gase t o a t e s p e r a n ţ e l e d e acest m o m e n t , d e a c e a s t ă
seară. D a c ă ea şi Ştefan nu aveau să fie î m p r e u n ă în
această seară, n-or să m a i fie niciodată.
U ş a se deschise şi ea făcu un p a s în spate, cu ochii
lăsaţi în jos, a p r o a p e t i m i d ă , t e m â n d u - s e să v a d ă
Trezirea • 207
chipul lui Ştefan. D a r apoi auzi c u m lui i se taie răsu­
flarea şi ridică r e p e d e p r i v i r e a — şi simţi c u m o
g h e a r ă rece îi strânge i n i m a .
El o privea uluit, da. D a r nu e r a b u c u r i a u i m i t ă
pe care o văzuse în ochii lui în a c e a p r i m ă n o a p t e în
c a m e r a lui. Asta e r a ceva m a i a p r o a p e de şoc.
— Nu-ţi place, şopti ea, îngrozită de lacrimile care
a m e n i n ţ a u să i se reverse din ochi.
El îşi r e v e n i r e p e d e , ca î n t o t d e a u n a , clipind şi
c l ă t i n â n d din c a p .
— N u , n u , e frumoasă. Tu eşti frumoasă.
Şi a t u n c i , de ce stai acolo de p a r c ă ai fi v ă z u t o
fantomă? îşi spuse ea. De ce nu mă iei în b r a ţ e , de ce
nu mă săruţi — fă ceva!
— Arăţi m i n u n a t , spuse ea c a l m ă .
Şi e r a a d e v ă r a t ; e r a elegant şi frumos în s m o c h i n g
şi cu c a p a pe care şi-o pusese p e n t r u rolul său. C h i a r
e r a surprinsă că acceptase, d a r c â n d îi sugerase asta
păruse mai degrabă amuzat. Iar acum arăta minu­
n a t , şi în largul lui, ca şi c u m a s e m e n e a h a i n e e r a u la
fel de fireşti p e n t r u el ca şi jeanşii.
— Ar t r e b u i să p l e c ă m , spuse el, la fel de calm şi
de serios.
E l e n a încuviinţă din c a p şi u r c ă î m p r e u n ă cu el în
m a ş i n ă , d a r i n i m a e i n u m a i e r a d o a r rece, e r a c a d e
g h e a ţ ă . Ştefan e r a m a i d e p a r t e de ea ca niciodată, şi
nu ştia c u m să îl a d u c ă î n a p o i .
208 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 209

T u n e t e l e b u b u i a u d e a s u p r a lor p e c â n d s e în­ putea vedea o oarecare organizare. în ora în care

d r e p t a u către liceu, şi Elena se uită pe g e a m u l maşinii Elena se dusese acasă, totul se schimbase. î n a i n t e să

cu o disperare confuză. P ă t u r a de n o r i e r a groasă şi plece, locul fusese plin de elevi din clasele m a r i : m e m ­

î n t u n e c a t ă , deşi î n c ă nu î n c e p u s e să p l o u ă . A e r u l brii Consiliului Elevilor, băieţii din echipa de fotbal,

p ă r e a încărcat, iar fulgerele p u r p u r i i d ă d e a u cerului cei din K e y C l u b 1 , toţi î n c e r c â n d să t e r m i n e cu a r a n ­

