You are on page 1of 40

GRILE PROPUSE PENTRU EXAMEN LA BUGET SI TREYORERIE 2007

A. Buget şi trezorerie publică

1. Atribuţiile ordonatorilor secundari de credite bugetare sunt:


1. obligaţia de a comunica Ministerului Finanţelor Publice propunerile pentru modificarea vYVeniturilor şi
cheltuielilor pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale;
2. depunerea propunerilor pentru bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor
speciale la Ministerul Finanţelor Publice, până la 1 iunie;
3. aprobarea efectuării cheltuielilor din bugetul propriu şi a celor din bugetele unităţilor ierarhic inferioare, ai
căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite;
4. repartizarea creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele
fondurilor speciale, pe unităţile ierarhic inferioare;
5. utilizarea creditelor bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile unităţilor pe care le conduc,
potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţii legale.
a. 1 + 2 + 4 b. 3 c. 3 + 5 d. 2 + 3 e. 1 + 2 + 3

2. Dezechilibrul bugetar cauzat de decalajul temporar dintre încasările şi plăţile din contul curent general al
Trezoreriei Statului poate fi acoperit din: A. împrumuturi de la Banca Naţională a României;
B. împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung contractate de pe piaţa de capital şi de la populaţie. Precizaţi
trăsăturile caracteristice ale împrumuturilor de la Banca Naţională a României (I) şi ale împrumuturilor pe
termen scurt, mediu şi lung contractate de pe piaţa de capital şi de la populaţie (II): 1. are ca forme bonurile de
tezaur; 2. rambursarea are loc în cursul anului bugetar, fără nici o restricţie; 3. acordarea are loc pe baza
convenţiei încheiat cu Ministerul Finanţelor Publice; 4. rambursarea ratelor scadente şi achitarea dobânzilor
aferente pot avea drept consecinţă majorarea impozitelor; 5. rata dobânzii este stabilită de Ministerul Finanţelor
Publice; 6. rambursarea are loc în cel mult 180 zile; 7. rata dobânzii este dată pe piaţă; 8. rambursarea are loc în
cel puţin 180 zile, în condiţii de dobândă la nivelul pieţei; 9. rata dobânzii este prevăzută în prospectul de
emisiune; 10. suma împrumutată nu poate depăşi în exerciţiul financiar anual echivalentul a 10% din veniturile
bugetului de stat realizate în anul precedent; 11. soldul permanent al împrumutului acordat şi nerambursat nu
poate depăşi dublul capitalului social şi fondului de rezervă al Băncii Naţionale a României; 12. suma
împrumutată nu poate depăşi în exerciţiul financiar echivalentul a 7% din veniturile bugetului public naţional
realizate în anul precedent; 13. sunt împrumuturi perpetue; 14. sunt împrumuturi forţate; 15. suma
împrumutată nu poate depăşi în exerciţiul financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat
realizate în anul precedent.
a. I: 3 + 6 + 7 + 11 + 15 II: 1 + 4 + 9
b. I: 3 + 5 + 8 + 10 + 11 II: 1 + 4 + 9
c. I: 3 + 6 + 7 + 11 + 15 II: 1 + 2 + 4 + 9
d. I: 3 + 6 + 7 + 11 + 12 II: 1 + 2 + 4
e. I: 3 + 5 + 8 + 11 + 12 II: 1 + 2 + 4 + 13

3. În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice, are, în principal următoarele atribuţii:
1. dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice
destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată Guvernului României;
2. blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare
în bugetele ordonatorilor de credite; 3.asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată
abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru
reglementarea situaţiei;
4. asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor
de la nivelurile autorizate, propune Parlamentului măsuri pentru reglementarea situaţiei; 5. stabileşte conţinutul,
forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite.
a. 3 + 4 + 5 b. 1 + 2 + 3 c. 1 + 3 + 4 d. 1 + 3 + 5 e. 1+ 2 + 5

4. Ce reprezintă serviciul datoriei publice?


a. mărimea ratelor anuale de rambursat, a dobânzii şi celorlalte cheltuieli aferente lor, legate de
datoria publică;
b. mărimea absolută a datoriei publice a unei ţări;
c. mărimea ratelor anuale de rambursat în contul datoriei publice;
d. mărimea ratelor anuale de rambursat la împrumuturile interne;
e. mărimea ratelor anuale de rambursat şi a dobânzii la împrumuturile externe.
5. În cadrul programelor de investiţii, la poziţia „alte cheltuieli de investiţii” se cuprind:
1. achiziţii de imobile;
2. dotări independente;
3. cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate şi a altor studii aferente
obiectivelor de investiţii; 4. lucrări de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinări seismologice,
consultanţă, asistenţă tehnică şi alte cheltuieli asimilate investiţiilor; 5. cheltuieli de expertiză, proiectare şi de
execuţie privind consolidările şi intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse de acţiuni
accidentale şi calamităţi naturale; 6. cheltuieli de întreţinere şi funcţionare utilaje.
a. 1 + 2 + 4 + 5 + 6 b. 1 + 2 + 3 + 4 + 5 c. 1 + 2 + 3 + 5 + d. 2 + 3 + 4 + 5 + 6 e. 1 + 3 + 4
1
6 +5+6

