Digitally signed by UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Biblioteca UTM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity of Facultatea Urbanism şi Arhitectură
this document

Catedra Căi Ferate, Drumuri şi Poduri

Legislaţia Europeană pentru Construcţii

Curs universitar

Chişinău
U.T.M.
2008
1
 CZU 349.442(075.8)
B 80
Prezentul curs universitar este destinat studenţilor
specialităţilor
522.2 – Ingineria Mecanică în Construcţii,
543.2 – Tehnologia produselor din ceramică şi sticlă,
581.1 – Arhitectura,
581.4 – Design interior,
581.2 – Urbanism şi amenajarea teritoriului,
582.2 – Ingineria materialelor şi articolelor de construcţii,
582.6 – Ingineria şi protecţia apelor,
582.7 – Alimentarea cu căldură, gaze, ventilaţie,
583.1 – Ingineria mediului.
Autor: acad., A.Ş.T.R., prof.univ., dr. ing., D.H.C. U.T.M.
Polidor Bratu.
Recenzent: prof.univ., dr. A.Vlădeanu, UTCB
Redactor
responsabil: prof.univ., dr. M.Vangheli

Descrierea CIP Camerei Naţionale a Cărţii

Bratu, Polidor
Legislaţia Europeană pentru Construcţii: Curs.Univ./ Polidor
Bratu; red.: M. Vangheli; Univ. Tehn. a Moldovei.Fac.Urbanism şi
Arhitectură. Catedra Căi Ferate, Drumuri şi Poduri.Ch.:UTM.,2008-
148p.
Bibliogr. 145-146 (17tit.)
ISBN 978-9975-45-084-3
100 ex.

ISBN 978-9975-45-084-3

© U.T.M., 2008
2
1. Cerinţe fundamentale privind atestarea conformităţii
produselor pentru construcţii, a proceselor tehnologice şi a
echipamentelor pentru construcţii potrivit legislaţiei europene

1.1. Contextul European

Economia mondială tinde spre globalizare. Pieţele bunurilor şi

serviciilor, capitalurilor şi forţei de muncă se deschid. Deschiderea
pieţelor va permite agenţilor economici să se aprovizioneze cu
factori de producţie de unde este mai ieftin, să producă unde este
mai rentabil şi să vândă unde au profiturile mai mari. Practic, la
nivel mondial, există trei pieţe principale: europeană, americană şi
asia – pacific. Pentru a face faţă concurenţei pieţelor din zonele
americană şi asia – pacific, la Lisabona, în martie 2000, Consiliul
Uniunii Europene a stabilit o strategie pe zece ani, menită să facă
din Europa cea mai mare piaţă, cu cea mai puternică şi mai
dinamică economie bazată pe inovare. Până în prezent la nivelul
UE au fost adoptate 70 de directive destinate la stabilirea unui
cadru legal comun, cu implicaţii în întărirea pieţei interne, creşterii
competitivităţii şi stabilizării forţei de muncă.
La nivel de state, responsabilitatea de a transpune în practică
reglementările stabilite la nivel european revine organelor
competente (administraţia publică centrală, responsabilă pentru
fiecare domeniu). În România, autoritatea competentă pentru
domeniul calităţii este Ministerul Economiei şi Comerţului.

1.2. Infrastructura de evaluare şi certificare a conformităţii

produselor şi sistemelor de management (IECC)

Pentru derularea problematicii calităţii, în fiecare ţară, dar şi la

nivel regional/european s-a creat infrastructura de evaluare şi
certificare a conformităţii produselor şi sistemelor de management
(fig. 1, conform [15]).

3
 Fig. 1
Din schemă se deduce clar rolul organismelor de standardizare
(în România, ASRO – Asociaţia de Standardizare din România),
de acreditare (în România, RENAR – Asociaţia de Acreditare din
România) şi de metrologie (în România, BRML – Biroul Român
de Metrologie Legală). De asemenea, trebuie introdus în schemă şi
ISCIR (Inspecţia de Stat pentru Controlul cazanelor, recipienţilor
sub presiune şi Instalaţiilor de Ridicat) care are ca sarcină
autorizarea funcţionării echipamentelor de ridicat şi a instalaţiilor
ce au în compunere recipiente metalice stabile sub presiune.
IECC se referă la instituţiile la nivel mondial, internaţional,
regional şi naţional implicate în standardizare, acreditare şi
metrologie.
4
 BRML cuprinde:
• Institutul Naţional de Metrologie, INM, organizat ca institut
de cercetare dezvoltare fără personalitate juridică, care are în
componenţă zece laboratoare şi deţine 22 etaloane naţionale
şi peste 50 etaloane de referinţă. În prezent INM asigură
trasabilitatea pentru 7 mărimi fizico – acustice şi de vibraţii,
electromagnetice, de masă, de lungime, optice, de
temperatură, de timp şi 36 de domenii, acoperind practic
întreaga sferă actuală de interes pentru economia
românească; datele la zi, în UE, privind acest domeniu al
metrologiei fundamentale se găsesc în rapoartele adunărilor
generale ale EUROMET;
• 8 direcţii regionale de Metrologie Legală: Bucureşti, Bacău,
Braşov, Cluj, Constanţa, Craiova, Ploieşti şi Timişoara;
• 41 structuri judeţene în cele 41 judeţe;
• un organism de certificare pentru evaluarea conformităţii,
BRML – Cert;
• trei direcţii:
1. Direcţia pentru Inspecţii şi Supravegherea Pieţei cu
atribuţii în evaluarea, monitorizarea şi controlul
activităţilor de inspecţie şi supraveghere metrologică
pentru produse preambalate şi mijloace de măsurare
supuse controlului metrologic legal;
2. Direcţia de evaluare organisme şi autorizări;
3. Direcţia tehnică.
Direcţiile precizate la punctele 2 şi 3 au ca principale atribuţii
metrologia legală, adică acele activităţi care rezultă din cerinţele
legale privind unităţile de măsurare, măsurările şi metodele de
măsurare, activităţi desfăşurate în numele statului, pentru
asigurarea credibilităţii rezultatelor măsurărilor la nivel naţional.
ASRO are rolul de aprobare şi introducere în economia ţării a
standardelor naţionale, europene şi internaţionale.
RENAR are rolul de validare şi supraveghere a competenţei
laboratoarelor de încercări/etalonare şi a organismelor de
certificare/inspecţie care prestează serviciile solicitate de agenţii
5
economici ce doresc să li se autentifice conformitatea
produsului/sistemului de management cu cerinţele unuia/ al mai
multor standarde de firmă, profesionale, naţionale regionale şi
internaţionale.
RENAR funcţionează pe baza – OG nr. 38/1998 referitor la
activitatea de acreditare. Are statutul cadru aprobat de ministerul
de resort în calitate de autoritate coordonatoare a infrastructurii de
evaluare şi certificare a conformităţii.
ASRO şi RENAR lucrează prin comitete tehnice şi experţi şi
efectuează activităţi de instruire.
Scopul RENAR este să dezvolte acreditarea şi evaluarea
conformităţii organismelor şi laboratoarelor care activează în
domeniul evaluării conformităţii din România, urmărind în
principal:
• să confere încredere în competenţa tehnică, imparţialitatea
şi integritatea organismelor şi laboratoarelor prin acreditare;
• să contribuie la creşterea competitivităţii produselor şi
serviciilor, în contextul globalizării pieţelor şi acţiunilor de
integrare a României la Uniunea Europeană;
• să contribuie la promovarea principiului liberei circulaţii a
mărfurilor şi serviciilor;
• să promoveze protecţia vieţii, a sănătăţii şi a securităţii
persoanelor fizice, precum şi a mediului şi să apere interesele
consumatorilor.
• Asociaţia poate acredita următoarele organisme care
desfăşoară activităţi atât în domeniul reglementat, cât şi în cel
nereglementat:
− laboratoare de încercări;
− laboratoare de etalonare;
− organisme de inspecţie;
− organisme de certificare a produselor;
− organisme de certificare a sistemelor de management al
calităţii – SMC, de mediu – SMM, al securităţii informaţiei –
SMSI, de securitate şi sănătate în muncă – SMSSM;

6
 − organisme de certificare a personalului;
− administratori de scheme de încercări interlaboratoare;
− alte organisme pentru domenii care vor fi stabilite de
Cooperarea Europeană pentru acreditare şi/sau de autorităţi cu
funcţii de reglementare.
Organismele naţionale nu au dreptul să deţină structuri în
domeniul pe care îl evaluează, pentru a nu intra în conflict de
interese, adică: BRML nu va avea laboratoare de etalonare în afara
celor care asigură trasabilitatea la unităţile sistemului internaţional
de măsuri; RENAR nu va avea organism de certificare/inspecţie şi
laboratoare de încercări/etalonare.
În baza procedurii de desemnare de către autoritatea
competentă a organismelor naţionale de metrologie, standardizare
şi acreditare, se iniţiază procedura de notificare internaţională.
Autoritatea competentă din România informează autoritatea ce
gestionează registrul organismelor notificate.
La cererea organismului notificat se iniţiază procedura de
recunoaştere prin care se stabileşte dacă este capabil şi competent
tehnic să realizeze sarcinile specifice în legătură cu o anumită
procedură de evaluare a conformităţii şi demonstrează
independenţă, imparţialitate şi integritate conform procedurilor
unei reglementări tehnice.
În Martie 2004, Comitetul de Recunoaştere Multilaterală al
European Accreditation, după evaluare, a decis acceptarea
RENAR ca semnatar al protocolului MLA (Multi Lateral
Recognition Agreement).
RENAR este membru ILAC (International Laboratory
Accreditation Cooperation) din 1996 şi respectiv membru IAF
(Internaţional Accreditation Forum) din 2002. Aceste două
prestigioase organizaţii care operează la nivel mondial sunt
recunoscute de către OMC – Organizaţia Mondială a Comerţului.
Consecinţa logică este că toate rapoartele de încercări emise
de laboratoarele de încercări acreditate de către RENAR şi
certificatele emise de către organismele de certificare

7
produse/sisteme de management al calităţii acreditate de către
RENAR sunt recunoscute în tot spaţiul european acoperit de
European Cooperation for Accreditation, respectiv spaţiul
internaţional acoperit de ILAC şi IAF.
În acest fel, infrastructura de evaluare a conformităţii din
România, acreditată de RENAR, a fost validată ca fiind
echivalentă cu omoloagele lor din spaţiile UE/AELS, respectiv
internaţionale.
Se creează astfel premisele unei circulaţii libere a produselor
româneşti în tot spaţiul mondial, cu efecte benefice atât asupra
exportului, cât şi asupra produsului intern brut al României.
La nivel regional există organizaţii similare cu EA - European
Cooperation for Accreditation, ca de exemplu:
• PAC - Pacific Accreditation Cooperation;
• APLAC - Asia Pacific Laboratory Accreditation
Cooperation;
• SADCA – South Africa Development Cooperation for
Accreditation;
• IAAC – InterAmerican Accreditation Cooperation.

1.3. Conceptul privind noua abordare

În contextul strategiei stabilite la Lisabona, spaţiul economic

al UE, unde bunurile, serviciile, capitalul şi forţa de muncă pot
circula liber, reprezintă o bază pentru prosperitate în UE. În scopul
aplicării acestei strategii, Uniunea Europeana a fost şi este nevoită
să dezvolte instrumente noi şi originale pentru înlăturarea
barierelor în calea liberei circulaţii a bunurilor, serviciilor,
capitalului şi a forţei de muncă. Printre acestea, un loc important îl
ocupă Noua Abordare referitoare la armonizarea tehnică şi
Abordarea Globală în evaluarea conformităţii.
Noua Abordare, concept introdus în anul 1985, face o
distincţie clară între responsabilităţile legiuitorului CE şi
organismele europene de standardizare CEN (Comisia Europeană
pentru Standardizare), CENELEC (Comisia Europeană pentru

8
Standardizare în domeniul Electrotehnic) şi ESTI (Comisia
Europeană pentru Standardizare în domeniul telecomunicaţiilor) în
ceea ce priveşte legislaţia liberei circulaţii a mărfurilor.
Noua Abordare este primul instrument de aplicare a politicii
industriale europene prin care se asigură un echilibru între
protecţia consumatorului şi dezvoltarea industrială, în special în
ceea ce priveşte optimizarea costurilor pentru demonstrarea
conformităţii produselor.
Prin introducerea principiului Noii Abordării s-au scurtat
procedurile legislative prin care membrii CE conveneau condiţiile
de punere pe piaţă a bunurilor. Astfel, s-a introdus o separare între
procesul de stabilire a cerinţelor esenţiale – în care primează
aspectele de protecţie a consumatorilor, a vieţii şi a mediului, fapt
care presupune implicarea statelor membre la cel mai înalt nivel –
directivele având statut de obligativitate fiind preluate prin legi la
nivel naţional, şi cel de stabilire a parametrilor tehnici ai unui
produs sau proces care se desfăşoară prin elaborarea standardelor
europene.
Principiul fundamental al Noii Abordări este limitarea
intervenţiei legislative la un set minim de cerinţe, aşa-numitele
„cerinţe esenţiale” care sunt de interes public, excluzând orice
specificaţie tehnică detaliată.
Cerinţele esenţiale includ toate acele prevederi pe care
legiuitorul european le-a considerat necesare pentru atingerea
obiectivului de protejare a interesului public, respectiv aspectele
legate de sănătate/siguranţă a utilizatorului (consumatorilor şi
angajaţilor). Specificaţiile produsului nu fac parte din cerinţele
esenţiale, ele răspunzând condiţiilor pieţei.
Numai produsele care îndeplinesc cerinţele esenţiale aferente
pot fi comercializate şi/sau utilizate. În acest fel, materialele şi
design-ul produsului pot fi adaptate la progresul tehnologic.
Noua Abordare privind armonizarea tehnică şi standardizarea
a stabilit câteva principii aplicabile statelor membre ale Uniunii
Europene:

9
 − armonizarea legislativă se referă la cerinţele esenţiale pe care
trebuie să le satisfacă produsele introduse pe piaţa UE pentru a
beneficia de libera circulaţie;
− specificaţiile tehnice ale produselor care satisfac cerinţele
esenţiale definite în directive sunt stabilite în standardele
armonizate;
− aplicarea standardelor armonizate rămâne voluntară şi
producătorul poate să aplice şi alte specificaţii tehnice pentru a
satisface cerinţele;
− produsele fabricate în conformitate cu standardele
armonizate beneficiază de prezumţia de conformitate cu cerinţele
esenţiale.
În completarea principiilor Noii Abordări sunt necesare
condiţii pentru evaluarea justă a conformităţii. Elementele cheie în
această privinţă sunt realizarea încrederii prin competenţă şi
transparenţă şi elaborarea unui cadru şi a unei politici
cuprinzătoare pentru evaluarea conformităţii.
Noua Abordare a determinat armonizarea cerinţelor esenţiale
şi le-a făcut obligatorii prin directive. Directivele Noii Abordări
definesc gama de produse care intră sub incidenţa lor şi riscurile pe
care acestea le pot genera.
Conform principiilor din directive, producătorul poate alege
diferite proceduri de evaluare a conformităţii, prevăzute în
directiva aplicabilă.
Aşa cum s-a precizat, în UE, conformitatea se atestă prin
aplicarea marcajului „CE”. Un produs poate intra sub incidenţa a
mai multor directive.
În tabelul 1 sunt prezentate directivele UE din seria New
Approach, standardele armonizate aferente fiecărei directive,
autoritatea competentă pe domeniu şi autorităţile de supraveghere
a pieţei.
Abordarea globală a evaluării conformităţii este un concept
care se bazează pe funcţionarea infrastructurii în domeniul
evaluării conformităţii pentru a pune în practică principiul Liberei
circulaţii a bunurilor şi serviciilor pentru acele produse şi servicii
10
care fac obiectul directivelor europene, respectiv domeniul
reglementat.
Abordarea globală şi Noua Abordare reprezintă unul dintre
instrumentele aprobate de Consiliul de Miniştri al CE pentru
implementarea politicii industriale a UE, bazate pe patru
componente: directive europene, standarde armonizate, proceduri
compatibile de evaluare a conformităţii şi organisme de certificare
şi încercare competente.
În abordarea globală se asigură evaluarea conformităţii în baza
celor opt module enunţate prin EC 465/1993.
Cele două concepte sunt utilizate pentru a asigura şi verifica
prezumţia de conformitate a produselor şi serviciilor care sunt
introduse pe piaţă, fapt care oferă o modalitate de încredere,
competitivă şi transparentă pentru a asigura protecţia
consumatorilor şi dezvoltarea industrială. În funcţie de riscul
potenţial asociat fiecărei categorii de produse, s-a stabilit, prin
intermediul directivelor europene, pe lângă cerinţele esenţiale pe
care acestea trebuie să le îndeplinească şi procedura de evaluare a
conformităţii, prin combinaţii între modulele de evaluare a
conformităţii.
Fiecare producător de produse/servicii care fac obiectul unei
directive europene incluse în Abordarea globală are libertatea de a
alege între procedurile de evaluare a conformităţii astfel încât să se
asigure, înainte de a pune un produs nou pe piaţă, că acesta
îndeplineşte cerinţele esenţiale.
Printr-o astfel de practică se asigură un echilibru între
protecţia consumatorului şi costurile producătorului, asociate
evaluării conformităţii produsului său.

11
12
13
1.4. Legislaţie aplicabilă

În ţara noastră, a fost adoptat, se perfecţionează şi se

completează continuu cadrul legal şi unitar privind elaborarea
reglementarilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea
pieţei pentru produsele introduse pe piaţa românească.
În momentul actual, principalele acte normative care stau la
baza activităţii de evaluare a conformităţii produselor în ţara
noastră sunt:
− DIRECTIVA 89/106/CEE – Armonizarea legilor,
reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor
Membre referitoare la produse pentru construcţii;
− SR EN 45011/2001 – Criterii generale pentru organismele
de certificare care efectuează certificarea produselor;
− SR EN ISO 9000/2001 – Sisteme de management al
calităţii. Principii fundamentale şi vocabular;
− SR EN ISO 9001/2001 – Sisteme de management al calităţii.
Cerinţe;
− Legea 10/1995 – Calitatea în construcţii;
− Legea 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor;
− Ordonanţa Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii;
− Hotărârea de Guvern nr. 622/2004 – Stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;
− Hotărârea de Guvern nr. 796/2005 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii de Guvern nr. 622/2004 privind stabilirea
condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;
− Procedura de evaluare şi desemnare a organismelor abilitate
pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii;
− Regulament privind atestarea conformităţii produselor
pentru construcţii;
− Ordinul MIR nr. 342/2002 privind aprobarea Cărţii Albe a
Infrastructurii Calităţii şi Evaluării Conformităţii Produselor.
În scopul asigurării securităţii, sănătăţii oamenilor, protejării
mediului şi a proprietăţii, autorităţile competente din România
14
elaborează reglementari tehnice, prin transpunerea directivelor
Uniunii Europene în domeniile reglementate. Toate reglementările
tehnice se aprobă prin hotărâri ale Guvernului şi prevăd:
ƒ definirea domeniilor reglementate;
ƒ grupele de produse din domeniile reglementate care se
supun procedurii de evaluare a conformităţii;
ƒ cerinţele esenţiale;
ƒ procedurile pentru evaluarea conformităţii produselor;
ƒ cerinţele pentru organismele desemnate sa realizeze
evaluarea conformităţii;
ƒ regulile de aplicare a marcajului naţional de conformitate;
ƒ cerinţe privind supravegherea pieţei;
ƒ standardele europene armonizate, adoptate la nivel
naţional, care conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele
esenţiale.

1.5. Conformitate

O economie funcţională are doi actori principali cu interese

puternice – producătorii şi piaţa. Alţi doi actori, statul şi
societatea civilă participă activ la procesul de dezvoltare a unei
economii funcţionale.
Producătorii au ca cerinţă esenţială libera circulaţie a
mărfurilor, fără nici o barieră tarifară. Această cerinţă este necesară
pentru demonstrarea compatibilităţii tehnice şi de securitate a
produsului cu piaţa care îl absoarbe.
Piaţa, reprezentată de consumatorii finali, lanţul de distribuţie
(distribuitori, transportatori, comercianţi), solicită ca produsele să
fie sigure şi să fie conforme cu specificaţiile.
Statul intervine atât prin legi şi reglementări tehnice, cât şi
prin supravegherea pieţii, pentru a stopa introducerea pe piaţă a
produselor neconforme cu cerinţele de securitate prevăzute de
reglementări şi care pot afecta sănătatea, viaţa, mediul,
proprietatea.

15
 Societatea civilă este reprezentată de părţile interesate:
patronate şi sindicate, organizaţiile de protecţie a drepturilor
consumatorilor, organizaţii profesionale, organizaţii ecologiste etc.
Producătorii trebuie să garanteze că produsele pe care le oferă
pieţei îndeplinesc cerinţele esenţiale.
Cerinţele esenţiale au în vedere, în special, protecţia sănătăţii,
securitatea utilizatorilor, protecţia proprietăţii şi a mediului şi
includ toate acele cerinţe pe care legiuitorul european le-a
considerat necesare pentru atingerea obiectivului unei directive.
Cerinţele esenţiale au un caracter obligatoriu.
Numai produsele care îndeplinesc cerinţele esenţiale în
domeniu pot fi comercializate şi/sau utilizate.
Cerinţele esenţiale trebuie aplicate în funcţie de pericolele
potenţiale şi/sau de riscurile inerente unui anumit produs. Ele
definesc rezultatele care trebuie obţinute, sau pericolele potenţiale
care trebuie avute în vedere, dar nu indică sau sugerează
specificaţiile necesare pentru produs. Deci, producătorii trebuie să
efectueze o analiză a riscului/hazardului, pentru a determina dacă
un produs îndep1ineşte cerinţele esenţiale. Această analiză trebuie
să fie realizată şi inclusă într-o documentaţie tehnică.
Producătorii pot alege soluţiile tehnice şi tehnologiile pe care
le consideră adecvate în vederea îndeplinirii cerinţelor (fig. 2). În
acest fel, materialele şi design-ul produsului pot fi adaptate la
progresul tehnologic.

Fig. 2

16
 Din punct de vedere conceptual, cerinţele esenţiale pot fi
clasificate astfel:
− cerinţe care derivă din anumite pericole potenţiale asociate
produsului (ex. rezistenţa fizică şi mecanică, inflamabilitate etc.).
− cerinţe legate de produs sau de performanţele sale (ex.
prevederi privind materialele, design-ul, construcţia etc.).
− cerinţe care precizează obiectivul principal de protecţie, de
exemplu cu ajutorul unei liste ilustrative.
Când un produs îndeplineşte cerinţele esenţiale spunem că
acesta este conform.

1.6. Evaluarea conformităţii

Pentru a constata în ce măsură sunt îndeplinite cerinţele, se

desfăşoară procesul de evaluare a conformităţii, prin care se
realizează examinarea sistematică a gradului în care un produs,
proces sau serviciu satisface condiţiile specificate. Evaluarea
conformităţii se poate desfăşura pe domeniul reglementat
(ansamblul activităţilor economice şi al produselor asociate
acestora, pentru care se emit reglementări tehnice specifice privind
condiţiile de introducere pe piaţă şi de utilizare), sau pe domeniul
nereglementat.
Când produsele, procesele sau serviciile trebuie să respecte şi
cerinţele unor reglementări naţionale/europene (legi, directive) se
impune certificarea conformităţii acestora într-un sistem
recunoscut de stat, chiar dacă se aplică marcajul european de
conformitate CE.
Marcajul de conformitate este un simbol care se aplică pe
produs, pe ambalajul acestuia şi/sau pe documentele însoţitoare şi
are semnificaţia conformităţii produsului cu toate cerinţele
esenţiale prevăzute în reglementările aplicabile (directive sau
legislaţia naţională de transpunere a acestor directive).
Marcajul de conformitate este obligatoriu pentru toate
produsele care intră sub incidenţa directivelor din Noua Abordare
şi Abordarea Globală. Acestea prevăd aplicarea marcajului de
17
conformitate prin care se conferă produselor în cauză dreptul de
liberă circulaţie pe teritoriul UE.
Pentru aplicarea marcajului de conformitate, producătorul
trebuie să efectueze controale şi încercări pentru a se asigura de
conformitatea produsului cu cerinţele esenţiale definite în
reglementările tehnice care îi sunt aplicabile.
În figura 3 [15] este prezentată relaţia între marcajul CE (de
securitate) aplicabil în domeniul reglementat şi marca de calitate
aplicabilă în domeniul voluntar.

Fig. 3
Cadrul legislativ general necesar pentru evaluarea
conformităţii produselor, în domeniile reglementate din România,
se bazează pe Legea 608/2001– Legea evaluării conformităţii
18
produselor şi pe H.G. nr. 487/2002 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind desemnarea naţională a laboratoarelor de
încercări, precum şi a organismelor de certificare şi inspecţie care
realizează evaluarea conformităţii produselor din domeniile
reglementate.
De asemenea, Guvernul României, prin ministerului de
resort, a elaborat Carta albă a infrastructurii calităţii şi evaluării
conformităţii produselor, destinată sprijinirii activităţilor
factorilor implicaţi.
În România, supravegherea pieţei este reglementată prin HG
891/2004, care stabileşte măsurile de supraveghere a pieţei
produselor din domeniile reglementate, prevăzute de Legea
608/2001.

1.7. Proceduri pentru evaluarea conformităţii.

Procedurile de evaluare a conformităţii, la care pot fi supuse

produsele din domeniile reglementate de directivele Noii Abordări,
sunt stabilite de fiecare directivă în parte şi se bazează pe
combinaţiile a opt module, notate A...H, prezentate în tabelul 2.
Cele opt module notate cu A, B, C, D, E, F, G, H se referă
la:
− stadiul de proiectare a produsului;
− stadiul de producţie;
− ambele stadii.