j a r e a decorului şi a recuzitei. A c u m era plin de străini,
un aspect coşmaresc. E r a o atmosferă perfectă p e n ­
cei m a i mulţi nici m ă c a r s e m ă n â n d cu o a m e n i i .
tru H a l l o w e e n , a m e n i n ţ ă t o a r e , d e p e altă l u m e , d a r
Câţiva zombi se întoarseră c â n d Elena intră în
î n E l e n a trezea d o a r groază. D i n a c e a n o a p t e p e t r e ­
sală, şi tigvele lor se v e d e a u rânjind p r i n c a r n e a pu­
c u t ă acasă la Bonnie, îşi p i e r d u s e apetitul p e n t r u lu­
t r e d ă a chipurilor lor. Un cocoşat grotesc şchiopată
crurile stranii şi sinistre.
către ea, alături de un c a d a v r u cu o piele albă lividă
J u r n a l u l ei nu m a i a p ă r u s e , deşi scotociseră t o a t ă
şi ochii goi. D i n altă direcţie se a p r o p i a un vârcolac,
casa lui Bonnie. T o t nu-i v e n e a să creadă că
cu b o t u l rânjit plin de sânge, î m p r e u n ă cu o vrăji­
dispăruse cu a d e v ă r a t şi ideea că un străin citeşte cele
toare întunecată, cu un aer dramatic.
m a i i n t i m e g â n d u r i ale ei o înfuria îngrozitor. P e n ­
Cu o strângere de inimă, E l e n a îşi d ă d u s e a m a că
tru că, evident, fusese furat; ce altă explicaţie p u t e a
nu p u t e a r e c u n o a ş t e nici j u m ă t a t e dintre cei de acolo
exista? î n n o a p t e a aceea, î n casa familiei M c C u l -
în costumele lor. In clipa u r m ă t o a r e erau cu toţii in
lough fuseseră deschise m a i m u l t e uşi; c i n e v a ar fi
j u r u l ei, a d m i r â n d u - i rochia albastru pal, a n u n ţ â n d - o
p u t u t p u r şi simplu să intre în casă. V o i a să îl omoare
de unele p r o b l e m e ivite deja. E l e n a le făcu s e m n să
pe cel care o făcuse.
tacâ^şi se întoarse către vrăjitoare, al cărei p ă r negru
I m a g i n e a u n o r ochi n e g r i î i a p ă r u î n m i n t e .
lung c ă d e a pe spatele unei rochii negre foarte strâmte.
Băiatul ăla, b ă i a t u l în faţa c ă r u i a a p r o a p e c e d a s e
1
Organizaţie şcolară pentru licee, condusă de elevi aleşi de
în casa lui Bonnie, băiatul c a r e o făcuse să îl uite pe
colegii lor, care oferă o varietate de oportunităţi pentru membrii
Ştefan. O a r e el să fie? săi: îndrumare profesională, burse la colegiu, programe speciale
M a ş i n a opri în faţa liceului şi ea se a d u n ă şi se forţă de perfecţionare, burse de studiu în străinătate. A fost înfiinţată
în 1925 în Sacramento, California, dar s-a extins, existând în
să z â m b e a s c ă în v r e m e ce s t r ă b ă t e a u c o r i d o a r e l e prezent în aproape 5.000 de licee, în principal în SUA şi Canada,
şcolii. Sala de sport e r a u un haos în care cu greu se dar recent şi în America Centrală şi de Sud, în Australia şi Asia.
210 • Jurnalele Vampirilor
— Ce e, M e r e d i t h ? î n t r e b ă ea.
— A n t r e n o r u l L y m a n e bolnav, răspunse încrun­
tată M e r e d i t h , şi cineva 1-a pus în locul lui pe T a n n e r .
— D o m n u l Tanner? e x c l a m ă îngrozită Elena.
— D a , şi deja c r e e a z ă p r o b l e m e . Biata B o n n i e
a p r o a p e că a c e d a t nervos. Ar t r e b u i să te d u c i tu
acolo.
E l e n a oftă şi încuviinţă din c a p , a p o i o p o r n i pe
traseul î n t o r t o c h e a t al turului Casei B â n t u i t e . C â n d
trecu p r i n sinistra C a m e r ă de T o r t u r ă şi oribila C a ­
m e r ă a C i o p â r ţ i t o r u l u i N e b u n , îşi spuse că făcuseră
totul a p r o a p e prea b i n e . L o c u l ăsta e r a neliniştitor
chiar şi în plină l u m i n ă .
C a m e r a Druizilor era a p r o a p e de ieşire. Acolo, fu­
sese construit u n S t o n e h e n g e d e c a r t o n . D a r m i c u ţ a
şi d r ă g u ţ a p r e o t e a s ă d r u i d ă c a r e stătea p r i n t r e m o ­
noliţii destul de veridici, p u r t â n d o r o b ă a l b ă şi pe
cap o c o r o a n ă din frunze de stejar, p ă r e a g a t a să iz­
b u c n e a s c ă în plâns.
— D a r t r e b u i e să fiţi plin de sânge, s p u n e a ea
rugător. F a c e p a r t e din scenă; sunteţi o jertfă.
— E suficient de r ă u că trebuie să p o r t r o b a asta
ridicolă, r ă s p u n s e T a n n e r tăios. N i m e n i n u m-a
a n u n ţ a t să trebuie să mă u n g cu sirop peste tot.
D a r nu ajunge pe dumneavoastră, spuse B o n n i e .
E d o a r pe r o b ă şi pe altar. Sunteţi o jertfă, r e p e t ă ea,
ca şi c u m asta l-ar p u t e a convinge în v r e u n fel.
Trezirea • 211
— în privinţa asta, spuse dezgustat d o m n u l T a n ­
n e r , a c u r a t e ţ e a acestei întregi p u n e r i î n scenă este
total i m p r o b a b i l ă . C o n t r a r credinţei p o p u l a r e , drui­
zii nu au construit S t o n e h e n g e ; a fost înălţat de o cul­
t u r ă din E p o c a d e B r o n z c a r e . . .
E l e n a făcu u n p a s î n a i n t e .
— D o m n u l e T a n n e r , nu d e s p r e asta e v o r b a
acum.
— N - o fi, p e n t r u tine, spuse el. Şi de-asta tu şi
p r i e t e n a ta nevrotică sunteţi corigente la istorie.
— Asta e o r e m a r c ă total deplasată, se auzi o voce
în spate, şi E l e n a se uită r e p e d e peste u m ă r la Ştefan.
— D o m n u l Salvatore, spuse T a n n e r , rostind cu­
vintele ca şi c u m ar fi spus: Acum ziua mea e desăvârşită.
Bănuiesc că ai nişte î n v ă ţ ă t u r i n o i pline de înţelep­
ciune de oferit. Sau ai de g â n d să-mi învineţeşti mie
u n ochi?
Privirea lui se î n d r e p t ă c ă t r e Ştefan, c a r e stătea
acolo, elegant în smochingul lui perfect croit, şi Elena
avu, şocată, u n p r e s e n t i m e n t .
T a n n e r nu este de fapt cu mult m a i în vârstă decât
noi, îşi spuse. P a r e b ă t r â n p e n t r u că are acel î n c e p u t
de chelie, d a r p u n p a r i u că nu a împlinit încă treizeci
de ani. Apoi, d i n t r - u n motiv o a r e c a r e , îşi a m i n t i c u m
arătase T a n n e r la bal, în costumul lui ieftin şi lucios
c a r e nu i se potrivea.
212 • Jurnalele Vampirilor
P u n p a r i u că nici m ă c a r la balul lui n-a participat,
îşi spuse ea. Şi apoi, p e n t r u p r i m a d a t ă , simţi o o a r e ­
care simpatie p e n t r u el. Probabil că şi Ştefan simţea
acelaşi lucru, căci deşi se a p r o p i e de b ă r b a t u l m ă r u n t
şi îl privi d r e p t în faţă, vocea lui era c a l m ă .
— N u , n - a m de g â n d . C r e d că t o a t ă povestea asta
devine exagerată. De ce să n u . . .
E l e n a n u m a i auzi restul propoziţiei, d a r Ştefan
v o r b e a p e u n t o n jos, calm, iar d o m n u l T a n n e r c h i a r
p ă r e a să-1 asculte. Ea a r u n c ă o privire în spate, la
l u m e a care se strânsese în j u r u l lor: p a t r u sau cinci
d e m o n i , vârcolacul, o gorilă şi un cocoşat.
— H e i , totul e sub control, spuse ea şi l u m e a se
împrăştie.
Ştefan se o c u p a de „ t o t u l " , deşi ea nu p r e a ştia
c u m , căci nu-i v e d e a d e c â t ceafa.
Ceafa... P e n t r u o clipă, în m i n t e îi a p ă r u o imagine
din p r i m a zi de şcoală. Ştefan s t â n d în secretariat şi
vorbind cu d o a m n a Clarke, secretara, şi cât de ciudat
se purtase d o a m n a Clarke. Şi într-adevăr, c â n d Elena
s e u i t ă a c u m l a d o m n u l T a n n e r , v ă z u p e faţa lui
aceeaşi expresie uşor n ă u c i t ă . E l e n a simţi un fior de
nelinişte.
— H a i d e , îi spuse lui B o n n i e . H a i să m e r g e m în
faţă.
O tăiară drept prin C a m e r a de Aterizarea a Extra­
terestrilor şi p r i n C a m e r a M o r ţ i l o r Vii, furişându-se
Trezirea • 213
p r i n t r e pereţii despărţitori şi ieşind în p r i m a c a m e r ă
pe u n d e intrau vizitatorii, î n t â m p i n a ţ i de un vârcolac.
Vârcolacul îşi scosese capul şi a c u m stătea de vorbă cu
d o u ă m u m i i şi o prinţesă egipteană.
E l e n a t r e b u i a să recunoască — da, C a r o l i n e a r ă t a
m i n u n a t î n c h i p d e C l e o p a t r ă , c u c o n t u r u l acelui
t r u p b r o n z a t foarte vizibil p r i n r o c h i a d r e a p t ă şi
subţire de in pe care o p u r t a . M a t t , vârcolacul, nici
nu p u t e a fi învinuit că privirea îi tot fugea în jos de la
faţa lui C a r o l i n e .
— C u m m e r g e aici? î n t r e b ă E l e n a cu o veselie
forţată.
M a t t tresări uşor, apoi se întoarse către ea şi Bon­
nie. E l e n a nu-1 p r e a m a i văzuse din n o a p t e a balului,
şi ştia că nici el şi Ştefan nu m a i e r a u a t â t de a p r o ­
piaţi. D i n c a u z a ei. Şi deşi M a t t nu p u t e a fi învinuit
nici p e n t r u asta, ea îşi d ă d e a s e a m a cât de m u l t îl
d u r e a p e Ştefan.
— T o t u l e în regulă, spuse M a t t , p ă r â n d stânjenit.
— C â n d Ştefan t e r m i n ă cu T a n n e r , cred că o să-1
t r i m i t aici, spuse E l e n a . P o a t e să ajute la p r i m i r e a
vizitatorilor.
M a t t ridică indiferent d i n t r - u n u m ă r , apoi spuse:
— Ce t e r m i n ă cu T a n n e r ?
E l e n a se u i t ă la el s u r p r i n s ă . Ar fi p u t u t j u r a că
M a t t fusese c u c â t e v a m i n u t e î n u r m ă î n C a m e r a
Druizilor. îi explică.
214 • Jurnalele Vampirilor
Afară, t u n e t u l m u g i din n o u şi p r i n uşa deschisă
E l e n a v ă z u u n fulger l u m i n â n d cerul î n t u n e c a t . C â ­
teva s e c u n d e m a i târziu se auzi un alt t u n e t , de d a t a
asta m a i p u t e r n i c .
— Sper că nu plouă, spuse B o n n i e .
— D a , spuse C a r o l i n e , c a r e rămăsese t ă c u t ă cât
t i m p E l e n a vorbise cu M a t t . Ar fi aşa de păcat d a c ă
n-ar veni n i m e n i .
Elena o privi cu atenţie şi văzu o u r ă făţişă în ochii
înguşti, ca de pisică, ai lui C a r o l i n e .
— C a r o l i n e , spuse ea d i n t r - u n i m p u l s , ascultă.
N - a m p u t e a tu şi cu m i n e să t e r m i n ă m cu asta? Nu
p u t e m să u i t ă m tot ce s-a-ntâmplat şi să o l u ă m de la
capăt?
S u b o r n a m e n t u l în formă de c o b r ă de pe fruntea
ei, ochii lui C a r o l i n e se m ă r i r ă şi a p o i se î n g u s t a r ă
din n o u . G u r a i se s t r â m b ă şi ea se a p r o p i e de E l e n a .
— N - a m să uit niciodată, spuse, apoi se întoarse şi
se î n d e p ă r t ă .
U r m ă o clipă de t ă c e r e , în v r e m e ce B o n n i e şi
M a t t priveau către p o d e a . E l e n a se a p r o p i e de uşă
p e n t r u a simţi aerul rece pe obraji. V e d e a t e r e n u l de
fotbal şi r a m u r i l e l e g ă n a t e de v â n t ale stejarilor de
dincolo de el, şi din n o u se simţi copleşită de un p r e ­
sentiment ciudat. Asta e n o a p t e a , se gândi cu tristeţe.
Asta e n o a p t e a c â n d se î n t â m p l ă totul. D a r ce în­
s e m n a acest „ t o t u l " , h a b a r n-avea.
Trezirea • 215
O voce r ă s u n ă în sala de sport t r a n s f o r m a t ă într-o
scenă sângeroasă.
— B u n , a c u m or să intre cei care stau la c o a d ă în
parcare. Opreşte lumina, Ed!
Dintr-odată, se făcu întuneric şi aerul se u m p l u cu
gemete şi râsete sinistre, ca o orchestră care îşi acor­
dează instrumentele. Elena oftă şi se întoarse către sală.
— H a i d e ţ i , m a i bine ne p r e g ă t i m să-i c o n d u c e m
î n ă u n t r u , îi spuse c a l m ă lui B o n n i e .
B o n n i e încuviinţă din c a p şi dispăru în î n t u n e r i c .
M a t t îşi pusese din n o u capul de vârcolac şi t o c m a i
d ă d e a d r u m u l u n e i b e n z i c a r e a d ă u g a nişte m u z i c ă
stranie la cacofonia d i n ă u n t r u .
Ştefan a p ă r u de d u p ă un colţ, cu p ă r u l şi hainele
topindu-i-se în î n t u n e r i c . D o a r p l a s t r o n u l alb i se
v e d e a clar.
— Am rezolvat cu T a n n e r , spuse el. P o t să vă m a i
ajut cu ceva?
— Păi, ai p u t e a r ă m â n e aici, cu M a t t , să-i primeşti
p e cei c a r e i n t r ă . . .
V o c e a Elenei se stinse. M a t t e r a aplecat d e a s u p r a
amplificatorului, p o t r i v i n d cu atenţie volumul, fără
să ridice privirea. E l e n a se uită la Ştefan şi văzu că
avea faţa crispată, fără expresie.
— Sau ai p u t e a să te duci în vestiarul băieţilor şi
să te o c u p i de cafea şi de restul gustărilor p e n t r u
gazde, încheie e a p e u n t o n obosit.
216 • Jurnalele Vampirilor
— O să mă d u c în vestiar, spuse el.
Pe c â n d se î n d e p ă r t a , E l e n a o b s e r v ă o u ş o a r ă
clătinare în pasul lui.
— Ştefan? Eşti bine?
— Bine, spuse el, r e c ă p ă t â n d u - ş i echilibrul. P u ţ i n
obosit, asta-i tot.
îl privi p l e c â n d , simţind cu fiecare m i n u t o greu­
tate tot m a i m a r e î n piept.
Se întoarse c ă t r e M a t t , v r â n d să-i s p u n ă ceva, d a r
în a c e a clipă şirul de vizitatori ajunse la uşă.
— A î n c e p u t spectacolul, spuse el şi se g h e m u i în
umbre.
E l e n a trecu dintr-o c a m e r ă într-alta, c ă u t â n d s ă
v a d ă d a c ă sunt p r o b l e m e şi să le rezolve. în alţi ani,
p a r t e a asta a serii îi plăcuse cel m a i m u l t — să v a d ă
c u m sunt interpretate scenele oribile şi c u m spectato­
rii se înfioară —, d a r în seara aceasta exista un senti­
m e n t de t e a m ă şi o tensiune care îi însoţeau gândurile.
Asta e n o a p t e a , îşi spuse din n o u , şi g h e a ţ a din piep­
tul ei p ă r u să devină m a i groasă.
O D o a m n ă cu C o a s a — sau cel p u ţ i n asta crezu
E l e n a că e silueta în r o b ă n e a g r ă cu glugă — trecu pe
lângă ea şi Elena încercă, absentă, să-şi a d u c ă a m i n t e
d a c ă o m a i văzuse la petrecerile de Halloween. E r a
ceva familiar în felul în care se mişca silueta.
Trezirea * 217
Bonnie s c h i m b ă u n z â m b e t c h i n u i t c u vrăjitoarea
înaltă şi subţire c a r e d i r e c ţ i o n a vizitatorii în C a m e r a
Păianjenilor. C â ţ i v a băieţi din primii a n i de liceu lo­
v e a u î n păianjenii d e c a u c i u c c a r e a t â r n a u d e t a v a n
şi ţipau, d e r a n j â n d pe t o a t ă l u m e a . Bonnie îi î n d r e p t ă
h o t ă r â t ă c ă t r e C a m e r a Druizilor.
Aici, l u m i n a stroboscopică d ă d e a scenei o a t m o s ­
feră de vis. B o n n i e simţi un soi de t r i u m f m a c a b r u
văzându-1 p e d o m n u l T a n n e r întins p e altarul d e sa­
crificiu, cu r o b a lui albă p ă t a t ă a b u n d e n t de sânge, cu
privirea î n d r e p t a t ă c ă t r e t a v a n .
— M i ş t o ! strigă u n u l d i n t r e băieţi, apropiindu-se
în fugă de altar.
B o n n i e r ă m a s e în s p a t e , şi rânji, a ş t e p t â n d ca
j e r t f a p l i n ă de s â n g e să se ridice şi să-1 sperie de
m o a r t e p e puşti.
D a r d o m n u l T a n n e r n u s e mişcă, nici m ă c a r
a t u n c i c â n d b ă i a t u l îşi b ă g ă m â n a î n b a l t a d e sânge
de l â n g ă c a p u l jertfei.
E ciudat, îşi spuse B o n n i e , grăbindu-se c ă t r e puşti
p e n t r u a-1 î m p i e d i c a să ia cuţitul de sacrificiu.
— Nu face asta! se răsti la el, iar el îşi ridică m â n a
p l i n ă de sânge c a r e a p ă r e a roşie la fiecare fulgerare
a luminii stroboscopice.
Brusc, B o n n i e simţi o frică i r a ţ i o n a l ă că d o m n u l
T a n n e r avea de gând să aştepte p â n ă când ea se
218 • Jurnalele Vampirilor
apleca d e a s u p r a lui şi apoi să o sperie. D a r el conti­
n u a să se holbeze la tavan.
— D o m n u l e T a n n e r , sunteţi bine? D o m n u l e T a n -
ner? D o m n u l e T a n n e r !
Nici o mişcare, nici un sunet. Nici o clipire a acelor
ochi albi, larg deschişi. Nu-1 atinge, se ivi dintr-odată,
repede, un gând în mintea lui Bonnie. Nu-1 atinge nu-1
atinge nu-1 atinge...
S u b l u m i n a stroboscopică, Bonnie văzu c u m
m â n a ei se î n t i n d e , o văzu c u m a p u c ă u m ă r u l d o m ­
n u l u i T a n n e r şi îl s c u t u r ă , v ă z u c u m c a p u l îi c a d e
moale către ea. Apoi îi văzu gâtul.
A t u n c i î n c e p u să ţipe.
Elena auzi ţipetele. E r a u ascuţite şi în ele se simţea
frica şi, spre deosebire de orice alte sunete din C a s a
B â n t u i t ă , ea ştiu i m e d i a t că nu e r a u o glumă.
Apoi totul deveni u n c o ş m a r .
Ajunse în fugă în C a m e r a Druizilor şi văzu o scenă
diferită de cea pregătită p e n t r u vizitatori. Bonnie tipa,
iar M e r e d i t h o ţinea de u m e r i . T r e i băieţei încercau
să iasă pe uşa acoperită cu o draperie, şi doi paznici
s e uitau î n ă u n t r u , b l o c â n d ieşirea. D o m n u l T a n n e r
zăcea pe p i a t r a altarului, cu braţele întinse în lături,
iar faţa lui...
— E m o r t , p l â n g e a B o n n i e , iar ţipetele d e v e n e a u
a c u m cuvinte. O h , D o a m n e , sângele e adevărat, şi el
Trezirea • 219
e m o r t . Eu l-am atins, Elena, şi e m o r t , e m o r t de-ade-
văratelea...
L u m e a î n c e p e a să se a d u n e . Altcineva î n c e p u să
ţipe şi ţipetele se r e p e t a r ă , apoi toţi î n c e r c a u să iasă
d e a c o l o , î m p i n g â n d u - s e p a n i c a ţ i , lovindu-se d e
pereţii despărţitori.
— Aprindeţi lumina! strigă E l e n a şi îşi auzi
strigătul r e p e t a t de alţii. M e r e d i t h , r e p e d e , du-te la
un telefon şi c h e a m ă o a m b u l a n ţ ă , c h e a m ă poliţia...
A p r i n d e ţ i odată l u m i n a aia!
C â n d l u m i n a se aprinse, E l e n a se uită în j u r , d a r
nu v ă z u nici un adult, nici o p e r s o a n ă care p u t e a să
p r e i a controlul şi să se o c u p e de tot. O p a r t e d i n ea
e r a rece ca g h e a ţ a , şi gândurile îi alergau n e b u n e ş t e
pe c â n d î n c e r c a să-şi d e a s e a m a ce are de făcut. O
altă p a r t e era a m o r ţ i t ă d e groază. D o m n u l T a n n e r . . .
Nu-1 plăcuse niciodată, d a r î n t r - u n fel asta nu făcea
d e c â t să î n r ă u t ă ţ e a s c ă situaţia.
— Scoateţi toţi copiii de aici. Să r ă m â n ă d o a r per­
sonalul, spuse ea.
— N u ! î n c h i d e ţ i uşile! Nu lăsaţi pe nimeni să plece
p â n ă nu ajunge aici poliţia, strigă lângă ea un vârco­
lac, scoţându-şi m a s c a .
Elena se întoarse surprinsă la auzul vocii şi văzu că
nu e r a M a t t , ci T y l e r Smallwood.
Fusese p r i m i t d i n n o u î n şcoală a b i a s ă p t ă m â n a
t r e c u t ă şi faţa lui p u r t a î n c ă u r m e l e bătăii pe c a r e o
220 • Jurnalele Vampirilor
încasase de la Ştefan. D a r vocea lui era a u t o r i t a r ă şi
E l e n a îi văzu pe paznici î n c h i z â n d uşa de ieşire. Apoi
auzi o altă uşă închizându-se în celălalt c a p ă t al sălii
de sport.
A
In z o n a S t o n e h e n g e e r a u strânse c a m o d u z i n ă de
p e r s o a n e , din c a r e E l e n a r e c u n o s c u u n a ca fiind din
C o m i t e t . Restul e r a u copii pe care îi ştia de la şcoală,
d a r p e nici u n u l p r e a b i n e . U n u l d i n t r e ei, u n b ă i a t
î m b r ă c a t în pirat, îi spuse lui Tyler:
— A d i c ă . . . tu crezi că cineva de-aici a făcut-o?
— C i n e v a de-aici a făcut-o, cu s i g u r a n ţ ă , spuse
Tyler, şi în v o c e a lui se a u z e a o n o t ă c i u d a t ă , de
e m o ţ i e , de p a r c ă c e e a ce se p e t r e c e a i-ar fi făcut
a p r o a p e p l ă c e r e . A r ă t ă c ă t r e b a l t a d e sânge d e p e
p i a t r ă şi spuse: Nu s-a î n c h e g a t încă; cu siguranţă nu
s-a î n t â m p l a t de mult. Şi uită-te la felul în c a r e i s-a
tăiat gâtul. Asasinul a făcut-o p r o b a b i l cu ăsta — şi
a r ă t ă către cuţitul de sacrificiu.
— A t u n c i asasinul ar p u t e a să se afle aici c h i a r
a c u m , şopti o fată în c h i m o n o .
— Şi nu e greu de ghicit cine e, spuse Tyler. Ci­
n e v a care îl u r a pe T a n n e r , care î n t o t d e a u n a se certa
cu el. C i n e v a c a r e s-a c e r t a t cu el m a i d e v r e m e
astă-seară. Eu l-am văzut.
Aşadar, tu ai fost vârcolacul din c a m e r a asta, îşi
spuse Elena n e d u m e r i t ă . D a r c e căutai t u aici? T u n u
faci p a r t e din C o m i t e t .
Trezirea • 221
— C i n e v a c a r e a r e u n t r e c u t violent, c o n t i n u ă
Tyler, dezgolindu-şi dinţii. C i n e v a care, din câte ne
p u t e m da s e a m a , e un p s i h o p a t c a r e a venit în Fell's
C h u r c h doar ca să omoare.
— Tyler, despre ce vorbeşti?
N e d u m e r i r e a ei dispăruse brusc. Furioasă, o p o r n i
către băiatul înalt şi solid.
— Eşti n e b u n !
El a r ă t ă c ă t r e ea fără să o privească.
— Asta s p u n e iubita lui — d a r p o a t e că ea e p u ţ i n
c a m subiectivă!
— Şi p o a t e că şi tu eşti c a m subiectiv, Tyler, spuse
o voce din spatele mulţimii şi E l e n a văzu un al doilea
vârcolac croindu-şi d r u m î n c a m e r ă .
Matt.
— Ah, da? Păi atunci, de ce nu ne spui şi n o u ă ce
ştii tu despre Salvatore? De u n d e vine? U n d e - i fami­
lia lui? De u n d e a r e toţi b a n i i ăia? T y l e r se întoarse
către ceilalţi şi î n t r e b ă : C i n e ştie ceva despre el?
T o ţ i c l ă t i n a u d i n c a p . E l e n a v e d e a p e feţele lor
c u m s e n ă ş t e a n e î n c r e d e r e a . N e î n c r e d e r e a faţă d e
ceea ce nu e r a cunoscut, faţă de orice e r a diferit. Şi
Ştefan e r a diferit. E r a un străin în mijlocul lor, iar
a c u m ei a v e a u nevoie de un ţ a p ispăşitor.
Fata în chimono începu:
— Am auzit un z v o n . . .
222 • Jurnalele Vampirilor
— Asta-i tot ce am auzit, zvonuri! spuse Tyler. Ni­
m e n i nu ştie de fapt nimic d e s p r e el. D a r există un
lucru pe care eu îl ştiu. Atacurile din FelPs C h u r c h au
î n c e p u t în p r i m a s ă p t ă m â n ă de şcoală — săptămâna
când a venit Ştefan Salvatore.
La aceste cuvinte, se a u z i r ă m u r m u r e tot m a i pu­
ternice, şi E l e n a însăşi simţi un şoc c â n d realiză că
T y l e r are d r e p t a t e . Desigur, e r a ridicol ce sugera el,
e r a d o a r o coincidenţă. D a r aşa era, atacurile înce­
p u s e r ă o d a t ă cu sosirea lui Ştefan.
— O să vă m a i spun ceva, strigă Tyler, fâcându-le
s e m n să se liniştească. Ascultaţi-mă! O să vă m a i
spun ceva! Aşteptă p â n ă ce t o a t ă l u m e a se uita la el
şi apoi rosti încet, pe un t o n d r a m a t i c : A fost în cimi­
tir în n o a p t e a c â n d Vickie B e n n e t t a fost a t a c a t ă .
— Sigur că a fost în cimitir — şi ţi-a aranjat faţa,
spuse M a t t , d a r din vocea lui lipsea obişnuita forţă.
T y l e r prinse r e m a r c a şi profită de ea.
— D a , şi a p r o a p e m-a o m o r â t . I a r în seara asta
cineva chiar 1-a o m o r â t pe T a n n e r . Nu ştiu ce credeţi
voi, d a r eu c r e d că el a făcut-o. Eu cred că el e asasi­
nul!
— D a r u n d e e? strigă cineva din m u l ţ i m e .
T y l e r se uită î n j u r .
— D a c ă el a făcut-o, t r e b u i e să fie î n c ă pe aici,
strigă. H a i d e ţ i să-1 găsim.
Trezirea * 223
— Ştefan n-a făcut n i m i c ! T y l e r . . . , strigă E l e n a ,
d a r z g o m o t u l mulţimii îi acoperi cuvintele.
Cuvintele lui T y l e r e r a u p r e l u a t e şi r e p e t a t e . Să-l
găsim... să-l găsim... să-l găsim. E l e n a le auzi t r e c â n d
de la u n u l la altul. I a r pe feţele din C a m e r a Druizilor
se citea a c u m m a i m u l t d e c â t o simplă n e î n c r e d e r e ;
E l e n a m a i v e d e a pe ele şi furie, şi sete de r ă z b u n a r e .
M u l ţ i m e a se t r a n s f o r m a s e în ceva u r â t , ceva ce
scăpase de sub control.
— U n d e e, Elena? spuse Tyler, şi ea v ă z u strălu­
cirea triumfului în ochii lui, văzu p l ă c e r e a .
— Nu ştiu, spuse ea furioasă, v r â n d să-l lovească.
— T r e b u i e să fie pe aici! Găsiţi-1! strigă cineva, şi
apoi p ă r u r ă cu toţii să se mişte, să gesticuleze, să se
împingă.
Pereţii despărţitori e r a u d ă r â m a ţ i şi daţi d e o p a r t e .
I n i m a E l e n e i b ă t e a c u p u t e r e . Asta n u m a i e r a
d o a r o m u l ţ i m e ; e r a o m u l ţ i m e a ţ â ţ a t ă , g a t a să
linşeze. E l e n a era îngrozită de ce i-ar p u t e a face lui
Ştefan d a c ă l-ar găsi. D a r d a c ă ar î n c e r c a să îl aver­
tizeze, l-ar c o n d u c e pe T y l e r direct la el.
Se uită î n j u r disperată. Bonnie c o n t i n u a să se hol­
b e z e la faţa fără viaţă a d o m n u l u i T a n n e r . Nu o
p u t e a ajuta. Se întoarse p e n t r u a privi către m u l ţ i m e ,
şi ochii ei î n t â l n i r ă privirea lui M a t t .
224 • Jurnalele Vampirilor
P ă r e a confuz şi furios, cu p ă r u l ciufulit, roşu în
obraji şi t r a n s p i r a t . E l e n a îşi a d u n ă t o a t ă forţa şi
voinţa într-o privire i m p l o r a t o a r e .
Te rog, M a t t , spuse în g â n d . Nu se p o a t e să crezi
asta. Ştii că nu e a d e v ă r a t .
D a r ochii lui a r ă t a u că nu ştia. în ei se v e d e a tul­
b u r a r e şi uimire.
Te rog, spuse în g â n d Elena, uitându-se în ochii
aceia albaştri, d o r i n d u - ş i d i n t o a t ă i n i m a ca el să
înţeleagă. O h , te rog, M a t t , n u m a i tu îl p o ţ i salva.
C h i a r d a c ă n u crezi, t e rog, î n c e a r c ă s ă a i î n c r e ­
dere... te rog...
V ă z u s c h i m b a r e a pe faţa lui, v ă z u confuzia înlo­
cuită de h o t ă r â r e î n c r u n t a t ă . Se m a i uită o clipă lung
la ea şi încuviinţă scurt din c a p . Apoi se răsuci şi intră
î n m u l ţ i m e a zgomotoasă, p o r n i t ă l a v â n ă t o a r e .
M a t t străbătu m u l ţ i m e a p â n ă ce ajunse în capătul
celălalt al sălii. L â n g ă uşa vestiarului băieţilor se aflau
câţiva boboci; le ceru pe un ton autoritar să înceapă să
m u t e pereţii despărţitori şi c â n d atenţia lor se î n d r e p t ă
c ă t r e sarcina p r i m i t ă , deschise uşa şi se s t r e c u r ă
înăuntru.
Se uită r e p e d e î n j u r , n e v r â n d să strige. Deşi, îşi
spuse, Ştefan t r e b u i e să fi a u z i t z a r v a d i n sala de
sport. P r o b a b i l c ă deja fugise. D a r a p o i M a t t v ă z u
Trezirea * 225
silueta î n v e ş m â n t a t ă în n e g r u întinsă pe dalele albe
ale pardoselii.
— Ştefan! Ce s-a-ntâmplat?
P e n t r u o clipă îngrozitoare, M a t t crezu că se uita
l a a l doilea c a d a v r u . D a r c â n d î n g e n u n c h e l â n g ă
Ştefan, îl v ă z u mişcându-se.
— H e i , totul e-n regulă, ridică-te î n c e t . . . Te sirnţi
b i n e , Ştefan?
— D a , spuse Ştefan.
D a r nu a r ă t a în regulă, îşi spuse M a t t . F a ţ a lui e r a
lividă şi pupilele foarte dilatate. P ă r e a d e z o r i e n t a t şi
bolnav.
— M u l ţ u m e s c , spuse.
— E posibil ca peste un m i n u t să n u - m i m a i
m u l ţ u m e ş t i . Ştefan, t r e b u i e să pleci de aici. îi auzi?
S u n t p e u r m e l e tale.
Ştefan se întoarse către sala de sport, ca şi c u m ar
fi vrut să asculte. D a r pe faţa lui se citea n e d u m e r i r e a .
— C i n e e pe u r m e l e mele? De ce?
— T o a t ă l u m e a . Nu c o n t e a z ă . Ce c o n t e a z ă e că
t r e b u i e să pleci î n a i n t e să a j u n g ă aici. V ă z â n d că
Ştefan c o n t i n u ă să se holbeze la el cu o privire goală,
a d ă u g ă : A m a i fost un atac, de d a t a asta a s u p r a lui
T a n n e r , d o m n u l T a n n e r . E m o r t , Ştefan, şi ei cred că
tu ai făcut-o.
226 • Jurnalele Vampirilor