î6. Informaţiile financiare incluse în programul de investiţii de către ordonatorii principali de credite cuprind: 1.
analiza cost-beneficiu; 2. valoarea parţială a proiectului; 3. valoarea totală a proiectului; 4. descrierea
proiectului; 5. stadiul fizic al obiectivelor; 6. creditele bugetare şi de angajament; 7. costurile de întreţinere şi
funcţionare, după punerea în funcţiune; 8. graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;
9. strategia în domeniul investiţiilor.
a. 1 + 2 + 4 + 5 + 9 b. 1 + 3 + 6 + 7 + c. 2 + 5 + 6 + 7 + 8 d. 2 + 3 + 6 + 7 + 9 e. 3 + 4 + 5
8 +7+8

7. Datoria publică locală reprezintă, conform Legii finanţelor publice locale:


a. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele
aflate la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia transferurilor de la bugetul
de stat cu destinaţie specială;
b. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale
administraţiei publice centrale;
c. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale
administraţiei publice locale şi ale administraţiei publice centrale, mai puţin dobânda;
d. disponibilităţile reprezentând contravaloarea în lei a împrumuturilor contractate de stat pentru
satisfacerea unor nevoi pe plan local;
e. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate la
dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale.

8. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul unităţii bugetare nu sunt adevărate: 1. toate
veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de
stat, integral veniturile proprii; 2. veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a
se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice; 3. veniturile constituite potrivit legii
pentru stimularea personalului; 4. toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub
diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, inclusiv veniturile proprii şi subvenţiile
acordate din bugetul trezoreriei statului.
a. 1 + 2 b. 2 c. 4 d. 3 + 4 e. 1 + 2 + 3

9. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate: 1. legea bugetară anuală prevede şi autorizează,
pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice exerciţiului bugetar; 2.
pentru acţiunile anuale se înscriu în buget, distinct, creditele bugetare şi creditele de angajament; 3. angajarea
cheltuielilor din bugetele stabilite prin lege se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; 4. sumele
aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele stabilite prin lege, în cadrul cărora se angajează, se
ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite; 5. sumele aprobate, la
partea de cheltuieli, prin bugetele stabilite prin lege, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se
efectuează plăţi, reprezintă sume minime care pot fi depăşite; 6. angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în
alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
a. 1 + 3 + 4 + 6 b. 1 + 2 + 4 + 5 c. 2 + 3 + 4 d. 1 + 2 + 3 + 5 e. 2 + 5

10. Premisele înfiinţării trezoreriei finanţelor publice în România au fost: 1. reorganizarea băncilor şi consecinţele
acesteia asupra execuţiei finanţelor publice; 2. schimbarea concepţiilor privind administrarea şi utilizarea
resurselor financiare publice; 3. schimbarea concepţiilor privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare
private; 4. scoaterea bugetului asigurărilor sociale de stat în afara bugetului de stat în contextul prevederilor
Legii finanţelor publice; 5. înfiinţarea, în cadrul bugetului de stat, a unor fonduri extrabugetare speciale; 6.
neschimbarea concepţiilor privind utilizarea resurselor naturale; 7. înfiinţarea şi funcţionarea fondurilor
speciale, în afara bugetului de stat; 8. întărirea autonomiei finanţelor locale; 9. scăderea şi diversificarea
fondurilor bugetare; 10. necesitatea echilibrului finanţelor private.
a. 3 + 4 + 6 + 10 b. 1 + 4 + 7 + 8 c. 2 + 5 + 8 + 10 d. 3 + 5 + 7 + 9 e. 1 + 2 + 4 + 8

11. Acoperirea decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat se poate face, în
conformitate cu prevederile Legii finanţelor publice, prin:
a. împrumuturi cu dobândă acordate de Banca Europeană pentru Investiţii;
b. împrumut fără dobândă acordat de Banca Naţională a României;
c. sponsorizări din partea unor corporaţii internaţionale;
d. donaţii din partea Băncii Mondiale;
e. sumele obţinute din vânzarea unor bonuri ale statului.