19
 Tabelul 2. Modulele de evaluare a conformităţii
Denumire
Modul Conţinut
modul
1 2 2
A Controlul Descrie procedura prin care
intern al producătorul s-au reprezentantul sau
producţiei autorizat în România, care îndeplineşte
obligaţiile producătorului, asigură şi
declară că produsele în cauză satisfac
cerinţele din reglementările tehnice
aplicabile sub incidenţa cărora intră.
Producătorul întocmeşte declaraţia de
conformitate. Producătorul elaborează
documentaţia tehnică prevăzută pentru
acest modul, documentaţie care este pusă
la dispoziţia autorităţilor naţionale pentru
control, la cerere, pe o perioadă de
minim 10 ani de la fabricarea ultimului
produs. Producătorul trebuie să ia toate
măsurile necesare pentru ca procesul de
fabricaţie să asigure conformitatea
produselor fabricate cu documentaţia
tehnică menţionată şi cu reglementările
tehnice aplicabile
Aa Controlul Corespunde modulului A, la care se
intern al adaugă următoarele cerinţe suplimentare.
producţiei I. Pentru fiecare produs fabricat,
producătorul sau reprezentantul său
autorizat cu sediul în România efectuează
una sau mai multe încercări asupra uneia
sau mai multor caracteristici ale fiecărui
produs. Aceste încercări se efectuează
sub responsabilitatea unui organism
notificat, ales de producător.
20
 Tabelul 2 (continuare)
1 2 3
În timpul fabricaţiei, producătorul aplică
simbolul de identificare al organismului
notificat.
II. Un organism notificat, ales de către
producător, efectuează sau dispune
efectuarea de verificări ale produsului la
intervale aleatoare. Se examinează un
eşantion prelevat de la locul de producţie,
efectuându-se încercările necesare
prevăzute în standardele ce conferă
prezumţia de conformitate cu cerinţele
esenţiale. Ori de câte ori un produs nu
este conform, organismul notificat
trebuie să ia măsurile necesare
B Examinare Descrie etapele procedurii prin care
de tip un organism notificat constată şi atestă că
un eşantion reprezentativ al procesului de
fabricaţie în cauză îndeplineşte
prevederile din reglementarea tehnică
aplicabilă acestuia. Producătorul sau
reprezentantul său autorizat cu sediul în
România înaintează cererea pentru
examinarea de tip unui organism
notificat ales de el. Solicitantul pune la
dispoziţia organismului notificat un
eşantion reprezentativ al procesului de
fabricaţie, denumit tip. Organismul
notificat poate solicita şi alte exemplare,
dacă acest lucru este necesar pentru
desfăşurarea programului de încercări.
21
 Tabelul 2 (continuare)
1 2 3
Organismul notificat analizează
documentaţia tehnică a produsului,
verifică dacă „tipul” a fost fabricat în
conformitate cu documentaţia.
Organismul notificat efectuează
încercările necesare pentru a verifica
dacă produsul satisface cerinţele
esenţiale din reglementarea tehnică
aplicabilă. Dacă „tipul” respectă
prevederile reglementarilor tehnice
aplicabile, organismul notificat
eliberează solicitantului certificatul de
conformitate.
Dacă producătorului i se refuză
eliberarea certificatului de conformitate,
organismul notificat furnizează
argumente detaliate pentru acest refuz. În
cazul în care producătorul aduce
modificări produsului care a fost
certificat, trebuie să informeze
organismul notificat despre aceste
modificări, pentru a se verifica dacă au fost
afectate caracteristicile care atestă
conformitatea cu cerinţele esenţiale
prevăzute în reglementările tehnice
aplicabile. Producătorul sau
reprezentantul sau autorizat cu sediul în
România păstrează, împreună cu
documentaţia tehnică a produsului,
certificatul de conformitate, o perioadă
22
 Tabelul 2 (continuare)
1 2 3
de minim 10 ani de la data fabricării
ultimului produs.
C Conformitat Descrie etapa prin care producătorul
ea cu tipul sau reprezentantul său autorizat cu sediul în
România asigură şi declară că produsele
respective sunt conforme cu „tipul” care
este descris în certificatul de conformitate
şi sunt respectate cerinţele din
reglementarea tehnică aplicabilă.
Producătorul sau reprezentantul său
autorizat cu sediul în România întocmeşte
declaraţia de conformitate. Producătorul
ia toate măsurile necesare pentru a garanta
că procesul de fabricaţie asigură
conformitatea produselor fabricate cu
„tipul” aprobat.
Producătorul sau reprezentantul sau
autorizat cu sediul în România păstrează
un exemplar al declaraţiei de conformitate
pentru o perioada de minim 10 ani de la
data fabricării ultimului produs.
Modulului C i se pot aplica următoarele
cerinţe suplimentare:
I. Pentru fiecare produs fabricat,
producătorul sau reprezentantul său
autorizat cu sediul în România efectuează
una sau mai multe încercări asupra uneia
sau mai multor caracteristici ale
produsului. Aceste încercări se efectuează
sub responsabilitatea unui organism
notificat, ales de producător. În procesul
de fabricaţie, producătorul aplică simbolul
23
 Tabelul 2 (continuare)
1 2 3
de identificare al organismului notificat.
II. Un organism notificat, ales de către
producător, efectuează sau dispune
efectuarea de verificări ale produsului la
intervale aleatoare. Se examinează un
eşantion prelevat dintre produsele finite,
de către organismul notificat, efectuându-
se încercările necesare, prevăzute în
standardele ce conferă prezumţia de
conformitate cu cerinţele esenţiale. În
cazul în care un produs nu este conform,
organismul notificat trebuie să ia măsurile
necesare.
D Asigurarea Este o completare la modulul B.
calităţii Procedura acestui modul cuprinde etapele
producţiei procedurii modulului B la care se adaugă
următoarele:
I. Producătorul aplică un sistem al calităţii
aprobat pentru producţie, inspecţii şi
încercarea produsului finit şi este supus
supravegherii sub răspunderea
organismului notificat.
II. Sistemul calităţii trebuie să asigure
conformitatea produselor cu tipul, aşa
cum se specifică în certificatul de
conformitate şi cu cerinţele din
reglementările tehnice aplicabile.
Producătorul deţine o documentaţie
privind sistemul calităţii, sub forma de
măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise.
Organismul notificat evaluează sistemul
calităţii în conformitate cu standardul SR
EN ISO 9001:2001 „Sisteme de
management al

24
 Tabelul 2 (continuare)
1 2 3
calităţii. Cerinţe.” Producătorul se
angajează să îndeplinească toate
obligaţiile care decurg din sistemul
calităţii aprobat şi să menţină acest sistem
la un nivel corespunzător şi eficient.
III. Supravegherea producătorului se
efectuează de către organismul notificat
cu scopul de a se asigura ca producătorul
îşi îndeplineşte corect obligaţiile care
decurg din sistemul calităţii adoptat.
E Asigurarea Descrie procedura prin care
calităţii producătorul asigură şi declară că
produsului produsele care fac obiectul evaluării sunt
conforme cu „tipul” şi satisfac cerinţele
reglementarilor tehnice aplicabile.
Modulul E este ca o completare a
modulului B, cu următoarele cerinţe
suplimentare:
I. Producătorul implementează şi aplică
un sistem al calităţii certificat pentru
inspecţie şi încercarea finală a produsului.
Este obligatorie aplicarea standardului SR
EN ISO 9001:2001 „Sisteme de
management al calităţii. CERINŢE”.
II. Organismul notificat evaluează
sistemul calităţii producătorului,
supraveghează şi efectuează audituri
periodice.
F Verificarea Cuprinde procedura de la modulul B, la
produsului care se adaugă: Organismul notificat
efectuează examinările şi încercările
adecvate, la alegerea producătorului, fie
25
 Tabelul 2 (continuare)
1 2 3
prin examinarea şi încercarea fiecărui
produs în parte, fie prin examinarea şi
încercarea pe baze statistice, pentru a
stabili conformitatea produsului cu
cerinţele documentelor tehnice normative.
G Verificarea Descrie procedura prin care
unităţii de producătorul asigură şi declară că
produs produsul în cauză, pentru care a fost emis
un certificat de conformitate, este conform
cu cerinţele reglementării tehnice
aplicabile acestuia.
Producătorul emite declaraţia de
conformitate. Organismul notificat
examinează produsul şi face încercările
adecvate aşa cum prevăd standardele care
conferă prezumţia de conformitate cu
cerinţele esenţiale.
Organismul notificat aplica numărul
său de identificare pe produs, emite un
certificat de conformitate referitor la
încercările efectuate.
H Asigurarea Modulul acoperă domeniul
calităţii proiectării, producţiei, inspecţiei şi
încercării finale a produsului.
Producătorul aplică un sistem al calităţii
conform SR EN ISO 9001:2001 „SMC.
CERINŢE”. Organismul notificat
evaluează sistemul calităţii,
supraveghează sistemul calităţii pentru
proiectare şi producţie, verifică
conformitatea proiectării cu cerinţele
esenţiale şi eliberează certificatul de
conformitate.
26
 Noua abordare, ca modalitate inovativă de armonizare
tehnică, permite producătorilor să aleagă soluţiile tehnice şi
tehnologiile pe care le consideră adecvate în vederea îndeplinirii
cerinţelor esenţiale.
Legiuitorul din Comunitatea Europeana determină procedura
adecvată de evaluare a conformităţii ţinând seama de gradul de risc
potenţial şi, deci, de nivelurile de protecţie şi siguranţă necesare.

2. Documentaţia necesară atestării conformităţii produselor

pentru construcţii în România

2.1. Referinţe specifice produselor pentru construcţii

Atestarea conformităţii unui produs conduce la menţinerea

parametrilor de performanţă ai produsului, asigurând o calitate
ridicată a produsului final, şi la garantarea condiţiilor de securitate
şi protecţie a vieţii şi a sănătăţii oamenilor, precum şi a mediului.
Principalele reglementări de referinţă din domeniu produselor
pentru construcţii sunt:
¾ DIRECTIVA 89/106/CEE – Armonizarea legilor,
reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor
Membre, referitoare la produse pentru construcţii;
¾ Legea 10/1995 – Calitatea în construcţii;
¾ Legea 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor;
¾ Ordonanţa Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii;
¾ Legea nr. 503/2003 privind aprobarea Ordonanţei
Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii;
¾ Hotărârea de Guvern nr. 622/2004 – Stabilirea condiţiilor
de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;
¾ Hotărârea de Guvern nr. 796/2005 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii de Guvern nr. 622/2004 privind stabilirea
condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii;

27
 ¾ Procedura de evaluare şi desemnare a organismelor
abilitate pentru atestarea conformităţii produselor pentru
construcţii;
¾ Regulamentul privind atestarea conformităţii produselor
pentru construcţii.

2.2. Atestarea conformităţii produselor pentru construcţii –

cerinţe legale

Ideile esenţiale din documentaţia de bază legală, care permit

elaborarea documentelor de lucru în vederea atestării conformităţii
produselor, sunt sintetizate în cele ce urmează.
I. DIRECTIVA 89/106/CEE – Armonizarea legilor,
reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale Statelor
Membre, referitoare la produse pentru construcţii. Conform art. 13
din această directivă , Atestarea Conformităţii unui Produs (ACP)
înseamnă, în esenţă, următoarele:
ƒ răspunzător pentru atestarea faptului că produsele sunt în
conformitate cu cerinţele unei specificaţii tehnice este producătorul
sau reprezentantul legal al acestuia;
ƒ produsul care face obiectul unei atestări a conformităţii va
beneficia de prezumţia de conformitate cu specificaţiile tehnice:
conformitatea se stabileşte prin intermediul încercărilor sau a altor
dovezi, pe baza specificaţiilor tehnice şi potrivit prevederilor din
ANEXA III, Directiva 89/106/CEE;
ƒ atestarea conformităţii unui produs presupune ca:
− producătorul să dispună de un sistem al producţiei în
fabrică apt să asigure că producţia este conformă cu specificaţiile
tehnice relevante;
− intervenţia unui organism de certificare notificat pentru a
evalua şi supraveghea controlul producţiei sau produsul însuşi.
Deoarece produsele pentru construcţii fac parte din categoria
produselor cu implicaţii majore asupra sănătăţii şi securităţii
omului, este necesară eliberarea Certificatului de conformitate care
dă dreptul producătorului sau reprezentantului (solicitantului) să

28
fixeze în mod corespunzător marcajul CE pe documentele
comerciale însoţitoare.
Datorită variaţiei caracteristicilor produselor de construcţii
care pot conduce la compromiterea în bună măsură a calităţii
obiectivului construit şi datorită probabilităţii ridicate de apariţie a
defectelor în timpul fabricaţiei, Directiva dă posibilitatea ca pentru
fiecare produs în parte să se stabilească procedura cea mai puţin
împovărătoare posibil, care să fie compatibilă cu cerinţele
esenţiale.
În cazul în care produsul este neconform, se vor lua toate
măsurile adecvate pentru a elimina neconformitatea. Dacă
neconformitatea persistă, atunci se vor lua toate măsurile pentru a
restricţiona sau interzice produsul.
În articolul 16 din Directivă se precizează că pentru produsele
care nu au specificaţie tehnică aşa cum sunt ele definite în art. 4, la
cerere, se va specifica că produsul este conform cu prevederile
naţionale în vigoare, dacă acesta a satisfăcut încercările şi
inspecţiile efectuate de către un organism notificat al statului
respectiv, sau recunoscute echivalent de către acel stat.
Directiva obligă un stat membru al UE de a comunica
comisiei şi celorlalte State Membre organismele de certificare şi de
inspecţie şi laboratoarele de încercări pe care le-au desemnat în
vederea efectuării de sarcinilor legate de Agrementul Tehnic
European (ETA), certificate de conformitate, inspecţii şi încercări,
indicând numele şi adresele lor, precum şi numele de identificare
atribuite în prealabil de către Comisie.
II. LEGEA 10/1995 – Calitatea în construcţii. Această lege
pune bazele sistemului calităţii în construcţii valabil pe teritoriul
ţării sistem care reprezintă ansamblul de structuri organizatorice,
responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace care concură la
realizarea calităţii construcţiilor în toate etapele de concepere,
realizare, exploatare şi postutilizare a cestora. Sistemul calităţii în
construcţii se compune din:
a) reglementările tehnice în construcţii;
b) calitatea produselor folosite la realizarea construcţiilor;

29
 c) agrementele tehnice pentru noi produse şi procedee;
d) verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor şi expertizarea
proiectelor şi a construcţiilor;
e) conducerea şi asigurarea calităţii în construcţii;
f) autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi
încercări în activitatea de construcţii;
g) activitatea metrologică în construcţii;
h) recepţia construcţiilor;
i) comportarea în exploatare şi intervenţii în timp;
j) controlul de stat al calităţii în construcţii.
Legea stabileşte, pentru fiecare componentă a sistemului
calităţii, reglementări, obligaţii şi răspunderi pentru actorii
implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor,
precum şi în postutilizarea lor (administratori şi utilizatori).
III. LEGEA 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor şi
OG 71/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 608.
Această lege stabileşte cadrul legal, unitar pentru elaborarea
reglementărilor tehnice, evaluarea conformităţii şi supravegherea
pieţei pentru produsele introduse pe piaţă şi/sau utilizate în
România, din domeniile reglementate prevăzute în tabelul 3.
Produsele din domeniul reglementat se introduc pe piaţă şi
se utilizează numai dacă satisfac cerinţele esenţiale, dacă
conformitatea lor a fost evaluată conform procedurii de evaluare
aplicabile şi dacă sunt marcate potrivit prevederilor
reglementărilor tehnice specifice, aplicabile, în vigoare.
În Anexa 1 sunt enumeraţi o serie de termeni de specialitate
utilizaţi în lucrare, definiţi de legea 608 şi HG 622.
Capitolul II al legii defineşte conţinutul Reglementărilor
tehnice pe care le elaborează autorităţile în domeniu. Aceste
reglementări tehnice sunt supuse aprobării guvernului.
În capitolul III se stabilesc principiile pe care se bazează
procesul de evaluare a conformităţii, sarcinile producătorului, cine
atestă şi elaborează certificatul de atestare a conformităţii.
Principiile care stau la baza procesului de evaluare a
conformităţii sunt:
• competenţă şi imparţialitate;
30
 • transparenţă şi credibilitate;
• independenţă faţă de posibila predominare a oricăror
interese specifice;
• asigurarea confidenţialităţii şi păstrarea secretului
profesional;
• reprezentarea intereselor publice;
• contribuţia la promovarea principiului liberei circulaţii a
produselor.
Tabelul 3. Domenii reglementate [3]
Echipamente de joasă tensiune Aparatură medicală
Recipiente sub presiune Medii potenţial explozive
Jucării Ambarcaţiuni de agrement
Produse pentru construcţii Ascensoare
Compatibilitatea Echipamente de refrigerare
electromagnetică Echipamente sub presiune
Maşini industriale Echipamente terminale de
Echipamente de protecţie telecomunicaţii
personală Echipamente medicale de
Aparate de cântărit cu funcţionare diagnosticare in vitro
neautomată Echipamente terminale de
Aparatură medicală activă radio şi telecomunicaţii
implantabilă Ambalaje şi deşeuri de
Arzătoare cu combustibili gazoşi ambalaje.
Cazane pentru apă caldă
Explozibili utilizaţi în scopuri
civile
Obligaţiile producătorului sau reprezentantului autorizat al
acestuia sunt:
− proiectarea şi realizarea produselor, respectând cerinţele
esenţiale;
− întocmirea si deţinerea dosarului tehnic în forma, scopul şi
pe perioada prevăzute de reglementările tehnice;
− aplicarea procedurilor pentru evaluarea conformităţii
produselor cu cerinţele – esenţiale, prevăzute de reglementările
tehnice;

31
 − întocmirea declaraţiei de conformitate, deţinerea
rapoartelor de încercare, a certificatelor sau a altor documente ce
atestă conformitatea, după caz;
− aplicarea marcajului de conformitate, după caz.
Conformitatea produselor cu cerinţele esenţiale este atestată
prin declaraţia de conformitate întocmită de producător sau de
reprezentantul autorizat al acestuia sau de un organism
independent, desemnat sau după caz notificat.
Organismul de certificare trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe:
ƒ disponibilitate de personal şi echipamente;
ƒ independenţă şi imparţialitate în relaţiile directe şi
indirecte cu produ-cătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia;
ƒ personal competent tehnic pentru evaluarea
conformităţii;
ƒ asigurarea confidenţialităţii, păstrarea secretului profesional
şi integritatea;
ƒ deţinerea unei asigurări de răspundere civilă, pentru cazul în
care răspunderea nu revine statului prin lege.
Procedurile pentru evaluarea conformităţii depind de gradul de
complexitate al produsului şi de riscul estimat la utilizarea
acestuia.
Reglementarea tehnică prevede, pentru fiecare categorie de
produse din domeniul reglementat, una sau mai multe proceduri
pentru evaluarea conformităţii; procedura pentru evaluarea
conformităţii este formată din unul sau o combinaţie adecvată a
următoarelor module:
a) modulul A – controlul intern;
b) modulul B – examinarea de tip;
c) modulul C – conformitatea cu tipul;
d) modulul D – asigurarea calităţii producţiei;
e) modulul E – asigurarea calităţii produsului;
f) modulul F – verificarea produsului;
g) modulul G – verificarea unităţii de produs;
h) modulul H – asigurarea totală a calităţii.

32
 Dacă din motive întemeiate procedurile enumerate mai înainte
nu pot fi aplicate unei categorii de produse dintr-un domeniu
reglementat, evaluarea conformităţii acestora se realizează
conform prevederilor reglementării tehnice aplicabile.
În capitolul IV legea stabileşte modul în care se face
desemnarea şi notificarea organismelor care urmează să realizeze
sarcini specifice în legătură cu evaluarea cu evaluarea conformităţii
în domeniul reglementat.
Capitolele V, VI şi VII din lege se ocupă de supravegherea
pieţei, sancţiuni şi măsuri tranzitorii.
IV. HOTĂRÂREA DE GUVERN NR. 622/2004 privind
stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor pentru
construcţii. Aceasta cuprinde:
™ Prevederi generale
HG stabileşte condiţiile de introducere pe piaţă a produselor
destinate utilizării în construcţii, denumite în continuare produse,
în măsura în care cerinţele esenţiale referitoare la construcţii se
referă la acestea.
În capitolul I sunt prezentate dispoziţiile generale cu privire la
introducere pe piaţă a produselor de construcţii. Capitolul II
precizează condiţiile de introducere pe piaţă a produselor de
construcţii. Produsele destinate utilizării în construcţii pot fi
introduse pe piaţă numai dacă sunt adecvate utilizării preconizate.
Rezultă că produsele destinate utilizării în construcţii au acele
caracteristici încât construcţiile în care urmează a fi încorporate,
asamblate, aplicate sau instalate, dacă sunt corect proiectate şi
executate, pot să satisfacă cerinţele esenţiale ale construcţiilor.
Cerinţele esenţiale pentru o construcţie trebuie satisfăcute pe
întreaga durată de viaţă a acesteia, în condiţiile unei mentenanţe
normale.
Cerinţele esenţiale pentru o construcţie, care pot influenţa
caracteristicile tehnice ale unui produs, exprimate în termeni de
obiectivitate, aşa cum sunt ele definite în lege, au în vedere, în
general, acţiuni previzibile. Acestea sunt:

33
 a) Rezistenţă mecanică şi stabilitate. Construcţiile trebuie să fie
proiectate şi executate astfel încât, în urma încărcărilor probabile
exercitate asupra lor în timpul construirii şi în exploatare să nu
determine nici unul dintre evenimentele următoare:
• prăbuşirea în întregime sau a unei părţi din construcţie;
• deformaţii de o mărime inadmisibilă;
• deteriorări ale unor părţi ale construcţiei, ale instalaţiilor sau
echipamentelor înglobate ca rezultat al unor deformaţii importante
ale structurii portante;
• distrugeri determinate de evenimente accidentale,
disproporţionate ca mărime în raport cu cauzele primare.
b) Securitate la incendiu. Proiectarea şi realizarea
construcţiilor trebuie să se facă cu luarea în considerare a
următorilor parametri:
− stabilitatea elementelor portante ale construcţiei să poată fi
estimată pentru o perioadă determinată de timp;
− apariţia şi propagarea focului şi fumului în interiorul
construcţiei să fie limitate;
− propagarea incendiului la construcţiile învecinate să fie
limitată;
− utilizatorii să poată părăsi construcţia sau să poată fi salvaţi
prin alte mijloace;
− să fie luată în consideraţie securitatea echipelor de
intervenţie.
c) Igienă, sănătate şi mediu înconjurător. La proiectarea şi
executarea unei construcţii trebuie avut în vedere ca aceasta să nu
constituie o ameninţare pentru ocupanţi sau vecini ca urmare a
factorilor enumeraţi mai jos:
ƒ degajării de gaze toxice;
ƒ prezenţei în aer a unor particule sau gaze periculoase;
ƒ emisiei de radiaţii periculoase;
ƒ poluării sau contaminării apei sau solului;
ƒ evacuării defectuoase a apelor reziduale, a fumului şi a
deşeurilor solide sau lichide;

34
 ƒ prezenţei umidităţii în părţi ale construcţiei sau pe
suprafeţele interioare ale acesteia.
d) Securitate în exploatare. Proiectarea şi executarea
construcţiilor trebuie realizate astfel încât utilizarea sau
funcţionarea lor să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidentare,
precum alunecare, cădere, lovire, ardere, electro-cutare şi rănire ca
urmare a unei explozii.
e) Protecţie împotriva zgomotului. Proiectarea şi executarea
unei construcţiilor trebuie realizate astfel încât zgomotul perceput
de ocupanţi sau de persoanele aflate în apropiere să fie menţinut la
un nivel atât de scăzut încât să nu afecteze sănătatea acestora şi să
le permită să doarmă, să se odihnească şi să lucreze în condiţii
satisfăcătoare.
f) Economia de energie şi izolarea termică. Proiectarea şi
executarea construcţiilor trebuie realizată astfel încât consumul de
energie necesar pentru utilizarea construcţiei să rămână scăzut în
raport cu condiţiile climatice locale, însă fără a afecta confortul
termic al ocupanţilor.
În capitolul III sunt definite specificaţiile tehnice şi
documentele tehnice directoare. Din categoria specificaţiilor
tehnice şi a documentelor tehnice directoare fac parte:
• standardele naţionale care transpun standardele europene
referitoare la terminologie, metode de încercare sau alte metode de
lucru, care servesc la aplicarea specificaţiilor tehnice armonizate;
• standardele naţionale care transpun standardele europene
care tratează proiectarea şi execuţia construcţiilor;
• ghiduri de interpretare a cerinţelor esenţiale, reprezentând
versiunea oficială în limba română a documentelor interpretative;
• regulamentele specifice cu privire la clasificări, proceduri
şi alte cerinţe, stabilite la nivel european şi acceptate de România;
• alte documente tehnice directoare care transpun documente
relevante elaborate la nivel comunitar, precum ghidurile pentru
agrementele tehnice europene, ghidurile şi comunicările Comisiei
CE etc.
35
 Lista care cuprinde indicativele de referinţă ale standardelor
române care transpun standarde europene armonizate şi ale
specificaţiilor tehnice recunoscute se aprobă prin ordin al
conducătorului autorităţii.
Capitolul IV al Hotărârii stabileşte pentru ce produse se
acordă Agrementul Tehnic European (ETA). ETA se acordă
următoarelor produse:
− produse pentru care nu există nici un standard european
armonizat, în vigoare, în lucru sau ca intenţie de elaborare sau nici
un standard naţional recunoscut;
− produse care se abat în mod semnificativ de la standardele
armonizate sau de la standardele naţionale recunoscute.
Observaţie: ETA se poate acorda şi produselor pentru care a
fost emis mandat pentru un standard armonizat, prevedere care se
aplică până la intrarea în vigoare a standardului armonizat.
Capitolul V al Hotărârii defineşte condiţiile pentru atestarea
conformităţii produselor.
Răspunzător pentru atestare conformităţii produsului cu
cerinţele unei specificaţii tehnice este producătorul sau
reprezentantul autorizat al acestuia.
Produsele care fac obiectul unei atestări a conformităţii vor
beneficia de prezumţia de conformitate cu specificaţiile tehnice
prevăzute la art. 7 alin (1) din hotărâre. Conformitatea va fi stabilită
prin încercări sau alte verificări pe baza specificaţiilor tehnice şi
potrivit prevederilor anexei 3 din hotărâre.
Conform HG 622 se pot utiliza următoarele metode de control
al conformităţii (selecţia şi combinarea metodelor pentru fiecare
sistem determinat depind de cerinţele specifice produsului sau unui
grup de produse):
• încercări iniţiale de tip ale produsului, efectuate de către
producător sau de un organism notificat;
• încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei
potrivit unui plan de încercări prestabilit, efectuate de către
producător sau de un organism notificat;