A c u m , în sfârşit, v ă z u î n ţ e l e g e r e a în ochii lui

Ştefan. înţelegere, şi groază, şi un soi de înfrângere
r e s e m n a t ă c a r e e r a m a i înfricoşătoare d e c â t tot c e
13
văzuse M a t t în seara aceasta. Strânse cu p u t e r e u m e ­
rii lui Ştefan.
— Ştiu că nu tu ai făcut-o, spuse el, şi în a c e a clipă
era sincer. Or să-şi d e a s e a m a şi ei, c â n d or să se gân­
dească m a i bine. D a r p â n ă a t u n c i ar fi m a i bine să
pleci de aici.
— Să plec de aici... d a .

e
Privirea lui nu m a i e r a confuză, şi în felul în c a r e
rostise aceste cuvinte e r a o a m ă r ă c i u n e cumplită.
l e n a stătea în cercul de adulţi şi poliţişti,
— O să... plec de aici.
a ş t e p t â n d o ocazie de a scăpa. Ştia că M a t t
— Ştefan...
îl avertizase pe Ştefan la t i m p — citise asta
— Matt.
pe c h i p u l lui — d a r nu reuşise să se a p r o p i e de ea
O c h i i verzi erau întunecaţi şi a r d e a u , şi M a t t nu-şi
p e n t r u a-i vorbi.
p u t e a lua privirea de la ei.
î n cele d i n u r m ă , c â n d t o a t ă l u m e a îşi î n t o a r s e
— E l e n a e în siguranţă? B u n . Atunci, ai tu grijă
a t e n ţ i a c ă t r e c a d a v r u , se d e s p r i n s e d i n g r u p şi se
de ea. T e rog.
apropie de Matt.
— Ştefan, ce tot spui? Eşti nevinovat; o să se ter­
m i n e t o a t ă povestea a s t a . . . — Ştefan a reuşit să plece, spuse el, cu privirea în­

— Ai grijă de ea, M a t t . d r e p t a t ă c ă t r e grupul de adulţi. D a r mi-a spus să am

M a t t făcu un pas în spate, c o n t i n u â n d să se uite grijă de tine, şi v r e a u să r ă m â i aici.