12. Delimitaţi din enunţurile următoare care sunt veniturile (I) şi respectiv cheltuielile (II) cuprinse în bugetul
trezoreriei generale a statului:
I. 1.Dobânzi încasate din plasamente financiare din soldul contului general al trezoreriei statului; 2. impozite şi
taxe încasate în conturile de venituri ale bugetului statului; 3. dobânzi încasate pentru finanţarea temporară a
deficitului bugetar din contul general al trezoreriei statului; 4. venituri din recuperarea creanţelor interne şi
externe preluate la datoria publică; 5. sume defalcate din impozite de la bugetul de stat; 6. dobânzi încasate din
plasamente financiare din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe guvernamentale.
II. 1. cheltuieli cu rate şi dobânzi la datoria publică; 2. dobânzi la depozite şi disponibilităţi păstrate în contul
trezoreriei statului; 3. cheltuieli curente şi de capital efectuate din bugetul statului; 4. dobânzi, comisioane şi
2
alte speze plătite pentru împrumuturi externe guvernamentale privind susţinerea proiectelor macroeconomice;
5. cheltuielile de capital pentru achiziţii de bunuri de natura mijloacelor fixe necesare desfăşurării activităţi
trezoreriei statului; 6. alte cheltuieli.
I. A: 1,2,4,6; B: 1,3,4,6, C: 2,3,4,5; D: 3,4,5,6, E: 1,4,5,6; II. A: 1,2,4,5; B: 2,3,4,5; C: 1,3,4,5;
D: 2,3,4,6; E: 1,2,4,6.
a. I. A, II.B b. I.B II.A c. I.D, II.A d. I.C, II.B e. I.B, II.E

13. Trezoreria este:


a. o bancă comercială;
b. un fond financiar centralizat;
c. o „bancă” ce îndeplineşte funcţiile de casier şi bancher al statului;
d. banca centrală a statului;
e. instituţia care controlează rezerva valutară a ţării.

14. Bugetul general consolidat reprezintă: 1. ansamblul de bugete care reflectă fluxurile de venituri şi de
cheltuieli ale sectorului public; 2. veniturile şi cheltuielile cuprinse în bugetele definite în cadrul sistemului de
bugete, determinate prin metoda consolidării; 3. însumarea simplă a veniturilor şi cheltuielilor cuprinse în
sistemul de bugete; 4. bugetul, care reflectă efortul financiar public la nivelul economiei naţionale sau al
societăţii; 5. bugetul, care se aprobă ca atare de către Parlament.
a. 2 + 3 + 4 b. 1 + 2 + 5 c. 2 + 4 + 5 d. 1 + 2 + 4 e. 3 + 4 + 5

15. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice nu se asigură: 1. integral din bugetul de
stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, după caz; 2. parţial, din veniturile proprii;
3. integral, din veniturile proprii; 4. din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale; 5. parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetul fondurilor speciale, după caz.
a. 2 + 4 + 5 b. 2 + 3 c. 2 + 5 d. 1 + 3 + 4 e. 1 + 2 + 4

16. Precizaţi care este componenţa instituţiilor publice, conform Legii privind finanţele publice nr. 500/2002:
a. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi
instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
b. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
c. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice, Ministerul
Finanţelor Publice, jandarmeria şi celelalte autorităţi publice;
d. Administraţia Prezidenţială, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice,
Ministerul Finanţelor Publice, procuratura, organele judecătoreşti, alte autorităţi publice,
instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de
modul de finanţare a acestora;
e. Senatul, Camera deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,
Ministerul Finanţelor Publice, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi
publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora.

17. Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe verigile sistemului bugetar se bazează pe:
a. calcule, resurse naturale cu nivelul de dezvoltare economică, populaţia, resurse naturale corespunzătoare
nivelului macroeconomic sau local;
b. împărţirea administrativ-teritorială a ţării,
c. numărul locuitorilor ce corespund sferei de acţiune a verigii bugetare respective;
d. repartizarea celor mai importante venituri şi cheltuieli către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
e. delimitarea atribuţiilor între aparatul de stat central şi local şi sarcinile ce le revin.

18. Împrumuturile de la BNR pentru acoperirea golului temporar de casă al execuţiei bugetare se efectuează în
următoarele condiţii: 1. este un împrumut pe termen scurt; 2. este un împrumut pe termen mediu; 3. este un
împrumut u dobândă; 4. este un împrumut fără dobândă; 5. se poate contracta pentru o perioadă de maximum
6 luni; 6. volumul lui nu trebuie să depăşească 7% din volumul veniturilor bugetare realizate în anul precedent;
7. volumul împrumuturilor de la BNR se aprobă de Parlament; 8. acest împrumut nu are caracter rambursabil.
a. 1 + 4 + 7 + 8 b. 1 + 3 + 5 + 6 c. 2 + 3 + 5 + 6 d. 1 + 3 + 5 + 8 e. 3 + 5 + 6 + 7
19. Conţinutul şi semnificaţia politicii bugetare se referă în principal la: 1. reprezintă procesul de stabilire şi
ierarhizare a priorităţilor economico-sociale la nivelul autorităţilor de decizie, prin dimensionarea şi structurarea
cheltuielilor publice; 2. alături de politica fiscală este un instrument de intervenţie a statului în scopul modelării
evoluţiilor economico-sociale dintr-o ţară; 3. spre deosebire de politica monetară, politica bugetară nu este
capabilă să prevină unele fenomene negative ca: efectul evicţiune, destabilizarea macroeconomică şi altele; 4.
politica bugetară, ca şi cea fiscală, are influenţă activă asupra echilibrului financiar, ca parte a echilibrului
general economic; 5. politica bugetară trebuie aplicată separat de politica fiscală.
a. 2 + 4 + 5 b. 1 + 3 + 4 c. 1 + 2 + 4 d. 3 + 4 + 5 e. 1 + 2 + 5

20. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul unităţii bugetare sunt adevărate: 1. veniturile
şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi
3
monitorizarea fondurilor publice; 2. toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse
forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, inclusiv veniturile proprii şi subvenţiile acordate din bugetul
trezoreriei statului; 3. toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri,
se introduc în bugetul de stat, integral veniturile proprii; 4. veniturile constituite potrivit legii pentru stimularea
personalului.
a. 1 + 2 + 3 b. 1 + 3 + 4 c. 1 + 2 + 4 d. 2 + 3 + 4 e. 2 + 4
21. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la subvenţii nu sunt corecte?
1. Subvenţia se acordă atât pentru acţiuni economice cu caracter intern, cât şi pentru export; 2. Subvenţia
reprezintă un ajutor financiar direct al statului, cu caracter nerambursabil, acordat numai întreprinderilor
publice; 3. Subvenţia pentru export poate apărea sub forma primelor de export sau a restituirii unor părţi din
impozitele plătite de exportatori; 4. Acordarea de subvenţii conduce la stimularea şi cointeresarea activităţii
întreprinderilor beneficiare şi acţionează în direcţia dezvoltării lor; 5. Între obiectivele politicii financiare a
statelor figurează şi creşterea volumului subvenţiilor acordate întreprinderilor în dificultate; 6. După conţinutul
lor economic, subvenţiile reprezintă cheltuielile de capital; 7. Subvenţiile acoperă pierderile rezultate din
diferenţa între preţul de vânzare (mai mic) şi costurile de producţie (mai mari).
a. 1 + 4 + 5 + 7 b. 2 + 4 + 5 + 7 c. 2 + 4 + 5 + 6 d. 3 + 4 + 7 e. 1 + 2 + 3 + 4
22. Cum se poate determina cuantumul taxei pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat?
a. prin aplicarea cotei de impozit asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului
economic; prin aplicarea cotei de impozit asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv, din
rezultatul obţinut scăzându-se taxa (calculată în acelaşi mod) aferentă preţului de vânzare din
stadiul anterior;
b. prin aplicarea cotei proporţionale asupra preţului de vânzare din stadiul anterior, din rezultatul obţinut
scăzându-se taxa pe valoarea adăugată aferentă stadiului anterior;
c. prin aplicarea cotei de impozit asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic; prin
aplicarea cotei de impozit asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare din stadiul
respectiv, din rezultatul respectiv scăzându-se taxa pe valoarea adăugată aferentă stadiului anterior;
d. prin aplicarea cotei de impozit asupra valorii adăugate din stadiul respectiv, din rezultatul obţinut
scăzându-se taxa pe valoarea adăugată aferentă stadiului anterior;
e. nici una din variantele de mai sus.
23. Care din fondurile de mai jos nu se cuprind în bugetul general consolidat al României?
a. bugetul asigurărilor sociale de stat;
b. bugetul fondului naţional unic de sănătate;
c. fondul valutar al Băncii Naţionale a României;
d. bugetul de stat;
e. bugetele locale.

24. Împrumuturile externe ale administraţiei publice centrale nu se utilizează pentru:


a) susţinerea balanţei de plăţi;
b) consolidarea rezervei valutare;
c) realizarea unor reforme sectoriale;
d) acoperirea unor goluri temporare de casă;
e) realizarea unor importuri stabilite de Guvern.

25. Alegeţi afirmaţia greşită:


a) Deschiderea de credite bugetare este absolut necesară pentru a putea efectua cheltuielile;
b) Anularea creanţelor fiscale este o modalitate de stingere a creanţelor fiscale la care se face apel în mod
excepţional;
c) Plasarea titlurilor de stat se realizează doar prin subscripţie publică şi subscripţie publică
garantată;
d) Clasificaţia bugetară este aprobată prin ordin al ministrului finanţelor publice;
e) Prospectele de emisiuni ale obligaţiunilor municipale sunt avizate de CNVM.