36
 • încercări prin sondaj pe eşantioane prelevate de la locul
producţiei, de pe piaţă sau dintr-un şantier, efectuate de către
producător sau de către un organism notificat;
• încercări pe eşantioane prelevate dintr-un lot pregătit pentru
livrare sau deja livrat, efectuate de către producător sau de către un
organism notificat;
• controlul producţiei în fabrică;
• inspecţia iniţială a locului de producţie şi a controlului
producţiei în fabrică, efectuată de către un organism notificat;
• supravegherea, aprecierea şi evaluarea continuă a
controlului producţiei în fabrică, efectuată de către un organism
notificat.
Prin control al producţiei în fabrică se înţelege controlul intern
permanent exercitat de producător. Acesta trebuie să conţină toate
elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de producător,
documentate în mod sistematic sub forma unor politici şi proceduri
scrise.
Documentaţia scrisă asupra sistemului de control al producţiei
în fabrică trebuie să asigure stabilirea corespondenţei cu
elementele aplicabile ale unui sistem de asigurare a calităţii şi să
permită verificarea realizării caracteristicilor cerute pentru produs
şi a modului efectiv de operare al sistemului de control al
producţiei în fabrică (CPF).
™ Sisteme de atestare a conformităţii (Anexa 3 din HG 622)
Sistemele de atestare a conformităţii produselor se definesc în
funcţie de repartizarea sarcinilor între producător şi organismele
notificate şi se codifică într-o notaţie numerică de la 1 la 4,
exprimând nivelul de exigenţă în ordine descrescătoare, după cum
urmează (v. schema din fig. 4, [6]):
Sistem 1+ : Certificarea conformităţii produsului de către un
organism de certificare notificat pe bază de:
Sarcinile producătorului:
a) controlul producţiei în fabrică;

37
 b) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după
un plan de încercări prestabilit.
Sarcinile organismelor notificate:
a) încercări iniţiale de tip ale produsului;
b) inspecţia iniţială a locului de producţie şi a controlului
producţiei în fabrică;
c) supravegherea continuă, evaluarea şi acceptarea controlului
producţiei în fabrică (CPF);
d) încercări prin sondaj pe eşantioane prelevate de la locul
producţiei, de pe piaţă sau de pe şantiere.
Sistem 1: Certificarea conformităţii produsului de către un
organism de certificare notificat pe bază de:
Sarcinile producătorului:
a) controlul producţiei în fabrică;
b) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după
un plan de încercări prestabilit.
Sarcinile organismelor notificate:
a) încercări iniţiale de tip ale produsului;
b) inspecţia iniţială a locului producţiei şi a CPF;
c) supravegherea continuă, evaluarea şi acceptarea CPF.
Sistem 2+: Declaraţia de conformitate a produsului (de primul
tip) dată de producător pe bază de:
Sarcinile producătorului:
a) încercări iniţiale de tip ale produsului;
b) controlul producţiei în fabrică;
c) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după
un plan de încercări prestabilit.
Sarcinile organismelor notificate:
a) certificarea controlului producţiei în fabrică pe baza;
b) inspecţiei iniţiale a locului producţiei şi a CPF;
c) supravegherea continuă, evaluarea şi acceptarea CPF.
Sistem 2: Declaraţia de conformitate a produsului (de primul
tip) dată de producător pe bază de:
Sarcinile producătorului:
a) încercări iniţiale de tip ale produsului;
38
 b) controlul producţiei în fabrică;
c) încercări pe eşantioane prelevate de la locul producţiei după
un plan de încercări prestabilit.

Fig.4
39
 Sarcinile organismelor notificate:
a) certificarea controlului producţiei în fabrică pe baza;
b) ) inspecţiei iniţiale a locului de producţie şi a CPF.
Sistem 3: declaraţia de conformitate a produsului (de al doilea
tip) dată de producător, pe bază de:
Sarcinile producătorului:
a) controlul producţiei în fabrică.
Sarcinile laboratorului notificat:
a) încercări iniţiale de tip ale produsului.
Sistem 4 : Declaraţia de conformitate a produsului (de al
treilea tip) dată de producător, pe baza următoarelor sarcini
efectuate de el însuşi:
a) încercări iniţiale de tip ale produsului;
b) controlul producţiei în fabrică.
™ Organisme implicate în atestarea conformităţii
In raport cu funcţiunile organismelor implicate în atestarea
conformităţii, trebuie făcută distincţie între:
− organisme de certificare, care sunt organisme
independente, guvernamentale sau neguvernamentale şi care au
competenţa şi responsabilitatea de a efectua certificarea
conformităţii corespunzător unor reguli prestabilite de procedură şi
de management;
− organisme de inspecţie, reprezentate prin organismele
independente, care au organizarea, personalul, competenţa şi
integritatea necesare pentru a executa, conform unor criterii
specificate, funcţiuni precum evaluarea, recomandarea acceptării şi
auditul ulterior al operaţiilor de control al producţiei realizate de
producător, ca şi eşantionarea şi evaluarea produselor conform
criteriilor specificate;
− laboratoare de încercări, respectiv, laboratoarele care
măsoară, examinează, încearcă, etalonează sau determină în orice
alt fel caracteristicile sau performanţele materialelor sau
produselor; sarcinile laboratoarelor de încercări por fi îndeplinite
de acelaşi organism sau de organisme diferite, în cazul din urmă
organismele de inspecţie şi laboratoarele de încercări implicate în
40
atestarea conformităţii executându-şi sarcinile în numele
organismului de certificare.
Criteriile privind competenţa, imparţialitatea şi integritatea
organismelor de certificare, a organismelor de inspecţie şi a
laboratoarelor de încercări sunt prezentate în anexa 4 din HG 622.
™ Marcajul de conformitate CE
Marcajul CE trebuie să respecte elementele de identificare
prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001.
Marcajul CE trebuie să fie urmat de numărul de identificare al
organismului implicat în faza de control al producţiei şi însoţit de
următoarele informaţii:
• numele sau marca de identificare a producătorului;
• ultimele două cifre ale anului în care a fost aplicat
marcajul;
• numărul Certificatului de conformitate EC, dacă e cazul;
• indicaţii pentru identificarea caracteristicilor produsului pe
baza specificaţiilor tehnice;
• indicativele directivelor comunitare aplicate.
™ Certificatul de conformitate EC
Certificatul de conformitate EC trebuie să conţină următoarele
informaţii:
ƒ numele şi adresa organismului de certificare;
ƒ numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului
autorizat al acestuia;
ƒ descrierea produsului, precizând tipul, identificarea,
utilizarea etc;
ƒ specificaţiile tehnice cu care este conform produsul;
ƒ condiţiile particulare de utilizare a produsului;
ƒ numărul Certificatului;
ƒ condiţiile şi perioada de valabilitate a Certificatului, după
caz;
ƒ numele şi funcţia persoanei abilitate să semneze
Certificatul.
™ Declaraţia de conformitate EC
41
 Declaraţia de conformitate EC trebuie să conţină următoarele
informaţii:
• numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului
autorizat al acestuia, stabilit pe teritoriul Uniuni Europene;
• descrierea produsului, precizând tipul, identificarea,
utilizarea etc;
• specificaţiile tehnice cu care este conform produsul;
• condiţiile particulare de utilizare a produsului;
• numele şi adresa organismului notificat, dacă e cazul;
• numele şi funcţia persoanei abilitate să semneze Declaraţia
de conformitate în numele producătorului sau al reprezentantului
autorizat al acestuia.
Observaţie: Certificatul şi declaraţia de conformitate trebuie
prezentate în limba sau limbile oficiale ale statului membru ai
Uniunii Europene în care produsul urmează a fi folosit.
În figura 5 [9] este prezentată schema atestării conformităţii
unui produs pentru construcţii.
În capitolul VI al HG 622 sunt stabilite procedurile speciale
pentru un produs care intră în categoria celor pentru care nu există
specificaţie tehnică precum şi modul de tratare a acestor produse.
Să presupunem că pentru anumite produse nu există
specificaţii tehnice armonizate sau agrement tehnic european
(ETA) respectiv nu există specificaţii tehnice recunoscute, altele
decât standardele armonizate sau ETA. În acest caz statul membru
de destinaţie al produsului poate considera, la cerere pentru cazuri
individuale, că produsul este conform cu prevederile sale naţionale
în vigoare, dacă se respectă următoarea condiţie: produsul s-a
dovedit corespunzător în urma încercărilor şi inspecţiilor efectuate
de către un organism notificat în statul membru producător,
potrivit metodelor în vigoare în statul membru de destinaţie s-au
recunoscute ca echivalente de către respectivul stat membru.
Statul membru producător va informa statul membru de
destinaţie asupra organismului pe care intenţionează să-l notifice
pentru efectuarea încercărilor şi inspecţiilor conform
reglementărilor aplicabile în statul de destinaţie. În caz de litigiu,

42
statul membru care are obiecţiuni va informa în scris Comisia
Europeană.
Toate rapoartele şi documentele de atestare a conformităţii,
eliberate de statul membru producător au acelaşi statut ca şi
documentele naţionale corespondente. În România, în calitate de
stat membru producător sau de destinaţie, pentru produsele
menţionate la capitolul VI din lege, atribuţiile se exercită de
autoritatea competentă în domeniul produselor pentru construcţii.
În capitolul VII din HG 622 este stabilită procedura de
notificare a organismelor de certificare, a laboratoarelor de
încercări şi a organismelor de inspecţie. Din anexa 4 la HG 622
rezultă că organismele de certificare, laboratoarele de încercări şi
organismele de inspecţie trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii minimale:
1) să dispună de personal specializat şi de necesarul de
mijloace şi echipamente adecvate;
2) personalul să dovedească competenţă tehnică şi integritate
profesională;
3) conducerea şi personalul tehnic să acţioneze imparţial, la
efectuarea încercărilor, la întocmirea rapoartelor, la eliberarea
certificatelor şi la executarea supravegherii, în raport cu toate
sferele, grupurile sau persoanele care au un interes direct sau
indirect asupra produselor;
4) să fie asigurată păstrarea secretului profesional de către
personalul implicat;
5) să deţină o asigurare de răspundere civilă, atunci când
răspunderea nu revine statului prin lege;
6) să participe efectiv la cooperarea europeană în cadrul
Grupului Organismelor Notificate în domeniul produselor pentru
construcţii.
Autoritatea competentă trebuie să verifice periodic dacă se
menţine îndeplinirea condiţiilor prevăzute la pct. 1 şi 2.
Capitolul VIII al HG 622 se referă la aspecte privind
supravegherea pieţei şi stabileşte organele de control pentru
supravegherea pieţi precum şi activităţile principale de

43
supraveghere. Organele de control pentru supravegherea pieţei,
conform Art. 33 din HG 622 ia măsurile adecvate pentru retragerea
produselor respective de pe piaţă, interzicerea introducerii lor pe
piaţă şi restricţionarea liberei lor circulaţii, informând în scris
autoritatea competentă în domeniul produselor pentru construcţii
indicând motivele deciziei adoptate.

Fig. 5
44
 Capitolele IX, X şi XI conţin măsuri tranzitorii cu privire la
condiţiile de introducere pe piaţa românească a produselor până la
aderarea României la UE, sancţiuni pentru nerespectarea legii şi
dispoziţii finale.
V. PROCEDURA DE EVALUARE ŞI DESEMNARE a
organismelor abilitate pentru atestarea conformităţii produselor
pentru construcţii stabileşte regulile şi criteriile de atestare şi de
desemnare a organismelor, denumite organisme în domeniul
produselor pentru construcţii abilitate să realizeze sarcini specifice
privind atestarea conformităţii produselor pentru construcţii. Acest
domeniu este reglementat prin Hotărârea Guvernului 622/2004 cu
modificările introduse de HG 796/2005 privind stabilirea
condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor de construcţii.
Organismele în domeniul produselor pentru construcţii realizează
evaluarea conformităţii produselor în domeniul reglementat de
Legea nr. 608/2001.
Conform Hotărârii Guvernului nr. 102/2003, în domeniul
produselor pentru construcţii se desemnează organisme pentru
exercitarea următoarelor funcţii:
− certificarea conformităţii produselor;
− certificarea conformităţii CIP;
− inspecţie;
− laboratoare de încercări.
Problemele legate de condiţiile de desemnare, solicitarea
desemnării, evaluarea solicitării, acordarea desemnării,
supravegherea organismelor desemnate, limitarea, suspendarea şi
retragerea desemnării şi responsabilităţile pentru autorităţi şi
comisiile de desemnare sunt specificate în procedură.
VI. REGULAMENT PRIVIND ATESTATEA conformităţii
produselor pentru construcţii.
Regulamentul stabileşte, conform Hotărârii Guvernului nr.
622/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a
produselor pentru construcţii, procedurile aferente sistemelor prin
care se atestă conformitatea cu specificaţiile tehnice relevante a
diferitelor familii şi tipuri de produse pentru construcţii. Procedurile
45
aferente sistemelor de atestare a conformităţii prevăzute în
regulament sunt cele definite la pct. 2 din anexa nr. 3 a HG nr.
622/2004.
Regulamentul stabileşte în cele trei anexe ale sale produsele şi
familiile de produse în funcţie de cerinţele specificate şi definite în
HG 622/2004 după cum urmează:
1. Anexa I conţine denumirea produselor şi familiilor de
produse care vor avea conformitatea atestată printr-o procedură în
care producătorul are sub unica sa responsabilitate menţinerea unui
sistem de control al producţiei în fabrică apt să asigure că produsul
este în conformitate cu specificaţiile tehnice relevante.
2. Anexa II conţine denumirea produselor şi familiilor de
produse care vor avea conformitatea atestată printr-o procedură în
care, pe lângă sistemul de control al producţiei în fabrică efectuat
de producător, un organism de certificare notificat este implicat în
evaluarea şi supravegherea controlului producţiei sau a produsului
însuşi.
3. Anexa III conţine prevederile necesare pentru aplicarea
procedurilor de atestare a conformităţii produselor, şi care se
regăsesc în standardele române care transpun standarde europene
armonizate sau se stabilesc în agrementele tehnice europene,
realizate conform regulamentului prevăzut la pct.3 din anexa nr.2 a
HG nr.622/2004.
Prevederile regulamentului se adresează următoarelor entităţi,
care exercită următoarele atribuţii şi activităţi specifice:
• producătorilor sau reprezentanţilor autorizaţi ai acestora,
aşa cum sunt definiţi la art. 4 alin. (l) din Legea nr. 608/2001
privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările
ulterioare, pentru alegerea procedurii adecvate produsului lor,
potrivit utilizărilor preconizate pentru produsul respectiv şi în
funcţie de nivelul(urile) sau clasa(ele) în care se încadrează acesta;
• organismelor pentru atestarea conformităţii – „organisme
de certificare, organisme de inspecţie şi laboratoare de încercări”
– care solicită desemnarea sau notificarea şi care au fost
desemnate/notificate, pentru alegerea domeniului(ilor) specifice în

46
care pot să opereze şi pentru stabilirea şi aplicarea procedurilor
proprii în concordanţă cu sarcinile prevăzute;
• organismului naţional de acreditare şi autorităţilor competente
pentru desemnarea/notificarea organismelor pentru atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii, pentru definirea
domeniilor de desemnare specifice şi a cerinţelor aferente pentru
acreditare şi desemnare în domeniile respective;
• elaboratorilor de agremente tehnice europene, pentru
includerea în acestea a procedurilor indicate;
• autorităţilor de supraveghere a pieţei, pentru constatarea
neconformităţilor şi stabilirea măsurilor corective necesare;
• Consiliului Tehnic Permanent pentru Construcţii, pentru
efectuarea evaluărilor referitoare la specificaţii tehnice şi la
organisme pentru atestarea conformităţii produselor.
Anexele I, II, III la regulament se actualizează periodic în
corelare cu deciziile Comisiei Europene privind atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii, prin ordin al ministrului
transporturilor, construcţiilor şi turismului care se publică în
Monitorul Oficial al României.

3. Procedura de atestare a conformităţii produselor pentru

construcţii. Certificarea maşinilor şi echipamentelor noi
pentru construcţii

3.1. Documente de referinţă

Având la bază cerinţele esenţiale privind calitatea produselor

pentru construcţii prevăzute de Directiva 89/106 CEE şi Legea
10/1995, precum şi cerinţele esenţiale de securitate şi sănătate
prevăzute de Directiva 98/37 CEE şi Legea 319/2006, atestarea
conformităţii produselor pentru construcţii se constituie într-o
procedură de sinteză a cărei aplicabilitate este general valabilă
pentru acest domeniu.

47
 Procedura de atestare a conformităţii produselor pentru
construcţii precizează etapele obligatorii care trebuie parcurse şi
activităţile desfăşurate aferente lor.
Documentele de referinţă care au stat la baza întocmirii acestei
proceduri sunt:
− SR EN 45011/2001 – Criterii generale pentru organismele
de certificare care efectuează certificarea produselor;
− SR EN ISO 9000/2001 – Sisteme de management al
calităţii. Principii fundamentale şi vocabular;
− SR EN ISO 9001/2001 – Sisteme de management al calităţii.
Cerinţe;
− Legea 608/2001 – Evaluarea conformităţii produselor;
− HG 622/2004 – Stabilirea condiţiilor de introducere pe
piaţă a produselor pentru construcţii.

3.2. Etapele necesare certificării produselor pentru construcţii.

Etapele necesare atestării conformităţii produselor se

desfăşoară pe baza unor proceduri bine documentate elaborate de
fiecare Organism de Certificare în parte având la bază
documentele de referinţă enumerate în paragraful 3.1.
Organismele de certificare trebuie să fie acreditate RENAR şi
notificate.
ETAPA I. Iniţierea certificării. Iniţierea certificării (v.
schema din fig. 6, [16,17]) se desfăşoară pe baza unei proceduri
specifice. Iniţierea certificării începe cu depunerea unei solicitări
exprese la un organism de certificare acreditat RENAR pentru
efectuarea certificării conformităţii produselor.
Pe baza solicitării, solicitantul primeşte de la secretariatul
Organismului de certificare următoarele documente, pentru a fi
analizate, completate, semnate şi înregistrate:
• formular de cerere pentru certificarea produsului;
• chestionar de evaluare preliminară;
48
 • date generale despre certificare.
Formularele completate, semnate şi înregistrate se depun la
secretariatul organismului de certificare. Odată cu aceste
formulare, obligatoriu se depune şi documentaţia tehnică a
produsului, în limba română, care urmează a fi supus certificării.
Documentaţia tehnică a produsului presupune depunerea
Standardului de produs şi a Caietul de sarcini prin care se vor
stabili condiţiile tehnice de calitate ale produsului şi ale elementelor
sale componente, precum şi regulile şi metodelor de verificare a
condiţiilor tehnice.
Caietul de sarcini trebuie să cuprindă următoarele informaţii
despre produsul supus certificării:
− domeniul de utilizare;
− terminologie;
− elemente componente;
− condiţii tehnice de realizare, urmărind cerinţele de calitate
pentru produs, specificate în legislaţia în vigoare (v. documentele
de referinţă enumerate mai sus);
− instrucţiuni de manipulare şi transport;
− condiţii generale de punere în operă şi exploatare.
Observaţie: Organismul de certificare acreditat RENAR are,
pentru fiecare domeniu de competenţă, o listă de verificări pentru
produsele supuse certificării.
După preluarea documentelor, secretariatul Organismului de
certificare înregistrează aceste documente într-un Registru unic de
evidenţă, după care le pune la dispoziţia conducerii organismului
pentru analiză. Persoana desemnată pentru analiza dosarului
împreună cu specialistul coordonator al domeniului stabileşte
echipa de lucru format dintr-un evaluator şi unul sau mai mulţi
auditori.
De asemenea, din cadrul echipei de lucru o persoană va fi
numită responsabil de lucrare şi conducător al echipei de audit
(auditor şef).

49
Fig.6
50
 Dacă echipa de lucru, astfel formată, constată îndeplinirea
tuturor condiţiilor privind începerea activităţii de certificare, se
înfiinţează Dosarul de Produs. Pentru întocmirea dosarului de
produs furnizorul va trebui să depună următoarea documentaţie:
• Certificatul de Autorizare al Laboratorului propriu sau
Contractul încheiat cu un Laborator autorizat de grad I sau II sau
acreditat RENAR;
• Fişa de inspecţie tehnică şi Raportul de Inspecţie al
instalaţiei echipamentului, utilajului sau maşinii au ajutorul căreia
se fabrică produsul, întocmite de către un organism de inspecţie
acreditat RENAR.
Dosarul de produs va cuprinde în mod obligatoriu:
− denumirea produsului cu toate datele pentru identificare;
− furnizorul (solicitantul) sau reprezentantul legal al acestuia,
cu toate datele de identificare;
− documente de referinţă;
− data iniţierii certificării;
− data emiterii certificatului.
După întocmirea Dosarului de produs, responsabilul de lucrare
stabileşte Schema de certificare pentru produs.
Responsabilul de lucrare împreună cu Şeful unui laborator
acreditat RENAR va stabili programul de încercări pentru produs.
În tabelul 4 sunt prezentate, orientativ, obiectivele cuprinse în
planul de încercări, datele înregistrate şi alte documente.
Tabelul 4. Datele înregistrate şi alte documente pentru planul
de încercări (orientativ)
Nr.
Obiective Datele înregistrate şi alte documente
crt.
1 2 3
1. Cerinţe Caiet de sarcini la contract sau rezumatul
specificate cerinţelor
2. Materii prime Numele furnizorilor şi sursele, certificate
care intră în de conformitate, sau/şi declaraţii de
structura conformitate, agremente tehnice,
produsului agremente tehnice europene (ETA)
51
Tabelul 4 (continuare)
1 2 3
3. Prelevarea
probelor
Prelevarea probelor, se efectuează
pentru
conform specificaţiilor tehnice în vigoare
executarea
încercărilor
4. Încercări Data şi rezultatele încercărilor. Nu se
asupra admit materiale necertificate de
materialelor Organisme de Certificare şi laboratoare
componente acreditate RENAR.
5. Încercări Data şi locul prelevării probei;
asupra Destinaţia în lucrare, dacă este cunoscută;
produsului Numărul şi codul epruvetelor pentru
final încercări;
Caracteristicile tehnice, de exploatare,
fizico-mecanice;
Cerinţe de securitatea muncii;
Cerinţe de securitatea mediului.
6. Evaluarea Conformitate/neconformitate cu
conformităţii specificaţiile
7. Livrare Numele cumpărătorului;
Identificarea şantierului, de exemplu locul
de punere în operă;
Numărul şi data bonului (ordinului ) de
livrare;
Bonul de livrare;
Instrucţiuni de ambalare, transport,
depozitare, utilizare, punere în operă
(funcţiune), etc.
Oservaţie: Toate obiectivele şi datele înregistrate marcate la
punctele 2, 3, 4, 5 vor fi stabilite în mod concret în funcţie de
produsul care se certifică.