în ochii aceia verzi. Apoi încuviinţă încet din c a p . — Să ai grijă de mine? E l e n a se simţi cuprinsă de
— O să a m , spuse el calm. p a n i c ă şi în acelaşi t i m p de suspiciune. Apoi, a p r o a p e
Şi îl u r m ă r i pe Ştefan p l e c â n d . în şoaptă, spuse: înţeleg. Se g â n d i o clipă, apoi rosti
cu grijă: M a t t , trebuie să mă d u c să mă spăl pe mâini.
228 • Jurnalele Vampirilor
B o n n i e m-a m u r d ă r i t c u sânge. A ş t e a p t ă aici; m ă
întorc.
El începu să protesteze, dar Elena deja se
î n d e p ă r t a . C â n d ajunse la uşa vestiarului fetelor, îşi
ridică mâinile m u r d a r e d r e p t explicaţie şi profesoara
care stătea a c u m de p a z ă acolo o lăsă să intre. D a r
ajunsă în vestiar, Elena merse m a i departe, ieşi pe uşa
din celălalt c a p ă t al încăperii şi p ă t r u n s e în şcoala cu­
fundată în întuneric. I a r de acolo, în n o a p t e a de afară.
Zuccone! îşi spuse Ştefan, a p u c â n d de rafturile cu
cărţi şi răsturnându-le, a r u n c â n d toate volumele p r i n
c a m e r ă . Prost! Prost, o r b şi vrednic de dispreţ! C u m
a p u t u t să fie atât de prost?
Să-şi găsească un loc aici, p r i n t r e ei? Să fíe accep­
tat ca u n u l d i n t r e ei? T r e b u i e să fi fost n e b u n să
c r e a d ă că e r a posibil.
R i d i c ă u n u l d i n t r e cuferele m a r i şi grele şi îl
a r u n c ă în celălalt c a p ă t al încăperii, u n d e se lovi de
p e r e t e şi sparse sticla u n e i ferestre. Prost, prost.
C i n e e r a p e u r m e l e lui? T o a t ă l u m e a . Aşa spu­
sese M a t t . „A m a i fost un a t a c . . . ei c r e d că tu ai
făcut-o."
Ei bine, de d a t a asta se p ă r e a că i barbari, fiinţele
omeneşti m ă r u n t e , c u t e a m a lor d e orice e r a n e c u ­
noscut, aveau d r e p t a t e . Altfel c u m p u t e a să explice
Trezirea • 229
ceea ce se întâmplase? Simţise slăbiciunea, ameţeala,
totul se învârtea cu el; apoi se cufundase în întuneric.
C â n d se trezise, îl auzise pe M a t t s p u n â n d că o altă
fiinţă o m e n e a s c ă fusese atacată, lovită. Jefuită de d a t a
asta nu d o a r de sângele său, ci c h i a r de viaţă. C u m
se p o a t e explica asta altfel d e c â t că el, Ştefan, e r a
asasinul?
Asta e r a a c u m , un asasin. O fiinţă malefică. O
c r e a t u r ă n ă s c u t ă în î n t u n e r i c , m e n i t ă să trăiască şi să
v â n e z e şi să se a s c u n d ă p e n t r u t o t d e a u n a în î n t u n e ­
ric. Şi a t u n c i , de ce să nu ucidă? De ce să nu-şi îm­
p l i n e a s c ă m e n i r e a ? D a t f i i n d c ă n u p u t e a s ă şi-o
s c h i m b e , ar p u t e a foarte b i n e să se b u c u r e de ea.
Avea să-şi dezlănţuie forţele î n t u n e c a t e a s u p r a aces­
tui oraş c a r e îl u r a , care pornise să îl vâneze chiar în
această clipă.
D a r m a i î n t â i . . . îi e r a sete. V e n e l e îi a r d e a u ca o
reţea de fire încinse, uscate. Avea nevoie să b e a . . . cu­
rând... acum.
P e n s i u n e a e r a c u f u n d a t ă în b e z n ă . E l e n a b ă t u la
uşă, d a r n u î i deschise n i m e n i . T u n e t e l e b u b u i a u
d e a s u p r a capului ei. î n c ă nu începuse ploaia.
D u p ă a treia rafală de ciocănituri, î n c e r c ă uşa şi
v ă z u c ă e r a d e s c u i a t ă . î n ă u n t r u , casa e r a t ă c u t ă ş i
î n t u n e c a t ă . Bâjbâi p â n ă la scări şi u r c ă . La etaj era la
230 • Jurnalele Vampirilor
fel de î n t u n e r i c , şi î n a i n t a împiedicat, î n c e r c â n d să
găsească î n c ă p e r e a cu treptele care d u c e a u la al trei­
lea cat. în c a p ă t u l scărilor se v e d e a o l u m i n ă slabă şi
E l e n a p o r n i în sus spre ea, simţindu-se a p ă s a t ă de
pereţii c a r e p ă r e a u să o î n c h i d ă între ei.
L u m i n a v e n e a pe sub uşa închisă. E l e n a b ă t u uşor
şi r e p e d e în uşă.
— Ştefan, şopti ea, apoi strigă m a i tare: Ştefan, eu
sunt.
Nici un r ă s p u n s . R ă s u c i m â n e r u l şi deschise uşa,
furişând o privire în c a m e r ă .
— Ştefan...
V o r b e a singură, într-o c a m e r ă goală.
Şi o c a m e r ă în c a r e d o m n e a haosul. A r ă t a ca şi
c u m o t o r n a d ă o străbătuse, lăsând în u r m a ei d o a r
distrugere. Cuferele c a r e se aflaseră în colţurile
încăperii zăceau în poziţii groteşti, cu capacele ridi­
cate, cu c o n ţ i n u t u l risipit pe p o d e a . O fereastră e r a
spartă. T o a t e lucrurile lui Ştefan, t o a t e obiectele pe
care le păstrase cu a t â t a grijă şi pe care p ă r u s e să le
p r e ţ u i a s c ă e r a u împrăştiate p r e c u m nişte g u n o a i e .
Un val de groază o străbătu pe Elena. F u r i a şi vio­
lenţa din această i m a g i n e a devastării e r a u d u r e r o s
de evidente şi o făceau să se simtă a p r o a p e a m e ţ i t ă .
C i n e v a care are un t r e c u t violent, spusese Tyler.
Trezirea * 231
N u - m i pasă, g â n d i ea, şi m â n i a c a r e o cuprinse îi
î n ă b u ş i t e a m a . N u - m i p a s ă d e n i m i c , Ştefan; tot
v r e a u să te văd. D a r u n d e eşti?
T r a p a din tavan era deschisă, şi aerul rece p ă t r u n ­
d e a în c a m e r ă . O h , îşi spuse E l e n a şi simţi un fior de
t e a m ă . Acoperişul ăla era aşa de î n a l t . . .
N u m a i u r c a s e n i c i o d a t ă scara c a r e d u c e a l a plat­
f o r m a de pe acoperiş, şi r o c h i a ei l u n g ă o împiedica
să suie. Ieşi încet p r i n t r a p ă , î n g e n u n c h i n d pe aco­
periş şi apoi ridicându-se în picioare. V ă z u în colţ o
siluetă î n t u n e c a t ă şi se î n d r e p t ă în g r a b ă către ea.
— Ştefan, t r e b u i a să v i n . . . , î n c e p u , d a r se între­
rupse b r u s c p e n t r u că un fulger l u m i n ă cerul în clipa
în care silueta d i n colţ se răsuci spre ea.
Şi a p o i simţi că t o a t e presimţirile şi t e m e r i l e şi
coşmarurile pe care le avusese p â n ă a t u n c i d e v e n e a u
d i n t r - o d a t ă realitate. Nu m a i e r a în stare nici să ţipe;
n u m a i e r a î n stare d e nimic.
O h , D o a m n e . . . n u . M i n t e a e i refuza s ă înţeleagă
ceea ce ochii v e d e a u . N u . N u . Nu voia să se uite, nu
voia să c r e a d ă . . .
D a r nu p u t e a să nu vadă. C h i a r d a c ă ar fi reuşit să
î n c h i d ă ochii, fiecare detaliu al scenei e r a gravat în
m i n t e a ei. Ca şi c u m fulgerul ar fi i m p r i m a t - o pe cre­
ierul ei p e n t r u t o t d e a u n a .
232 • Jurnalele Vampirilor
Ştefan. Ştefan, a t â t de elegant şi de frumos în hai­
nele lui obişnuite, în j a c h e t a lui n e a g r ă de piele cu
gulerul ridicat. Ştefan, cu părul lui întunecat
a s e m ă n ă t o r cu u n u l dintre norii negri şi a m e n i n ţ ă t o r i
din spatele lui. Ştefan fusese prins în a c e a fulgerare
d e l u m i n ă , p e j u m ă t a t e întors c ă t r e ea, c u t r u p u l
răsucit într-o g h e m u i r e de fiară, cu o grimasă feroce
de furie pe chip.
Şi sânge. A c e a g u r ă a r o g a n t ă , sensibilă, senzuală
e r a m u r d a r ă de sânge. A p ă r e a oribil de roşie pe pie­
lea p a l i d ă a feţei, pe a l b e a ţ a ascuţită a dinţilor. In
mâini ţinea trupul moale al unui porumbel muri­
b u n d , la fel de alb ca şi acei dinţi, cu aripile desfăcute.
Un altul z ă c e a pe j o s la picioarele lui, ca o batistă
mototolită şi a r u n c a t ă .
— O h , D o a m n e , n u , şopti Elena.
C o n t i n u ă să m u r m u r e cuvintele, dându-se înapoi,
fără să-şi d e a s e a m a ce face. M i n t e a ei p u r şi simplu
nu p u t e a a c c e p t a această o r o a r e , g â n d u r i l e i se în-
vârtejeau nebuneşte, în p a n i c ă , a s e m e n e a u n o r şoa­
reci care î n c e r c a u să scape dintr-o cuşcă. Nu voia să
c r e a d ă , nu voia să creadă. îşi simţea t r u p u l cuprins de
o tensiune insuportabilă, i n i m a îi spărgea pieptul, era
cuprinsă de a m e ţ e a l ă .
— O h , D o a m n e , nu...
— Elena!
Trezirea • 233
Asta e r a m a i cumplit decât orice altceva, să-1 v a d ă
pe Ştefan privind-o de d u p ă acel c h i p de a n i m a l , să
v a d ă rânjetul acela de fiară transformându-se într-o
expresie de şoc şi disperare.
— E l e n a , te rog. Te rog, n u . . .
— O h , D o a m n e , nul
Ţ i p e t e l e î n c e r c a u să-şi croiască d r u m afară d i n
gâtul ei. Se trase m a i m u l t în spate, p o t i c n i n d u - s e ,
c â n d el făcu un p a s către ea.
— Nu!
— E l e n a , te r o g . . . ai grijă...
C r e a t u r a aceea îngrozitoare, creatura cu chipul
lui Ştefan, v e n e a către ea, cu ochii verzi a r z â n d . Se
smuci î n spate c â n d e l m a i făcu u n p a s , c u m â n a
întinsă. M â n a a c e e a p r e l u n g ă , c u degetele subţiri,
c a r e îi m â n g â i a s e cu a t â t a b l â n d e ţ e p ă r u l . . .
— Nu mă atingel strigă ea.
Şi apoi ţ i p ă în sfârşit, c â n d ajunse cu spatele lipit
d e b a l u s t r a d a d e f i e r care î n c o n j u r a platforma. E r a
aici de a p r o a p e un secol şi j u m ă t a t e , şi în unele lo­
curi f i e r u l e r a m â n c a t c u totul d e rugină. G r e u t a t e a
Elenei pe el e r a p r e a m u l t şi ea simţi c u m fierul ce­
dează. Auzi sunetul metalului şi al l e m n u l u i p o c n i n d
a m e s t e c a t cu p r o p r i u l ei ţipăt. Apoi în spatele ei nu
m a i e r a nimic, n i m i c de care să se a p u c e , şi î n c e p u să
cadă.
234 * Jurnalele Vampirilor
I n a c e a clipă, E l e n a v ă z u norii p u r p u r i i furioşi,
silueta î n t u n e c a t ă a casei lângă ea. Se p ă r e a că avea
suficient t i m p să le v a d ă limpede şi să simtă o t e r o a r e
infinită în t i m p ce ţipa şi cădea, şi c ă d e a .
D a r acel i m p a c t teribil, d e v a s t a t o r c u p ă m â n t u l
nu veni. Brusc, nişte b r a ţ e o a p u c a u , susţinând-o în
vid. Se auzi un z g o m o t înăbuşit şi b r a ţ e l e se strân­
seră m a i tare în j u r u l ei, un alt t r u p p r i m i n d în locul
ei lovitura. Apoi totul î n c r e m e n i .
E l e n a r ă m a s e n e m i ş c a t ă în braţele care o cuprin­
d e a u , î n c e r c â n d să-şi d e a s e a m a ce se î n t â m p l ă . î n ­
c e r c â n d să c r e a d ă un alt lucru incredibil. C ă z u s e de
pe acoperişul u n e i clădiri cu trei niveluri şi totuşi e r a
în viaţă. S t ă t e a în p i c i o a r e , în g r ă d i n a d i n spatele
pensiunii, în t ă c e r e a absolută dintre d o u ă t u n e t e , cu
frunze căzute pe p ă m â n t u l u n d e ar fi trebuit să se afle
t r u p u l ei.
încet, ridică privirea către faţa celui care o ţinea în
b r a ţ e . Ştefan.
Fusese p r e a m u l t ă frică, p r e a m u l t e lovituri î n
seara asta. N u m a i p u t e a r e a c ţ i o n a . N u p u t e a d e c â t
să se uite l u n g la el, cu un soi de m i r a r e . E r a a t â t a
tristeţe în ochii lui. O c h i i aceia verzi a r z ă t o r i e r a u
acum întunecaţi, cu o privire goală, disperată.
Aceeaşi privire pe care o văzuse în acea p r i m ă n o a p t e
î n c a m e r a lui, d o a r c ă a c u m e r a m a i r ă u . C ă c i a c u m
Trezirea • 235
în ea e r a u r ă î n d r e p t a t ă a s u p r a lui însuşi, a m e s t e c a t ă
cu regret şi învinuire a m a r ă . Nu o p u t e a î n d u r a .
— Ştefan, şopti ea, s i m ţ i n d c u m tristeţea lui îi
c u p r i n d e sufletul.
î n c ă m a i v e d e a u r m a d e roşu p e buzele lui, d a r
a c u m , alături de groaza instinctivă, v e d e r e a ei îi stâr­
n e a mila. Să fii a t â t de singur, a t â t de străin şi de
singur...
— O h , Ştefan, şopti ea.
D a r nu p r i m i nici un r ă s p u n s în ochii aceia trişti,
pierduţi.
— V i n o , spuse el încet, şi o c o n d u s e î n a p o i către
casă.
Ştefan simţi un val de ruşine c â n d ajunseră la al
treilea-cat, în c a m e r a lui distrusă. Că E l e n a , d i n t r e
toţi o a m e n i i , t r e b u i a să v a d ă asta, e r a de n e s u p o r t a t .
D a r , în acelaşi t i m p , p o a t e că era totuşi potrivit ca ea
să v a d ă ce e r a el cu a d e v ă r a t , ce p u t e a face.
E a merse încet p r i n c a m e r ă , c a ameţită, către pat,
şi se aşeză. A p o i ridică p r i v i r e a c ă t r e el, şi ochii ei
plini de u m b r e îi întâlniră privirea.
— Spune-mi.
Asta fu tot ce rosti. El râse scurt, lipsit de veselie,
şi o v ă z u crispându-se. Şi asta îl făcu să se u r a s c ă şi
mai mult.
236 • Jurnalele Vampirilor
J
— Ce vrei să ştii? o î n t r e b ă . Puse un picior pe ca­
p a c u l u n u i cufăr r ă s t u r n a t şi o privi a p r o a p e sfidător,
a r ă t â n d cu un gest larg c ă t r e c a m e r ă . C i n e a făcut
asta? Eu am făcut-o.
— Eşti p u t e r n i c , spuse ea, cu privirea c ă z u t ă pe
un cufăr r ă s t u r n a t . Apoi ridică ochii în sus, ca şi c u m
îşi a m i n t e a ce se î n t â m p l a s e pe acoperiş. Şi r a p i d , ca
argintul viu.
— M a i p u t e r n i c decât orice o m , spuse el, a p ă s â n d
d i n a d i n s pe ultimul cuvânt.
De ce nu se trage î n a p o i de frică a c u m , de ce nu
se uită la el cu scârba pe c a r e o văzuse înainte? D a r
nu-i m a i p ă s a ce c r e d e a ea.
— Reflexele m e l e s u n t m a i r a p i d e , şi s u n t m u l t
m a i flexibil. T r e b u i e să fiu. S u n t un v â n ă t o r , spuse
el pe un t o n aspru.
C e v a în privirea ei îl făcu să-şi a m i n t e a s c ă din ce
îl întrerupsese. Se şterse la g u r ă cu dosul mâinii, apoi
se duse r e p e d e să ia un p a h a r cu a p ă care r ă m ă s e s e
întreg pe noptieră. Ii simţea ochii aţintiţi pe el în t i m p
ce b e a a p a şi îşi ştergea din n o u g u r a . O h , şi totuşi,
tot îi m a i p ă s a ce c r e d e a ea.
— Poţi să m ă n â n c i şi să b e i . . . alte lucruri, spuse
ea.
— Nu am nevoie, r ă s p u n s e el încet, simţindu-se
epuizat şi înfrânt. Nu am nevoie de n i m i c altceva. Se
Trezirea • 237
răsuci brusc şi simţi c u m creşte din n o u în el violenţa
patimii. Ai spus că sunt ca argintul viu — d a r exact
asta nu sunt, E l e n a , viu. Viii şi morţii. Viu î n s e a m n ă
să fii în viaţă. Eu fac p a r t e d i n cealaltă j u m ă t a t e .
O v e d e a t r e m u r â n d . D a r v o c e a ei e r a c a l m ă şi
privirea îi r ă m ă s e s e aţintită în ochii lui.
— S p u n e - m i , zise din n o u . Ştefan, am d r e p t u l să
ştiu.
El r e c u n o s c u acele c u v i n t e . Şi e r a u la fel de
a d e v ă r a t e ca a t u n c i c â n d le rostise p r i m a d a t ă .
— D a , cred că ai, spuse el, şi v o c e a îi e r a obosită
şi aspră. Se uită câteva clipe la fereastra spartă şi apoi
îşi î n t o a r s e p r i v i r e a c ă t r e ea şi v o r b i pe un t o n
h o t ă r â t . M - a m n ă s c u t la sfârşitul secolului al cinci­
sprezecelea. Poţi să crezi asta?
Ea se u i t ă la obiectele c a r e z ă c e a u acolo u n d e le
împrăştiase el de pe c o m o d ă cu o mişcare furioasă a
b r a ţ u l u i . Florinii, c u p a de agat, p u m n a l u l .
— D a , spuse încet. D a , o cred.
— Şi vrei să ştii m a i multe? C u m am ajuns să fiu
ceea ce sunt?
C â n d ea încuviinţă din c a p , el se întoarse din n o u
c ă t r e fereastră. C u m p u t e a să-i s p u n ă ? El, care evi­
tase a t â t a v r e m e î n t r e b ă r i l e , c a r e devenise a t â t d e
expert în t ă i n u i r e şi înşelăciune.
238 • Jurnalele Vampirilor
Nu avea d e c â t o s i n g u r ă cale, să-i s p u n ă t o t
a d e v ă r u l , fără să-i a s c u n d ă n i m i c . Să-i dezvăluie
totul, să-i m ă r t u r i s e a s c ă ceea ce nu oferise n i c i o d a t ă
v r e u n u i alt suflet.
Şi voia să o facă. Deşi ştia că asta o va face p â n ă
la u r m ă să se î n d e p ă r t e z e de el, simţea nevoia să îi
a r a t e Elenei ceea ce era.
Şi astfel, cu privirea p i r o n i t ă în întunericul de din­
colo de fereastră, u n d e fulgerele l u m i n a u c â n d şi
c â n d cerul cu o strălucire albastră, începu.
V o r b i fără p a t i m ă , fără e m o ţ i e , alegându-şi c u
grijă cuvintele. Ii povesti d e s p r e t a t ă l lui, acel om
serios al Renaşterii, şi despre l u m e a lui din F l o r e n ţ a ,
şi despre p r o p r i e t a t e a lor din ţinutul rural. Ii spuse
despre studiile şi ambiţiile lui. D e s p r e fratele lui, care
e r a a t â t de diferit de el, şi despre d u ş m ă n i a d i n t r e ei.
— Nu ştiu c â n d a î n c e p u t D a m o n să mă urască,
zise el. î n t o t d e a u n a a fost aşa, de c â n d m i - a d u c
a m i n t e . P o a t e p e n t r u c ă m a m a n o a s t r ă n u şi-a m a i
revenit niciodată d u p ă n a ş t e r e a m e a . A m u r i t câţiva
ani m a i târziu. D a m o n o iubea foarte mult şi am avut
î n t o t d e a u n a senzaţia c ă m-a învinuit p e m i n e p e n t r u
m o a r t e a ei. T ă c u o clipă şi înghiţi n o d u l din gât. Şi
apoi, m a i târziu, a fost o fată.
— C e a de care îţi amintesc? î n t r e b ă încet E l e n a .
El încuviinţă din cap.
Trezirea • 239
— C e a care, spuse ea, ezitând m a i m u l t , ţi-a d a t
inelul?
El se uită la inelul de argint de pe degetul lui, apoi
îi întâlni privirea. Scoase încet inelul pe care îl p u r t a
pe un lanţ la gât, sub c ă m a ş ă , şi se uită şi la el.
— D a , a fost inelul ei, spuse. F ă r ă un astfel de ta-
lisman, n o i m u r i m în l u m i n a soarelui ca în vâlvătaia
u n u i foc.
— Atunci, ea e r a . . . ca tine?
— Ea m-a făcut ceea ce sunt.
E z i t â n d , îi spuse d e s p r e K a t h e r i n e . D e s p r e fru­
m u s e ţ e a şi drăgălăşenia lui K a t h e r i n e , şi despre dra­
gostea lui p e n t r u ea. Şi despre d r a g o s t e a lui D a m o n .
— E r a p r e a b l â n d ă , plină de p r e a m u l t ă afecţiune,
spuse el în cele din u r m ă , cu d u r e r e . A dăruit-o tutu­
ror, inclusiv fratelui m e u . D a r în cele din u r m ă , noi
i-am spus că t r e b u i a să aleagă între noi doi. Şi a p o i . . .
a venit la m i n e .
A m i n t i r e a acelei nopţi, acelei dulci şi teribile nopţi
îi reveni în aceeaşi clipă. Venise la el. I a r el fusese
atât de fericit, a t â t de copleşit de bucurie. î n c e r c ă să-i
s p u n ă Elenei despre asta, să găsească cele m a i potri­
vite cuvinte. în a c e a n o a p t e fusese a t â t de fericit, şi
c h i a r şi în d i m i n e a ţ a u r m ă t o a r e , c â n d se trezise şi ea
n u m a i e r a acolo, plutise î n e x t a z . . .
240 * Jurnalele Vampirilor
Ar fi p u t u t să fie un vis, d a r cele d o u ă u r m e mici
de pe gâtul lui e r a u reale. Fusese surprins să constate
că nu îl d u r e a u şi că p ă r e a u deja să se vindece. O r i ­
c u m , e r a u ascunse sub gulerul înalt al cămăşii.
Sângele ei a r d e a a c u m în venele lui, îşi spuse, şi
g â n d u l acesta îi făcu i n i m a să b a t ă m a i t a r e . Ea îi
dăruise p u t e r e a ei; îl alesese pe el.
In a c e a seară, chiar îi z â m b i lui D a m o n c â n d se
întâlniră în locul stabilit. D a m o n fusese plecat t o a t ă
ziua, d a r îşi făcu apariţia la t i m p în g r ă d i n a îngrijită
c u m e t i c u l o z i t a t e , ş i a c u m stătea r e z e m a t d e u n
c o p a c , aranjându-şi m a n ş e t a . K a t h e r i n e întârzia.
„ P o a t e că e o b o s i t ă " , spuse Ştefan, p r i v i n d c u m
cerul p u r p u r i u devine d e u n albastru î n t u n e c a t . î n ­
cercă să-şi a s c u n d ă triumful timid din voce. „ P o a t e
că are nevoie de m a i m u l t ă o d i h n ă ca de obicei."
D a m o n îl privi cu atenţie, cu ochii lui î n t u n e c a ţ i
de sub p ă r u l n e g r u şi des.
„ P o a t e " , spuse el pe un t o n u r c ă t o r , ca şi c u m ar
fi v r u t să m a i adauge, ceva.
D a r apoi auziră nişte paşi uşori pe alee şi K a t h e ­
rine a p ă r u p r i n t r e tufele de cimişir. E r a î m b r ă c a t ă în
rochia ei albă şi e r a la fel de frumoasă ca un înger.
Le z â m b i a m â n d u r o r a . Ştefan îi întoarse politicos
z â m b e t u l , vorbindu-i d o a r c u ochii d e s p r e secretul
lor. Apoi aşteptă.
Trezirea • 241
„ M i - a ţ i c e r u t să fac o a l e g e r e " , spuse ea, u i t â n -
du-se m a i întâi la el, apoi la fratele lui. „Şi a c u m aţi
venit la ceasul stabilit, şi eu o să vă s p u n ce am ales."
Ridică o m â n ă mică, cea cu inelul, şi Ştefan se uită
la p i a t r a lui, dându-şi s e a m a că e r a acelaşi albastru
intens ca al cerului n o p t a t i c . E r a ca şi c u m K a t h e ­
rine p u r t a cu ea î n t o t d e a u n a o b u c a t ă de cer.
„Aţi v ă z u t a m â n d o i inelul acesta", spuse ea încet.
„Şi ştiţi că fără el aş m u r i . Nu e uşor să obţii un ase­
m e n e a t a l i s m a n , d a r servitoarea m e a G u d r e n e
isteaţă. I a r în F l o r e n ţ a există mulţi a r g i n t a r i . "
Ştefan asculta fără să înţeleagă, d a r c â n d ea se
întoarse către el, îi z â m b i încurajator.
„Şi a ş a " , spuse ea, u i t â n d u - s e în ochii lui, „ a m
cerut să mi se facă p e n t r u tine un d a r . " Ii luă m â n a
şi îi puse ceva în p a l m ă . C â n d el se uită, văzu că era
un inel care s e m ă n a cu al ei, d o a r că era m a i m a r e şi
m a i greu, şi făcut din argint în loc de aur.
„ î n c ă nu ai nevoie de el p e n t r u a înfrunta l u m i n a
soarelui", spuse ea încet, zâmbind. „ D a r foarte c u r â n d
vei a v e a . "
M â n d r i a şi extazul îl a m u ţ i r ă . V r u să îi ia m â n a
să o sărute, simţind d o r i n ţ a de a o c u p r i n d e în b r a ţ e
c h i a r a t u n c i şi acolo, în faţa lui D a m o n . D a r K a t h e ­
rine se întoarse de la el.
242 • Jurnalele Vampirilor
„Şi p e n t r u t i n e " , spuse ea, şi Ştefan c r e z u că nu
a u d e bine, căci cu siguranţă c ă l d u r a şi afecţiunea din
vocea lui K a t h e r i n e nu p u t e a u fi p e n t r u fratele lui, „şi
p e n t r u tine. Şi tu vei avea nevoie de el foarte c u r â n d . "
P r o b a b i l că şi ochii îl înşelau pe Ştefan, căci îi
a r ă t a u ceva imposibil, ceva ce nu p u t e a fi a d e v ă r a t .
K a t h e r i n e p u n e a î n p a l m a lui D a m o n u n inel exact
ca al lui.
T ă c e r e a care u r m ă fu deplină, ca tăcerea d u p ă
sfârşitul lumii.
„ K a t h e r i n e . . . " Ştefan abia p u t e a rosti cuvintele.
C u m poţi să-i dai asta lui? D u p ă tot ce-am î m p ă r ţ i t . . . "
„ C e aţi î m p ă r ţ i t ? " V o c e a lui D a m o n era ca un ples-
n e t de bici, şi el se întoarse furios către Ştefan.
„Azi-noapte ea a venit la mine. Alegerea e deja făcută."
Şi D a m o n îşi trase în jos, cu un gest violent, gule­
rul înalt p e n t r u a a r ă t a d o u ă u r m e m i c u ţ e pe gâtul
dezgolit. Ştefan se h o l b ă la ele, simţind c u m i se face
r ă u . E r a u identice cu u r m e l e de pe gâtul lui.
C l ă t i n ă din cap, total uluit.
„ D a r , K a t h e r i n e . . . n-a fost un vis. Ai venit la
mine..."
„ A m venit la a m â n d o i . " V o c e a lui K a t h e r i n e e r a
calmă, c h i a r î n c â n t a t ă , iar privirea senină. îi z â m b i
lui D a m o n , a p o i lui Ştefan. „ M - a slăbit, d a r m ă
b u c u r m u l t c ă a m făcut-o. N u înţelegeţi?" c o n t i n u ă
ea, pe c â n d ei o p r i v e a u lung, p r e a uluiţi p e n t r u a
Trezirea • 243
vorbi. „Asta e alegerea m e a ! Vă iubesc pe a m â n d o i ,
şi nu v r e a u să r e n u n ţ la nici u n u l . A c u m toţi trei v o m
fi î m p r e u n ă , şi fericiţi."
„ F e r i c i ţ i . . . " , r e p e t ă Ştefan, cu o voce s u g r u m a t ă .
„ D a , fericiţi! T o ţ i trei v o m f i tovarăşi, tovarăşi
plini de b u c u r i e , p e n t r u t o t d e a u n a . " V o c e a ei crescu,
exaltată, iar ochii îi străluceau a s e m e n e a ochilor u n u i
copil î n c â n t a t . „ V o m fi m e r e u î m p r e u n ă , fără să fim
vreodată bolnavi, fără să îmbătrânim, p â n ă la
sfârşitul T i m p u l u i ! Asta e alegerea m e a . "
„ F e r i c i ţ i . . . cu el?" V o c e a lui D a m o n t r e m u r a m â ­
nioasă, şi Ştefan v ă z u că fratele lui, de obicei calm,
e r a livid de furie. „ C u băiatul ăsta î n t r e n o i , acest
m o d e l de virtute, flecar şi superficial? Nici nu suport
să-1 m a i v ă d a c u m . Şi să d e a D o m n u l să nu-1 m a i v ă d
niciodată, să nu-i m a i a u d n i c i o d a t ă glasul!"
„Şi acelaşi l u c r u îl d o r e s c eu de la tine, f r a t e ! "
m â r â i Ştefan, cu i n i m a sfâşiată în piept. Asta e r a vina
lui D a m o n ; D a m o n otrăvise m i n t e a lui K a t h e r i n e
încât ea nu m a i ştia ce face. „Şi mă g â n d e s c să mă
asigur că aşa va fi", a d ă u g ă el sălbatic.
D a m o n înţelese foarte b i n e ce voia să s p u n ă .
„ A t u n c i ia-ţi spada, d a c ă o p o ţ i găsi", şuieră el, cu
ochii î n t u n e c a ţ i d e a m e n i n ţ a r e .
„ D a m o n , Ştefan, v ă rog! V ă rog, n u ! " strigă K a ­
t h e r i n e , aşezându-se î n t r e ei, a p u c â n d u - 1 pe Ştefan
de b r a ţ . Se u i t ă de la u n u l la altul, şi ochii ei albaştri
244 • Jurnalele Vampirilor
e r a u m a r i , cu o privire şocată, şi străluceau î m p ă i e n ­
j e n i ţ i de lacrimi. „ G â n d i ţ i - v ă ce s p u n e ţ i . S u n t e ţ i
fraţi."
„ N u e vina m e a " , scrâşni D a m o n , făcând din cu­
vinte un blestem.
„ D a r nu puteţi să vă împăcaţi? Pentru mine,
D a m o n . . . Ştefan? Vă rog.1"
O p a r t e din Ştefan voia să cedeze în faţa privirii
disperate a lui K a t h e r i n e , a lacrimilor ei. D a r m â n ­
d r i a r ă n i t ă şi gelozia e r a u p r e a p u t e r n i c e , şi ştiu că
faţa lui e r a la fel de aspră, de n e î n d u r ă t o a r e ca şi cea
a lui D a m o n .
„ N u " , spuse. „ N u p u t e m . T r e b u i e să fie u n u l sau
celălalt, K a t h e r i n e . N-o să te î m p a r t niciodată cu el."
M â n a lui K a t h e r i n e căzu de pe b r a ţ u l lui şi lacri­
mile îi a l u n e c a r ă pe obraji, picături m a r i care c ă d e a u
pe r o c h i a ei albă. Scoase un suspin î n d u r e r a t , apoi,
c o n t i n u â n d să p l â n g ă , îşi ridică poalele rochiei şi o
luă la fugă.
— Şi a p o i D a m o n a l u a t inelul pe c a r e ea i-1
dăduse şi şi 1-a p u s pe deget, spuse Ştefan, cu vocea
răguşită de oboseală şi e m o ţ i e . Şi mi-a spus: „ T o t a
m e a o să fie, frate." Şi apoi a plecat.
Se întoarse, clipind ca şi c u m intrase din î n t u n e r i c
într-o l u m i n ă strălucitoare, şi se uită la E l e n a .
Trezirea • 245
Ea stătea nemişcată pe pat, privindu-1 cu acei ochi
c a r e s e m ă n a u a t â t de m u l t cu ai lui K a t h e r i n e . M a i
ales a c u m , c â n d erau plini de p ă r e r e de r ă u şi spaimă.
D a r E l e n a nu fugi. II î n t r e b ă :
— Şi... ce s-a î n t â m p l a t apoi?
Ştefan îşi încleşta mâinile a u t o m a t , într-un gest vio­
lent, şi p l e c ă b r u s c de la fereastră. Nu a m i n t i r e a
aceea. N u p u t e a suporta acea amintire, c u a t â t m a i
m u l t să vorbească despre ea. C u m p u t e a s-o facă? Şi
c u m p u t e a să o cufunde pe E l e n a în acea î n t u n e c i m e
şi să-i arate lucrurile îngrozitoare care p â n d e a u acolo?
— Mi, spuse el. Nu pot. Mu pot.
— T r e b u i e să-mi spui, zise ea încet. Ştefan, este
sfârşitul poveştii, nu? Asta se află în spatele zidurilor
pe c a r e le-ai înălţat în j u r u l tău. Asta ţi-e frică să mă
laşi să văd. D a r trebuie să mă laşi să văd. O h , Şte­
fan, nu te poţi o p r i a c u m .
Ştefan simţea c u m îl c u p r i n d e groaza, abisul acela
cumplit pe c a r e îl văzuse atât de l i m p e d e , îl simţise
a t â t de l i m p e d e în a c e a zi de d e m u l t . Z i u a c â n d totul
se sfârşise — c â n d începuse totul.
Simţi c u m cineva îi ia m â n a , şi c â n d se uită văzu
degetele E l e n e i c u p r i n z â n d u - 1 strâns, d â n d u - i căl­
d u r ă , d â n d u - i p u t e r e . îşi strânse şi el degetele peste
ale ei. O c h i i ei îl priveau în ochi.
— Spune-mi.
246 • Jurnalele Vampirilor