26. Alegeţi afirmaţia corectă:


a) Vânzarea titlurilor de stat prin licitaţie se face de Trezoreie în calitate de agent al Ministerului Finanţelor
Publice;
b) Obligaţiile asumate de Ministerul Finanţelor Publice în cazul împrumuturilor garantate de stat se
realizeză printr-o scisoare de garanţie;
c) Metoda de fundamentare bugetară „raţionalizarea opţiunilor bugetare” a fost dezvoltată în SUA;
d) Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale se face doar de ordonatorii principali de
credite ai bugetelor locale;
e) La nivel local nu există instituţii finanţate integral din venituri proprii.

27. Faza procesului execuţiei bugetare ce constă în verificarea existenţei angajamentelor, a sumelor datorate, a
condiţiilor de exigibilitate ale angalamentului, pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunea
respectivă poartă denumirea de:
a) deficit;
b) lichidare;
c) creditare;
d) plată;
e) ordonanţare.
4
28. Gradul de îndatorare este dat de raportul dintre:
a) datoria publică şi exporturi;
b) datoria publică externă şi exporturi;
c) serviciul datoriei publice şi produsul intern brut;
d) datoria publică şi produsul intern brut;
e) datoria publică şi datoria externă.

29. Serviciul datoriei publice include:


a) rambursarea ratelor împrumuturilor de stat (denumite şi rate de capital), exigibile în anul considerat, precum
şi plata dobânzilor, comisioanelor aferente acestora, exigibile în acelaşi an;
b) rambursarea ratelor împrumuturilor interne (denumite şi rate de capital), exigibile în anul considerat, precum
şi plata dobânzilor aferente datoriei, exigibile în acelaşi an;
c) rambursarea ratelor împrumuturilor externe (denumite şi rate de capital), exigibile în anul
considerat, precum şi plata dobânzilor, comisioanelor şi a altor cheltuieli aferente datoriei externe,
exigibile în acelaşi an;
d) rambursarea ratelor împrumuturilor externe (denumite şi rate de capital), exigibile în anul considerat;
e) plata dobânzilor, comisioanelor şi a altor cheltuieli aferente datoriei externe, exigibile în acelaşi an.

30. Garanţia de stat pentru un împrumut intern reprezintă:


a) o obligaţie directă a Guvernului care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu îşi respectă
obligaţiile contractuale privind rambursarea şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli aferente;
b) o obligaţie indirectă a statului care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu îşi
respectă obligaţiile contractuale privind rambursarea şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli
aferente;
c) o obligaţie directă a Băncii Naţionale care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu îşi
respectă obligaţiile contractuale privind rambursarea şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli aferente;
d) o obligaţie directă a statului şi indirectă a celui ce beneficiază de garanţie care se execută în cazul în care
beneficiarul împrumutului nu îşi respectă obligaţiile contractuale privind rambursarea şi plata dobânzilor şi a
altor cheltuieli aferente;
e) nici una din variantele de mai sus.

5
B.
1. Contribuţiile reprezintă: 1. sume de natură similară cu cea a impozitelor încasate la diverse bugete, altele
decât bugetul de stat; 2. sume încasate de anumite instituţii de drept public, de la persoane fizice sau juridice,
pentru avantaje reale sau presupuse, de care acestea beneficiază, 3. sume impuse în mod obligatoriu pentru
toţi contribuabilii, datorate la bugetul de stat; 4. sume fixe stabilite ca taxe datorate cu ocazia prestării unor
servicii din partea unor instituţii de drept public, 5. impozite datorate numai cu ocazia unor avantaje acordate
de administraţiile publice locale diferitelor persoane fizice sau juridice.
a. 3 + 4 b. 4 + 5 c. 1 + 2 d. 2 + 3 e. 3 + 5

2. Ce este bugetul de stat? 1. un act juridic în care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale
ale statului; 2. un plan de finanţare a necesităţilor sociale pe termen lung; 3. în economia modernă, bugetul de
stat nu mai constituie un document simplu, în care se înscriu veniturile şi cheltuielile statului pe o perioadă de
un an, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic; 4. un plan care cuprinde toate veniturile şi cheltuielile în
valută ale statului, pe o perioadă de un an; 5. ansamblul relaţiilor economice în formă bănească ce iau naştere,
prin intermediul statului, în procesul repartizării anuale a PIB, în conformitate cu obiectivele de politică
economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade; 6. un plan al impozitelor directe şi indirecte de încasat şi
de finanţare a necesităţilor financiare, pe o perioadă de un an; 7. planul financiar principal al statului la nivel
macroeconomic.
a. 1 + 2 + 5 + 7 b. 2 + 3 + 5 + 6 c. 2 + 4 + 6 + 7 d. 1 + 4 + 5 + 7 e. 1 + 3 + 5 + 7