52
 ETAPA a II-a. Auditul furnizorului. Auditul este un proces
sistematic, independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi
de audit şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura
în care sunt îndeplinite criteriile de audit. Auditul calităţii se aplică
în mod caracteristic unui sistem de management sau unor elemente
ale acestuia, proceselor, produselor sau serviciilor.
Auditul se poate utiliza şi pentru examinarea sistematică a
altor sisteme de management, de exemplu, mediul atât în interesul
protecţiei mediului cât şi al dezvoltării sistemului de management
de mediu. În funcţie de scopul auditului, indiferent de sistemul de
management implementat într-o organizaţie se identifică mai multe
tipuri de audituri. Oricare ar fi tipul de audit acesta se bazează pe o
serie de documente, unele pregătitoare (programare, plan de audit,
listă de verificare), altele de lucru (fişe pentru consemnarea
constatărilor) şi altele de raportare a rezultatelor auditului şi de
urmărire (raport de audit, raport de neconformitate etc.).
Auditurile interne (audituri de primă parte), cât şi cele externe
(auditurile de terţă parte) au de regulă o periodicitate, o planificare
şi o metodă, conferindu-le un caracter sistematic.
Auditul furnizorului se desfăşoară după un plan de audit (în
Anexa 2 este prezentat, orientativ, un de plan de audit) care va fi
transmis auditatului pentru pregătirea dovezilor în vederea
evaluării sistemului de management sau a elementelor acestuia, a
proceselor, produselor şi serviciilor.
Planul de audit se întocmeşte de către responsabilul de lucrare
şi de către colectivul de lucru.
Planul de audit va cuprinde următoarele date:
• data şi locul de desfăşurare al auditului;
• condiţii de confidenţialitate;
• programul de lucru etc.
Documentele necesare activităţii de audit sunt:
− Chestionar de audit pentru evaluarea
producătorului/solicitantului;
− Formular pentru înregistrarea observaţiilor din timpul
auditului;
53
 − Centralizator pentru neconformităţi şi planul de acţiuni
corective.
Auditul producătorului se desfăşoară pe două direcţii:
a) Verificarea documentelor aferente sistemului calităţii
adoptat şi implementat de furnizor;
b) Verificarea fluxului tehnologic de fabricare a produselor,
respectiv inspecţia echipamentelor tehnologice de fabricare
realizată de un Organism de inspecţie de terţă parte. Verificarea
fluxului tehnologic se realizează odată cu inspecţia tehnică de terţă
parte şi va cuprinde în mod obligatoriu verificări şi încercări
specifice următoarelor domenii de referinţă:
• Comanda pentru realizarea produsului, determinarea
cerinţelor referitoare la produs, comunicarea cu clientul şi
comunicare internă.
• Proiectarea produsului (comandă proiect, descrierea
produsului, fază proiectare – DE, DT, DA – verificarea şi
aprobarea proiectului, documente de referinţă utilizate, cine este
proprietarul proiectului, cum este protejat proiectul, cine îl poate
utiliza, înregistrări şi responsabilităţi).
• Lansarea în fabricaţie a produsului (comandă la atelier,
înregistrări şi responsabilităţi, etapele de fabricaţie, înregistrări şi
responsabilităţi pe etape, comenzi către aprovizionare conform
specificaţiei de materiale înregistrări şi responsabilităţi).
• Aprovizionarea cu materiale pentru realizarea
produsului (furnizori, selecţie furnizori-criteriile de selecţie a
furnizorilor acceptaţi, comenzi către furnizori, recepţia materialelor
aprovizionate, documentele de însoţire a materialelor
aprovizionate – certificate de conformitate, declaraţii de
conformitate, depozitarea şi păstrarea materialelor aprovizionate).
• Documentaţia de execuţie a produsului pe faze (execuţia
componentelor produsului, controlul interfazic, montajul general al
produsului, recepţia finală a produsului, identificare, trasabilitate,
manipulare, ambalare, protejare, depozitare, păstrare, livrare şi
furnizare de service).

54
 • Controlul DMM (înregistrări şi responsabilităţi): necesarul
de DMM (dispozitive de măsurare şi monitorizare); identificarea
DMM; etalonarea sau verificarea DMM; protejarea DMM;
utilizarea neintenţionată a DMM neconform.
• Resurse umane implicate în realizarea procesului de
fabricaţie (asigurarea resurselor, competenţa, conştientizarea şi
instruirea resurselor umane implicate în realizarea produsului,
educaţie, experienţă, instruire, calificări).
• Infrastructura necesară realizării procesului de
fabricare a produsului (clădiri, spaţii de lucru, facilităţi;
echipamente de lucru; servicii auxiliare de susţinere), se face în
mod obligatoriu următoarele: verificarea îndeplinirii funcţionării
echipamentelor în condiţii de securitate conform Legii 136/1996;
verificarea îndeplinirii condiţiilor privind protecţia mediului
conform Legii 137/1995; verificarea fişei de urmărire a
mentenanţei echipamentelor conform NE 003-1997, în vederea
asigurării parametrilor tehnici şi de exploatare precizaţi de
producător.
• Mediul de lucru: se verifică dacă se respectă cerinţele
legate de protecţia muncii, securitate şi sănătate la locul de muncă;
factori umani (promovarea lucrului în echipă, ergonomia locului
de muncă, reguli de siguranţă; factori fizici (căldură, ventilaţie,
apă, lumină, zgomot, igiena grupurilor sanitare, vibraţii).
• Procesul de măsurare, analizare, îmbunătăţire va
cuprinde verificarea dovezilor referitoare la: satisfacţia clientului,
audituri intern, monitorizarea proceselor, monitorizarea şi
măsurarea produsului, controlul produsului neconform, acţiuni
corective, acţiuni preventive.
Observaţiile şi concluziile echipei de audit referitoare la
activităţile şi documentele verificate sunt înregistrate şi se
păstrează în dosarul de produs.
Raportul de audit se elaborează de către auditorul şef, în
colaborare cu membrii echipei de audit şi conţine, minim,
următoarele informaţii:
− identificarea auditatului;
55
 − identificarea obiectivelor auditului;
− identificarea domeniului de audit;
− identificarea activităţilor şi a documentelor auditate;
− perioada de audit;
− neconformităţi constatate;
− acţiuni corective propuse de către auditat;
− termene de implementare a acţiunilor corective;
− lista de difuzare a raportului de audit.
Dacă Organismul de certificare identifică neconformităţi ale
procesului de producţie sau ale controlului producţiei, el trebuie să
prezinte auditatului neconformităţile observate şi să acorde
Managementului auditat o perioadă de timp minimă pentru
efectuarea investigaţiilor necesare pentru stabilirea acţiunilor
corective.
Propunerile de acţiuni corective vor fi trimise ulterior echipei
de audit pentru acceptare/aprobare.
Dacă echipa de audit acceptă/aprobă acţiunile corective
propuse (care trebuie să includă un grafic de timp adecvat), va
comunica această hotărâre firmei şi va face demersuri pentru
efectuarea auditului de verificare la un termen corespunzător.
Dacă la efectuarea verificării oficiale privind eficacitatea
implementării acţiunilor corective, echipa auditoare constată
eliminarea neconformităţilor, aceasta va înregistra acest lucru în
mod oficial (de preferinţă în formularul original al raportului de
audit), iar auditul se încheie.
Dacă neconformităţi identificate în timpul auditului sunt
stabilite ca fiind minore, organismul de certificare poate considera
că nu este cazul de a proceda la o inspecţie excepţională şi poate
accepta dovezi documentare care atestă faptul că, neconformităţile
au fost eliminate. Dovezile care atestă eliminarea neconformităţilor
minore vor fi prezentate pentru confirmare în timpul auditului de
supraveghere.
În cazul unor neconformităţi majore se procedează la o
inspecţie excepţională. Dacă rezultatele inspecţiei excepţionale nu

56
sunt satisfăcătoare, organismul de certificare nu acordă certificatul
de conformitate.
ETAPA a III-a. Prelevarea eşantioanelor pentru încercări.
În urma analizei documentaţiei din dosarul de produs, precum şi a
auditului la solicitant, responsabilul de lucrare, împreună cu
colectivul de lucru, stabilesc metoda de eşantionare, în funcţie de
complexitatea produsului şi a producţiei anuale. Prelevarea
eşantioanelor se efectuează în timpul auditului la solicitant. La
prelevare participă responsabilul de lucrare, auditorul şi
producătorul sau reprezentantul acestuia.
Mărimea eşantionului, pentru produsele realizate în producţie
de serie, se stabileşte prin aplicarea regulilor din standardele de
control statistic (STAS 3160:1984) sau documentele de referinţă.
Pentru produsele la care se impune clasificarea
caracteristicilor în funcţie de importanţa acestora, mărimea
eşantionului se stabileşte în funcţie de mărimea lotului de fabricaţie
(STAS R 12898:1990).
La certificarea loturilor de produse, mărimea eşantionului şi
tipul de încercări se stabilesc prin documentul de referinţă
aplicabil, în funcţie de mărimea lotului. Eşantioanele sunt preluate
de la solicitant pe baza unui proces verbal pentru prelevare
eşantioane, semnat de solicitant şi reprezentantul Organismului de
certificare, cu specificarea numărului de eşantioane şi obligaţia de
transport de către solicitant a eşantioanelor. Procesul verbal este
înregistrat în Registrul unic de evidenţă al Organismului.
Transportul şi depozitarea eşantioanelor la laborator trebuie să
nu altereze proprietăţile acestora. Predarea la laboratorul de
încercări a eşantioanelor se va efectua pe baza unui proces verbal –
formularul Laboratorului – din sistemul calităţii laboratorului.
Când organismul dispune de laborator de încercări, atunci
eşantioanele vor fi codificate şi marcate conform unei procedurii
de sistem „Identificarea, manipularea şi depozitarea produselor de
încercat”.
Păstrarea eşantioanelor se va efectua, după caz:

57
 − în laborator, pe toată durata de valabilitate a Certificatului
de Conformitate.
− la solicitant, în condiţii corespunzătoare, pe toată durata de
valabilitate a Certificatului de Conformitate.
ETAPA a IV-a. Stabilirea planului de încercări. După
stabilirea colectivului de lucru de către conducerea Organis-mului
de certificare şi de către specialistul coordonator din domeniul
produsului, responsabilul de lucrare şi conducerea laboratorului
stabilesc programul de încercări pentru produs, precum şi costul
încercărilor. Lista încercărilor care urmează a fi executate în cadrul
laboratorului este prezentată într-o Notă de comandă.
După efectuarea încercărilor stabilite, responsabilul de
încercare din cadrul laboratorului va elabora Raportul de încercări
şi-1 va preda responsabilului de lucrare în două exemplare.
În cazul în care sunt încercări care se execută prin
subcontractare, atunci laboratorul respectiv, trebuie să
îndeplinească toate cerinţele pentru a efectua încercările (acreditat
RENAR, recunoaştere reciprocă a încercărilor).
De asemenea, pentru subcontractare trebuie să existe acordul
furnizorului (solicitantului/beneficiarului).
ETAPA a V-a. Stabilirea colectivului de audit. După
primirea şi înregistrarea cererii oficiale a furnizorului, Conducerea
executivă a Organismului de certificare, împreună cu specialistul
coordonator din domeniul specific stabileşte echipa de lucru pentru
certificarea produsului, formată din evaluatori şi auditori.
Propunerea pentru membrii colectivului de lucru se face de
către coordonatorul specialist, adică persoana care cunoaşte cel
mai bine gradul de încărcare al specialiştilor cu care lucrează.
Nominalizarea evaluatorilor şi auditorilor în activitatea de
certificare a produselor are la bază următoarele criterii:
− rezultatele profesionale;
− competenţă, imparţialitate şi confidenţialitate demonstrată
în acţiunile anterioare;
− inexistenţa unor interese economico-financiare sau
comerciale cu viitorul client;

58
 − inexistenţa consultaţiilor tehnice sau de orice natură în
legătură cu produsul ce va fi supus certificării;
− inexistenţa unor legături sociale ce ar putea influenţa
corectitudinea sa (grad de rudenie, relaţii sociale etc).
Conducerea executivă a Organismului de certificare va emite
decizia de numire a evaluatorilor şi auditorilor, care se
înregistrează şi se transmite prin decizie persoanelor în cauză. Din
lista nominală a echipei de audit şi evaluare se va numi un
responsabilul de lucrare, care va fi şi conducător al echipei de audit
(auditorul şef) care în virtutea capacităţii manageriale, va asigura
ca obiectivele cerute să fie îndeplinite şi că evaluarea este efectuată
într-un mod profesional şi total acceptabil.
Mărimea unei echipe de auditori, pentru un audit la faţa
locului, variază în funcţie de mărimea şi complexitatea sarcinilor;
în anumite cazuri ar putea fi necesar să se includă experţi tehnici,
pentru a lucra împreună şi a ajuta pe auditori, sau auditori cu
anumite cunoştinţe de specialitate.
Fiecare component al echipei, pentru care s-a emis decizia de
numire, va semna un angajament deontologic, în faţa auditatului,
înainte de începerea auditului, în ziua respectivă. Acest proces,
trebuie să aibă la bază proceduri de sistem bine documentate cu
privire la angajarea, formarea şi menţinerea competenţei
personalului şi confidenţialitate.
ETAPA a VI-a. Evaluarea finală pentru emiterea
certificatului de conformitate este prezentată în fig. 7 [16, 17].
Responsabilul de lucrare nominalizat efectuează evaluarea finală
prin analiza documentelor din dosarul de produs, care cuprinde
următoarele documente:
− cererea oficială de certificare;
− chestionarul de evaluare preliminară;
− contractul de certificare;
− documentaţia tehnică a produsului;
− documente de audit (plan de audit, foaie de observaţii,
centralizator, raport de audit);

59
 − rapoarte de încercări elaborate de laboratoare acreditate
RENAR.

Fig. 7
Responsabilul de lucrare analizează categoriile de cerinţe
conform documentelor normative şi a rezultatelor obţinute în urma
încercărilor şi stabileşte conformitatea produsului supus certificării
cu documentele de referinţă.
Pe baza datelor obţinute în urma acestei analize, responsabilul
de lucrare elaborează Raportul de evaluare finală. Pentru
clarificarea anumitor aspecte referitoare la interpretarea unor
rezultate, încercări, condiţii tehnice etc, responsabilul de lucrare
poate solicita informaţii suplimentare de la personalul responsabil
cu activitatea respectivă (audit, evaluare, laborator).

60
 Raportul de evaluare este semnat de către responsabilul de
lucrare, verificat de specialistul coordonator, după care este
transmis Direcţiei executive a Organismului pentru studiu şi
aprobare. În timpul analizei dosarului, persoana abilitată de
conducerea organismului poate solicita informaţii suplimentare
evaluatorului, auditorului şi şefului de laborator, pentru a clarifica
anumite probleme. După aprobarea raportului de evaluare se
programează şedinţa Comitetului Director de analiză a dosarului în
vederea pronunţării deciziei finale de acordare sau respingere a
certificatului de conformitate.
La şedinţa Comitetului Director participă membrii
comitetului, Directorul delegat şi responsabilul de lucrare.
Responsabilul de lucrare prezintă membrilor Comitetului
Director dosarul de produs. Membrii Comitetului Director
formulează observaţii referitoare la rezultatele evaluărilor,
încercărilor, auditurilor, precum şi la concluziile raportului de
evaluare finală.
După dezbaterea în şedinţă, preşedintele Comitetului
formulează decizia privind validarea sau respingerea certificării
produsului, care este supusă la vot de toţi membrii Comitetului.
Decizia va fi consemnată într-un proces verbal de şedinţă.
Responsabilul de lucrare finalizează conţinutul Dosarului şi
transmite exemplarul complet la secretariatul organismului în
vederea emiterii Certificatului de Conformitate.
ETAPA a VII-a. Emiterea certificatului de conformitate.
În figura 8, [16,17], este prezentată diagrama flux de emitere a
certificatului de conformitate. După validarea raportului de
evaluare finală de către Comitetul Director al organismului de
certificare produse, în vederea emiterii certificatului de
conformitate pentru produs, responsabilul de lucrare va completa
(dacă este cazul) dosarul produsului cu observaţiile membrilor
Comitetului Director. După completări, dosarul produsului,

61
raportul de evaluare finală şi procesul verbal al şedinţei
Comitetului Director sunt depuse la secretariat pentru întocmirea
Certificatului de Conformitate.
Certificatul de Conformitate, se va redacta în limba română, în
două exemplare originale, unul pentru solicitant şi celălalt pentru
organism, înregistrându-se în „Lista produselor certificate”.
După semnare, de către persoanele abilitate ale Organismului,
Certificatul de Conformitate se va transmite solicitantului, prin
adresă scrisă, împreună cu o copii după dosarul de produs şi
rapoartele de încercări, precum şi după actul adiţional cu privire la
activitatea de supraveghere.
Modelul pentru un Certificat de Conformitate, aşa cum l-a
propus CTPC şi este prezentat în Anexa 3 (Anexa nr. 2 a la Decizia
nr. 9 a CTPC din 24 februarie 2005).
Certificatul de Conformitate este valabil numai pentru
solicitantul certificării şi produsul pentru care s-a întocmit dosarul
de produs. Titularul Certificatului de Conformitate poartă întreaga
răspundere pentru activităţile care conduc la menţinerea
conformităţii produselor la nivelul cerinţelor documentelor de
referinţă si nu se poate prevala de certificarea acordată pentru a fi
exonerat de răspundere sau pentru a împărţi răspunderea.
Certificatul de Conformitate al unui produs poate fi utilizat de
titular, în toate documentele identificate pentru produsul respectiv
(proiect, carte tehnică, fisă tehnică, prospecte, reclame, contract).
În cazul în care apar modificări în organizare care pot afecta
sistemul calităţii procesului de fabricaţie al produsului,
modificarea statutului legal şi modificarea produsului de bază a
cărei conformitate cu referenţialele a fost certificată, titularul
Certificatului de Conformitate are obligaţia să informeze
Organismul de certificare. Organismul de certificare analizează
documentaţia produsului modificat şi stabileşte dacă este necesară
o nouă certificare. Organismul de Certificare comunică
solicitantului că certificarea iniţială îşi încetează valabilitatea
pentru produsul astfel modificat şi se reiau procedurile de evaluare a
conformităţii produsului, la solicitarea solicitantului.
62
Fig.8
63
 Retragerea şi anularea Certificatului de Conformitate sunt
acţiuni ale organismului de certificare care trebuie să aibă la bază o
procedură de sistem bine documentată.
ETAPA a VIII-a. Supravegherea titularilor de certificate
de conformitate. Activitatea de supraveghere se realizează cu
scopul de a verifica dacă titularul certificatului de conformitate
respectă cerinţele privind conformitatea produsului cu
documentele de referinţă. Pentru activitatea de supraveghere se
stabilesc etape de supraveghere în corelaţie cu termenul de
valabilitate al certificatului de conformitate. În cadrul etapelor de
supraveghere se fac audituri la locul de fabricaţie al produsului şi
dacă este cazul se efectuează şi încercări de laborator ale
produsului.
Supravegherea poate fi programată sau neprogramată.
Supravegherea programată se efectuează conform datelor
menţionate în actul adiţional, auditându-se acele activităţi care sunt
apreciate ca fiind critice în procesul de realizare al produsului.
Supravegherea neprogramată se iniţiază de către organismul
de certificare atunci când sunt reclamaţii privind produsele
certificate.
Auditul de supraveghere se desfăşoară conform aceleiaşi
procedurii specifice după care s-a făcut certificarea.

3.3. Certificarea maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi

pentru construcţii (examinare EC de tip.

3.3.1. Examinarea de tip

Pentru certificarea maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi

de construcţii având la bază Legea nr. 608/2001 privind evaluarea
conformităţii produselor cu modificările şi completările ulterioare
şi a HG 119/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea
pe piaţă a maşinilor industriale ICECON SA (Institutul de

64
Cercetări pentru Echipamente şi Tehnologii în Construcţii) a
elaborat Procedura de certificare a maşinilor şi echipamentelor
tehnologice noi pentru construcţii indicativ PEC 001/2004.
HG119/2004 cât şi PEC 001/2004 se aplică şi pentru componentele
de securitate introduse pe piaţă separat.
În accepţiunea legii, componenta de securitate se defineşte ca
fiind componenta care, cu condiţia să nu fie echipament
interschimbabil, este introdusă pe piaţă de producător sau de
reprezentantul său autorizat, pentru a îndeplini o funcţie de
securitate atunci când este utilizată şi a cărei defectare sau
funcţionare necorespunzătoare periclitează securitatea sau
sănătatea persoanelor expuse.
În aplicarea ei, procedura are la bază cerinţele esenţiale de
sănătate şi securitate pentru maşini şi echipamente definite în
documentele de referinţă aplicabile (Legea 608/2001 şi HG
119/2004). Procedura descrie modul de atestare a conformităţii
maşinilor şi echipamentelor tehnologice noi pentru construcţii,
examinare EC de tip.
Examinarea de tip este procedura prin care un organism
notificat constată şi atestă că un exemplar al unui tip de maşină
respectă cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate specifice
acestora.
Această procedură poate fi aplicată de toate organismele de
certificare produse, implicate în procesul de atestare a conformităţii
EC de tip, care sunt acreditate RENAR pentru domeniul
echipamentelor tehnologice.
Procedura de certificare a echipamentelor tehnologice pentru
construcţii PEC-001, are la baza în afara principiilor şi cerinţelor
stabilite conform prevederilor HG 119/2004 şi cerinţele din
standardele armonizate de specialitate fiind structurate pe
următoarelor activităţi:
• evaluarea documentaţiei tehnice de identificare;
• evaluarea domeniului şi a caracteristicilor de capabilitate şi
securitate;

65
 • verificarea documentelor de provenienţă din producţia
autohtonă sau din import;
• evaluarea raportului de testare pentru verificarea
parametrilor de capabilitate tehnologică şi funcţională;
• evaluarea raportului de testare pentru verificarea
parametrilor de securitate şi de sănătate;
• efectuarea auditului la producător;
• verificarea documentelor de conformare a cerinţelor de
protecţie a mediului.
Pentru echipamentele tehnologice noi, care urmează să fie
utilizate pe şantierele de construcţii, se aplică următoarele
modalităţi de abordare:
− pentru echipamentele şi maşinile tehnologice noi, importate
din ţări ale spaţiului UE care au marcaj CE şi declaraţii de
conformitate, nu se aplică procedura de certificare conform HG
119/2004. În situaţia în care echipamentele şi maşinile tehnologice,
cu marcaj CE, procesează materiale de construcţii, constituindu-se
într-un sistem funcţional, atât cu mediul ambiant, cât şi cu
resursele de materii prime şi ar putea aduce prejudicii mediului
ambiant şi mediului construit (poluare cu pulberi, gaze, fum,
zgomot, vibraţii şi şocuri) atunci se aplică procedura de inspecţie
tehnică a echipamentelor pe un amplasament determinat – PCC
021/2000, cu respectarea cerinţelor din ordinul MLPTL nr.
337/N/2000, publicat în Monitorul AROTEM nr. 4/2004;
− pentru echipamentele şi maşinile tehnologice noi, importate
din ţări ale spaţiului UE şi/sau ţări ce nu aparţin UE şi care nu au
marcajul CE, se aplică procedura de certificare a conformităţii
PEC-001 a organismului de certificare ICECON- CERT, acreditat
de RENAR şi recunoscut de MTCT.
Procedura de certificare se desfăşoară parcurgând următoarele
etape cuprinse în anexa 4 (Anexa 1 la PEC 001/2004):
ETAPA 1. Solicitantul (producătorul sau reprezentantul
său autorizat) înaintează unui organism notificat cererea de
certificarea EC de tip. Anexa 14.5 pentru un model de maşină.
Cererea de certificare va fi însoţită de următoarele documente:
66
 − chestionar de autoevaluare (v. Anexa 6);
− dosarul tehnic cu următorul conţinut;
− planul de ansamblu al maşinii, precum şi planurile
circuitelor de comandă;
− planurile detaliate şi complete, însoţite eventual de calcule
şi rezultate ale încercărilor, care să permită verificarea
conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale de sănătate şi
securitate;
• descrierea soluţiilor adoptate pentru a preveni pericolele
prezentate de maşină, precum şi o listă a standardelor utilizate;
• un exemplar al instrucţiunilor maşinii;
• în cazul fabricaţiei în serie, dispoziţiile interne pe care le
aplică producătorul pentru menţinerea conformităţii cu tipul de
maşină certificat.
Solicitantul trebuie să pună la dispoziţia organismului de
certificare o maşină reprezentativă din producţia planificată, sau
dacă este cazul, să precizeze locul unde se află maşina pentru
examinare, evaluare şi/sau testare.
Documentaţia menţionată în dosarul tehnic nu va cuprinde
planuri detaliate şi nici un fel de alte informaţii specifice în ceea ce
priveşte subansamblurile utilizate pentru producerea maşinii decât
dacă cunoaşterea lor este esenţială în vederea evaluării conformităţii
cu cerinţele esenţiale de securitate.
ETAPA 2. Examinarea dosarului tehnic, pentru a evalua
existenţa tuturor documentelor prezentate la punctul 1 şi aprecia
corectitudinea altor date cerute la dosar.
ETAPA 3. Examinarea maşinii. În timpul examinării
maşinii, organismul de certificare trebuie să parcurgă următoarele
etape:
• să se asigure că maşina a fost fabricată conform dosarului
tehnic şi că poate fi folosită în securitate, în condiţiile de utilizare
prevăzute;
• să verifice dacă standardele, în cazul în care au fost
utilizate, au fost aplicate corect;

67
 • să efectueze examinări şi încercări corespunzătoare,
pentru a verifica dacă maşina respectă cerinţele esenţiale de
sănătate şi securitate aplicabile;
• să efectueze examinări şi încercări pentru confirmarea
funcţionalităţii specifice (capabilitatea) la realizarea lucrărilor de
construcţii pentru care maşina (echipamentul) au fost concepute.
ETAPA 4. Emiterea certificatului EC de tip. Dacă
exemplarul tipului de maşină corespunde reglementărilor
aplicabile, organismul de certificare va emite un certificat de
examinare EC de tip care va fi înaintat solicitantului. Acest
certificat cuprinde concluziile examinării EC de tip, indică toate
condiţiile în care poate fi eliberat şi este însoţit de descrierile şi
desenele necesare pentru identificarea modelului supus certificării.
Dacă în perioada de valabilitate a certificatului, producătorul a
efectuat sau intenţionează să efectueze modificări, chiar minore,
acesta sau reprezentantul său autorizat trebuie să informeze
organismul de certificare cu privire la orice intervenţie la tipul de
maşină prezentat pentru verificare.
Organismul de certificare examinează modificările efectuate şi
informează producătorul sau reprezentantul autorizat dacă
certificatul de examinare EC de tip rămâne valabil. Certificatul
rămâne valabil dacă modificările efectuate nu influenţează
cerinţele esenţiale de sănătate, securitate aplicabile şi capabilitate.
Personalul Organismului de certificare şi al laboratorului este
obligat să respecte confidenţialitatea informaţiilor cuprinse în
dosarul tehnic al maşinii (echipamentului), precum şi asupra
întregii activităţi desfăşurate. În acest sens, personalul semnează un
angajament deontologic privind asigurarea confidenţialităţii.
Observaţie: În cazul în care un organism notificat refuză să
emită un certificat de examinare EC de tip informează în acest sens
celelalte organisme notificate. De asemenea, organismul care
retrage certificatul de examinare EC de tip va informa statul
membru al UE care la notificat respectiv va informa prin
intermediul autorităţilor competente celelalte state membre ale UE,
expunând motivul deciziei.