— Vrei să ştii ce a u r m a t , ce s-a î n t â m p l a t cu K a t -

herine? şopti el.
Ea încuviinţă din c a p , cu ochii a p r o a p e orbiţi de
lacrimi, d a r c o n t i n u â n d să-1 privească.
— Atunci o să-ţi spun. A m u r i t a d o u a zi. Fratele
meu D a m o n şi cu mine am omorât-o.

| a auzul acestor cuvinte, Elena se c u t r e m u r ă ,

înfiorată de groază.
^ ^ ^ ^ — G l u m e ş t i , spuse ea, c u o voce t r e m u ­
r ă t o a r e , îşi a m i n t i de ceea ce văzuse pe acoperiş, de
buzele p ă t a t e de sânge ale lui Ştefan, şi se forţă să nu
se d e a î n a p o i cu repulsie din faţa lui. Ştefan, eu te cu­
nosc. Nu p u t e a i să faci aşa ceva...
El îi i g n o r ă protestele şi c o n t i n u ă să privească fix,
cu ochi c a r e a r d e a u a s e m e n e a gheţii verzui din fun­
dul u n u i g h e ţ a r . P r i v e a p r i n ea, c ă t r e u n p u n c t
î n d e p ă r t a t , neştiut. Apoi vorbi.
— în a c e a n o a p t e , pe c â n d s t ă t e a m întins în p a t ,
s p e r a m î n t r - u n m o d a b s u r d că va veni. Deja obser­
v a m nişte schimbări în m i n e . V e d e a m m a i bine în în­
tuneric; mi se p ă r e a că aud mai bine. Mă simţeam
248 * Jurnalele Vampirilor
m a i p u t e r n i c decât p â n ă atunci, plin de o energie ele­
m e n t a r ă . Şi mi-era foame. E r a o foame pe care nu
mi-o închipuisem v r e o d a t ă . La cină c o n s t a t a s e m că
m â n c a r e a ş i b ă u t u r a obişnuite n u r e u ş e a u s ă m ă
m u l ţ u m e a s c ă , şi nu î n ţ e l e g e a m de ce. Şi a p o i am
văzut gâtul alb al u n e i servitoare şi am înţeles de ce.
Ştefan răsuflă a d â n c , şi ochii îi e r a u î n t u n e c a ţ i şi chi­
nuiţi. In n o a p t e a aceea, c o n t i n u ă el, m - a m împotri­
vit d o r i n ţ e i , deşi a m a v u t nevoie d e t o a t ă v o i n ţ a
p e n t r u a rezista. M ă g â n d e a m l a K a t h e r i n e ş i m ă
r u g a m s ă vină l a m i n e . M ă r u g a m ! Ştefan scoase u n
h o h o t de râs scurt şi a m a r . D a c ă o c r e a t u r ă ca m i n e
se p o a t e ruga!
Degetele Elenei amorţiseră în strânsoarea lui, d a r
ea încercă să le mişte, să-1 facă să simtă încurajarea ei.
— C o n t i n u ă , Ştefan!
A c u m el v o r b e a cu uşurinţă. P ă r e a a p r o a p e să fi
uitat de prezenţa ei, ca şi c u m îşi spunea sieşi povestea.
— în dimineaţa u r m ă t o a r e , nevoia era mai pu­
ternică, î m i s i m ţ e a m venele uscate şi c r ă p a t e , d o -
rindu-şi cu disperare să fie u d a t e . Ş t i a m că nu m a i
p u t e a m rezista mult. M - a m dus să o v ă d pe K a t h e ­
rine. V o i a m să o rog, să o i m p l o r . . .
V o c e a i se stinse, b r u s c răguşită. T ă c u o clipă,
apoi c o n t i n u ă .
— D a r D a m o n e r a deja acolo, a ş t e p t â n d în faţa
uşii ei. M i - a m d a t s e a m a că el nu rezistase dorinţei.
Trezirea * 249
Mi-o s p u n e a u strălucirea pielii lui, pasul alert. A r ă t a
a s e m e n e a u n u i cotoi c a r e m â n c a s e nişte s m â n t â n ă .
D a r nu fusese K a t h e r i n e . „ B a t e cât vrei", mi-a spus,
„ d a r d r a g o n u l d i n ă u n t r u n-o să te lase să intri. Am
î n c e r c a t eu deja. Ce zici, o b i r u i m î m p r e u n ă ? " N - a m
v r u t să-i r ă s p u n d . Expresia de pe faţa lui, vicleană şi
m u l ţ u m i t ă d e sine, m ă d e z g u s t a . A m b ă t u t l a uşă,
a t â t de t a r e încât să trezesc... Ştefan se opri şi h o h o t i
d i n n o u , lipsit de u m o r . V o i a m să s p u n „să trezesc şi
m o r ţ i i " . D a r morţii n u sunt d e fapt a t â t d e greu d e
trezit, nu-i aşa? F ă c u din n o u o p a u z ă , apoi continuă.
C a m e r i s t a ei, G u d r e n , a deschis uşa. F a ţ a ei s e m ă n a
cu o farfurie albă, p l a t ă , i a r ochii e r a u ca sticla
n e a g r ă . A m î n t r e b a t - o d a c ă o p o t vedea p e s t ă p â n a
ei. M ă a ş t e p t a m să-mi s p u n ă c ă d o r m e a , d a r G u d r e n
d o a r s-a u i t a t la m i n e , a p o i la D a m o n , peste u m ă r u l
m e u . „Lui n - a m v r u t să-i s p u n " , a zis ea în cele din
u r m ă , „ d a r D o m n i e i T a l e o să-ţi spun. S t ă p â n a m e a
K a t h e r i n e nu e în c a m e r ă . A ieşit azi-dimineaţă de­
v r e m e , să se p l i m b e în g r ă d i n ă . A zis că trebuie să se
g â n d e a s c ă . " Eu am fost surprins. „Azi-dimineaţă de­
v r e m e ? " am î n t r e b a t . „ D a " , a r ă s p u n s ea. S-a uitat la
m i n e şi la D a m o n fără nici o u r m ă de s i m p a t i e .
„ S t ă p â n a m e a a fost foarte tristă aseară", a spus ea cu
subînţeles. „ A p l â n s t o a t ă n o a p t e a . " C â n d a spus
asta, m-a c u p r i n s u n s e n t i m e n t ciudat. N u e r a d o a r
ruşine şi d u r e r e p e n t r u tristeţea lui K a t h e r i n e . E r a
250 • Jurnalele Vampirilor
t e a m ă . în acea clipă am uitat de f o a m e a şi slăbiciu­
n e a m e a . Brusc, m - a m simţit copleşit de grabă, de o
nevoie p r e s a n t ă . M - a m întors c ă t r e D a m o n şi i-am
spus că trebuie să o găsim pe K a t h e r i n e şi, spre sur­
p r i n d e r e a m e a , d o a r a încuviinţat din c a p . Am înce­
put să o căutăm pe Katherine prin grădină,
strigând-o m e r e u . M i - a d u c a m i n t e e x a c t c u m e r a
totul în a c e a zi. Soarele strălucea pe chiparoşii înalţi
şi pe pinii din g r ă d i n ă . D a m o n şi cu m i n e am t r e c u t
iute p r i n t r e ei, g r ă b i n d tot m a i m u l t pasul şi strigând.
Şi am tot strigat-o...
E l e n a simţea t r e m u r u l din t r u p u l lui Ştefan, îl
simţea p r i n degetele încleştate în j u r u l mâinii ei. Res­
piraţia lui era r a p i d ă , cu răsuflări scurte.
— Ajunsesem a p r o a p e la c a p ă t u l g r ă d i n i i c â n d
m i - a m a m i n t i t d e u n loc p e c a r e K a t h e r i n e î l
î n d r ă g e a . E r a c ă t r e m a r g i n e , u n zid j o s l â n g ă u n
lămâi. A m p o r n i t într-acolo, strigând-o. D a r p e c â n d
mă a p r o p i a m , strigătele mi s-au stins. S i m ţ e a m . . . o
t e a m ă , o p r e s i m ţ i r e c u m p l i t ă . Şi ştiam că nu tre­
buia. .. nu trebuia să mă duc...
— Ştefan! e x c l a m ă Elena.
Degetele lui îi striveau a c u m m â n a , făcând-o să o
d o a r ă . T r u p u l lui t r e m u r a tot m a i tare, se c u t r e m u r a .
— Ştefan, te rog!
D a r el nu p ă r u să o a u d ă .
Trezirea • 251
— A fost c a . . . ca un c o ş m a r . . . totul s-a î n t â m p l a t
a t â t d e încet. N u m ă p u t e a m m i ş c a . . . ş i totuşi tre­
b u i a s ă m ă mişc. T r e b u i a s ă m e r g m a i d e p a r t e . C u
fiecare pas, t e a m a creştea tot m a i mult. A p r o a p e că
îmi m i r o s e a m t e a m a . M i r o s e a a s e m e n i grăsimii arse.
Nu trebuie să mă duc acolo... nu vreau să văd...
V o c e a lui deveni ascuţită, grăbită. A c u m respira
s a c a d a t , cu i c n e t e . Avea ochii m a r i , dilataţi, ca un
copil îngrozit. E l e n a îi cuprinse cu cealaltă m â n ă de­
getele care o strângeau ca o m e n g h i n e , acoperindu-le
cu totul.
— Ştefan, e-n regulă. Nu eşti acolo. Eşti aici, cu
mine.
— Nu v r e a u să v ă d . . . d a r nu mă p o t împotrivi. E
ceva alb. C e v a alb sub c o p a c . N u m ă face s ă m ă uit!
— Ştefan, Ştefan, uită-te la m i n e !
D a r el nu m a i a u z e a . Cuvintele îi ieşeau ca nişte
s p a s m e î n t r e t ă i a t e , c a ş i c u m n u l e m a i p u t e a con­
trola, ca şi c u m nu p u t e a să le rostească suficient de
repede.
— Nu p o t să mă m a i a p r o p i i . . . d a r o fac. V ă d co­
p a c u l , zidul. Şi albul acela. în spatele copacului. Alb
cu a u r i u pe d e d e s u b t . Şi pe u r m ă ştiu, ştiu, şi mă d u c
către el, p e n t r u că e r o c h i a ei. R o c h i a albă a lui K a ­
t h e r i n e . Şi m e r g în spatele c o p a c u l u i şi o v ă d pe
p ă m â n t şi e a d e v ă r a t . E r o c h i a lui K a t h e r i n e . . .
252 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 253

V o c e a lui crescu şi a p o i se opri, î n e c a t ă într-o umerii care se zguduiau de plâns. îi şoptea tot felul de
g r o a z ă de neînchipuit. vorbe m e n i t e să-1 aline, î n c e r c â n d să nu se g â n d e a s c ă

— . . . d a r K a t h e r i n e nu e în ea. la p r o p r i a ei o r o a r e . Şi, în cele d i n u r m ă , el se linişti

E l e n a se simţi înfrigurată, ca şi c u m tot t r u p u l ei şi î n ă l ţ ă capul. V o r b i răguşit, d a r se v e d e a că se în­

fusese cufundat în a p ă rece ca gheaţa. I se făcu pie­ torsese în p r e z e n t , îşi revenise.

lea ca de g ă i n ă şi î n c e r c ă să-i s p u n ă ceva, d a r nu — P e r g a m e n t u l e r a un bilet, p e n t r u m i n e şi

reuşi. El povesti m a i d e p a r t e , gâfâit, ca şi c u m p u t e a D a m o n . în el scria că fusese egoistă, că voise să ne

să ţină groaza d e p a r t e de el d o a r c o n t i n u â n d să vor­ a i b ă p e a m â n d o i . S p u n e a . . . c ă n u s u p o r t a s ă fie

bească. c a u z a d u ş m ă n i e i d i n t r e n o i . S p e r a c ă o d a t ă dis­

— K a t h e r i n e nu e acolo, aşa că p o a t e totul nu e p ă r u t ă , noi doi nu ne v o m m a i urî. Că o făcea ca să

decât o glumă, d a r rochia ei e pe p ă m â n t şi e plină de ne împace.

cenuşă. La fel ca c e n u ş a din vatră, exact la fel, d o a r — O h , Ştefan, şopti Elena. S i m ţ e a c u m ochii i se

că c e n u ş a asta m i r o a s e a c a r n e arsă. Are o d u h o a r e u m p l u de lacrimi de milă. O h , Ştefan, îmi p a r e atât de

c a r e îmi face g r e a ţ ă , c a r e îmi î n m o a i e p i c i o a r e l e . r ă u . D a r , d u p ă tot acest t i m p , nu înţelegi că ceea ce a

L â n g ă o m â n e c ă a rochiei se află o b u c a t ă de perga­ făcut K a t h e r i n e a fost greşit? A fost c h i a r egoist, şi

m e n t . I a r pe o piatră, pe o p i a t r ă aflată nu d e p a r t e , a fost alegerea ei. î n t r - u n fel, nu are nimic de-a face cu

e un inel. Un inel cu o p i a t r ă albastră, inelul ei. I n e ­ tine sau cu D a m o n .

lul lui K a t h e r i n e . . . Brusc, Ştefan strigă cu o voce dis­ Ştefan c l ă t i n ă d i n c a p , ca şi c u m voia să în­

p e r a t ă : K a t h e r i n e , ce-aijacut? d e p ă r t e z e a d e v ă r u l cuvintelor ei.

Apoi căzu în genunchi, d â n d în cele din u r m ă dru­ — Şi-a d a t viaţa... p e n t r u asta. N o i am omorât-o.

m u l degetelor Elenei, şi îşi a c o p e r i faţa cu mâinile. A c u m stătea aşezat pe jos. D a r ochii îi e r a u tot di­

Elena îl ţinu în v r e m e ce el t r e m u r a , cuprins de jal­ lataţi, nişte discuri negre uriaşe, şi avea expresia u n u i

nice suspine. II ţinu de umeri, strângându-1 lângă ea. băieţel n e d u m e r i t .

— K a t h e r i n e şi-a scos inelul, şopti ea, şi nu era o — D a m o n s-a apropiat în spatele m e u . A luat bile­

î n t r e b a r e . S-a expus luminii soarelui. tul şi 1-a citit. Şi pe u r m ă . . . cred că a înnebunit. Amân­

Suspinele lui sfâşietoare c o n t i n u a r a , în v r e m e ce doi am î n n e b u n i t . Eu luasem inelul lui K a t h e r i n e şi el

ea îl ţinea lipit de r o c h i a ei a l b a s t r ă , m â n g â i n d u - i a încercat să mi-1 smulgă din m â n ă . N - a r fi trebuit să

254 • Jurnalele Vampirilor
o facă. N e - a m luptat. N e - a m spus nişte lucruri îngro­
zitoare. N e - a m învinuit u n u l pe altul p e n t r u ceea ce
se întâmplase. N u - m i a d u c aminte c â n d n e - a m întors
spre casă, d a r brusc a v e a m î n m â n ă spada. N e lup­
t a m . V o i a m să distrug p e n t r u t o t d e a u n a chipul acela
arogant, să-1 omor. î m i a d u c aminte c u m tata a strigat
din casă. N e - a m l u p t a t m a i îndârjit, ca să î n c h e i e m
înainte să ajungă el la noi. Şi e r a m doi l u p t ă t o r i pe
măsură. D a r D a m o n fusese î n t o t d e a u n a m a i puternic,
şi în acea zi p ă r e a şi m a i iute, ca şi c u m se schimbase
m a i mult decât m i n e . Şi astfel că atunci c â n d tata încă
m a i striga de la fereastră, am simţit tăişul spadei lui
D a m o n t r e c â n d pe lângă g a r d a m e a . Apoi l-am simţit
p ă t r u n z â n d u - m i în inimă.
E l e n a făcu ochii m a r i , îngrozită, d a r el c o n t i n u ă ,
fără să se oprească:
— Am simţit d u r e r e a oţelului, l-am simţit străpun-
g â n d u - m ă a d â n c . P â n ă în miezul inimii, o lovitură
p u t e r n i c ă . Şi a p o i forţa s-a scurs d i n m i n e şi am
căzut. A m r ă m a s întins acolo, p e dalele d e p i a t r ă .
R i d i c ă p r i v i r e a c ă t r e E l e n a şi î n c h e i e simplu: Şi
aşa... am murit.
E l e n a stătea î n c r e m e n i t ă , ca şi c u m sloiul pe c a r e
îl simţise în piept m a i d e v r e m e îi cuprinsese tot tru­
pul într-o încleştare î n g h e ţ a t ă .
— D a m o n se a p r o p i e şi se aplecă d e a s u p r a m e a .
A u z e a m în d e p ă r t a r e strigătele tatălui m e u şi ţipetele
Trezirea • 255
servitorilor, d a r tot ce v e d e a m era chipul lui D a m o n .
O c h i i aceia negri c a r e e r a u ca b e z n a u n e i n o p ţ i fără
l u n ă . V o i a m să-1 fac să sufere p e n t r u c e e a ce îmi
făcuse. P e n t r u tot ce îmi făcuse m i e , şi ce-i făcuse lui
K a t h e r i n e . Ştefan t ă c u o clipă, a p o i spuse încet,
a p r o a p e ca în vis: Aşa că m i - a m ridicat sabia şi l-am
o m o r â t . Cu ultimele puteri, m i - a m înjunghiat fratele
în i n i m ă .
F u r t u n a trecuse, şi p r i n fereastra s p a r t ă E l e n a
a u z e a z g o m o t e l e b l â n d e ale nopţii, t â r â i t u l greieri­
lor, v â n t u l t r e c â n d p r i n t r e copaci. în c a m e r a lui Şte­
fan, t ă c e r e a e r a a d â n c ă .
— N - a m m a i ştiut nimic, p â n ă ce m - a m trezit în
m o r m â n t u l m e u , spuse Ştefan.
Se aplecă în spate, d e p a r t e de ea, şi închise ochii.
F a ţ a lui e r a desfigurată şi obosită, d a r expresia a c e e a
c u m p l i t ă , de copil în transă, dispăruse.
— A t â t D a m o n cât şi eu a v e a m în n o i suficient
d i n sângele lui Katherine ca să nu m u r i m cu
a d e v ă r a t . î n s c h i m b , n e - a m transformat. N e - a m tre­
zit a m â n d o i în m o r m â n t u l nostru, î m b r ă c a ţ i în cele
m a i b u n e h a i n e , aşezaţi p e d o u ă lespezi a l ă t u r a t e .
E r a m p r e a slăbiţi ca să ne m a i facem r ă u u n u l altuia;
sângele lui K a t h e r i n e abia ne fusese de ajuns să ne
r e v e n i m . Ş i e r a m confuzi. L-am strigat p e D a m o n ,
d a r el a fugit afară în n o a p t e . D i n fericire, fusesem
256 • Jurnalele Vampirilor Trezirea • 257