3. În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice, are în principal următoarele atribuţii: 1. avizează,
în fază de proiect, acordurile, memorandurile, protocoalele sau altele asemenea înţelegeri încheiate cu
partenerii externi; 2. prezintă trimestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale
Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a României, informări asupra modului de realizare a balanţei de
plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe; 3. colaborează cu Banca Naţională a României
la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în
domeniul monetar şi valutar; 4. dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de
utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată
Parlamentului României; 5. participă, în numele statului, în ţară şi în străinătate, după caz, la tratative externe
privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de evitare a
dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme
financiare, valutare şi de plăţi.
a. 1 + 3 + 5 b. 2 + 3 + 5 c. 2 + 3 + 4 d. 3 + 4 + 5 e. 1 + 2 + 5

4. Datoria publică locală reprezintă, conform Legii finanţelor publice locale:


a. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele
aflate la dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale, cu excepţia transferurilor de la bugetul
de stat cu destinaţie specială;
b. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale
administraţiei publice centrale;
c. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale
administraţiei publice locale şi ale administraţiei publice centrale, mai puţin dobânda;
d. disponibilităţile reprezentând contravaloarea în lei a împrumuturilor contractate de stat pentru
satisfacerea unor nevoi pe plan local;
e. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate la
dispoziţia unităţilor administrativ-teritoriale.

5. Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria statului pe baza
normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice, care asigură: 1. încasarea veniturilor bugetare; 2.
efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale; 3.
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din împrumuturi
contractate direct sau garantate de stat; 4. efectuarea cheltuielilor bugetare; 5. efectuarea altor operaţiuni
valutare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale; 6. efectuarea plăţilor dispuse de
persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate potrivit
dispoziţiilor legale.
a. 2 + 3 + 4 + 5 b. 1 + 3 + 4 + 6 c. 1 + 3 + 5 + 6 d. 2 + 3 + 5 + 6 e. 1 + 2 + 3 + 6

6. Care dintre următoarele prevederi referitoare la împrumutul de stat nu este prevăzut în Legea finanţelor
publice?
a. totalul bonurilor de tezaur şi al altor instrumente specifice aflate în circulaţie poate fi egal cu
volumul total al cheltuielilor bugetului de stat aprobat;
b. bonurile de tezaur sau alte instrumente specifice sunt puse în circulaţie prin BNR pe baza convenţiei de
agent încheiată de aceasta cu Ministerul Finanţelor Publice;
c. emiterea bonurilor de tezaur şi a altor instrumente specifice se poate face numai în primele zece luni ale
anului financiar;
d. retragerea bonurilor de tezaur şi a altor instrumente specifice emise de stat trebuie să se facă fără a
depăşi anul financiar în care au fost emise;

6
e. BNR poate acorda împrumut fără dobândă pentru acoperirea decalajului temporar dintre veniturile şi
cheltuielile bugetului de stat pe seama resurselor de creditare a acesteia.

7. Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează: 1. pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau
neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar; 2. unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;
3. unor ordonatori secundari de credite ai bugetului de stat; 4. pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea
înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate; 5. unor ordonatori principali
de credite ai bugetelor locale; 6. pe bază de hotărâri ale Guvernului; 7. unor ordonatori secundari de credite ai
bugetelor locale; 8. pe baza ordonanţelor de Guvern.
a. 1 + 2 + 6 + 8 b. 1 + 3 + 4 + 7 c. 2 + 4 + 5 + 6 d. 1 + 2 + 5 + 7 e. 1 + 2 + 6 + 7

8. Dezechilibrul bugetar cauzat de decalajul temporar dintre încasările şi plăţile din contul curent general al
Trezoreriei Statului poate fi acoperit din: A. împrumuturi de la Banca Naţională a României; B. împrumuturi
pe termen scurt, mediu şi lung contractate de pe piaţa de capital şi de la populaţie. Precizaţi trăsăturile
caracteristice ale împrumuturilor de la Banca Naţională a României (I) şi ale împrumuturilor pe termen scurt,
mediu şi lung contractate de pe piaţa de capital şi de la populaţie (II): 1. are ca forme bonurile de tezaur; 2.
rambursarea are loc în cursul anului bugetar, fără nici o restricţie; 3. acordarea are loc pe baza convenţiei
încheiat cu Ministerul Finanţelor Publice; 4. rambursarea ratelor scadente şi achitarea dobânzilor aferente pot
avea drept consecinţă majorarea impozitelor; 5. rata dobânzii este stabilită de Ministerul Finanţelor Publice; 6.
rambursarea are loc în cel mult 180 zile; 7. rata dobânzii este dată pe piaţă; 8. rambursarea are loc în cel puţin
180 zile, în condiţii de dobândă la nivelul pieţei; 9. rata dobânzii este prevăzută în prospectul de emisiune; 10.
suma împrumutată nu poate depăşi în exerciţiul financiar anual echivalentul a 10% din veniturile bugetului de
stat realizate în anul precedent; 11. soldul permanent al împrumutului acordat şi nerambursat nu poate depăşi
dublul capitalului social şi fondului de rezervă al Băncii Naţionale a României; 12. suma împrumutată nu poate
depăşi în exerciţiul financiar echivalentul a 7% din veniturile bugetului public naţional realizate în anul
precedent; 13. sunt împrumuturi perpetue; 14. sunt împrumuturi forţate; 15. suma împrumutată nu poate
depăşi în exerciţiul financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate în anul precedent.
a. I: 3,6,7,11,15 II: 1,4,9;
b. I: 3,5,8,10,11 II: 1,4,9;
c. I: 3,6,7,11,15 II: 1,2,4,9;
d. I: 3,6,7,11,12 II: 1,2,4;
e. I: 3,5,8,11,12 II: 1,2,4,13.