68
3.3.2. Declaraţia de conformitate dată de producător sau
reprezentantul său autorizat

După verificarea în conformitate cu prevederile HG 119/2004,

producătorul sau reprezentantul său autorizat, pentru maşinile
cuprinse în Anexa 4 la HG 119, va elabora Declaraţia de
conformitate EC care va conţine următoarele elemente:
a. Conţinutul declaraţiei de conformitate EC pentru
maşini:
1. Numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului
său autorizat (denumirea persoanei juridice şi adresa completă, iar
reprezentantul autorizat trebuie să indice şi adresa producătorului).
2. Descrierea maşinii (marca, tipul, numărul de serie etc.).
3. Toate reglementările pertinente respectate de maşină.
4. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi
numărul certificatului de examinare EC de tip.
5. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la
care a fost transmis dosarul tehnic conform art. 11 alin. (1) pct. 3
lit. a) din HG119/2004.
6. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat care
a efectuat verificarea în conformitate cu prevederile art. 11 din HG
119/2004.
7. Dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate.
b. Conţinutul declaraţiei de conformitate EC pentru
maşini care urmează să fie încorporate într-o maşină sau
asamblate cu altă maşină în vederea constituirii unei maşini
care face obiectul lui HG 119/2004:
1. Numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului
său autorizat.
2. Descrierea maşinii sau a părţilor de maşină (marca, tipul,
numărul de serie etc.).
3. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi
numărul certificatului de examinare EC de tip.

69
 4. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la
care a fost transmis dosarul tehnic conform art. 11 alin. (1) pct. 3
lit. a) din hotărâre.
5. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat
care a efectuat verificarea în conformitate cu prevederile art. 11
alin. (1) pct 3 lit.b) din HG 119.
6. Dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate.
7. Menţionarea interdicţiei de punere în funcţiune înainte ca
maşina în care ea va fi încorporată să fie declarată conformă cu
dispoziţiile HG 119/2004.
8. Identificarea persoanei semnatare.
c. Conţinutul declaraţiei de conformitate EC pentru
componentele de securitate introduse pe piaţă separat:
1. Numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului
autorizat.
2. Descrierea componentei de securitate (marca, tipul, serie
etc.).
3. Funcţia de securitate îndeplinită de componenta de
securitate, dacă aceasta nu reiese din descriere.
4. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat şi
numărul certificatului de examinare EC de tip.
5. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat la
care a fost transmis dosarul tehnic conform art. 11 alin. (1) pct. 3 lit.
a) din hotărâre.
6. Dacă este cazul, numele şi adresa organismului notificat
care a efectuat verificarea în conformitate cu prevederile art. 11 alin.
(1) pct. 3 lit. b) din hotărâre.
7. Dacă este cazul, referinţe la standarde armonizate.
8. Dacă este cazul, standardele şi specificaţiile tehnice
naţionale utilizate.
9. Identificarea persoanei împuternicite să semneze în numele
producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
10. Dacă este cazul, standardele şi specificaţiile tehnice
naţionale utilizate.

70
 11. Identificarea persoanei împuternicite să semneze în
numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.

4. Declaraţia de conformitate dată de furnizor

4.1. Cerinţe generale

Aşa cum s-a precizat în § 2, atestarea conformităţii unui

produs presupune eliberarea unui certificat de conformitate EC.
Produsul va purta un marcaj CE care trebuie să respecte elementele
de identificare prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 608/2001.
Atestarea conformităţii unui produs pe baza căreia se emite o
declaraţie de conformitate dată de furnizor se poate realiza în trei
moduri.
1. atestarea efectuată de prima parte (de exemplu furnizorul unui
produs);
2. atestarea de secundă parte (de exemplu acolo unde un
utilizator emite o atestare pentru produsul pe care îl utilizează);
3. atestarea de terţă parte.
Fiecare din aceste trei tipuri de atestare a conformităţii se
utilizează pe piaţă cu scopul de a mări încrederea în conformitatea
obiectului declaraţiei.
Declaraţia de conformitate dată de furnizor este o formă de
atestare a conformităţii unui produs (inclusiv serviciu), proces,
sistem de management, persoană sau organism, cu cerinţe
specificate indiferent de sectorul implicat, pentru a respecta
cererile pieţei şi ale autorităţilor de reglementare, pentru a conferi
încredere. Furnizorul emite declaraţia de conformitate pe baza unei
documentaţii suport pe care o face disponibilă, la cerere,
autorităţilor de supraveghere a pieţei.
În SR EN ISO/CEI 17050-1,2:2005 se specifică cerinţe
aplicabile atunci când persoana sau organizaţia responsabilă pentru
îndeplinirea de cerinţe specificate (furnizorul) emite o declaraţie că
un produs (inclusiv un serviciu), proces, sistem de management,
persoană sau organism este în conformitate cu cerinţele specificate

71
care pot include documente normative precum standarde, ghiduri,
specificaţii tehnice, legi şi reglementari. De asemenea, declaraţia
de conformitate dată de furnizor poate să facă referire la rezultatele
evaluărilor efectuate de una sau mai multe prime, secunde sau terţe
părţi. Mai multe referiri nu trebuie interpretate că reduc
responsabilitatea furnizorului în vreun fel.
Pentru documentaţia suport, care susţine o declaraţie de
conformitate pentru un produs (inclusiv serviciu), proces, sistem de
management, persoană sau organism, cu cerinţe specificate este
responsabil furnizorul.
Organizaţia sau persoana care emite o declaraţie de
conformitate trebuie să fie responsabilă pentru menţinerea,
extinderea, restrângerea, suspendarea sau retragerea declaraţiei şi a
conformităţii obiectului acesteia cu cerinţele specificate.
Declaraţia de conformitate dată de furnizor se emite având la
bază rezultatele unui activităţi responsabile de evaluare a
conformităţii (de exemplu încercare, măsurare, auditare, inspecţie
sau examinare) efectuată de una sau mai multe prime, secunde sau
terţe părţi.
Pe parcursul evaluării organismele de evaluare a conformităţii
implicate trebuie să consulte standardele internaţionale relevante,
ghidurile şi alte documente normative.
Dacă o declaraţie de conformitate se dă pentru un grup de
produse de un tip similar, aceasta trebuie să acopere fiecare produs
individual al grupului. Atunci când o declaraţie de conformitate se
dă pentru produse similare livrate într-o perioadă de timp, aceasta
trebuie să acopere fiecare produs aşa cum a fost livrat sau acceptat.
Este recomandat, ca persoana care analizează rezultatele
evaluării conformităţii să fie diferită de cea care semnează.

4.2. Conţinutul declaraţiei de conformitate

Declaraţia de conformitate trebuie să conţină suficiente

informaţii care să permită destinatarului să identifice emitentul
declaraţiei, obiectul declaraţiei, standardele sau alte cerinţe

72
specificate faţă de care este declarată conformitatea şi persoana
care semnează pentru şi în numele emitentului declaraţiei de
conformitate.
Declaraţia de conformitate trebuie să conţină următoarele:
1. Numărul de identificare (unic) al declaraţiei de
conformitate.
2. Numele şi adresa de contact ale emitentului declaraţiei de
conformitate.
3. Identificarea obiectului declaraţiei de conformitate (de
exemplu nume, tip, data producţiei sau numărul modelului pentru
un produs, descrierea unui proces, unui sistem de management,
unei persoane sau unui organism şi/sau alte informaţii
suplimentare relevante).
4. Declararea conformităţii.
5. O listă completă şi clară a standardelor sau a altor cerinţe
specificate, precum şi opţiunile selectate, dacă există.
6. Data şi locul emiterii declaraţiei de conformitate.
7. Semnătura (sau semnul echivalent de validare), numele şi
funcţia persoanei (persoanelor) autorizate care acţionează în
numele emitentului.
8. Orice limitare a valabilităţii declaraţiei de conformitate.
9. Numele şi adresa oricărui organism de evaluare a
conformităţii implicat (de exemplu laboratorul de încercare sau
etalonare, organismul de inspecţie, organismul de certificare).
10. Referirea la rapoartele relevante de evaluare a
conformităţii, şi datele calendaristice ale rapoartelor.
11. Referirea la orice sisteme de management implicate.
12. Referirea la documentele de acreditare ale organismului
de evaluare a conformităţii implicat, atunci când domeniul de
acreditare este relevant pentru declaraţia de conformitate.
13. Referirea la existenţa documentaţiei suport asociate, aşa
cum este cea descrisă în ISO/CEI 17050-2.
14. Informaţii suplimentare referitoare la certificate,
înregistrări sau mărci care au fost obţinute.

73
 15. Alte activităţi sau programe ale organismului de evaluare
a conformităţii (de exemplu apartenenţa la un grup de acord).
Formularul pentru declaraţia de conformitate a furnizorului
este specific fiecărui emitent în parte dar trebuie să conţină, în mod
obligatoriu, informaţii clare în legătură cu primele opt puncte.
Pentru a corela declaraţia cu rezultatele evaluării conformităţii
pe care aceasta se bazează, pot fi furnizate informaţii suport
suplimentare, ca cele enumerate la punctele 9…15.
Declaraţia de conformitate poate fi editată pe hârtie, sau pe
suport electronic.
Produsul pentru care s-a emis un certificat de conformitate de
către furnizor poate fi marcat. Marcajul trebuie astfel format încât
să nu se confunde cu nici o marcă de certificare.
Emitentul declaraţiei de conformitate trebuie să aibă proceduri
implementate pentru a se sigura de conformitatea continuă a
obiectului acesteia şi respectiv pentru reevaluarea acesteia când
apar modificări semnificative în proiect sau in standarde, respectiv
informaţii care fac ca obiectul declaraţiei să nu mai fie conform.

5. Agrement tehnic în construcţii. Agrement tehnic european

5.1. Agrementul tehnic în construcţii – AT

5.1.1. Informaţii generale privind obţinerea agrementului

tehnic în construcţii

Agrementul tehnic este un document scris care are la bază o

procedură documentată prin care, se stabilesc în condiţiile legii,
aptitudinea de utilizare în construcţii, condiţiile de fabricaţie, de
transport, de punere în operă (utilizare) şi de întreţinere a
produselor, procedeelor şi echipamentelor încorporate în
construcţii, pentru care nu există şi nu pot fi încă elaborate
standarde naţionale sau alte reglementări tehnice oficiale sau
pentru care există standarde şi reglementări, dar produsele nu se
încadrează în cerinţele acestora, diferenţa influenţând una dintre

74
cerinţele prevăzute la art. 5 din Legea 10/1995 privind calitatea în
construcţii.
Procedura de obţinere a agrementului tehnic este similară cu o
certificare de tip (de conformitate), cu deosebirea că referenţialul
faţă de care se apreciază produsul, procedeul sau echipamentul,
este stabilită prin dispoziţii ale autorităţii naţionale în domeniu şi
nu poate face obiectul negocierii între producător şi client.
Procedura de AT pentru produse, procedee şi echipamente noi
în construcţii, P.A.T.1-2004, este obligatorie pentru toţi agenţii
economici şi factorii implicaţi în fabricarea, furnizarea şi utilizarea
de noi produse, procedee şi echipamente utilizate în domeniul
construcţiilor, realizate în ţară sau procurate din import. Procedura
de AT nu este aplicabilă pentru agrementul tehnic european
(ETA).
AT se solicită de către producători, reprezentanţi legali ai
acestora şi agenţi economici care utilizează sau comercializează
produsul.
AT se acordă pentru utilizarea în construcţii şi nu pentru
utilizarea în instalaţii tehnologice. AT nu are ca efect pentru
deţinător acordarea dreptului exclusiv de producere sau
comercializare a produselor, procedeelor şi echipamentelor. AT se
acorda pe o perioada limitată, pană la maximum 5 ani pentru
titularii sau distribuitorii producătorului solicitaţi prin cerere.
La expirarea termenului AT poate fi prelungit la cerere. De
asemenea, AT poate fi extins s-au modificat.
Pentru elaborarea AT în construcţii se vor respecta
următoarele principii şi obiective generale ( art. 4. P.A.T.1):
1. AT se elaborează pentru produse şi echipamente care pot fi
realizate fizic şi la care se păstrează constantă calitatea pe linia de
fabricaţie, acestea fiind complet definite prin structură, sistem
constructiv, formă, alcătuire, caracteristici fizico-mecanice, modul
de punere în operă, legăturile cu ansamblul construcţiei în care
sunt încorporate şi destinaţie precisă.
2. Fundamentarea prin examinări, calcule, încercări, aprecieri
etc. a AT cu un risc asumat, prin cunoaşterea ştiinţifică şi practică

75
a elementelor de justificare a aptitudinii la utilizare a noilor
produse, procedee şi echipamente de construcţii.
3. Furnizarea, prin documentele AT a unei opinii autorizate şi
a unor informaţii tehnice concrete asupra caracteristicilor, modului
de fabricare, punere în operă şi a domeniului de utilizare a
produselor, precum şi asupra comportării previzibile în exploatare
a construcţiilor realizate cu noile produse, procedee şi echipamente
de construcţii, care fac obiectul AT, care să permită agenţilor
economici şi factorilor implicaţi să ia decizii şi responsabilităţi în
deplină cunoştinţă, pentru alegerea şi utilizarea produselor/
procedeelor/echipamentelor.
4. Asigurarea obiectivităţii şi neutralităţii în acordarea AT,
printr-o apreciere echilibrată, ţinând seama de interesele tuturor
factorilor implicaţi.
5. Promovarea progresului tehnic în construcţii în condiţiile
respectării cerinţelor esenţiale şi a nivelurilor de siguranţă pentru
construcţii şi de performanţă pentru produsele, procedeele şi
echipamentele ce formează obiectul AT.

5.1.2. Procedura pentru obţinerea agrementului ethnic

Solicitantul contactează unul din organismele care are dreptul

de elaborare a agrementului tehnic a cărui grupa specializată
corespunde tipului de produs solicitat spre agrementare,
prezentându-i un dosar de solicitare preliminar care va cuprinde:
1. Cererea pentru agrement tehnic pentru fiecare produs sau
familie de pro-duse în parte conform formularului tip anexat
(Anexa 7).
2. Acordul producătorului, în cazul în care agentul economic
care comercializează produsul este altul decât producătorul, acesta
trebuind să prezinte o împuternicire scrisă din partea producătorului
cu menţiunea expresă „ESTE ABILITAT PENTRU A
COMERCIALIZA PRODUSELE NOASTRE ÎN ROMÂNIA”.
3. Descrierea produsului, procedeului sau echipamentului (în
limba română) care trebuie să cuprindă:

76
 − prezentarea materialelor utilizate cu indicarea
caracteristicilor şi performanţelor reprezentative;
− descrierea fluxului tehnologic de fabricaţie, pornind de la
materiile prime componente, cu precizarea planului de control a
calităţii;
− precizarea caracteristicilor şi performanţelor produsului
final;
− prezentarea elementelor/subansamblurilor de construcţie, la
care se preconizează utilizarea produsului/echipamentului,
specificându-se tehnologia de execuţie, utilajele necesare,
condiţiile de calitate aferente, reglementările tehnice româneşti ce
trebuiesc respectate;
− descrierea modului de punere în operă a
elementelor/ansamblurilor de construcţii, menţionându-se utilajele,
elementele de inventar, măsurile de protecţia muncii, metodele şi
aparatura de control a calităţii;
− planuri de ansamblu, de detaliu sau prospecte.
4. Documente tehnice de referinţă, care trebuie să cuprindă:
− documente care conţin dovezi privind performanţele
declarate, care sunt demonstrabile, şi/sau elemente de convingere
pentru acele performanţe care rămân subiect de apreciere;
− rapoarte de încercare pe eşantioane reprezentative, ca
urmare a încercărilor efectuate în laborator/„in situ” de către
laboratoare acreditate (autorizate) în ţară, sau acreditate naţional în
ţara de origine;
− date rezultate din analizele efectuate asupra comportării în
timp a produsului/echipamentului, în condiţii de exploatare (pentru
prelungirea AT);
− date referitoare la documentele tehnice existente
(reglementări tehnice, caiete de sarcini, etc.) aferente pentru părţile
tradiţionale ale sistemului constructiv la care se aplică produsul,
procedeul sau echipamentul, precum şi AT eliberat pentru produse,
procedee sau echipamente din aceeaşi familie;

77
 − aprecieri bazate pe observarea comportării în exploatare a
lucrărilor realizate cu produse, procedee sau echipamente similare;
− rezultatele unor studii analitice şi calcule efectuate pe baza
măsurătorilor experimentale;
− caiete de sarcini pentru fabricaţie şi/sau punere în operă
impuse deţinătorilor de licenţe, precum şi modalităţile de control a
aplicării lor.
5. Agremente tehnice anterioare, certificate privind sistemul
calităţii sau avize tehnice la zi obţinute în alte ţări sau reglementări
tehnice naţionale în baza cărora produsul respectiv este fabricat şi
utilizat în ţara de origine.
6. Lista completă a utilizărilor anterioare (din ţară şi străinătate,
cu indicarea anului în care s-a aplicat).
7. Procesul verbal de omologare internă (pentru produsele
fabricate în România) trebuie să conţină informaţii relevante în
legătură cu:
− constituirea comisiei de omologare;
− executarea şi încercarea prototipului;
− natura producţiei ulterioare (unicat, serie).
Organismul elaborator, după analiza dosarului de către
raportorul desemnat, negociază cu solicitantul de AT costul şi
durata de elaborare a AT, durata maximă stabilindu-se de comun
acord.
După negociere, organismul elaborator înregistrează dosarul
de solicitare, şi, după caz, poate emite o adresa prin care atestă că
produsul, procedeul sau echipamentul este în curs de agrementare.
Adresa este valabilă pentru prezentarea firmei la licitaţii, comerţ,
import, etc., dar nu pentru punerea în operă a produsului, acest
lucru realizându-se doar după obţinerea agrementului tehnic.
Conform P.A.T. 1/2004 în cadrul a maximum 4 luni
organismul elaborator va întocmi proiectul agrementului tehnic şi-l
va supune avizării CTPC, acesta validându-l prin „AVIZUL
TEHNIC”, în cazul în care agrementul tehnic corespun-de
exigenţelor procedurii (Anexa 4 din P.A.T.1).

78
 Agrementul tehnic se va redacta şi va cuprinde în mod
obligatoriu răspunsuri la toate punctele cuprinse în modelul din
Anexa 8.

5.1.3. Prelungirea agrementului ethnic

În cazul în care solicitantul doreşte prelungirea agrementului

tehnic, atunci acesta se adresează unui organism elaborator de
agrement tehnic (de regulă, elaboratorul iniţial al agrementului) a
cărui grupa specializată corespunde tipului de produs solicitat spre
agrementare, prezentându-i un dosar de solicitare şi o cerere-tip
pentru prelungirea agrementului tehnic, conform modelului din
Anexa 9.
Prelungirea agrementului tehnic se solicită de către titular, cu
3 luni înainte de expirarea termenului de valabilitate al
agrementului tehnic.
Dosarul tehnic preliminar prezentat organismului abilitat va
cuprinde:
− cerere conform modelului prezentat în Anexa 9;
− copia AT pentru care se solicită prelungirea;
− minimum 3 referinţe din partea beneficiarilor
produsului/procedeului/echipamentului pus în operă în perioada de
valabilitate a AT;
− lista lucrărilor semnificative la care a fost pus în operă
obiectul AT; certificate de calitate pentru produs, actualizate;
− avize în conformitate cu reglementările în vigoare (după
caz), actualizate.
Organismul elaborator de agrement, după analiza dosarului
tehnic preliminar de către raportorul desemnat, negociază cu
solicitantul de agrement tehnic costul şi durata de elaborare a
prelungirii agrementului tehnic.
După negociere, organismul elaborator, va înregistra dosarul
şi poate emite o adresă prin care atestă că produsul, procedeul sau
echipamentul nou se află în curs de prelungire a agrementului.

79
Adresa este valabilă pentru prezentarea firmei la licitaţii, comerţ,
import-export etc. dar nu şi pentru punerea în operă, acest lucru
realizându-se numai după obţinerea prelungirii agrementului
tehnic.
Elaboratorul va întocmi proiectul agrementului tehnic şi-1 va
supune avizării CTPC, acestea validându-1 prin „AVIZUL
TEHNIC”, în cazul în care agrementul tehnic prelungit
corespunde exigenţelor procedurii.

5.1.4. Extinderea/modificarea agrementului ethnic

Dacă titularul agrementului tehnic solicită

extinderea/modificarea acestuia atunci se parcurge următoarea
procedură:
a) Solicitantul trebuie să contacteze un organism abilitat, de
regulă organismul care a elaborat agrementul tehnic iniţial,
prezentându-i un dosar tehnic preliminar care va cuprinde:
− cerere conform modelului prezentat în anexa 10;
− copia AT faţă de care se solicită extinderea sau
modificarea;
− explicaţii relevante în legătură cu elementele ce fac
obiectul extinderii sau modificării AT.
b) Organismul elaborator, după analizarea dosarului tehnic
preliminar de către raportorul desemnat, negociază cu solicitantul
de agrement tehnic costul şi durata de elaborare a agrementului
tehnic modificat avându-se în vedere că durata maximă de
elaborare este de 4 luni.
c) După negociere, organismul elaborator va înregistra dosarul
şi poate emite o adresă prin care atestă că produsul, procedeul sau
echipamentul nou se află în curs de modificare a agrementului.
Adresa este valabilă pentru prezentarea firmei la licitaţii, comerţ,
import-export etc. dar nu şi pentru punerea în operă, acest lucru
realizându-se numai după obţinerea agrementului tehnic modificat.

80
 d) Elaboratorul va întocmi agrementul tehnic modificat şi-1 va
supune avizării CTPC, acestea validându-1 prin „AVIZUL
TEHNIC”.

5.2. Agrementul tehnic european – ETA

5.2.1. Prevederi generale

Agrementul Tehnic European – ETA este o Specificaţie

tehnică ce exprimă o evaluare tehnică favorabilă a adecvării unui
produs la o utilizare preconizată, bazată pe satisfacerea cerinţelor
esenţiale aplicabile construcţiei în care produsul urmează a fi
utilizat.
Dacă se iau în considerare şi alte aspecte, evaluarea trebuie să
fie clar diferenţiată de cea raportată la cerinţele esenţiale, după ce
organismele membre EOTA ajung la o înţelegere în aceasta
privinţă. Astfel de evaluări vor fi voluntare.
Formatul de prezentare al unui ETA trebuie să corespundă cu
„formatul-cadru general” acceptat de Comisia CE (v. formularul
tipizat din Anexa 3 la Regulament).
Agrementele tehnice europene pot fi solicitate de producători
sau repre-zentanţi autorizaţi ai acestora cu sediul în România sau
într-un stat membru al Uniunii Europene conform regulilor de
procedura prevăzute în Regulamentul privind agrementul tehnic
european pentru produse de construcţii din 24.11.2004 elaborat de
MTCT şi publicat în Monitorul Oficial nr. 90/27.01.2005,
solicitarea putând fi adresata oricăruia din organismele membre
EOTA (Organizaţia Europeană pentru Agremente Tehnice). Lista
organismelor membre EOTA autorizate să elibereze ETA este
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi se actualizează
periodic de Comisia Europeană.
Observaţia 1: Regulamentul privind agrementul tehnic
european pentru produse de cons-trucţii din 24.11.2004 elaborat
de MTCT şi publicat în Monitorul Oficial nr. 90/27.01.2005,
transpune decizii ale Comisiei Europene referitoare la agrementul

81
tehnic european, emise în implementarea articolului 20(2) al
Directivei Consiliului 89/106/EEC; 94/23/EC şi 97/571/EC.
Observaţia 2: Toate documentele de lucru sunt obligatorii în
formatele prezentate în Anexele din Regulament (anexele 1, 2, 3, şi
3a).
Solicitanţii de agremente tehnice europene cu sediul în
România şi organismele membre EOTA cu sediul în România
trebuie să transmită spre ştiinţa Consiliului Tehnic Permanent
pentru Construcţii copii ale cererilor emise, respectiv primite,
informaţiile relevante rezultate pe parcursul derulării procesului de
instrumentare a cererilor respective, precum şi copii ale agre-
mentelor tehnice europene obţinute, respectiv acordate. CTPC
asigură baza de date centralizată referitoare la agrementele tehnice
europene, constituită pe baza informaţiilor primite de la solicitanţii
de ETA şi Organismele membre EOTA, şi întocmeşte anual
rapoarte sintetice pe care le transmite autorităţii competente.
Agrementul tehnic european, poate fi acordat pentru:
− produse pentru care nu există nici un standard european
armonizat, în vigoare, în lucru sau ca intenţie de elaborare şi
respectiv nici un standard naţional recunoscut;
− produse care se abat în mod semnificativ de la standardele
armonizate sau de la standardele naţionale recunoscute.
În cazul în care a fost emis un mandat pentru un standard
armonizat, nu va exclude acordarea ETA pentru produse pentru
care există deja ghiduri pentru astfel de agremente. Această
prevedere se aplică până la intrarea în vigoare a standardului
armonizat în statele membre ale Uniunii Europene.
Prin derogare cu acordul Comisiei Europene, se poate autoriza
eliberarea unui ETA pentru produse pentru care există un mandat
pentru un standard armonizat sau pentru care Comisia a stabilit că
poate fi elaborat un standard armonizat. Autorizarea va fi valabilă
pentru o perioadă de timp determinată.
Durata de valabilitate a ETA este de 5 ani, cu posibilitatea de
prelungire.