î n g r o p a ţ i cu inelele pe care ni le d ă d u s e K a t h e r i n e . — Un t i m p s-a a l ă t u r a t a ş a - n u m i t e l o r Compagnie

I a r e u a m găsit î n b u z u n a r inelul ei. A p r o a p e di ventura, m e r c e n a r i nemiloşi c a r e jefuiau şi devas­

inconştient, Ştefan duse m â n a la gât şi p i p ă i cercul t a u . A s t r ă b ă t u t ţ a r a a l ă t u r i de ei, l u p t â n d şi b â n d

mic de aur. Probabil că s-au gândit că ea mi-1 dăduse. sângele victimelor sale. In a c e a v r e m e eu t r ă i a m în

Am încercat să mă d u c acasă. Asta a fost o prostie. afara zidurilor cetăţii, a p r o a p e m o r t d e foame, o m o ­

C â n d m - a u văzut, servitorii au î n c e p u t să ţipe şi au r â n d animale, eu însumi animal. Mult timp n-am

alergat să a d u c ă un p r e o t . Am fugit de acolo şi eu. în ştiut n i m i c de D a m o n . Apoi, într-o zi, i-am a u z i t

vocea î n m i n t e a m e a . E r a m a i p u t e r n i c c a m i n e , pen­
singurul loc u n d e e r a m în siguranţă, în î n t u n e r i c . Şi
t r u c ă b e a sânge o m e n e s c . I a r c â n d o a m e n i i sunt
acolo am stat de a t u n c i . Acela e locul m e u , E l e n a .
o m o r â ţ i , esenţa vieţii pe care o dăruiesc este î n t r - u n
A m o m o r â t - o p e K a t h e r i n e c u m â n d r i a ş i gelozia
fel m a i p u t e r n i c ă d e c â t orice. E ca şi c u m în acele ul­
m e a , ş i l-am o m o r â t p e D a m o n c u u r a m e a . D a r a m
time clipe de groază şi luptă sufletul are cea m a i m a r e
făcut m a i r ă u d e c â t să-1 ucid. L-am c o n d a m n a t la o
vibraţie. P e n t r u c ă D a m o n o m o r a o a m e n i , e r a capa­
viaţă veşnică şi chinuită. D a c ă n-ar fi m u r i t atunci, cu
bil să se h r ă n e a s c ă din P u t e r i m a i m u l t d e c â t m i n e .
sângele lui K a t h e r i n e atât de p u t e r n i c în venele lui,
— C e . . . puteri? î n t r e b ă E l e n a .
ar fi avut o şansă. In t i m p , sângele i s-ar fi subţiat şi
U n g â n d p r i n d e a formă î n m i n t e a ei.
apoi a r f i d i s p ă r u t . E l a r f i d e v e n i t d i n n o u u n o m
— F o r ţ ă , aşa c u m s p u n e a i tu, şi r a p i d i t a t e . O
n o r m a l . D a r o m o r â n d u - 1 atunci, l-am c o n d a m n a t s ă
ascuţire a simţurilor, m a i ales n o a p t e a . Acestea sunt
trăiască în î n t u n e r i c . I-am luat singura şansă de sal­
cele d e b a z ă . P u t e m d e a s e m e n e a să... simţim
vare. Ştefan râse a m a r . Ştii ce î n s e a m n ă Salvatore în
minţile. Le p u t e m p e r c e p e p r e z e n ţ a , şi u n e o r i n a t u r a
italiană, Elena? î n s e a m n ă salvare, m â n t u i t o r . Aşa mă
g â n d u r i l o r . P u t e m să s e m ă n ă m confuzie în minţile
c h e a m ă , şi am primit şi n u m e l e Sfântului Ştefan, pri­
m a i slabe, fie să p u n e m s t ă p â n i r e pe ele, fie să le
m u l m a r t i r al creştinătăţii. I a r eu l-am osândit pe fra­
s u p u n e m voinţei n o a s t r e . M a i sunt şi altele. Cu sufi­
tele m e u să trăiască în iad. cient s â n g e o m e n e s c n e p u t e m s c h i m b a forma,
— N u , spuse E l e n a . Apoi, cu o voce m a i p u t e r ­ p u t e m deveni animale. Şi cu cât ucizi mai mult, cu atât
nică, r e p e t ă : N u , Ştefan. S-a osândit singur. El te-a m a i intense devin P u t e r i l e . . . V o c e a lui D a m o n e r a
o m o r â t pe tine. D a r ce s-a î n t â m p l a t a p o i cu el? foarte p u t e r n i c ă în m i n t e a m e a . S p u n e a că a c u m el
258 • Jurnalele Vampirilor
era condotierul propriei sale compagnia şi se întorcea în
Florenţa. S p u n e a că d a c ă o să mă aflu acolo a t u n c i
c â n d va veni, o să mă o m o a r e . L-am crezut şi am ple­
cat. D e a t u n c i l-am v ă z u t d o a r d e câteva ori. A m e ­
n i n ţ a r e a a r ă m a s aceeaşi, şi el este î n t o t d e a u n a mult
m a i p u t e r n i c decât m i n e . D a m o n a profitat din plin
de n a t u r a lui şi p a r e să se b u c u r e de latura ei întune­
cată. D a r asta e şi n a t u r a m e a . Aceeaşi întunecime e şi
înlăuntrul m e u . C r e d e a m că o s-o înfrâng, d a r m - a m
înşelat. De aceea am venit aici, în FelPs C h u r c h . C r e ­
d e a m că d a c ă mă stabilesc într-un orăşel, d e p a r t e de
vechile amintiri, aş p u t e a să mă eliberez de întuneric,
î n schimb, î n n o a p t e a asta a m o m o r â t u n o m .
— Nu, spuse E l e n a cu h o t ă r â r e . Nu c r e d asta,
Ştefan.
Povestea lui o u m p l u s e de o r o a r e şi m i l ă . . . şi
t e a m ă d e a s e m e n i . R e c u n o ş t e a asta. D a r s c â r b a e i
dispăruse, şi de un lucru era foarte sigură. Ştefan nu
era u n criminal.
— Ce s-a î n t â m p l a t în s e a r a asta, Ştefan? T e - a i
certat cu T a n n e r ?
— E u . . . n u - m i a d u c a m i n t e , spuse el î n n e g u r a t .
Am folosit P u t e r e a p e n t r u a-1 convinge să facă ce
voiaţi voi. P e u r m ă a m plecat. D a r m a i târziu m - a m
simţit a m e ţ i t şi cuprins de slăbiciune. La fel c u m s-a
m a i î n t â m p l a t . O privi în ochi. U l t i m a d a t ă c â n d s-a
Trezirea • 259
î n t â m p l a t e r a m î n cimitir, c h i a r l â n g ă biserică, î n
n o a p t e a c â n d Vickie B e n n e t t a fost a t a c a t ă .
— D a r nu tu ai făcut asta. Tu nu puteai să faci
a s t a . . . Ştefan?
— Nu ştiu, spuse el pe un t o n aspru. Ce altă ex­
plicaţie m a i există? E u c h i a r a m b ă u t sânge din
b ă t r â n u l acela de sub p o d în n o a p t e a c â n d ai fugit cu
fetele d i n cimitir. Aş fi j u r a t că nu i-am luat a t â t de
m u l t încât să-i fac v r e u n r ă u , d a r a fost cât pe ce să
m o a r ă . Şi am fost, de a s e m e n e a , acolo c â n d Vickie şi
T a n n e r au fost atacaţi.
— D a r nu-ţi aduci a m i n t e să-i fi a t a c a t tu, spuse
Elena, uşurată.
I d e e a care p r i n d e a formă în m i n t e a ei e r a a c u m
a p r o a p e convingere.
— Ce c o n t e a z ă ? C i n e altcineva ar fi p u t u t - o face,
d a c ă n u eu?
— D a m o n , spuse E l e n a .
El tresări şi Elena văzu c u m umerii i se î n c o r d e a z ă
din n o u .
— E un g â n d plăcut. La î n c e p u t am sperat că ar
p u t e a exista o a s e m e n e a explicaţie. Că ar p u t e a fi
altcineva, cineva c a fratele m e u . D a r a m iscodit c u
m i n t e a şi nu am găsit nimic, nici o altă p r e z e n ţ ă . C e a
m a i simplă explicaţie este că eu sunt ucigaşul.
— N u , spuse Elena, nu înţelegi. Nu v r e a u să spun
că cineva ca D a m o n ar p u t e a să facă lucrurile pe care
260 • Jurnalele Vampirilor
le-am v ă z u t . S p u n c ă D a m o n este aici, î n Fell's
C h u r c h . L-am văzut eu.
Ştefan se h o l b ă la ea.
— El t r e b u i e să fie, spuse E l e n a , t r ă g â n d a e r
a d â n c în piept. L-am văzut deja de d o u ă , p o a t e chiar
de trei ori. Ştefan, tu mi-ai spus o poveste lungă, iar
a c u m o să-ţi s p u n şi eu u n a .
Pe cât de r e p e d e şi de simplu p u t u , îi istorisi ce se
î n t â m p l a s e în sala de sport şi acasă la B o n n i e . Buzele
lui se strânseră într-o linie albă c â n d îi povesti c u m
încercase D a m o n să o sărute. Obrajii ei se îmbujo­
r a r ă c â n d îşi a m i n t i de p r o p r i a reacţie, c u m a p r o a p e
că îi cedase. D a r îi spuse totul lui Ştefan.
Şi despre c i o a r ă , şi t o a t e celelalte l u c r u r i stranii
care se p e t r e c u s e r ă de c â n d se întorsese din F r a n ţ a .
— Şi, Ştefan, eu c r e d că D a m o n a fost în s e a r a
asta în C a s a Bântuită, încheie ea. C h i a r d u p ă ce tu
te-ai simţit a m e ţ i t în c a m e r a d i n faţă, a t r e c u t pe
lângă m i n e cineva î m b r ă c a t c a . . . ca M o a r t e a , cu o
r o b ă n e a g r ă şi glugă, şi nu i-am p u t u t v e d e a chipul.
D a r e r a ceva familiar în felul în c a r e păşea. A fost el,
Ştefan. D a m o n a fost acolo.
— D a r asta tot nu explică celelalte daţi. Vickie şi
b ă t r â n u l . Eu am luat sânge de la b ă t r â n .
F a ţ a lui Ştefan e r a î n c o r d a t ă , ca şi c u m a p r o a p e
că se t e m e a să spere.
Trezirea * 261
— D a r c h i a r tu ai spus că nu ai luat a t â t a cât să-i
faci r ă u . Ştefan, cine ştie ce i s-a î n t â m p l a t o m u l u i
d u p ă c e t u a i plecat? N u e r a cel m a i uşor p e n t r u
D a m o n să-1 a t a c e atunci? M a i ales d a c ă D a m o n te-a
p â n d i t tot t i m p u l , p o a t e sub o altă f o r m ă . . .
— Ca o cioară, m u r m u r ă Ştefan.
— Ca o c i o a r ă . C â t d e s p r e V i c k i e . . . Ştefan, ai
spus că tu poţi s e m ă n a confuzie în minţile m a i slabe,
să le supui. N - a r fi p u t u t să facă asta şi D a m o n cu
tine? Să-ţi s u p u n ă m i n t e a , aşa c u m şi tu poţi s u p u n e
mintea unui muritor?
— D a , şi să-şi a s c u n d ă p r e z e n ţ a de m i n e .
în v o c e a lui Ştefan se s i m ţ e a o t u l b u r a r e cres­
cândă.
— De aceea nu a răspuns chemărilor mele. Voia...
— V o i a să se î n t â m p l e e x a c t c e e a ce s-a î n t â m ­
plat. V o i a să te îndoieşti de tine, să crezi că eşti un
ucigaş. Dar nu este adevărat, Ştefan. O h , Ştefan, a c u m
ştii asta şi nu trebuie să te m a i temi.
Se ridică, simţindu-se c u p r i n s ă de b u c u r i e şi
uşurare. P â n ă la u r m ă , n o a p t e a asta oribilă se încheia
cu ceva m i n u n a t .
— De-asta ai fost atât de rece cu m i n e , nu-i aşa?
spuse ea, întinzându-şi mâinile c ă t r e el. P e n t r u că te
t e m i de ceea ce ai p u t e a face. D a r nu t r e b u i e să te
m a i t e m i d e asta.
262 * Jurnalele Vampirilor
— Nu trebuie? Ştefan respira repede a c u m , şi îi privi
braţele întinse spre el ca şi c u m ar fi fost nişte şerpi.
C r e z i c ă n u m a i a m nici u n motiv s ă m ă tem? E p o ­
sibil ca D a m o n să fi a t a c a t o a m e n i i aceia, d a r el
n u - m i c o n t r o l e a z ă gândurile. Şi tu nu ştii ce am gân­
dit despre tine.
E l e n a îşi p ă s t r ă vocea calmă.
— Tu nu vrei să-mi faci rău, spuse ea cu convin­
gere.
— N u ? Au fost a t â t e a daţi, c â n d te p r i v e a m în
văzul lumii, c â n d cu greu mă a b ţ i n e a m să nu te ating.
C â n d e r a m a t â t d e t e n t a t d e gâtul tău alb, d e gâtul
tău subţire şi alb, cu venele p u l s â n d a b i a v ă z u t e sub
piele...
O c h i i lui e r a u aţintiţi pe gâtul ei î n t r - u n fel c a r e îi
a m i n t e a d e ochii lui D a m o n , ş i E l e n a simţi c u m
i n i m a îi b a t e m a i t a r e .
— Daţi c â n d mă g â n d e a m că o să te a p u c şi o să
te forţez să-mi cedezi chiar acolo, în şcoală.
— Nu e nevoie să mă forţezi, spuse E l e n a . îşi
simţea pulsul zvâcnindu-i în tot t r u p u l ; în încheietu­
rile mâinilor şi în î n d o i t u r a cotului, şi în gât. Am luat
o h o t ă r â r e , Ştefan, spuse ea încet, privindu-1 în ochi.
V r e a u să o faci.
El înghiţi cu greu.
— Nu ştii ce-mi ceri.
Trezirea • 263
— C r e d că ştiu. Mi-ai spus c u m a fost cu K a t h e ­
rine, Ştefan. V r e a u să fíe la fel şi cu n o i . Sigur, nu
vreau să mă transformi. D a r p u t e m să î m p ă r ţ i m
p u ţ i n fără să se î n t â m p l e asta, nu-i aşa? Ştiu, a d ă u g ă
ea, şi m a i încet, cât de m u l t ai iubit-o pe K a t h e r i n e .
D a r ea nu m a i e a c u m , şi eu sunt aici. Şi te iubesc,
Ştefan. V r e a u să fiu cu tine.
— Nu ştii ce vorbeşti! Ştefan stătea rigid, cu chi­
p u l cuprins de furie, cu ochii chinuiţi. D a c ă îmi d a u
o d a t ă frâu liber, ce mă va împiedica să te transform,
sau c h i a r să te o m o r ? P a t i m a e m a i p u t e r n i c ă decât
îţi poţi imagina. T o t nu înţelegi ce sunt, nu înţelegi ce
p o t face?
Ea stătea şi îl p r i v e a c a l m ă , cu b ă r b i a u ş o r ridi­
cată. Asta p ă r u să îl înfurie.
— Nu-ţi ajunge ce-ai văzut? Sau t r e b u i să-ţi a r ă t
m a i m u l t ? N u - ţ i p o ţ i î n c h i p u i ce-aş p u t e a să-ţi fac?
Se î n d r e p t ă cu paşi m a r i către c ă m i n u l rece şi luă de
acolo o bucată m a r e de lemn, m a i groasă decât
b r a ţ e l e Elenei î m p r e u n ă . D i n t r - o singură mişcare, o
rupse în d o u ă ca şi c u m ar fi fost un b ă ţ de chibrit.
Ce-aş p u t e a să le fac oaselor tale fragile? spuse el.
In p a r t e a cealaltă a c a m e r e i e r a o p e r n ă a r u n c a t ă
de pe p a t ; o luă d e j o s şi cu o mişcare a unghiilor sfâr­
tecă faţa de m ă t a s e .
— Pielii tale moi?
264 • Jurnalele Vampirilor
Apoi se a p r o p i e de E l e n a cu o iuţeală nefireas< i
înainte ca ea să-şi d e a s e a m a ce se î n t â m p l ă , el era
l â n g ă ea şi o s t r â n g e a de u m e r i . O privi în o c h i Q
clipă, a p o i , cu un şuierat sălbatic c a r e făcu să i M
ridice Elenei p ă r u l pe ceafa, îşi dezgoli dinţii.
E r a acelaşi rânjet feroce p e care-1 văzuse p e ; n n
periş, aceiaşi dinţi albi în c a r e caninii deveniseră in
credibil de lungi şi de ascuţiţi. E r a u colţii u n u i animal
de p r a d ă , ai u n u i v â n ă t o r .
— G â t u l u i tău alb, spuse el cu o voce schimbai a
E l e n a r ă m a s e ca p a r a l i z a t ă o clipă, u i t â n d u si
lung, c o n s t r â n s ă p a r c ă , la acel chip înspăimântaţi >i,
apoi ceva din a d â n c u l sufletului ei se dovedi mai pu
ternic. R i d i c ă mâinile, în cercul s t r â m t al braţelor Iul
c a r e o s t r â n g e a u , şi îi cuprinse faţa. Ii simţi obrajii
reci în p a l m e . II ţinu în felul acesta, cu b l â n d e ţ e , < U
a t â t a b l â n d e ţ e , ca şi c u m ar fi v r u t să-i r e p r o ş e z e
s t r â n s o a r e a furioasă pe u m e r i i ei goi. Şi v ă z u cuta
n e d u m e r i r e a i se aşterne încet pe faţă, c â n d înţelese
că ea nu se l u p t a cu el şi nici nu-1 respingea.
E l e n a aşteptă p â n ă c â n d n e d u m e r i r e a i se reflect;!
şi în ochi, î m b l â n z i n d u - i privirea, făcând-o să parj
a p r o a p e r u g ă t o a r e . Ştia c ă p e c h i p u l ei n u se citea
t e a m a , ci d o a r b l â n d e ţ e a şi iubirea, şi că buzele ei
e r a u u ş o r întredeschise. A m â n d o i r e s p i r a u repedl
a c u m , î m p r e u n ă , în acelaşi ritm. E l e n a simţi c u m el
î n c e p e să t r e m u r e , la fel ca a t u n c i c â n d amintirile
Trezirea • 265
despre K a t h e r i n e deveniseră p r e a d u r e r o a s e , d e n e ­
suportat. Apoi, cu gingăşie şi h o t ă r â r e , trase spre ea
gura aceea rânjită.
El î n c e r c ă să se împotrivească. D a r b l â n d e ţ e a ei
e r a m a i p u t e r n i c ă d e c â t t o a t ă p u t e r e a lui n e o m e ­
nească. E l e n a închise ochii şi se g â n d i d o a r la Ştefan,
nu la lucrurile î n g r o z i t o a r e pe c a r e le aflase în seara
asta, ci d o a r la Ştefan, c a r e îi m â n g â i a s e p ă r u l a t â t
de uşor, de p a r c ă ea s-ar fi p u t u t frânge în mâinile
lui. Se g â n d i la asta, şi sărută a c e a g u r ă de a n i m a l de
p r a d ă c a r e o a m e n i n ţ a s e cu câteva m i n u t e în u r m ă .
Simţi s c h i m b a r e a , t r a n s f o r m a r e a gurii lui pe
m ă s u r ă ce el c e d a , r ă s p u n z â n d î m p o t r i v a voinţei lui,
p r i m i n d s ă r u t u r i l e ei b l â n d e cu aceeaşi b l â n d e ţ e .
Simţi t r u p u l lui Ştefan înfiorându-se şi s t r â n s o a r e a
aspră pe u m e r i i ei slăbind, d e v e n i n d î m b r ă ţ i ş a r e . Şi
ştiu că învinsese.
— N-ai să-mi faci n i c i o d a t ă r ă u , şopti ea.
E r a ca şi c u m , sărutându-se, a l u n g a u t o a t ă t e a m a
şi d i s p e r a r e a şi s i n g u r ă t a t e a d i n l ă u n t r u l lor. E l e n a
simţi c u m o s t r ă b a t e un fior de p a t i m ă , a s e m e n e a
u n u i fulger de v a r ă , şi simţi p a s i u n e a cu c a r e îi
răspunse Ştefan. D a r m a i presus de orice simţăminte,
copleşindu-le, e r a o t a n d r e ţ e de o intensitate a p r o a p e
î n s p ă i m â n t ă t o a r e . N u e r a nevoie d e g r a b ă sau d e
d u r i t a t e , îşi spuse E l e n a în v r e m e ce Ştefan o aşeza
cu b l â n d e ţ e pe p a t .
266 * Jurnalele Vampirilor Trezirea • 267