9. Precizaţi care dintre bugetele enumerate nu se aplică conform prevederilor legii nr. 500/2002 privind finanţele
publice: 1. bugetele societăţilor din subordinea consiliilor locale; 2. bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale
de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului; 3. bugetele instituţiilor publice finanţate din
bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; 4. bugetele locale; 5.
bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat
şi bugetele fondurilor speciale; 6. bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; 7. bugetul
fondurilor de tezaur; 8. bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale
căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri speciale.
a. 1 + 2 + 8 b. 2 + 7 + 8 c. 3 + 5 + 7 d. 1 + 4 + 7 e. 1 + 6 + 8

10. Deficitul bugetului de stat din anul curent şi din anii precedenţi, pentru care nu s-au contractat împrumuturi
de stat, se finanţează din:
a. disponibilităţile temporare din contul Senatului şi Camerei Deputaţilor;
b. finanţarea directă de către Banca naţională a României;
c. emisiune monetară;
d. disponibilităţile aflate temporar în contul general al trezoreriei statului;
e. finanţare directă de la Banca Comercială Română.

11. Precizaţi care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate: 1. proiectele legilor bugetare anuale şi ale
bugetelor; 2. se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice; 3. se elaborează de către Guvern, prin
Ministerul Finanţelor Publice; 4. pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de
credite; 5. pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor terţiari de credite; 6. pe baza
prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de
buget, precum şi pentru următorii 3 ani; 7. pe baza prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru
anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 5 ani; 8. pe baza
propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuri consolidabile
pentru autorităţile administraţiei publice locale.
a. 1 + 2 + 5 + 6 + 8 b. 1 + 2 + 4 + 7 + 8 c. 1 + 3 + 4 + 6 d. 1 + 2 + 5 + 7 + 8 e. 1 + 3 + 5 + 6 +
+8 8

12. Care dintre afirmaţiile enunţate mai jos reprezintă atribuţii ale Guvernului (I) şi ale Ministerului Finanţelor
Publice (II): 1. asigură realizarea politicii financiare a statului; 2. stabileşte echilibrul bugetar în faza de elaborare
a proiectului bugetului de stat şi a rectificării acestuia; 3.elaborează anual proiectele bugetului de stat,
bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale şi ale conturilor generale anuale de execuţie
ale acestora; 4. exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor publice examinând
periodic situaţia financiară pe economie, execuţia bugetului public naţional şi a bugetelor fondurilor speciale; 5.
stabileşte metodologia de elaborare a proiectului bugetului de stat, a proiectelor bugetelor fondurilor speciale şi
7
a proiectelor bugetelor locale; 6. negociază, pregăteşte parafarea, semnarea şi ratificarea convenţiilor pentru
evitarea dublei impuneri; 7. răspunde de recuperarea creanţelor externe ale statului român rezultate din
activitatea de comerţ exterior, de cooperare internaţională şi din alte activităţi derulate în baza unor acorduri
internaţionale; 8. contractează şi garantează împrumuturi de stat de pe pieţele financiare internă şi externă; 9.
emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, precum ordonanţe în temeiul unei legi speciale de abilitare;
10. exercită calitatea de reprezentant al României la organismele internaţionale cu caracter financiar.
a. I: 1,3,5,7,9; II: 2,4,6,8,10;
b. I: 1,3,4,7,9; II: 2,5,6,8,10;
c. I: 1,3,7,9; II: 2,4,5,6,8,10;
d. I: 2,4,6,8, 10; II: 1,3,5,7,9;
e. I: 1,3,6,8,10; II: 2,4,5,7,9.