82
 Organismele abilitate acordă ETA pentru un produs în baza
examinărilor, încercărilor şi a unei evaluări a produsului în
conformitate cu ghidurile de interpretare a cerinţelor esenţiale,
reprezentând versiunea oficială în limba română a documentelor
interpretative şi cu ghidurile pentru ETA elaborate în cadrul EOTA
şi adoptate ca versiuni oficiale în limba română de către CTPC.
Dacă ghidurile ETA nu există sau încă nu există, ETA se
poate elibera prin referire la cerinţele esenţiale relevante şi la
ghidurile de interpretare a acestora, cu evaluarea produsului
adoptată în comun de toate organismele membre ale Organizaţiei
Europene pentru Agremente Tehnice – EOTA. Dacă organismele
membre EOTA nu pot cădea de acord cu privire la rezultatul
evaluării, cazul se transferă spre soluţionare Comitetului Permanent
pentru Construcţii de pe lângă Comisia Europeană.
Pentru a fi autorizate organismele de agrement tehnic trebuie
să satisfacă cerinţele din HG 622 şi, în special, să fie capabile:
− să evalueze adecvarea la utilizare a unor produse noi pe
baza cunoştinţelor ştiinţifice şi practice;
− să ia decizii imparţiale în raport cu interesele producătorilor
implicaţi sau ale reprezentanţilor acestora;
− să coreleze contribuţiile tuturor părţilor interesate într-o
evaluare echilibrată.

5.2.2. Reguli de solicitare a ETA

Aşa cum s-a precizat mai înainte, o cerere pentru un ETA

poate fi făcută de către un producător sau de către un reprezentant
al producătorului stabilit pe teritoriul României sau pe teritoriul
Uniunii Europene. În cazul în care cererea este făcuta de
reprezentant, acesta trebuie să deţină o împuternicire scrisă din
partea producătorului în numele căruia acţionează.
Cererea (v. Anexa 11) se adresează în mod direct oricăruia
dintre organismele membre EOTA, care răspunde de domeniul

83
relevant. Nu este permisă adresarea unei cereri pentru acelaşi
produs la mai multe organisme membre EOTA. Limba în care se
formulează cererea, de regulă, este limba statului în care îşi are
sediul organismul respectiv.
Pentru a preîntâmpina depunerea unei cereri cu acelaşi
conţinut la mai multe organisme membre EOTA, organismul la
care s-a depus cererea este obligat să informeze Comisia CE,
celelalte organisme membre EOTA şi Secretariatul General EOTA
despre conţinutul cererii.
Înainte de a depune cererea la organismul membru EOTA, la
cerere sa, solicitantul va primi toate informaţiile privind:
¾ procedura de agrementare ce va fi aplicată (dacă acordarea
unui ETA seva face pe baza unui ghid pentru ETA sau dacă
acordarea ETA se va face în absenţa unui ghid pentru ETA;
¾ estimarea graficului de timp necesar pentru a se finaliza
procedura de agrementare pentru produsul respectiv;
¾ estimarea costului pentru derularea procedurii de
agrementare şi moda-lităţile de plată.
Cererea se depune împreună cu o descriere a produsului pentru
construcţii, cu specificaţii, desene şi rapoarte de încercări, care sa
explice în detaliu subiectul solicitării şi utilizarea preconizată
pentru produs, indicând toate unităţile de producţie. El trebuie să
asigure că aceste unităţi pot fi verificate de organismul de
agrementare sau de către reprezentantul său oricând în timpul orelor
de program, în vederea emiterii ETA.
În curs de 2 luni de la depunerea cererii, organismul de
agrementare trebuie sa confirme primirea cererii şi faptul că va
iniţia procedurile de agrementare, printr-o adresă tipizată (v. Anexa
12).
În cazul în care cererea nu este acceptată, organismul trebuie
să-i comunice solicitantului motivele respingerii cererii. În astfel
de cazuri, solicitantul se poate adresa altui organism membru
EOTA.

84
 Pentru a permite organismului de agrementare să evalueze
adecvarea la utilizare a produsului pentru utilizarea preconizată
menţionată în cerere, solicitantul trebuie să pună la dispoziţia
acestuia documentele, rezultatele încercărilor, calculele etc. şi să
sprijine organismul în sarcina sa de evaluare.
La rândul lor Organismele membre EOTA trebuie să ia
măsurile necesare pentru a asigura confidenţialitatea tuturor
informaţiilor importante care, în cursul activităţilor desfăşurate,
ajung la cunoştinţa lor.
Raporturile dintre solicitanţi şi organismele membre EOTA cu
sediul în România se stabilesc prin contracte încheiate între părţi,
în conformitate cu legislaţia româna în vigoare.

5.2.3. Acordarea unui ETA pe baza unui ghid pentru ETA

Conţinutul şi formatul ETA trebuie sa corespundă prevederilor

ghidului pentru ETA relevant. Organismul de agrementare care
emite ETA trimite proiectul ETA la:
− toate celelalte organisme EOTA;
− Secretariatul General EOTA, care va transmite o copie
Comisiei CE.
Pentru a asigura posibilitatea comparării agrementelor emise
de organismele de agrementare, proiectul de ETA împreuna cu
documentele însoţitoare (în special, rezultatele încercărilor) este
supus unei consultări preliminare din partea organismelor EOTA
nominalizate de statele membre pentru a funcţiona în domeniul ce
reprezintă subiectul ETA şi a Secretariatului General EOTA,
solicitându-se comentariile acestora într-o perioadă de 2 luni.
Dacă Comisia CE stabileşte, după consultarea Comitetului
Permanent pentru Construcţii, că există o deficienţă într-un ETA,
care se datorează unei deficiente dintr-un ghid pentru ETA,
organismele de agrementare nu vor mai emite alte agremente
tehnice europene pe baza acelui ghid pentru ETA.

85
5.2.4. Acordarea unui ETA în absenţa ghidului pentru ETA

În cazul în care nu există un Ghid pentru ETA, conţinutul şi

formatul pentru ETA trebuie să corespundă „formatului – cadru
general” aşa cum se prezintă în modelul din Anexa 13.
Când nu există Ghid pentru ETA acordarea agrementului
tehnic european se acordă după cum urmează.
Pentru produse pentru care nu există nici un standard european
armonizat, în vigoare, în lucru sau ca intenţie de elaborare, nici un
standard naţional recunoscut.
− Solicitantul va depune o cerere tip, conform modelului
anexat, la un organism de agrementare.
− După primirea cererii pentru un ETA , organismul de
agrementare se va consulta cu Colegiul Tehnic EOTA pentru a
primi din partea acestuia acordul de principiu asupra emiterii unui
ETA pentru acel produs, precum şi asupra principiului procedurii
de atestare a conformităţii propuse. După primirea acordului
Colegiului Tehnic, atunci informaţiile corespunzătoare, cerute de
Comisia CE, sunt trimise acesteia cu aprobarea Preşedintelui EOTA,
pentru a obţine autorizarea de a emite ETA respective. Dacă în
cadrul Colegiului Tehnic EOTA nu se poate ajunge la un consens,
cererile vor fi transmise Comisiei Executive EOTA, pentru a se decide
dacă trebuie prezentate spre aprobare Comisiei CE.
Pentru produse care se abat în mod semnificativ de la
standardele armonizate sau de la standardele naţionale recunoscute:
− Solicitantul va depune o cerere tip conform modelului
anexat la un organism de agrementare.
− Cererea este trimisă la EOTA pentru evaluare.
− Comisia CE va confirma dacă produsului pentru care s-a
depus cererea i se poate acorda un ETA.
− Dacă comisia CE îşi dă acordul pentru a elabora un ETA
pentru produsul respectiv, atunci organismul de agrementare care
primeşte o cerere trebuie să aibă o consultare preliminară cu celelalte

86
organisme membre EOTA relevante, prin care să explice modul în
care intenţionează să instrumenteze cererea în sensul rezolvării
progresive, incluzând programul de încercări, cerinţele de
performanţă şi maniera de satisfacere prevăzută pentru atestarea
conformităţii.
Organismul de agrementare care elaborează ETA trebuie să ia
în considerare observaţiile formulate de celelalte organisme EOTA
consultate.
Dacă cererea pentru ETA se referă la un produs dintr-o familie
pentru care procedura a fost deja stabilita, ETA trebuie să se
bazeze pe acea procedură.
− După întocmirea proiectului ETA, organismul de agrementare
îl trimite însoţit de justificările furnizate de solicitant organismelor
EOTA relevante şi Secretariatului General EOTA, solicitându-le
comentariile în decurs de 2 luni.
− După ce toate organismele EOTA relevante şi-au exprimat
consimţământul în scris, inclusiv cu acceptul organismelor
nominalizate ca purtătoare de cuvânt în cadrul EOTA de statele
membre de reşedinţă ale organismelor consultate, dacă există astfel
de situaţii, Organismul de agrementare care a primit cererea va
elabora AGREMENTUL TEHNIC EUROPEAN (ETA).
− Când sunt obiecţiuni care nu pot fi rezolvate, atunci
problema se supune analizei Colegiului Tehnic EOTA. Dacă în
Colegiul Tehnic EOTA se ajunge la consens, atunci ETA este emis
de către organismul de agrementare. Dacă în Colegiul Tehnic
EOTA nu se ajunge la consens, atunci subiectul este supus analizei
Comisiei Executive EOTA, care hotărăşte asupra oricărei acţiuni
ulterioare.
Dacă Comisia Executivă nu poate ajunge la un consens,
problema se transmite spre soluţionare Comitetului Permanent
pentru Construcţii de pe lângă Comisia CE, prin Comisia CE.

87
Hotărârea Comitetului Permanent pentru Construcţii de pe lângă
Comisia CE este definitivă.

5.2.5. Retragerea, modificarea şi prelungire valabilităţii ETA

Atunci când autoritatea competentă consideră că agrementele

tehnice europene nu corespund prevederilor art. 4 şi 6 din HG 622,
această opinie şi motivele de justificare sunt notificate Comitetului
Permanent pentru Construcţii de pe lângă Comisia Europeană, în
vederea retragerii acestora din Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
Pentru modificarea unui ETA se aplica aceeaşi procedură ca şi
pentru cerere nouă. Cererea trebuie adresată organismului care a
emis agrementul supus modificării. Procedura de agrementare se
va referi numai la clauzele care privesc direct modificarea. In final,
se emite un nou ETA care îl înlocuieşte pe cel anterior.
Durata de valabilitate a unui ETA poate fi prelungită cu o
perioadă suplimentară de 5 ani, cu condiţia ca, între timp, Comisia
CE să nu fi înştiinţat organismele membre EOTA implicate şi/sau
EOTA asupra schimbării condiţiilor în care s-a emis ETA iniţial.
Cererile trebuie prezentate în scris şi predate organismului de
agrementare cu cel puţin 6 luni înainte de data expirării. Cererea de
prelungire va fi însoţită de documentele tehnice relevante
prevăzute pentru prelungirea unui ETA în ghidurile pentru ETA.
Dacă astfel de ghiduri pentru ETA nu există, organismul de
agrementare, după consultarea cu organismele EOTA, va informa
solicitantul în legătură cu documentele ce trebuie să le prezinte.
Prelungirile devin responsabilitatea organismului care le emite şi
trebuie să fie la fel de complete ca şi evaluarea originală.

88
6. Inspecţia tehnică a maşinilor şi echipamentelor tehnologice
pentru construcţii

6.1. Definiţii. Clasificare. Baza legală

Inspecţia, în sens larg, este un proces complex în care se

realizează examinarea unui proiect al unui produs, examinarea
unui produs, a unui serviciu, a unui proces sau a unei fabrici şi
stabilirea conformităţii lor cu cerinţele specifice sau, pe baza unei
judecăţi profesionale, cu cerinţele generale.
Inspecţia, în sens mai restrâns, în funcţie de momentul
efectuării (la recepţia pe flux sau finală), a modalităţii (vizuală,
prin încercări), a procentului (100%, prin eşantionare) etc.,
inspecţiile se clasifică astfel:
− Inspecţie de recepţie – inspecţia destinată a stabili dacă un
element sau un lot livrat sau propus pentru livrare poate fi acceptat
(recepţionat).
− Inspecţie 100% – inspecţia fiecărei unităţi dintr-o producţie
sau serviciu, adică în întregime (în opoziţie cu controlul sub toate
aspectele prin eşantionare).
− Inspecţie de triere – inspecţia 100% a materialului sau
elementelor dintr-un produs, cu respingerea tuturor elementelor
sau porţiilor depistate ca neconforme.
− Inspecţie de rectificare – identificarea şi înlocuirea unităţilor
neconforme, în timpul inspecţiei tuturor elementelor (sau a unui
număr specificat de elemente) dintr-un lot care n-a fost acceptat la
inspecţia pentru recepţie prin eşantionare.
− Inspecţie prin eşantionare, care se realizează în mai multe
feluri:
a) inspecţie prin eşantionare secvenţială – progresivă este
inspecţia prin eşantionare în care, după inspecţia fiecărui element,
în conformitate cu regulile stabilite, se ia decizia pe baza
cumulului de informaţie de la toate elementele inspectate până în
acel moment: se acceptă sau nu se acceptă lotul sau se inspectează
încă un element;
89
 b) inspecţie prin eşantionare continuă se aplică la un flux
continuu de elemente individuale de produse şi care: implică
acceptarea sau neacceptarea element cu element cu individ sau
utilizează perioade alternante de inspecţie 100% şi de inspecţie
prin eşantionare, conform calităţii produselor observate;
c) inspecţie prin eşantionare în lanţ în care criteriile pentru
acceptarea lotului curent sunt dependente de rezultatele propriului
eşantion şi de rezultatele unui număr specificat de loturi
consecutive precedente;
d) inspecţie prin eşantionare cu omiterea de loturi (prin
săritură) – unele loturi dintr-o serie sunt acceptate fără inspecţie,
când rezultatele prin eşantionare ale unui număr fixat de loturi
imediat premergătoare au corespuns criteriilor specificate.
Inspecţiile pot fi clasificate şi după gradul de severitate, astfel:
• inspecţie normală – aplicată la loturi întâmplătoare sau când
începe inspecţia;
• inspecţia severă – deşi eşantionul are aceeaşi valoare ca la
inspecţia normală numărul neconformităţilor pentru care se admite
sau respinge lotul este mai mic;
• inspecţie redusă – deşi numărul neconformităţilor
eşantionului este mai mare ca la inspecţia normală, lotul poate fi
admis sau respins.
Observaţie: Inspecţiile, în sens restrâns, se confundă de fapt
cu o activitate pe care înainte o defineam ca fiind Controlul
Tehnic de Calitate.
Clasificarea inspecţiilor după independenţa organismului care
efectuează inspecţia este următoarea:
− inspecţia de primă parte care este efectuată de furnizorul
unui produs;
− inspecţia de secundă parte care este efectuată de
utilizatorul produsului;
− inspecţia de terţă parte care este efectuată de un organism
independent faţă de părţile implicate.
90
 Organismele care pot efectua inspecţia se clasifică astfel:
Organism de inspecţie de tip A, care este independent faţă de
părţile implicate. În afară de independenţa faţă de părţile implicate,
organismul şi personalul acestui tip de organism trebuie să satisfacă
şi alte criterii, cum sunt:
a) organismul de inspecţie şi personalul său responsabil
pentru efectuarea inspecţiei nu trebuie să fie proiectantul,
fabricantul, furnizorul, instalatorul, cumpărătorul, proprietarul,
utilizatorul sau cel care asigură mentenanţa entităţilor pe care le
inspectează şi nici reprezentantul autorizat al uneia dintre aceste
părţi;
b) organismul de inspecţie şi personalul său nu trebuie să fie
direct implicaţi în proiectarea, fabricarea, furnizarea, instalarea,
utilizarea sau mentenanţa entităţilor pe care le inspectează sau ale
entităţilor similare ale concurenţei;
c) părţile interesate trebuie să aibă acces la serviciile
organismului de inspecţie iar procedurile pe baza cărora
funcţionează organismul trebuie aplicate în mod nediscriminatoriu.
Organism de inspecţie de tip B, care constituie o parte
separată şi identificabilă a unei organizaţii implicate în proiectarea,
fabricarea, furnizarea, instalarea, utilizarea sau mentenanţa
entităţilor pe care le inspectează şi care a fost constituit ca să
furnizeze servicii de inspecţie organizaţiei din care face parte. Acest
tip de organism trebuie să satisfacă următoarele criterii:
a) organismul să se constituie ca entitate distinctă în cadrul
organizaţiei;
b) separarea clară a responsabilităţilor personalului de
inspecţie faţă de personalul angajat în celelalte funcţii;
c) organismul de inspecţie şi personalul său nu trebuie să fie
implicat direct în activităţi de proiectare, fabricare, furnizare,
instalare, utilizare sau mentenanţa entităţilor pe care le inspectează
sau ale entităţilor similare ale concurenţei.
Organism de inspecţie de tip C, care este implicat în
proiectarea, fabricarea, furnizarea, instalarea, utilizarea sau
mentenanţa entităţilor pe care le inspectează sau a unor entităţi
91
similare ale concurenţei şi care poate furniza servicii de inspecţie
altor părţi decât organizaţia din care face parte realizând protecţia
necesară în cadrul organizaţiei pentru a se asigura de separarea
adecvată a responsabilităţilor şi răspunderilor în furnizarea
serviciilor de inspecţie prin organizare şi/sau proceduri
documentate.
Documentele de referinţă care asigură baza legală pentru
efectuarea inspecţiilor sunt următoarele:
− Directiva europeană 89/655privind evaluarea tehnică şi de
securitate a echipamentelor tehnologice aflate in exploatare;
− Legea 10:1995, Calitatea în construcţii;
− Legea 319:2006, Securitatea şi Sănătatea în Muncă;
− Legea 137:1995, Protecţia mediului;
− HG 2139:2004, Catalogul privind clasificarea şi duratele
normale de funcţionare a mijloacelor fixe;
− SR EN ISO/CEI 17020:2005 – Criterii generale pentru
funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează
inspecţii;
− SR EN 45011/2001 - Criterii generale pentru organismele
de certificare care efectuează certificarea produselor;
− NE 003/1997 – Normativ privind asigurarea cerinţelor de
calitate a cons-trucţiilor printr-o mentenanţă eficientă a maşinilor
şi utilajelor pentru construcţii;
− Standarde pentru produs.

6.2. Elaborarea procedurilor de inspecţie

În funcţie de scopul final urmărit, pentru fiecare tip de

inspecţie, se elaborează proceduri documentate astfel încât
procesul în sine să fie consistent şi să ofere încredere.

6.2.1. Inspecţia pentru certificare

În sens mai larg, de exemplu la certificarea produselor, procesul

de inspecţie include patru părţi distincte şi anume:
92
 Partea 1: Evaluarea caracteristicilor produsului. Această
parte a atribuţiei inspecţiei presupune înregistrarea şi judecarea
tuturor datelor relevante privitoare la caracteristicile produsului
care este certificat. Poate fi o parte a unei evaluări iniţiale pentru o
nouă certificare, o reînnoire periodică, o extindere sau modificare a
caracteristicilor produsului sau o examinare a schimbărilor
datorate alegerii de noi materii prime sau a sistemului producţiei.
Pentru acest tip de inspecţie poate fi folosită o lista de verificări,
conţinând următoarele elemente relevante:
• specificaţiile produsului, incluzând conformităţile pentru
utilizare şi aspectele relevante ale cererii;
• documentaţia internă despre produs, incluzând materiile
prime utilizate, descrierea procesului şi instrucţiunile pentru
producţie;
• înregistrări ale controlului produsului în fabrică;
• informaţii vechi relevante şi statistici pentru controlul
produsului în fabrică (CPF);
• înregistrări ale testelor;
• studiul variabilităţii;
• gruparea produselor pentru controlul conformităţilor;
• indicatorii calităţii pentru controlul produsului în fabrică
(CPF);
• planul de control specific pentru produs.
Modul de abordare al acestei părţi poate fi foarte diferit pentru
toate schemele de certificare implicate.
Din acest motiv se caută o formulă de evaluare care să
cuprindă cât mai multe elemente comune pentru toate schemele de
certificare.
Partea a 2-a: Auditarea sistemului de control al
produsului în fabrică (CPF). Această parte tratează auditul
sistemului de management al CPF-ului ca o parte a inspecţiei.
Auditul se efectuează conform unei liste de verificare, convenită
de comun acord cu organismul de certificare şi adaptată structurii
sistemului de management al beneficiarului. Lista de verificări
conţine toate datele relevante ale organizării, părţi ale
93
documentaţiei şi cerinţele procesului. Fiecare element este
menţionat sub aspecte diferite prin codurile evaluării:
Aspectele sunt:
− existenţa procesului;
− documentaţia procesului;
− adecvare şi funcţionalitate;
− implementare corectă;
− înregistrarea datelor rezultate din implementarea
procesului.
Partea a 3-a: Supravegherea rezultatelor controlului
conformităţilor. Această parte conţine un raport al verificărilor
conformităţilor controlului intern, rezultat ca urmare al planului de
control obligatoriu sau convenit de comun acord (inspecţii interne
şi încercări).
Toate verificările caracteristicilor şi parametrilor sunt trecute
în tabel.
Performanţa produsului final este apreciată ca şi ale materiilor
prime şi ale produsului în faze intermediare ale producţiei.
Rezultatele esenţiale şi interpretările statistice sunt înregistrate şi
preluate într-un raport. Tabelele pot fi comune pentru diferite
planuri de certificare sau separate.
Aceasta parte poate conţine, de asemenea, constatări concrete
ale funcţionării proceselor şi condiţii pentru producţie.
Rezultatele controlul intern pot fi comparate cu valorile
declarate.
Partea a 4-a: Prelevarea probelor pentru încercări de terţă
parte. Aceasta parte conţine un raport de prelevare de probe
pentru unul sau mai multe scheme de certificare. Procesul constă
în trei acţiuni:
a) Prelevarea probelor:
− descrierea acţiunii de prelevare;
− reprezentarea probelor;
− obiectivele prelevării:
• încercare de tip;
• verificarea corespunzătoare de audit;
94
 • verificarea reproductibilităţii (verificări pereche);
• verificare de identificare (amprentă digitală);
− verificarea cu probe – martor într-un laborator extern;
− identificarea şi marcarea probelor.
b) Întocmirea raportului de prelevare conform instrucţiunilor
de laborator (formularul prelevărilor), document care însoţeşte
probele în laborator şi conţine:
− data prelevării şi identificarea caracteristicilor produsului;
− prelevarea probelor şi condiţiile în care s-a executat
aceasta;
− denumirea laboratorului care a executat prelevarea;
− înscrierea datelor în raportul de prelevare;
− înscrierea datelor la care s-a efectuat prelevarea, preluarea
probelor şi trimiterea acestora la laborator şi preluarea lor de
laboratorul de testări (înscrierea datelor în raport va fi însoţiră de
semnătura celui care a desfăşurat acţiunea).
c) Documentul de evaluare, care realizează evaluarea prin
compararea cu criteriile şi cerinţele relevante.
Rezultă că, în cazul certificării, inspecţia pentru evaluarea
caracteristicilor produsului poate fi foarte diferit abordată pentru
toate schemele de certificare implicate. De asemenea, auditarea
sistemului de control al produsului în fabrică (CPF), ca parte a
inspecţiei, se desfăşoară pe baza unei liste de verificări elaborată
de organismul de certificare, liste care, în majoritatea cazurilor, nu
tratează aceleaşi aspecte. Pentru a utiliza, în realizarea inspecţiei,
aceleaşi criterii şi a trata aceleaşi aspecte, la nivel de comitete
europene, pe domenii sau subdomenii, se realizează chestionarea
organismelor implicate pentru elaborarea Raportului Inspecţiei
Comun Sistemului pentru Certificarea Produsului (RIC-CSP).
În RIC-CSP toate organismele vor realiza evaluarea
caracteristicilor produsului după o listă care va conţine aceleaşi
elemente relevante iar auditarea sistemului CPF se va efectua
conform unei liste de verificări, convenită de comun acord cu

95
organismul de certificare şi adaptată structurii sistemului de
management al beneficiarului. Conţinutul unei liste orientative cu
elemente comune şi modul de tratare a fiecărui element este
prezentat în Anexa 17.
De asemenea, în cazul certificării, în standardele armonizate
pentru anumite produse sunt foarte clar precizate frecvenţa şi
inspecţiile obligatorii care trebuie efectuate maşinii sau
echipamentului tehnologic pentru a menţine conformitatea
produsului realizat cu cerinţele esenţiale.
Observaţie: În cadrul organizaţiilor, funcţia de inspecţie
poate fi efectuată de persoane sau structuri independente
specializate sau de persoanele implicate direct în activitatea al
cărui rezultat este evaluat.