T r e p t a t , sărutările deveniră din ce în ce m a i stă­ boabele de ilice, d a r c â n d el o trase către el nu se îm­

ruitoare, şi E l e n a simţi fulgerul de v a r ă străbătându-i potrivi.
în valuri tot t r u p u l , î n c ă r c â n d u - 1 de electricitate, Apoi o ţinu în b r a ţ e m u l t t i m p , în v r e m e ce afară
făcându-i i n i m a să b a t ă m a i năvalnic şi să i se taie greierii c o n t i n u a u să-şi t â r â i e c â n t e c u l . In cele d i n

răsuflarea. O făcea să se simtă ciudat de m o a l e şi de u r m ă , el se mişcă.

ameţită, o făcea să î n c h i d ă ochii şi să-şi d e a c a p u l pe — Aş v r e a să poţi să r ă m â i aici, şopti. Aş v r e a să

spate, lăsându-se în voia patimii. poţi s ă r ă m â i p e n t r u t o t d e a u n a . D a r n u poţi.

— Ştiu, r ă s p u n s e ea, la fel de încet.
E timpul, Ştefan, gândi ea. Şi, cu b l â n d e ţ e , îi trase
O c h i i li se î n t â l n i r ă d i n n o u , într-o înţelegere
din n o u gura în jos, de d a t a asta către gâtul ei. Ii simţi
tăcută. Aveau a t â t de m u l t e lucruri să-şi s p u n ă , atâ­
buzele atingându-i pielea, îi simţi răsuflarea caldă şi
tea motive p e n t r u a fi î m p r e u n ă .
rece t o t o d a t ă . Apoi simţi o d u r e r e ascuţită.
— Mâine, spuse ea. Apoi, rezemându-se de
D a r d u r e r e a dispăru a p r o a p e imediat, înlocuită de
u m ă r u l lui, şopti: O r i c e s e - n t â m p l ă , Ştefan, voi fi
o p l ă c e r e c a r e o făcu să t r e m u r e . Un val i m e n s de
alături d e tine. S p u n e - m i c ă m ă crezi.
t a n d r e ţ e o străbătu, î n d r e p t a t către Ştefan.
V o c e a lui se auzi încet, înăbuşită de p ă r u l ei.
In cele din u r m ă îi privi chipul, un c h i p c a r e în
— O h , E l e n a , te cred. O r i c e se-ntâmplă, v o m fi
sfârşit i se dezvăluia, care nu se m a i a s c u n d e a în spa­
împreună.
tele zidurilor. I a r privirea pe care o v ă z u în ochii lui
o făcu să se simtă fără p u t e r e .
— Ai î n c r e d e r e în mine? şopti el.
Şi c â n d ea d o a r încuviinţă din c a p , r ă m a s e cu pri­
virea a ţ i n t i t ă în ochii ei în t i m p ce î n t i n d e a m â n a
d u p ă ceva aflat lângă p a t . E r a p u m n a l u l . Ea îl privi
fără t e a m ă şi apoi se uită din n o u fix în ochii lui.
F ă r ă să-şi ia privirea de la ea, el îl scoase din t e a c ă
şi-şi făcu o mică tăietură la b a z a gâtului. Elena o privi
cu ochii m a r i , privi sângele la fel de strălucitor ca

15
u p ă ce o lăsă pe E l e n a Ştefan se
duse în p ă d u r e .
O luă pe O l d Creek R o a d , m e r g â n d pe
sub norii cenuşii p r i n care nu se v e d e a nici un petic
de cer, către locul u n d e oprise în p r i m a zi de şcoală.
Lăsă m a ş i n a şi încercă să regăsească d r u m u l c a r e
d u c e a către luminişul u n d e văzuse cioara. Instinctele
lui de v â n ă t o r îl ajutară, căci îşi a m i n t i de forma u n u i
a n u m e tufiş sau de un c o p a c n o d u r o s , p â n ă ce ajunse
la locul deschis, înconjurat de stejari b ă t r â n i .
Aici era. S u b p ă t u r a frunzelor m a r o n i i p ă t a t e ,
p o a t e că m a i existau încă oasele iepurelui.
R e s p i r â n d a d â n c p e n t r u a se c a l m a , p e n t r u a-şi
a d u n a Puterile, a r u n c ă u n g â n d iscoditor, î n t r e b ă t o r .
Trezirea • 269
Ş i p e n t r u p r i m a o a r ă d e c â n d venise î n Fell's
C h u r c h , simţi p â l p â i n d u n r ă s p u n s . D a r p ă r e a slab
şi t r e m u r ă t o r , şi nu-1 p u t e a localiza în spaţiu.
Oftă şi se î n t o a r s e . . . şi î n c r e m e n i .
D a m o n se afla în faţa lui, cu braţele încrucişate pe
p i e p t , r e z e m a t d e cel m a i m a r e stejar din luminiş.
A r ă t a ca şi c u m e r a acolo de m u l t e ore.
— Aşa deci, spuse Ştefan a p ă s a t , e a d e v ă r a t .
A t r e c u t m u l t ă v r e m e , frate.
— Nu a t â t de m u l t ă cât crezi tu, frate.
Ştefan îşi a m i n t i de acea voce, catifelată, ironică.
— Nu t e - a m p i e r d u t din ochi de-a lungul anilor,
c o n t i n u ă calm D a m o n . î n d e p ă r t ă o bucăţică de coajă
de c o p a c de pe m â n e c a j a c h e t e i de piele la fel de
d e t a ş a t c a p e v r e m e a c â n d îşi a r a n j a m a n ş e t e l e d e
b r o c a r t . D a r tu n-aveai c u m să ştii asta, nu? Ah, n u ,
Puterile tale sunt la fel de slabe ca î n t o t d e a u n a .
— Ai grijă, spuse î n c e t Ştefan, pe un t o n a m e ­
n i n ţ ă t o r . Ai m a r e grijă în n o a p t e a asta. Nu sunt p r e a
îngăduitor.
— Sfântul Ştefan furios? Ca să vezi. Eşti supărat,
b ă n u i e s c , din c a u z a micilor m e l e incursiuni în teri­
toriul t ă u . Am făcu t-o d o a r p e n t r u că v r e a u să fiu
a p r o a p e de tine. Fraţii ar t r e b u i să fie apropiaţi.
— Ai omorât în seara asta. Şi ai î n c e r c a t să mă faci
să c r e d că eu am fâcut-o.
270 * Jurnalele Vampirilor
— Eşti foarte sigur că n-ai făcut-o? P o a t e că am
făcu t-o î m p r e u n ă . Ai grijă! spuse c â n d Ştefan î n a i n t a
către el. Nici eu nu sunt p r e a îngăduitor în seara asta.
Eu am avut d o a r un profesor de istorie sfrijit; tu ai
avut o fată d r ă g u ţ ă .
F u r i a d i n a d â n c u l lui Ştefan se a d u n ă , p ă r â n d să
se s t r â n g ă î n t r - u n p u n c t fierbinte şi strălucitor, ca un
soare î n ă u n t r u l lui.
— Stai d e p a r t e de E l e n a , şopti el a t â t de a m e ­
n i n ţ ă t o r î n c â t D a m o n c h i a r îşi trase u ş o r c a p u l î n
spate. Stai d e p a r t e de ea, D a m o n . Ştiu că ai pândit-o,
ştiu că ai u r m ă r i t - o . D a r s-a t e r m i n a t . O singură d a t ă
să te m a i a p r o p i i de ea şi-o să-ţi p a r ă r ă u .
— întotdeauna ai fost egoist. S i n g u r u l t ă u defect.
Nu vrei să î m p ă r ţ i nimic, nu-i aşa?
Brusc, buzele lui D a m o n se a r c u i r ă î n t r - u n z â m ­
b e t deosebit de frumos.
— D a r , din fericire, î n c â n t ă t o a r e a E l e n a e m u l t
m a i generoasă. Nu ţi-a spus de m i c a n o a s t r ă relaţie?
Ei, p r i m a d a t ă c â n d n e - a m văzut, a p r o a p e că mi s-a
d ă r u i t pe loc.
— Asta e o m i n c i u n ă !
— O h , n u , frate dragă. Eu nu m i n t niciodată c â n d
e v o r b a de ceva i m p o r t a n t . Sau v r e a u să s p u n lipsit
d e i m p o r t a n ţ ă ? O r i c u m , p r e a frumoasa t a d o m n i ţ ă
a p r o a p e că a leşinat în braţele m e l e . C r e d că îi p l a c
Trezirea • 271
b ă r b a ţ i i în negru. în v r e m e ce Ştefan îl privea fix, în­
c e r c â n d să-şi controleze respiraţia, D a m o n a d ă u g ă ,
a p r o a p e cu b l â n d e ţ e : Ştii, te înşeli în p r i v i n ţ a ei.
C r e z i că e dulce şi docilă, aşa c u m e r a K a t h e r i n e .
D a r n u e . N u e deloc g e n u l t ă u , n e p r i h ă n i t u l m e u
frate. Are în ea un spirit şi un foc cu care tu n-ai şti
ce să faci.
— Şi tu ai şti, n u ?
D a m o n îşi desfăcu braţele şi z â m b i din n o u , încet.
— O h , da.
Ştefan voia să se r e p e a d ă la el, să-i şteargă de pe
faţă z â m b e t u l acela frumos şi plin de a r o g a n ţ ă , să-i
frângă gâtul lui D a m o n . Spuse, a b i a controlându-şi
glasul:
— Ai d r e p t a t e într-o s i n g u r ă p r i v i n ţ ă . E p u t e r ­
nică. Suficient de p u t e r n i c ă p e n t r u a te respinge. I a r
a c u m că ştie ce eşti tu cu a d e v ă r a t , o va face. T o t ce
simte a c u m p e n t r u tine e dezgust.
S p r â n c e n e l e lui D a m o n se ridicară.
— C h i a r aşa? M a i v e d e m noi. P o a t e că va desco­
p e r i că îi place m a i m u l t a d e v ă r a t u l î n t u n e r i c d e c â t
amurgul palid. Eu, cel p u ţ i n , p o t s ă r e c u n o s c
a d e v ă r u l despre n a t u r a m e a . D a r îmi fac griji p e n t r u
t i n e , frăţioare. P a r i slăbit ş i p r o s t h r ă n i t . T e c a m
aţâţă, nu?
272 * Jurnalele Vampirilor
O m o a r ă - 1 , spuse i m p e r i o s ceva în m i n t e a lui
Ştefan. O m o a r ă - 1 , rupe-i gâtul, sfâşie-i gâtul în fâşii
însângerate de c a r n e . D a r ştia că D a m o n se h r ă n i s e
foarte bine în a c e a seară. A u r a î n t u n e c a t ă a fratelui
său era m ă r i t ă , pulsatilă, a p r o a p e că s t r ă l u c e a cu
esenţa vieţii pe care el o luase.
— D a , a m b ă u t din plin, spuse p e u n ton a m u z a t
D a m o n , ca şi c u m ar fi ştiut ce g â n d e a Ştefan. Oftă
şi îşi trecu limba peste b u z e , amintindu-şi satisfăcut.
E r a mic, d a r avea în el o cantitate s u r p r i n z ă t o a r e de
sevă. Nu la fel de d r ă g u ţ ca E l e n a , şi cu siguranţă nu
mirosea la fel de bine. D a r e î n t o t d e a u n a înviorător
să simţi sângele n o u c u m c â n t ă în tine.
D a m o n răsuflă a d â n c şi se î n d e p ă r t ă de c o p a c ,
uitându-se î n j u r . Ştefan îşi a m i n t i şi de acele mişcări
graţioase, de fiecare gest c o n t r o l a t şi precis. Secolele
d o a r cizelaseră eleganţa n a t u r a l ă a lui D a m o n .
— î m i stârneşte cheful să fac asta, spuse D a m o n ,
apropiindu-se de un copăcel aflat la câţiva m e t r i m a i
departe.
Avea o d a t ă şi j u m ă t a t e î n ă l ţ i m e a lui D a m o n şi
c â n d acesta îl a p u c ă degetele lui nu se u n i r ă în j u r u l
t r u n c h i u l u i . D a r Ştefan v ă z u c u m răsuflarea lui
D a m o n se iuţeşte, c u m îi j o a c ă muşchii sub c ă m a ş a
n e a g r ă subţire, şi apoi c o p a c u l fu smuls din p ă m â n t ,
Trezirea • 273
c u rădăcinile a t â r n â n d u - i . Ştefan s i m ţ e a m i r o s u l
p u t e r n i c al p ă m â n t u l u i jilav răscolit.
— O r i c u m , n u - m i p l ă c e a acolo, spuse D a m o n şi
îl azvârli cât de d e p a r t e îi î n g ă d u i r ă r ă d ă c i n i l e
î n c u r c a t e . Apoi z â m b i fermecător. Şi-mi stârneşte şi
cheful să fac asta.
Se văzu o mişcare r a p i d ă , o fulgerare, şi D a m o n
dispăru. Ştefan se uită î n j u r , d a r nu v ă z u nici u r m ă
d e el.
— Sus, frate.
V o c e a v e n e a de d e a s u p r a c a p u l u i său şi c â n d
Ştefan ridică privirea îl văzu pe D a m o n cocoţat prin­
tre r a m u r i l e stejarului. Se auzi un foşnet de frunze
m a r o n i i şi el dispăru din n o u .
— Aici, în spate, frate.
Ştefan simţi o bătaie pe u m ă r şi se răsuci, d a r nu
văzu nimic în spatele lui.
— Aici, frate.
Se răsuci din n o u .
— N u , î n c e a r c ă aici.
Furios, Ştefan se întoarse în cealaltă p a r t e , întin-
z â n d m â n a ş i î n c e r c â n d să-1 a p u c e p e D a m o n . D a r
degetele lui p r i n s e r ă d o a r aer.
Aici, Ştefan. De d a t a asta vocea e r a în m i n t e a lui şi
P u t e r e a ei îl z g u d u i p r o f u n d . E r a nevoie de o forţă
e x t r a o r d i n a r ă p e n t r u a p r o i e c t a a t â t de clar g â n d u r i .
274 * Jurnalele Vampirilor
î n c e t , se m a i răsuci o d a t ă , şi îl v ă z u pe D a m o n în
poziţia lui iniţială, r e z e m a t de stejarul cel m a r e .
D a r d e d a t a asta a m u z a m e n t u l din privire î i
dispăruse. O c h i i lui e r a u negri şi i m p e n e t r a b i l i , iar
g u r a lui e r a strânsă într-o linie subţire.
De ce altă dovadă mai ai nevoie, Ştefan? Eu sunt mai pu­
ternic decât tine, la fel cum tu eşti mai puternic decât aceste
jalnice făpturi omeneşti. Sunt şi mai rapid decât tine, şi am şi
alte Puteri de care tu nici măcar n-ai auzit. Vechile Puteri,
Ştefan. Şi nu mă tem să le folosesc. Dacă vei lupta împotriva
mea, le voi folosi împotriva ta.
— De-asta ai venit aici? Ca să mă chinui?
Am fost îndurător cu tine, frate. Aş fi putut de multe ori să
te ucid, dar ţi-am cruţat de fiecare dată viaţa. Dar acum e
diferit.
D a m o n se desprinse de copac şi spuse cu glas tare:
— T e avertizez, Ştefan, n u m i t e î m p o t r i v i . N u
c o n t e a z ă de ce am venit aici. C e e a ce v r e a u a c u m e
Elena. Şi d a c ă încerci să mă împiedici să o fac a m e a ,
te o m o r .
— Poţi să încerci, spuse Ştefan.
Miezul fierbinte în care se strânsese furia d i n ă u n ­
trul lui a r d e a m a i strălucitor ca n i c i o d a t ă , revăr-
sându-şi l u m i n a ca o î n t r e a g ă galaxie de aştri. Ştia,
într-un fel, că a m e n i n ţ a î n t u n e c i m e a lui D a m o n .
Trezirea • 275
— C r e z i că nu p o t s-o fac? Nu te-nveţi m i n t e
niciodată, nu-i aşa, frăţioare?
Ştefan avu t i m p d o a r cât s ă v a d ă c u m D a m o n cla­
tină obosit d i n c a p , apoi ceva se mişcă i a r fulgerător
A
• • • • i <
şi se simţi c u p r i n s de nişte m â i n i p u t e r n i c e . In clipa
u r m ă t o a r e lupta, cu violenţă, î n c e r c â n d din răsputeri
să scape de ele. D a r e r a u ca nişte m â i n i de oţel.
Lovi cu sălbăticie, î n c e r c â n d să a j u n g ă la z o n a
vulnerabilă de sub b ă r b i a lui D a m o n . D e g e a b a , avea
braţele ţintuite la spate, t r u p u l imobilizat. E r a la fel
de n e p u t i n c i o s ca o p a s ă r e în g h e a r e l e u n e i pisici
agile şi p r i c e p u t e .
Se lăsă m o a l e p e n t r u o clipă, trăgându-se în jos cu
t o a t ă g r e u t a t e a , p e n t r u ca în clipa u r m ă t o a r e să-şi
î n c o r d e z e brusc toţi muşchii, î n c e r c â n d să se elibe­
reze, î n c e r c â n d să lovească. D a r mâinile nemiloase
d o a r îşi măriră strânsoarea, făcându-i zbaterile
inutile. J a l n i c e .
întotdeauna ai fost încăpăţânat. Poate că asta te va con­
vinge. Ştefan privi chipul fratelui său, la fel de palid
ca ferestrele cu g e a m jivrat de la p e n s i u n e , şi la acei
ochi negri ca un h ă u fără fund. Apoi simţi nişte de­
gete a p u c â n d u - 1 d e p ă r , t r ă g â n d u - i c a p u l p e spate,
lăsându-i gâtul expus.
Z b a t e r i l e lui se înteţită, d e v e n i r ă sălbatice. Nu te
obosi, spuse v o c e a din capul lui, şi apoi simţi d u r e r e a
276 • Jurnalele Vampirilor
ascuţită a dinţilor. Simţi u m i l i n ţ a şi n e p u t i n ţ a victi­
mei, a v â n a t u l u i , a prăzii. Şi apoi d u r e r e a p r o v o c a t ă
de sângele luat î m p o t r i v a voinţei sale.
Refuză să cedeze, şi d u r e r e a deveni m a i cumplită,
avea s e n z a ţ i a că i se s m u l g e a sufletul la fel c u m
fusese smuls din p ă m â n t acel c o p a c t â n ă r . II străpun­
gea ca nişte suliţe de foc, c o n c e n t r â n d u - s e pe acele
p u n c t e d i n p i e l e a lui u n d e se înfipseseră dinţii lui
D a m o n . O d u r e r e a g o n i z a n t ă îi a r d e a m a x i l a r u l şi
o b r a z u l , c o b o r â n d u - i către u m ă r ş i piept. Simţi u n
val de a m e ţ e a l ă şi îşi d ă d u s e a m a că îşi p i e r d e
cunoştinţa.
Apoi, b r u s c , m â i n i l e îi d ă d u r ă d r u m u l şi el se
p r ă b u ş i l a p ă m â n t , p e u n strat d e frunze d e stejar
u m e d e şi veştejite. Gâfâind să-şi r e c a p e t e răsuflarea,
se chinui să se ridice în p a t r u labe.
— Vezi, frăţioare, sunt m a i p u t e r n i c d e c â t tine,
suficient de p u t e r n i c p e n t r u a te nimici, p e n t r u a-ţi
lua sângele şi viaţa d a c ă v r e a u . Lasă-mi-o pe E l e n a ,
altfel o voi face.
Ştefan ridică privirea. D a m o n stătea cu c a p u l d a t
pe spate, cu picioarele uşor d e p ă r t a t e , a s e m e n e a u n u i
învingător care-şi p u n e piciorul pe gâtul celui învins.
Ochii aceia întunecaţi ca n o a p t e a a r d e a u triumfători,
şi sângele lui Ştefan era pe buzele lui.
Trezirea • 277
Ştefan se simţi plin de u r ă , o u r ă c u m nu m a i cu­
noscuse vreodată. E r a ca şi c u m t o a t ă u r a pe care o
avusese p â n ă a t u n c i p e n t r u D a m o n fusese d o a r o
p i c ă t u r ă de a p ă în acest o c e a n î n s p u m a t , furtunos. In
lungile veacuri care trecuseră, de multe ori regretase
ceea ce îi făcuse fratelui său, de m u l t e ori îşi dorise
din tot sufletul să-i p o a t ă s c h i m b a soarta. A c u m nu
voia decât să o facă din n o u .
— E l e n a nu este a ta, spuse el p r i n t r e dinţi, ridi-
cându-se în picioare şi î n c e r c â n d să nu a r a t e cu ce
efort făcea asta. Şi nu va fi niciodată.
C o n c e n t r â n d u - s e pe fiecare pas, p u n â n d cu grijă
un picior în faţa celuilalt, î n c e p u să se î n d e p ă r t e z e . II
d u r e a tot t r u p u l , iar r u ş i n e a pe c a r e o simţea e r a
c h i a r m a i m a r e decât suferinţa fizică. Avea lipite pe
h a i n e b u c ă ţ i de frunze u d e şi p ă m â n t , d a r nu se scu­
t u r ă . Se chinui să m e a r g ă m a i d e p a r t e , să reziste în
faţa slăbiciunii care îi î n m u i a picioarele.
Mu te-nveţi minte niciodată, frate.
Ştefan nu se u i t ă î n a p o i şi nici nu î n c e r c ă să
r ă s p u n d ă . Scrâşni din dinţi şi îşi forţă picioarele să se
mişte m a i d e p a r t e . î n c ă u n p a s . Ş i î n c ă u n p a s . Ş i
încă unul.
D a c ă ar p u t e a d o a r să se aşeze p e n t r u o clipă, să
se o d i h n e a s c ă . . .
278 • Jurnalele Vampirilor

î n c ă un pas, şi încă un pas. Maşina nu p u t e a fi

p r e a d e p a r t e . F r u n z e l e foşneau sub picioarele lui,
apoi auzi frunzele foşnind în spatele lui.
16
î n c e r c ă să se î n t o a r c ă r e p e d e , d a r reflexele îi dis­
p ă r u s e r ă a p r o a p e cu totul. I a r m i ş c a r e a fulgerătoare
fu p r e a m u l t p e n t r u el. î n t u n e r i c u l îi cuprinse t r u p u l
şi m i n t e a , şi î n c e p u să c a d ă . C ă z u î n t r u n a , în b e z n a
nopţii absolute. Şi apoi, C e r u l se î n d u r ă de el şi nu
m a i ştiu nimic.

e lena se î n d r e p t ă grăbită către liceul „ R o b e r t

E. L e e " , a v â n d sentimentul că nu se m a i du­
sese la şcoală de mulţi ani. N o a p t e a t r e c u t ă
i se p ă r e a un m o m e n t din t r e c u t u l î n d e p ă r t a t , d i n
copilărie, de c a r e cu greu îşi a d u c e a a m i n t e . D a r ştia
că astăzi va t r e b u i să înfrunte consecinţele ei.
N o a p t e a t r e c u t ă t r e b u i s e să se c o n f r u n t e cu
m ă t u ş a J u d i t h . M ă t u ş a ei fusese teribil de îngrijorată
c â n d vecinii îi spuseseră despre crimă, şi apoi şi m a i
î n g r i j o r a t ă c â n d n i m e n i n u p ă r e a s ă ştie u n d e e r a
E l e n a . C â n d E l e n a ajunsese acasă l a a p r o a p e d o u ă
d i m i n e a ţ a , m ă t u ş a era î n n e b u n i t ă d e îngrijorare.
Elena nu putuse să explice nimic. Nu putuse decât
să s p u n ă că fusese cu Ştefan şi că ştia că ei e r a
cel a c u z a t de crimă, d a r că ea ştia că era nevinovat.
280 • Jurnalele Vampirilor
Restul, tot ce se m a i întâmplase, trebuise să-1 păstreze
p e n t r u ea. C h i a r d a c ă m ă t u ş a J u d i t h l-ar fi crezut,
n-ar fi înţeles niciodată.
I a r în d i m i n e a ţ a asta E l e n a dormise p r e a m u l t şi
a c u m întârziase. Străzile e r a u pustii şi ea e r a singura
t r e c ă t o a r e , în v r e m e ce se g r ă b e a c ă t r e şcoală. D e a ­
s u p r a capului ei, cerul e r a cenuşiu şi se p o r n i s e vân­
tul, îşi d o r e a cu disperare să îl v a d ă pe Ştefan. T o a t ă
n o a p t e a , în s o m n u l ei agitat şi chinuit, avusese
c o ş m a r u r i despre el.
U n u l d i n t r e vise în special p ă r u s e a t â t de real. în
el văzuse chipul palid al lui Ştefan şi ochii lui furioşi,
acuzatori. Ridica o carte către ea şi-i s p u n e a : „ C u m
ai p u t u t să faci asta, Elena? C u m ai p u t u t ? " Apoi lăsa
c a r t e a să c a d ă la picioarele ei şi se î n d e p ă r t a grăbit.
Ea striga d u p ă el, implorându-1, d a r el c o n t i n u a să
meargă mai departe p â n ă ce dispărea în întuneric.
C â n d se uitase la carte, văzuse că e r a legată în cati­
fea albastră. J u r n a l u l ei.
Un fior de furie o străbătu a c u m c â n d se gândi din
n o u c u m îi fusese furat j u r n a l u l . D a r oare ce î n s e m n a
visul? Ce e r a în j u r n a l u l ei c a r e să-1 facă pe Ştefan
a t â t de furios?
Nu ştia. T o t ce ştia e r a că avea nevoie să îl vadă, să
îi a u d ă vocea, să-i simtă braţele cuprinzând-o. Simţea
d e p ă r t a r e a de el ca pe s e p a r a r e a de p r o p r i u l ei t r u p .
Trezirea • 281
U r c ă în fugă treptele şcolii şi i n t r ă pe coridoarele
pustii. Se î n d r e p t ă c ă t r e a r i p a de limbi străine, p e n ­
tru că ştia că p r i m a o r ă a lui Ştefan e r a latina. D a c ă
îl p u t e a vedea m ă c a r p e n t r u o clipă, ştia că se va simţi
bine.
D a r e l n u e r a î n clasă. P r i n ferestruica d i n uşă,
E l e n a v ă z u că locul lui e r a gol.
M a t t era însă acolo, şi expresia de pe faţa lui o spe­
rie m a i m u l t ca niciodată. El se tot uita către locul lui
Ştefan cu o privire p l i n ă de t e a m ă şi dezgust.
E l e n a se întoarse m e c a n i c cu spatele la uşă. Ca un
a u t o m a t , u r c ă scările şi se duse spre clasa ei de trigo­
n o m e t r i e . D e s c h i s e u ş a şi v ă z u t o a t e feţele întor-
cându-se c ă t r e ea, d a r se furişă r e p e d e în locul gol de
lângă Meredith.
D o a m n a H a l p e r n se opri din predat pentru o
clipă, se uită la ea, apoi c o n t i n u ă . C â n d profesoara se
întoarse din n o u cu faţa la tablă, E l e n a o privi pe M e ­
redith.
M e r e d i t h se întinse şi îi luă m â n a .
— Eşti bine? o î n t r e b ă în şoaptă.
— Nu ştiu, spuse E l e n a , prosteşte.
Se simţea ca şi c u m e r a sufocată de aerul din j u r u l
ei, ca şi c u m în j u r u l ei se afla o g r e u t a t e care o stri­
vea. Degetele lui M e r e d i t h e r a u calde şi uscate.
282 • Jurnalele Vampirilor
— M e r e d i t h , spuse, ştii ce s-a î n t â m p l a t cu Şte­
fan?
— Vrei să spui că tu nu ştii?
O c h i i n e g r i ai lui M e r e d i t h se făcură m a r i , şi
E l e n a simţi c u m g r e u t a t e a o striveşte şi m a i mult. E r a
ca şi c u m se afla în a d â n c u l u n e i a p e , foarte a d â n c ,
fară costum de scafandru.
— Nu l-au... nu l-au arestat încă, nu? spuse, chi-
nuindu-se să rostească aceste cuvinte.
— E l e n a , e şi m a i r ă u . A dispărut. Poliţiştii s-au
dus la p e n s i u n e azi-dimineaţă d e v r e m e şi el nu e r a
acolo. Au venit şi la şcoală, d a r n-a a p ă r u t azi deloc.
A u zis c ă i-au găsit m a ş i n a p e O l d C r e e k R o a d .
Elena, poliţia crede că a plecat, că a fugit din oraş,
p e n t r u că e vinovat.
— Nu e a d e v ă r a t , spuse E l e n a p r i n t r e dinţi. V ă z u
colegii întorcându-se şi uitându-se la ea, d a r nu-i m a i
păsa. E nevinovat.
— Ştiu că asta crezi t u , Elena, d a r a t u n c i de ce-ar
fi plecat?
— N - a plecat. N u , n-a plecat.
C e v a a r d e a în Elena, un foc de m â n i e care înăbuşi
t e a m a z d r o b i t o a r e . Răsuflarea ei deveni s a c a d a t ă .
— N - a r fi plecat niciodată de b u n ă v o i e din oraş,
spuse.
Trezirea • 283
— Vrei să spui că cineva 1-a forţat s-o facă? D a r
cine? T y l e r n-ar î n d r ă z n i . . .
— L-a forţat, sau şi m a i r ă u , o î n t r e r u p s e E l e n a .
A c u m , t o a t ă clasa se uita la ele, şi d o a m n a H a l -
p e r n t o c m a i d e s c h i d e a g u r a să vorbească. E l e n a se
ridică brusc, uitându-se î n j u r fără să v a d ă n i m i c .
— Să-1 ferească D u m n e z e u d a c ă i-a făcut r ă u lui
Ştefan, spuse ea. Să-1 ferească D u m n e z e u !
Apoi se răsuci şi p o r n i către uşă.
— E l e n a , întoarce-te! E l e n a !
Auzi strigătele în u r m a ei, ale lui M e r e d i t h şi ale
d o a m n e i H a l p e r n . M e r s e m a i repede, tot m a i repede,
privind d o a r înainte, c u u n singur g â n d î n m i n t e .
Ceilalţi credeau că se ducea d u p ă Tyler Smallwood.
Bun. N-aveau d e c â t să-şi p i a r d ă t i m p u l a l e r g â n d în
direcţia greşită. Ea ştia ce are de făcut.
Ieşi d i n şcoală în aerul rece de t o a m n ă . M e r g e a
r e p e d e , şi picioarele ei s t r ă b ă t u r ă r a p i d distanţa între
şcoală şi O l d C r e e k R o a d . De acolo o coti c ă t r e
P o d u l Wickery şi cimitir.
Un v â n t tăios îi sufla p ă r u l pe spate şi îi biciuia
o b r a z u l . In j u r u l ei z b u r a u frunze de stejar, învârte-
jindu-se în aer. D a r focul distrugător din i n i m a ei era
c u m p l i t de a r z ă t o r , t o p i n d frigul. A c u m ştia ce
î n s e a m n ă o furie de n e s t ă p â n i t . I n t r ă cu paşi m a r i ,
284 • Jurnalele Vampirilor

pe l â n g ă mesteceni şi sălcii, p â n ă în mijlocul cimiti­

rului şi se uită în j u r u l ei cu ochi înfriguraţi.
D e a s u p r a ei, norii curgeau pe cer a s e m e n e a u n u i
r â u d e c u l o a r e a p l u m b u l u i . R a m u r i l e dezgolite ale
stejarilor şi mestecenilor se z b ă t e a u sălbatic, împle­
tite. O p a l ă de v â n t îi a r u n c ă în faţă vârtejuri de
Nu pierdeţi
frunze. E r a ca şi c u m cimitirul încerca să o alunge de
acolo, ca şi c u m îi a r ă t a forţa lui, adunându-şi puterile
senzaţionala continuare:
p e n t r u a-i face r ă u .
E l e n a i g n o r ă totul. Se răsuci şi p r i v i r e a ei arză­
toare se p l i m b ă cercetătoare p r i n t r e lespezile de m o r ­
m â n t . Apoi se î n t o a r s e şi strigă direct în v â n t u l
m â n i o s . Un singur cuvânt, d a r cel care ştia că îl va
a d u c e acolo.
— Damon!
Jurnalele
VAMPIRILOR 2