6.2.2. Inspecţia maşinilor şi echipamentelelor tehnologice de

construcţii

În România, având la dispoziţie baza legală, în baza ordinului

ministrului nr. 337/N din 08.12.2000 a MLPTL, a fost aprobată
reglementarea tehnică „Procedură de inspecţie tehnică a maşinilor
şi echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare
sau importate la mâna a doua” indicativ PCC 021/2000.
Această reglementare tehnică, conform OM 337/N, se aplică
de Organismele de Inspecţie de terţă parte iar ISC (Inspecţia de
Stat în Construcţii) are obligaţia de a aplica şi urmări realizarea
prevederilor cuprinse în acest ordin.
În HG 2139/2004, capitolul III articolele 3 şi 4 se fac
următoarele precizări: „În cazul mijloacelor fixe achiziţionate cu
durata normala de funcţionare expirată sau pentru care nu se
cunosc datele de identificare, durata normala de funcţionare se
stabileşte de către o comisie tehnică sau expert tehnic
independent”, respectiv „Menţinerea în funcţiune a mijloacelor
fixe care pot afecta protecţia vieţii, a sănătăţii şi a mediului

96
(mijloace de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, maşini de
construcţii şi de gospodărie – comunală, maşini de ridicat etc.)
după expirarea duratei normale de funcţionare, se va putea face
numai pe baza unui raport tehnic întocmit de organisme de
certificare sau organisme de inspecţie tehnică abilitate în
domeniul de activitate al mijlocului fix”.
Pentru cazurile precizate în articolele 3 şi 4 din HG 2139,
Organismelor de inspecţie le revine sarcina de a stabili
capabilitatea maşinilor şi echipamentelor tehnologice de
construcţii aflate în exploatare sau importate la mâna a doua şi
prelungirea duratei normale de funcţionare a acestora.

6.3. Procedura de inspecţie tehnică a maşinilor şi

echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare
sau importate la mâna a doua, indicativ PCC 021/2000 [14]

6.3.1. Prevederi de ordin general

Procedură de inspecţie tehnică se aplică de către Organismele

de Inspecţie de terţă parte echipamentelor tehnologice de construcţii
aflate în dotarea agenţilor economici din construcţii precum şi celor
importate la mâna a doua, organisme care trebuie să fie autorizate
potrivit reglementărilor specifice.
Inspecţia tehnică a echipamentelor tehnologice de construcţii
confirma capabilitatea acestora de a executa lucrările specifice
domeniului lor de utilizare, la nivelul de calitate precizat în
specificaţiile tehnice în construcţii şi în condiţiile de securitate
stabilite de Directiva 89/655/CEE, standardele naţionale şi
europene, precum şi de alte reglementări legale.
Factorii implicaţi în procesul tehnologic pe şantierele de
construcţii şi care trebuie să respecte instrucţiunile din procedură
sunt:

97
 ¾ Agenţii economici cu activitate de construcţii care
exploatează sau pun în funcţiune pentru prima dată echipamentele
tehnologice de construcţii (noi sau importate la mâna a doua).
¾ Agenţii economici, persoane juridice, care importă,
comercializează, închiriază prin leasing sau exploatează
echipamente tehnologice de construcţii la mâna a doua.
¾ Laboratoarele de încercări, care efectuează verificările
tehnice şi testele de specialitate în vederea inspecţiei tehnice a
echipamentelor tehnologice de construcţii.
¾ Inspecţia de stat în construcţii, lucrări publice şi amenajarea
teritoriului.
¾ Inspecţia tehnică de terţă parte a echipamentelor
tehnologice de construcţii, în funcţie de durata de funcţionare a
acestora, se poate realiza în două etape de verificare, şi anume:
Etapa 1. Inspecţia de gradul I, pentru echipamentele
tehnologice de construcţii care au minim doi ani de funcţionare,
inclusiv la punerea în funcţiune a lor; în acest caz se efectuează un
minim de încercări. Această verificare se repetă la doi ani, până la
expirarea duratei normale de vârstă.
Etapa 2. Inspecţia de gradul II, pentru echipamentele
tehnologice de construcţii care au depăşit durata normală de
funcţionare prevăzută în HG 2139/2004, cu testări complexe pe
baza cărora să rezulte gradul de integritate fizică şi performanţe
funcţionale tehnologice.
Inspecţia tehnică furnizează informaţii autorizate asupra
performanţelor echipamentului tehnologic şi a capabilităţii
acestuia de a executa lucrări la nivelul de calitate prescris de
specificaţiile tehnice în construcţii şi în condiţiile de securitate
stabilite de reglementările legale.
Pe de altă parte, inspecţia tehnică de terţă parte la
echipamentele tehnologice de construcţii trebuie să contribuie la
realizarea cerinţelor esenţiale ale construcţiilor executate:
rezistenţă şi stabilitate, siguranţă în exploatare, protecţie împotriva

98
zgomotului şi a vibraţiilor, protecţia mediului ambiant, igienei şi
sănătăţii oamenilor.
Inspecţia tehnică se finalizează prin emiterea unui Raport de
Inspecţie valabil pe o perioadă de doi ani.
Raportul de Inspecţie asigură garanţia calităţii pentru
echipamentul tehnologic verificat şi nu exonerează pe deţinător de
responsabilitatea legală asupra menţinerii condiţiilor de
mentenanţă pentru asigurarea parametrilor de exploatare stabiliţi.
La solicitarea deţinătorilor de echipamente, în cazul expirării
valabilităţii unui raport de inspecţie, un organism de inspecţie
notificat supune echipamentul respectiv din nou procedurii de
inspecţie.

6.3.2. Procedură operaţională (v. ANEXA 1)

Procedura de inspecţie cuprinde trei etape în care solicitantul

şi Organismul de inspecţie colaborează pentru a realiza un proces
complex în care se realizează examinarea produsului şi stabilirea
conformităţii lui cu cerinţele specifice sau, pe baza unei judecăţi
profesionale, cu cerinţele generale.
Activităţile de inspecţie a produselor şi echipamentelor pentru
construcţii şi gospodărie comunală care se desfăşoară în fiecare
etapă sunt:
ETAPA I. Iniţierea certificării. Aceasta constă în:
1. Solicitantul se adresează unui Organism de inspecţie pentru
efectuarea verificărilor şi auditului corespunzător. Organismul de
inspecţie va pune la dispoziţia solicitantului setul de documente
necesare pentru începerea activităţii de inspecţie, care cuprinde:
• Formular de cerere pentru inspecţia echipamentului (Anexa
15). Formularul de cerere este specific organismului de inspecţie
elaborator şi va cuprinde următoarele informaţii:
− informaţii cu privire la identitatea solicitantului
(denumire, adresă, telefon, fax, reprezentantul legal autorizat, nr.
Registru comerţului, CUI, Cod IBAN, Bancă etc);

99
 − informaţii cu privire la produs (denumire produs, model,
tip, serie/an fabricaţie, producător, adresă producător, amplasament
echipament cu adresa completă, documente de referinţă etc.);
− declaraţie pe propria răspundere că nu a mai fost
solicitată inspecţia aceluiaşi produs şi altui organism de inspecţie.
• Chestionar de evaluare (autoevaluare) preliminară (Anexa
16). Chestionarul de autoevaluare a solicitantului va cuprinde
următoarele informaţii:
− informaţii cu privire la identitatea solicitantului
(denumire, adresă, telefon, fax, reprezentantul legal autorizat, nr.
Registru comerţului, CUI, Cod IBAN, Bancă etc);
− informaţii cu privire la identitatea producătorului
(denumire, adresă, telefon, fax, reprezentantul legal autorizat);
− informaţii cu privire la produs (denumire produs, model,
tip, serie/an fabricaţie, producător, adresă producător, amplasament
echipament cu adresa completă, documente de referinţă etc.);
− existenţa următoarelor documente cu privire la produsul
pentru care s-a solicitat inspecţia:
a) documente de provenienţă (factură, contract leasing sau act
transfer;
b) carte tehnică (parametrii tehnici; instrucţiuni de exploatare
şi întreţinere) – în limba română;
c) program anual de executare a lucrărilor de mentenanţă
(conform NE 003/97 revizuit 2004);
d) documentaţie pentru modificare / modernizare;
e) certificat de conformitate de la producător;
f) autorizaţia de mediu (pentru instalaţiile fixe, care
interacţionează cu mediul ambiant);
g) buletinul de verificare metrologică sau certificatul de
etalonare eliberat de Biroul Român de Metrologie Legală, pentru
dozatorele din compunerea instalaţiei inspectate;
h) buletinul PRAM de măsurare a rezistenţei prizelor de
împământare (pentru instalaţiile fixe);
i) autorizaţia de funcţionare a laboratorului propriu şi/sau
contractul cu un laborator de gradul II;

100
 j) autorizaţia ISCIR pentru echipamentele de ridicat;
k) autorizaţia ISCIR pentru instalaţia ce are în compunere
recipiente metalice stabile sub presiune conform PT C 4/21 –
2003;
l) documente de înmatriculare din care să rezulte perioada
de valabilitate a inspecţiei tehnice RAR;
m) schema flux tehnologic pentru instalaţiile complexe (ex.
instalaţie de producere agregate minerale, instalaţie de producerea
mixturi asfaltice, instalaţie de preparare emulsie bituminoasă ş.a.);
n) produsul este în stare de funcţionare, la data depunerii
chestionarului de autoevaluare.
2. Solicitantul completează formularele în termen de 15 zile de
la data primirii şi le depune la secretariatul organismului de
inspecţie împreună cu documentaţia tehnică a echipamentului.
3. După înregistrarea documentelor de secretariatul
organismului în Registrul de evidenţă a cererilor, se va analiza
dosarul de conducerea organismului şi se va stabili colectivul de
lucru compus din responsabilul de contract şi cel puţin un
evaluator.
4. După analiza documentelor de către colectivul de lucru şi
evaluarea răspunsurilor din chestionarul de evaluare preliminară se
trece la întocmirea dosarului de produs şi la contractarea lucrării
dacă se constată îndeplinirea condiţiilor impuse de organismul de
inspecţie prin procedură.
Dacă dosarul este incomplet, acesta se completează, urmând a
se contracta lucrarea după completare.
5. După contractare şi îndeplinirea obligaţiilor financiare
prevăzute în contract se începe inspecţia.
ETAPA a II-a. Inspecţia. În etapa a II – a se realizează
efectiv inspecţia în care se realizează examinarea produsului
stabilindu-se conformităţiile cu cerinţele specifice sau, pe baza
judecăţi profesionale, cu cerinţele generale.
De asemenea, în funcţie de necesităţi, se realizează şi
prelevarea probelor pentru încercări în laborator. La majoritatea
echipamentelor se realizează evaluarea parametrilor prin măsurare,
pe şantiere la locul de amplasare sau punctul de lucru. După
101
efectuarea încercărilor de către un laborator acreditat, raportul de
încercări elaborat va constitui parte componentă a dosarului de
inspecţie.
Toate datele obţinute în urma inspecţiei vor fi transferate în
Fişa de inspecţie care constituie documentul principal al inspecţiei.
ETAPA a III-a. Evaluarea şi emiterea raportului de
inspecţie. În această etape sunt examinate următoarele documente
de sinteză:
− fişa de inspecţie;
− raportul de încercări;
− documentaţia tehnică a produsului.
După analiza documentelor de sinteză şi a documentelor
auxiliare din dosar de către un evaluator, şeful departamentului de
inspecţie al organismului, directorul executiv al organismului de
inspecţie se emite RAPORTUL DE INSPECŢIE şi înscrierea
acestui în Registrul produselor inspectate.
Solicitantul va primi de la organismul de inspecţie
următoarele documente finale:
• raportul de inspecţie şi anexa la raport;
• fişa de inspecţie (copie);
• raportul de încercări.
Personalul participant la inspecţie este obligat să păstreze
confidenţialitatea informaţiilor cuprinse în dosarele tehnice de
inspecţie, fiind obligat să semneze un angajament deontologic.

6.3.3. Fişa de inspecţie

Fişa de inspecţie este documentul principal al unui dosar de

inspecţie deoarece acesta conţine toate datele referitoare la
procesul de inspecţie realizat pentru un echipament tehnologic.
Pentru fiecare familie de echipamente tehnologice (aşa cum sunt
ele definite în HG 2139:2004) se întocmeşte o Fişă de inspecţie
care va cuprinde obligatoriu următoarele capitole şi subcapitole:
1. Inspecţii preliminare.
1.1. Verificarea documentelor.
1.2. Verificarea plăcuţelor de marcaj (identificare).
102
 1.3. Verificarea stării tehnice.
2. Inspecţii de conformitate.
2.1. Verificarea parametrilor constructivi.
2.2. Verificarea performanţelor tehnice.
2.3. Verificarea performanţelor tehnologice.
2.4. Verificarea calităţii lucrărilor.
3. Inspecţii de securitate.
3.1. Verificări de securitate şi sănătatea omului (generale şi
specifice).
3.2. Verificări privind protecţia mediului (generale şi
specifice).
4. Concluzii: domeniul de utilizare propus
Observaţie: Fiecare dintre capitolele şi subcapitolele cuprinse
în FIŞA DE INSPECŢIE se vor dezvolta în funcţie de familia sau
subclasa din care echipamentul tehnologic face parte.

103
 ANEXA 1 [3], [6]
Definirea termenilor de specialitate
1 2 3
1 Acord Acord care se încheie între Uniunea
european Europeană şi fiecare dintre ţările asociate şi
privind care prevede recunoaşterea reciprocă a
evaluarea rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare
conformităţii a conformităţii
2 Acreditare Procedura prin care organismul naţional de
acreditare, recunoscut conform legii, atestă că
un organism sau un laborator este competent
să efectueze sarcini specifice.
3a Agrement Specificaţie tehnică ce exprimă o evaluare
tehnic tehnică favorabilă a adecvării unui produs la o
european utilizare preconizată, bazată pe satisfacerea
(ETA) cerinţelor esenţiale aplicabile construcţiei în
care produsul urmează a fi utilizat.
3b Agrement Apreciere tehnică favorabilă concretizată într-
tehnic în un document scris, asupra aptitudinii de
construcţii utilizare, în conformitate cu cerinţele legii
calităţii în construcţii, a unor noi produse,
procedee şi echipamente pentru care nu există
şi nu pot fi încă elaborate standarde naţionale
sau alte reglementări tehnice oficiale sau
pentru care există astfel de standarde şi
reglementări, dar produsele nu se încadrează în
cerinţele acestora, diferenţa influenţând una
dintre cerinţele prevăzute la art. 5 din Legea
10/1995 privind calitatea în construcţii.
4 Autoritate Organ al administraţiei publice centrale
competentă responsabil cu reglementarea unui domeniu

104
 Anexa 1 (continuare)
1 2 3
5 Cerinţă Cerinţă care are în vedere, în special,
esenţială protecţia sănătăţii, securitatea utilizatorilor,
protecţia proprietăţii şi a mediului, astfel cum
este prevăzută în actele normative în vigoare
6 Atestarea Sistem procedural prin care este evaluată şi
conformităţii stabilită confor-mitatea produselor pentru
produselor construcţii cu specificaţiile tehnice aplicabile,
pentru în vederea aplicării marcajului european de
construcţii conformitate CE, denumit în continuare
marcaj CE
7 Certificat de Document emis pe baza regulilor unui sistem
conformitate de certificare şi care indică existenţa
încrederii adecvate că un produs, identificat,
corespunzător, şi este conform cu un anumit
standard sau cu un alt document normativ
8 Certificare a Acţiune a unei terţe părţi care dovedeşte
conformităţii existenţa încrederii adecvate că un produs,
identificat corespunzător, este conform cu
un anumit standard sau cu un alt document
normativ
9 Construcţii Orice obiect care este construit sau rezultă
din operaţii şi/sau lucrări de construcţii şi
este fixat de pământ, termenul desemnând
atât clădirile, cât şi lucrările de inginerie
civilă
10 Declaraţie Procedura prin care un producător sau un
de reprezentant autorizat al acestuia dă o
conformitate asigurare scrisă că un produs este conform
condiţiilor specificate

105
 Anexa 1 (continuare)
1 2 3
11 Document Document care prevede reguli, linii
normativ directoare sau caracteristici pentru activităţi
ori pentru rezultatele acestora; termenul este
generic şi include standarde, specificaţii
tehnice, coduri de bună practica şi
reglementări
12 Domeniu Ansamblul activităţilor economice şi al
reglementat produselor asociate acestora, pentru care
se emit reglementări tehnice specifice
privind condiţiile de introducere pe piaţă
şi de utilizare
13 Documente Documente elaborate de Comisia Europeană,
interpretative prin care cerinţele esenţiale sunt transpuse
într-o formă concretă şi care creează
legăturile necesare între cerinţele esenţiale
ale construcţiei şi mandatele de standardizare,
mandatele pentru ghidurile pentru agremente
tehnice europene sau recunoaşterea altor
specificaţii tehnice
14 Desemnare Procedura prin care o autoritate competentă
confirmă că un laborator, un organism de
certificare sau de inspecţie satisface
condiţiile pentru a efectua o procedură de
evaluare a conformităţii, prevăzută de o
reglementare tehnică
15 Documente Ghiduri, regulamente şi proceduri elaborate în
tehnice temeiul HG 622 şi în scopul aplicării acesteia
directoare
16 Evaluare a Activitatea al cărei obiect este
conformităţii determinarea în mod direct sau indirect a
faptului că sunt îndeplinite condiţiile
specificate

106
 Anexa 1 (continuare)
1 2 3
17 Familie de Grup de produse generice care au utilizări
produse prevăzute similare, cum ar fi: finisaje pentru
pereţi interiori sau învelitori de acoperiş
18 Inspecţie Evaluare a conformităţii prin observare şi
raţionament, însoţite, după caz, de măsurare,
încercare sau comparare
19 Ghid Reglementare care cuprinde metode şi
procedee detaliate de satisfacere a cerinţelor
aplicate
20 Introducere Acţiunea de a face disponibil, pentru prima
pe piaţă a dată, contra cost sau gratuit, un produs din
unui produs domeniul reglementat, în vederea distribuirii
şi/sau utilizării
21 Încercare Operaţiune tehnică ce constă în determinarea
uneia sau mai multor caracteristici ale unui
produs, în concordanţă cu o procedură
specificată
22 Marcaj de Simbol care se aplică de producător sau de
conformitate reprezentantul autorizat al acestuia, înainte
de introducerea pe piaţă şi/sau de utilizare,
pe un produs, pe ambalajul acestuia şi/sau,
pe documentele însoţitoare şi care are
semnificaţia conformităţii produsului cu toate
cerinţele aplicabile, prevăzute în
reglementările tehnice:
CE – marcaj european de conformitate
23 Notificare Procedura prin care autoritatea competentă
informează autoritatea ce gestionează
Registrul organismelor notificate cu privire la
organismele desemnate pentru a evalua
conformitatea produselor conform
prevederilor din reglementările tehnice
specifice

107
 Anexa 1 (continuare)
1 2 3
24 Organe de Organe ale administraţiei publice centrale
control care răspund de supravegherea pieţei
produselor pentru construcţii
25 Organism de Organism independent faţă de clientul lui şi
certificare alte părţi interesate, care aplică regulile unui
sistem de certificare în scopul evaluării,
certificării şi supravegherii Conformităţii
26 Organism Laborator de încercări, de etalonare, organism
notificat de certificare sau organism de inspecţie,
persoană juridică cu sediul în România, care
a fost desemnat de o autoritate competentă să
efectueze evaluarea conformităţii într-un
domeniu reglementai şi care este înscris în
Registrul organismelor notificate
27 Organism de Organism independent faţă de clientul lui şi
inspecţie alte părţi interesate, care efectuează inspecţia
28 Piaţa Întreaga arie acoperită de lanţul de distribuţie
produselor a produselor pentru construcţii de la
pentru producător la consumatorul final, inclusiv
construcţii şantierele de construcţii, până la punerea în
operă
29 Producător Persoană responsabilă pentru proiectarea şi
realizarea unui produs, în scopul introducerii
pe piaţă în numele său; responsabilităţile
producătorului se aplică oricărei persoane
fizice sau juridice care asamblează,
ambalează sau etichetează produse în
vederea introducerii pe piaţă sub nume
propriu
30 Produs Orice produs realizat în scopul de a fi
pentru încorporat în mod permanent în construcţii,
construcţii termenul desemnând materiale, elemente şi
componente individuale sau alcătuind un set,
inclusiv pentru sisteme prefabricate sau
108
 Anexa 1 (continuare)
1 2 3
instalaţii, plasate pe piaţă în forma în care
urmează a fi încorporate asamblate, aplicate
sau instalate în construcţii prin operaţii şi/sau
lucrări de construcţii
32 Recunoaştere Scţiune în responsabilitatea autorităţii
competente, prin care se stabileşte dacă un
laborator sau un organism de certificare ori
de inspecţie este capabil şi competent tehnic
să realizeze sarcini specifice în legătură cu o
anumită procedură de evaluare a
conformităţii şi demonstrează independenţă,
imparţialitate şi integritate, conform
prevederilor unei reglementări tehnice, în
vederea desemnării ţi după caz, a notificării
33 Specificaţie Document care stabileşte caracteristicile unui
tehnică produs, cum ar fi niveluri de calitate,
performanţă, securitate sau dimensiuni,
inclusiv cerinţe care se aplică produsului cu
privire la denumirea sub care acesta este
comercializat, terminologie, simboluri,
încercări şi metode de încercare, ambalare,
marcare sau etichetare şi proceduri pentru
evaluarea conformităţii
34 Standard Standard european adoptat sub incidenţa
european unui mandat al Comisiei Europene şi care
armonizat. transformă cerinţele esenţiale de securitate în
specificaţii tehnice pentru produsele din
domeniul reglementat
35 Securitate Stare a unui produs, proces sau serviciu în
care riscul de a pune în pericol persoanele
sau de a provoca pagube mediului şi/sau
109
 Anexa 1 (continuare)
1 2 3
proprietăţii este limitat sau ia un nivel
acceptabil
36 Supravegherea Ansamblul măsurilor, resurselor şi
pieţei structurilor instituţionale adecvate prin care
autorităţile competente asigură şi garantează
în mod imparţial că sunt îndeplinite
prevederile reglementărilor tehnice
aplicabile, indiferent de originea produselor
introduse pe, piaţă şi cu respectarea
principiului liberei concurenţe
37 Utilizare Rol sau funcţie care urmează a fi îndeplinită
preconizată de produs pentru satisfacerea cerinţelor
esenţiale ale construcţiei

110
 ANEXA 2. [16]
PLAN DE AUDIT, nr.
Iniţial Supraveghere Extindere

PRODUCĂTOR:

Nr. Contract:
Data de începere a auditului:
Data de finalizare a auditului:
Obiectiv: Verificarea modului de realizare al produsului ……..
în conformitate cu documentul de referinţă ………………........
şi cerinţele de reglementare
Criterii audit:
• Procedura de audit „Auditul solicitantului”
• Standard de produs;
• Proceduri de lucru furnizor;
• Documente de reglementare.

Domeniu audit conform cod CPSA:

Membrii echipei de audit:

Auditor Şef:
Auditor :
Expert tehnic:

Echipa de audit asigură confidenţialitatea informaţiilor obţinute

în timpul auditului.
Comentariu producător:

Acord reprezentantul producătorului:

Data: Semnătura:

111
 Anexa 2 (continuare)
Locul de
Data,
Activitatea desfăşurată desfăşurare/
ora
responsabilitate
1 2 3
1. Şedinţă de deschidere
• prezentare participanţi şi rolul
acestora;
• confirmarea obiectivelor, a domeniului
şi a criteriilor auditului;
• confirmarea planului de audit;
• rezumat mod desfăşurare activitate de
audit (metode, şi proceduri de audit);
• confirmarea canalelor de comunicare
(desemnare ghizi, persoane contact);
diverse (întrebări/discuţii etc).
2. Analiza documentelor relevante ale
sistemului de management, inclusiv
înregistrări şi determinarea gradului
de conformitate cu criteriile de audit
• analiza manualului calităţii şi a
procedurilor de sistem pentru
identificarea modului de funcţionare a
firmei (structură organizatorică şi
responsabilităţi);
• relaţiile cu furnizorii şi clienţii (mod de
aprovizionare; contractare/planificare;
tratare reclamaţii/neconformităţi);
• managementul resurselor (competenţe/
instruire personal; infrastructura/mijloace
producţie);
• existenţa unor compartimente
specializate pentru verificarea calităţii;
− modul de depozitare, manipulare,
ambalare şi transport.

112
 Anexa 2 (continuare)
1 2 3
• verificarea planului calităţii şi a
procedurilor de lucru specifice obţinerii
produsului;
- organizarea fluxului tehnologic de
fabricaţie (etapele proceselor de
fabricare);
- precizarea condiţiilor tehnice de calitate
pentru produs şi modul de verificare;
- modul de tratare a produsului
neconform (acţiuni
corective/preventive);
- existenţa instrucţiunilor de lucru specifice.
• procedurile/metodele de eşantionare
pentru controlul calităţii produselor
(program de control pt. fabricarea
produselor); colectare de informaţii/dovezi
de audit (înregistrări, sinteze date,
indicatori etc).
3. Analiza proiectului tehnic şi a
documentelor de execuţie pentru
evaluarea respectării cerinţelor de
calitate în etapa de proiectare:
• proiectarea constructivă (cerinţe
standard/ validare proiect);
• proiectarea tehnologică (plan
operaţii/SDV).
PAUZA (centralizarea informaţiilor,
completare formulare, observaţii, analiza
date, discuţii)
4. Verificarea modului de îndeplinire a
cerinţelor de calitate pentru fiecare
etapă din procesul tehnologic de
fabricaţie al produsului:
Pentru fiecare etapa în parte se va urmări:
• identificarea echipamentelor utilizate
113
 Anexa 2 (continuare)
1 2 3
la fabricarea produsului şi a spaţiului de
producţie;
• înregistrări privind întreţinerea şi
disponibilitatea echipamentelor
(verificări periodice/metrologie/
etalonare);
• verificare condiţii de fabricaţie şi a
modului în care este respectată
tehnologia de fabricaţie;
• verificare cunoaştere/aplicare
instrucţiuni specifice de lucru şi a
modului de control a calităţii produsului;
• aplicarea indicatorilor de
conformitate/marcaje (trasabilitatea
produsului)
5. Pregătirea concluziilor auditului:
• centralizarea şi verificarea
informaţiilor;
• generarea constatărilor de
audit/completare formular.
6. Şedinţă de încheiere
• prezentarea constatărilor şi
concluziilor auditului;
• confirmarea obiectivelor, a
domeniului şi a criteriilor auditului;
• discutarea activităţii de urmărire
rezultate din audit/recomandări.
Întocmit,
Auditor şef:

Data întocmirii:

114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
 ANEXA 13
ANEXA nr. 3 la regulament

FORMATUL – CADRU GENERAL PENTRU

AGREMENTUL TEHNIC EUROPEAN (ETA)

NOTA:
Prezentul „Format-cadru general al agrementului tehnic
european” asigură prezentarea agrementelor în mod unitar,
indiferent de produsul sau produsele pentru construcţii implicate,
sau de organismul EOTA care emite ETA.
În acest scop, „Formatul-cadru general” stabileşte în mod
unitar:
– conţinutul general, secţiunile comune şi numerotarea lor;
– textul titlurilor generale;
– textul clauzelor comune, şi dă informaţii generate (în litere
italice) asupra modului în care trebuie concepute diversele
secţiuni şi clauze ale ETA.
......... Numele, adresa şi logo-ul organismului care emite ETA;
Autorizat şi notificat conform art. 19 alin. (1) din Hotărârea
Guvernului nr. 622/2004 privind stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţa a produselor pentru construcţii.

MEMBRU AL EOTA
(prezentat sub forma de logo al EOTA)

EUROPEAN ORGANISATION FOR TECHNICAL

APPROVALS ORGANIZAŢIA EUROPEANA PENTRU
AGREMENTE TEHNICE
AGREMENT TEHNIC EUROPEAN - ETA -…..... (număr în
cadrul sistemului de numerotare EOTA).
Denumirea comercială: ... Se indică denumirea (denumirile)
comercială(e), dacă este cazul, sau orice alta referinţă asupra
produsului (produselor), aşa cum este (sunt) folosită(e) în
Comunitatea europeana (şi în alte ţări aparţinând Spaţiului
128
Economic European) pentru comercializarea produsului
(produselor). Denumirea (denumirile) comercială(e) sau altă
referinţă asupra produsului (produselor) nu trebuie să conducă la
neînţelegeri în ce priveşte performanţa sau utilizarea preconizată
a produsului (produselor).
Titularul agrementului: ... Se indică numele şi adresa
producătorul sau a reprezentantul său autorizat stabilit în
România sau într-un stat membru al Uniunii Europene căruia i s-a
emis ETA (art. 18 alin. (3) din HG 622/2004; art 5 alin. (1) din
Regulamentul privind agrementul tehnic european pentru produse
pentru construcţii, denumit în continuare Regulament ETA).
Tipul generic şi utilizarea produsului(elor) pentru
construcţii:…..Se indică, în limba română şi în limba engleză,
tipul generic şi utilizarea preconizată a produsului (produselor)
acoperite de ETA, precum şi principalele niveluri/clase de
performanţă, dacă sunt relevante (conform art. 6 alin. (2) şi art.
12 alin. (5) din HG nr. 622/2004).
Valabil de la……………… până la ……………… (conf. art 17
din HG 622/2004 durata de valabilitate a ETA este de maximum 5
ani cu posibilitatea de prelungire).
Unitatea (unităţile) de producţie):…….Se indică unitatea
(unităţile) de producţie. Dacă sunt mai multe sedii de fabricaţie,
acestea trebuie indicate într-o Anexă la care trebuie să se facă
referire aici.
Prezentul Agrement Tehnic European conţine ……… pagini
incluzând Anexe care fac parte integrantă din acest document.
[Se indică numărul total de pagini (text şi desene, dacă este cazul,
în partea principală şi în anexe) şi numărul de anexe].

I. TEMEIURI LEGALE ŞI CONDIŢII GENERALE

1. Prezentul Agrement Tehnic European este emis
de……………...…… (numele organismului de agrementare) în
conformitate cu:
• Directiva Consiliului 89/106/EEC din 21 Decembrie
1988 privind armonizarea legilor, reglementărilor şi
129
dispoziţiilor administrative ale Statelor Membre referitoare la
produse pentru construcţii);
• Hotărârea Guvernului nr. 622/2004 privind condiţiile
de introducere pe piaţa a produselor pentru construcţii;
• Regulile de Procedură Comune privind solicitarea,
elaborarea şi acordarea agrementelor tehnice europene
prevăzute în Anexa la Decizia Comisiei 94/23/EC);
• Ghidul pentru ETA ... (Se indică titlul şi numărul
ghidului pentru ETA pe baza căruia se acordă ETA, cu excepţia
situaţiilor în care ETA este emis în absenţa ghidurilor în
conformitate cu cap. 4.2 din Regulamentul ETA, în temeiul
art. 18 alin. (2) din HG 622/2004).
2. Organismului de agrementare……..(numele organismului de
agrementare emitent) este autorizat să verifice dacă se respectă
prevederile prezentului Agrement Tehnic European.
Verificarea poate avea loc în unitatea (unităţile) de producţie (de
exemplu cu privire la îndeplinirea ipotezelor asumate în prezentul
agrement tehnic european pentru fabricare). Cu toate acestea,
responsabilitatea pentru conformitatea produselor cu Agrementul
Tehnic European şi pentru adecvarea lor la utilizarea preconizată
rămâne în sarcina titularului de Agrement Tehnic European.
3. Prezentul Agrement Tehnic European nu trebuie transferat
altor producători sau reprezentanţi ai producătorilor în afara
celor indicaţi la pagina 1, sau altor unităţi de producţie decât
cele indicate la pagina 1/stabilite în contextul prezentului
Agrement (se şterge unde este cazul).
4. Prezentul Agrement Tehnic European poate fi retras de
către ……... (numele organismului de agrementare emitent) în
temeiul art. 5 (1) din Directiva Consiliului 89/106/EEC.
5. Reproducerea prezentului Agrement Tehnic European,
inclusiv transmiterea lui prin mijloace electronice, trebuie să
fie integrală. Totuşi, o reproducere parţială poate fi făcută cu
consimţământul scris al ...…… (numele organismului de
agrementare emitent). În acest caz, reproducerea parţială
trebuie identificată ca atare. Textele şi desenele din broşuri

130
publicitare nu trebuie să contrazică sau să utilizeze în mod
greşit Agrementul Tehnic European.
6. Prezentul Agrement Tehnic European este emis de
organismul de agrementare în limba română. Aceasta versiune
corespunde integral cu versiunea realizată în limba engleză,
care este utilizată pentru circulaţia în cadrul EOTA.
Traducerile în alte limbi trebuie să fie identificate ca atare.

II. CONDIŢII SPECIFICE PRIVIND AGREMENTUL

TEHNIC EUROPEAN.
1. Definirea produsului (produselor) şi a utilizării (utilizărilor)
preconizate.
Se face o descriere tehnică a produsului (produselor) şi se
specifică utilizarea preconizată pe:
– o pagina (sau mai puţin) conţinând text şi unul sau mai multe
desene generale, care urmează a fi prezentate pe o pagină ca
Anexa 1, la care se face referire în textul prezentat la pct. II.1.
sau,
– două pagini de text.
Se descrie tipul şi forma produsului (produselor) (incluzând
nivelurile de performanţă relevante), materialele constituente,
componenţii precum şi procedeele de instalare şi tipul de
construcţii pentru care produsul (produsele) acoperit(e) de ETA
este (sunt) prevăzut(e) a fi utilizat(e).
Se indică durata de viaţă prezumată a produsului (produselor)
pentru utilizarea preconizată.
2. Caracteristici ale produsului (produselor) şi metode de
verificare:
Se prezintă caracteristici şi parametri precişi şi măsurabili pentru
produs (produse) şi pentru constituenţii şi componenţii săi (lor),
după caz, luându-se în consideraţie mandatul pentru Ghidul ETA
aferent familiei de produse relevante, elaborat de Comisia CE, sau
dacă produsul (produsele) se bazează pe procedura descrisă în art.
18 alin. (2) al HG 622/2004, apelând în mod direct la cerinţele
esenţiale relevante (Anexa nr. 1 la HG nr. 622/2004) şi la „Ghidul

131
de interpretare” a acestora (menţionat la art. 13 alin. (1) din
Regulamentul ETA) şi la niveluri sau clase de performanţă, în
sensul prevederilor din „Ghidul de interpretare”, Secţiunea I, pct.
3.2, dacă şi în măsura în care este necesar.
În situaţia în care compoziţia sau parametrii produsului reclamă
un tratament confidenţial (de exemplu compoziţia chimică a unor
materiale), acestea nu trebuie indicate în conţinutul propriu-zis al
ETA, dar trebuie păstrate de organismul de agrementare emitent
în documentaţia tehnică aferentă ETA şi comunicate numai
organismelor notificate implicate în procedura de atestare a
conformităţii, în măsura în care sunt necesare pentru efectuarea
sarcinilor acestora de încercare, inspecţie şi certificare.
Se prezintă sumar procedurile pe baza cărora s-au făcut estimările
cu privire la durabilitate, la caracteristicile şi la performanţele
produsului. Se face referire la Ghidurile ETA şi/sau la standardele
armonizate ori la standardele naţionale sau de alta natura
recunoscute (privitoare la metode de încercare, metode de calcul
etc.) şi se indică valorile şi parametrii relevanţi, obţinuţi din
rezultate ca fiind corespunzători şi necesari pentru utilizarea
produsului şi pentru proiectarea construcţiilor sau a elementelor
de construcţii în care este utilizat produsul. Se prezintă pe scurt
orice metode speciale de încercare sau de evaluare şi se indică
valorile şi parametrii relevanţi, obţinuţi din rezultate ca fiind
corespunzători şi necesari pentru utilizarea produsului şi pentru
proiectarea construcţiilor sau a elementelor de construcţii în care
este utilizat produsul. Dacă este necesar şi adecvat, se face
trimitere la o anexa (anexe) ale ETA.
3. Evaluarea conformităţii si marcajul CE.
3.1. Sistemul de atestare a conformităţii.
Se indica sistemul impus pentru atestarea conformităţii (dintre
cele prevăzute în anexa nr. 3 la HG 62272004), aşa cum e stabilit
prin „Regulamentul privind atestarea conformităţii produselor
pentru construcţii”. Dacă ETA acoperă mai multe produse,

132
sistemul impus pentru atestarea conformităţii trebuie indicat
separat pentru fiecare din acestea.
3.2. Responsabilităţi.
3.2.1. Sarcinile producătorului.
3.2.1.1. Controlul producţiei în fabrică.
Se specifică metodele şi amploarea controlului intern permanent
al producţiei care trebuie asumat de producător, incluzând tipurile
de încercări şi frecvenţa minimă a acestora. Dacă ETA acoperă
mai multe produse, fiecare din acestea trebuie tratat separat.
3.2.1.2. Alte sarcini ale producătorului (dacă este cazul).
Se specifică alte sarcini ale producătorului în funcţie de sistemul
impus pentru atestarea conformităţii, de exemplu, încercările
iniţiale de tip. Dacă ETA acoperă mai multe produse, fiecare din
acestea trebuie tratat separat.
3.2.2. Sarcini ale organismelor notificate.
Se specifică diferitele sarcini ce revin organismelor notificate în
funcţie de sistemul impus pentru atestarea conformităţii, incluzând
tipurile şi frecvenţa încercărilor, a inspecţiilor şi a supravegherii,
după caz. Dacă ETA acoperă mai multe produse, fiecare din
acestea trebuie tratat separat.
3.3. Marcajul CE.
Marcajul CE trebuie aplicat pe …… (se menţionează, după caz:
produsul însuşi – indicându-se, dacă este necesar, unde anume pe
produs; sau o eticheta ataşată acestuia; ambalaj; documente
comerciale însoţitoare). Marcajul CE trebuie să fie însoţit de
următoarele informaţii:
Se specifică, în concordanţă cu prevederile generale stabilite în
anexa nr. 3 la HG nr. 622/2004 referitor la marcajul de
conformitate CE, informaţiile care trebuie date împreună cu
marcajul CE, de exemplu:
− Numele sau sigla de identificare a producătorului şi a
instalaţiei;
− Numărul de identificare al organismului notificat implicat;
− Identificarea produsului (denumirea comercială);
− Numărul ETA;
133
 − Caracteristicile/performanţele relevante ale produsului şi
nivelurile/clasele acestora (toate produsele având aceiaşi
identificare, indiferent de instalaţia de fabricaţie, trebuie să
îndeplinească caracteristicile şi valorile de performanţă relevante
ale produsului);
− Anul de fabricaţie şi, dacă este necesar, data fabricaţiei şi
numărul lotului de producţie.
4. Prezumţii pe baza cărora a fost evaluată favorabil
adecvarea produsului (produselor) la utilizarea preconizată.
4.1. Fabricaţie.
Se indică tehnicile speciale de fabricaţie şi asamblare în fabrica şi
se stabilesc prevederi pentru calificarea personalului şi pentru
instalaţiile tehnice ale unităţii de producţie (de exemplu, pentru
construcţii încleiate sau sudate), în măsura în care sunt relevante
pentru adecvarea produsului (produselor) la utilizarea
preconizată când acesta (acestea) este (sunt) încorporat(e) în
construcţii şi în măsura în care există o legătură cu satisfacerea
cerinţelor esenţiale.
În situaţia în care prevederile referitoare la fabricaţie reclamă un
tratament confidenţial, acestea nu trebuie indicate în conţinutul
propriu-zis al ETA, dar trebuie păstrate de organismul de
agrementare emitent în documentaţia tehnică aferentă ETA şi
comunicate numai organismelor notificate implicate în procedura
de atestare a conformităţii, în măsura în care sunt necesare pentru
efectuarea sarcinilor acestora de încercare, inspecţie şi
certificare.
4.2. Punere în operă.
Se specifică prevederi referitoare la montarea/asamblarea
produsului (produselor) pe şantier. Se dau instrucţiuni speciale
pentru personalul angajat în execuţie şi pentru maiştri, în măsura
în care aceste aspecte sunt relevante pentru realizarea adecvării
produsului (produselor) la utilizarea preconizată, atunci când
produsul (produsele) este (sunt) încorporare) în construcţii. Se
dau de asemenea parametrii (valori de calcul, etc.) şi metodele
care sunt necesare, dacă este cazul, pentru proiectarea
134
construcţiilor sau a elementelor de construcţii în care se
preconizează că va fi utilizat produsul. Acolo unde este cazul, se
face referire la standarde, la Ghiduri ETA sau la anexa (anexele)
la ETA.
Se precizează clar faptul că revine producătorului acelui (acelor)
produs (produse) responsabilitatea să asigure că informaţiile
cuprinse în aceste prevederi sunt comunicate celor interesaţi.
5. Recomandări pentru producător.
5.1. Recomandări cu privire la ambalare, transport şi
depozitare.
Se specifică astfel de prevederi, în măsura în care sunt relevante
pentru realizarea adecvării produsului (produselor) la utilizarea
preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt) încorporat(e)
în construcţii. Se precizează clar faptul că revine producătorului
acelui (acelor) produs (produse) responsabilitatea să asigure că
informaţiile cuprinse în aceste prevederi sunt comunicate celor
interesaţi.
5.2. Recomandări cu privire la utilizare, mentenanţa, reparaţii.
Se specifică prevederi referitoare la „stadiul de exploatare”,
mentenanţa, reparaţii şi prevenire, în măsura în care sunt
relevante pentru a menţine adecvarea produsului (produselor) la
utilizarea preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt)
încorporat(e) în construcţii. Se precizează clar faptul că revine
producătorului acelui (acelor) produs (produse) responsabilitatea
să asigure că informaţiile cuprinse în aceste prevederi sunt date
celor interesaţi.

135
 ANEXA Nr. 3a
la regulament
Anexa 1
DESCRIEREA PRODUSULUI (PRODUSELOR)
…… Desen (desene) descriind în general produsul(ele), pe o
pagină, dacă este cazul (a se vedea şi indicaţiile referitoare la
conţinutul secţiunii II.1. din anexa 3)

Anexe de la 2 la n
Alte anexe, dacă este cazul, indicând de exemplu:
- O descriere suplimentară a produsului (produselor) şi a
constituenţilor săi (lor), a detaliilor privind fabricaţia, transportul,
manipularea, depozitarea sau punerea în operă (cu desene, dacă
este cazul);
- Metode pentru determinarea caracteristicilor produsului
(încercare, calcul sau alte metode, în măsura în care referirea la
Ghiduri ETA sau la standarde nu este posibilă);
- Metode de proiectare a elementelor de construcţii în care se
preconizează a fi încorporat(e) produsul (produsele), în măsura în
care sunt relevante pentru adecvarea produsului (produselor) la
utilizarea preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt)
incorporat(e) în construcţii şi dacă referirea la Ghiduri ETA sau la
standarde nu este posibilă;
- Instrucţiuni pentru montare/procesare, în măsura în care sunt
relevante pentru adecvarea produsului (produselor) la utilizarea
preconizată atunci când acesta (acestea) este (sunt) încorporat(e) în
construcţii şi dacă referirea la Ghiduri ETA sau la standarde nu
este posibilă.

136
137
138
 ANEXA 16 [14]
Anexa 3 la PCC 021/2000

ANTET ORGANISM
DE INSPECŢIE

Nr./dată intrare Nr./dată intrare

ORGANISM DE INSPECŢIE SOLICITANT

CHESTIONAR DE EVALUARE
PRELIMINARĂ
(AUTOEVALUARE)
1. Date de identificare
1.1. Solicitant
1.2. Adresa
1.3. Telefon................................................................Fax
1.4. Producător
1.5. Adresa
1.6.Telefon.......................................................Fax
1.7.Produs:......................................................Model
1.8. Tip..................................................Serie / an fabricaţie
1.9. Documente de referinţă:

139
 1 2 3 4
2 Documente necesare inspecţiei tehnice Existenţa Observaţii
2.1 Documente de provenienţă (factură, DA/NU
contract leasing sau act transfer
2.2 Carte tehnică (parametrii tehnici; DA/NU
instrucţiuni de exploatare şi întreţinere)
– în limba română
2.3 Program anual de executare a DA/NU
lucrărilor de mentenanţă (conform NE
003/97 revizuit 2004)
2.4 Documentaţie pentru DA/NU
modificare/modernizare
2.5 Certificat de conformitate de la DA/NU
producător (pentru cele cumpărate
începând cu 2002)
2.6 Autorizaţia de mediu (pentru DA/NU
instalaţiile fixe, care interacţionează cu
mediul ambiant
2.7 Buletinul de verificare metrologică sau DA/NU
certificatul de etalonare eliberat de
Biroul Român de Metrologie Legală,
pentru dozatorele din compunerea
instalaţiei inspectate
2.8 Buletin PRAM de măsurare a DA/NU
rezistenţei prizelor de împământare
(pentru instalaţiile fixe)
2.9 Autorizaţia de funcţionare a DA/NU
laboratorului propriu şi/sau contractul
cu un laborator de gradul II
2.10 Autorizaţia ISCIR pentru DA/NU
echipamentele de ridicat
2.11 Autorizaţia ISCIR pentru instalaţia ce DA/NU
are în compunere recipiente metalice
stabile sub presiune conform
PT C 4/21 - 2003
2.12 Documente de înmatriculare din care să DA/NU
rezulte perioada de valabilitate a
inspecţiei tehnice RAR
140
 ANEXA 16 (continuare)
1 2 3 4
2.13 Schema flux tehnologic pentru instalaţiile DA/NU
complexe (ex. instalaţie de producere
agregate minerale, instalaţie de
producerea mixturi asfaltice, instalaţie
de preparare emulsie bituminoasă, ş.a.)
2.14 Produsul este în stare de funcţionare, la DA/NU
data depunerii chestionarului de
autoevaluare
3. Existenţa unui sistem de management
al calităţii (SMC):
3.1 Planul calităţii DA/NU
3.2 SMC implementat, dar necertificat DA/NU
3.3 SMC în curs de certificare (standardul DA/NU
aplicabil ………………)
3.4 SMC certificat (se anexează copie după DA/NU
certificat)

Data Reprezentantul legal solicitant

(funcţie, nume, semnătură, ştampilă)

141
 ANEXA 17
Lista de verificări la INSPECŢIA pentru CERTIFICARE

142
 ANEXA 17 (continuare)

143
 BIBLIOGRAFIE

1. DIRECTIVA 89/106/CEE. Armonizarea legilor,

reglementărilor tehnice şi a prevederilor administrative ale
Statelor Membre, referitoare la produse pentru construcţii.
2. Legea 10/1995. Calitatea în construcţii.
3. Legea 608/2001. Evaluarea conformităţii produselor.
4. Ordonanţa Guvernului nr. 71/2003 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 608/2001 privind evaluarea
conformităţii.
5. Legea nr. 503/2003 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 71/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
608/2001 privind evaluarea conformităţii.
6. Hotărârea de Guvern nr. 622/2004. Stabilirea condiţiilor de
introducere pe piaţă a produselor pentru construcţii, Monitorul
Oficial, Partea I nr. 421 din 11/05/2004.
7. Hotărârea de Guvern nr. 796/2005 pentru modificarea şi
completarea Hotărârii de Guvern nr. 622/2004 privind
stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă a produselor
pentru construcţii, Monitorul Oficial, Partea I nr. 706 din
04/08/2005.
8. Procedura de evaluare şi desemnare a organismelor abilitate
pentru atestarea conformităţii produselor pentru construcţii.
9. Regulament privind atestarea conformităţii produselor
pentru construcţii Anexă la ordinul MTCT nr.
1558/26.08.2004.
10. Regulament privind agrementul tehnic european pentru
produse pentru construcţii, Monitorul Oficial, partea I nr. 90
din 27/01/2005.
11. Ordinul MTCT nr. 1889/2004, Monitorul Oficial, partea I
nr. 1167 din 09/12/2004 privind aprobarea unor proceduri
privind agrementul tehnic în construcţii ( PAT 1 şi PAT 2).
12. SR EN ISO/CEI 17050-1 şi 2 Evaluarea conformităţii.
Declaraţia de conformitate dată de furnizor, ASRO din august
2005.

144
13. Procedură de certificare a maşinilor şi echipamentelor
tehnologice noi pentru construcţii – PEC 001/2004., Editura
IMPULS, Bucureşti, 2004.
14. Procedură de inspecţie tehnică a maşinilor şi
echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în exploatare
sau importate la mâna a doua – PCC 021/2004., Editura
IMPULS, Bucureşti, 2004.
15. *** Enciclopedia calităţii. Editura OIDICM, Bucureşti 2005.
16. ICECON CERT. Proceduri specifice de certificare.
17. Contract 5110/2004 CALIST. Crearea şi dezvoltarea unei
metode pentru evaluarea şi certificarea mixturilor asfaltice
pentru lucrări de drumuri.

145
 Cuprins:

1. Cerinţe fundamentale privind atestarea conformităţii

produselor pentru construcţii, a proceselor tehnologice şi
a echipamentelor pentru construcţii potrivit legislaţiei
europene........................................................................... 3
1.1.Contextuleuropean ....................................................... 3
1.2. Infrastructura de evaluare şi certificarea conformităţii
produselor şi sistemelor de management
(IECC)......................................................................... 3
1.3. Conceptul privind noua abordare ............................... 8
1.4. Legislaţie aplicabilă .................................................... 14
1.5.Conformitate................................................................. 15
1.6.Evaluareaconformităţii ................................................ 17
1.7.Proceduri pentru evaluarea conformităţii..................... 19
2. Documentaţia necesară atestării conformităţii produselor
pentruconstrucţii în România........................................... 27
2.1.Referinţe specifice produselor pentru construcţii......... 27
2.2. Atestarea conformităţii produselor pentru construcţii
cerinţelegale ................................................................ 28
3. Procedura de atestare a conformităţii produselor pentru
construcţii. Certificarea maşinilor şi echipamentelor noi
pentruconstrucţii .............................................................. 47
3.1.Documente de referinţă................................................ 47
3.2. Etapele necesare certificării produselor pentru
construcţii.................................................................... 48
3.3. Certificarea maşinilor şi echipamentelor tehnologice
noi pentru construcţii (examinare ec de tip................. 64
4. Declaraţia de conformitate dată de furnizor...................... 71
4.1.Cerinţegenerale ............................................................ 71
4.2.Conţinutul declaraţiei de conformitate......................... 72
5. Agrement tehnic în construcţii. Agrement tehnic
european............................................................................ 74
5.1. Agrementul tehnic în construcţii –AT......................... 74
5.2. Agrementul tehnic european – ETA............................ 81

146
6. Inspecţia tehnică a maşinilor şi echipamentelor
tehnologice pentru construcţii ......................................... 89
6.1.Definiţii.Clasificare. Baza legală ................................. 89
6.2.Elaborareaprocedurilor de inspecţie ............................ 92
6.3. Procedura de inspecţie tehnică a maşinilor şi
echipamentelor tehnologice de construcţii aflate în
exploatare sau importate la mâna a doua, indicativ
PCC 021/2000 [14....................................................... 98
Anexe................................................................................... 104
Bibliografie.......................................................................... 144

147
 Legislaţia Europeană pentru Construcţii

Curs universitar

Autor: Polidor Bratu

------------------------------------------------------------------------------
Bun de tipar 19.05.08 Formatul hîrtiei 60x84 1/16
Hîrtie ofset. Tipar RISO Tirajul 100ex.
Coli de tipar 9,0 Comanda nr. 53
U.T.M.,2004, Chişinău,bd. Ştefan cel Mare,168
Secţia Redactare, Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

148
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Legislaţia Europeană pentru Construcţii

Curs universitar

Chişinău
2008

149