13. Informaţiile nefinanciare incluse în programul de investiţii de către ordonatorii principali de credite cuprind:
1. valoarea totală a proiectului; 2. descrierea proiectului; 3. stadiul fizic al obiectivelor; 4. graficul de finanţare,
pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie; 5. analiza cost-beneficiu; 6. strategia în domeniul investiţiilor.
a. 1 + 2 + 3 b. 2 + 3 + 6 c. 1 + 2 + 5 d. 1 + 2 + 6 e. 2 + 3 + 4

14. Conform principiului publicităţii, sistemul bugetar este deschis şi transparent, realizându-se prin: 1.
dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu prilejul aprobării; 2. dezbaterea publică a bugetului de stat şi a
bugetului asigurărilor sociale de stat; 3. dezbaterea publică a conturilor anuale de execuţie a bugetelor, cu
prilejul aprobării acestora; 4. publicarea în Monitorul Oficial al României; 5. mijloacele mass-media.
a. 1 + 3 + 4 + 5 b. 1 + 2 + 4 + 5 c. 1 + 2 + 3 d. 1 + 2 + 5 e. 1 + 2 + 4

15. Atribuţiile ordonatorilor secundari de credite bugetare sunt: 1. obligaţia de a comunica Ministerului
Finanţelor Publice propunerile pentru modificarea veniturilor şi cheltuielilor pentru bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; 2. depunerea propunerilor pentru bugetul de stat,
bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale la Ministerul Finanţelor Publice, până la 1
iunie; 3. aprobarea efectuării cheltuielilor din bugetul propriu şi a celor din bugetele unităţilor ierarhic inferioare,
ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite; 4. repartizarea creditelor bugetare aprobate prin bugetul
de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, pe unităţile ierarhic inferioare; 5.
utilizarea creditelor bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile unităţilor pe care le conduc, potrivit
prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţii legale.
a. 1 + 2 + 4 b. 3 c. 3 + 5 d. 2 + 3 e. 1 + 2 + 3

16. Ordonatorii de credite nu răspund, potrivit legii, de: 1. angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în
limita creditelor bugetare repartizate; 2. realizarea cheltuielilor; 3. organizarea şi ţinerea la zi a
evidenţei patrimoniului; 4. integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc; 5.
organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii
publice; 6. organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora.
a. 1 + 3 + 4 + 5 + 6 b. 1 + 2 + 3 + 5 c. 1 + 2 + 3 + 4 d. 2 + 6 e. 2

8
17. Care dintre următoarele trăsături sunt proprii numai finanţelor publice, în raport cu finanţele private: 1.
confruntarea permanentă cu problema echilibrului financiar; 2. luarea unor măsuri în legătură cu moneda
naţională; 3. formarea resurselor financiare publice în principal prin măsuri de constrângere luate de autorităţile
publice şi în proporţii mai mici pe baze contractuale; 5. formarea resurselor financiare se realizează numai pe
baze contractuale; 6. gestiunea finanţelor este supusă dreptului comercial.
a. 2 + 3 + 4 b. 1 + 3 + 4 c. 2 + 4 + 5 d. 4 + 5 + 6 e. 2 + 3 + 5

18. Cursul la care cotează înscrisurile unui împrumut de stat la bursa de valori nu este influenţat de:
a. nivelul dobânzii la împrumutul de stat respectiv;
b. raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut;
c. valoarea nominală a titlului de stat;
d. scutirea de impozite sau taxe a veniturilor provenite de la anumite împrumuturi de stat;
e. existenţa unor garanţii împotriva variaţiilor monetare.

19. Încheierea procesului bugetar al unui an este marcată de:


a. expirarea perioadei de execuţie a bugetului;
b. închiderea conturilor anuale de venituri şi cheltuieli;
c. stabilirea rezultatelor execuţiei: excedent sau deficit;
d. încheierea acţiunii de control asupra execuţiei bugetare;
e. adoptarea de către Parlament a legii privind aprobarea contului anual de execuţie bugetară.

20. Conţinutul şi semnificaţia politicii bugetare se referă în principal la: 1. reprezintă procesul de stabilire şi
ierarhizare a priorităţilor economico-sociale la nivelul autorităţilor de decizie, prin dimensionarea şi structurarea
cheltuielilor publice; 2. alături de politica fiscală este un instrument de intervenţie a statului în scopul modelării
evoluţiilor economico-sociale dintr-o ţară; 3. spre deosebire de politica monetară, politica bugetară nu este
capabilă să prevină unele fenomene negative ca: efectul evicţiune (crowding out), destabilizarea
macroeconomică şi altele; 4. politica bugetară, ca şi cea fiscală, are influenţă activă asupra echilibrului financiar,
ca parte a echilibrului general economic; 5. politica bugetară trebuie aplicată separat de politica fiscală.
a. 2 + 4 + 5 b. 1 + 3 + 4 c. 1 + 2 + 4 d. 3 + 4 + 5 e. 1 + 2 + 5

21. Care operaţiuni reprezintă etape ale execuţiei cheltuielilor bugetare: 1. aprobarea în legea bugetară; 2.
angajarea; 3. ordonanţarea; 4. deschiderea finanţării; 5. lichidarea; 6. plata propriu-zisă; 7. închiderea conturilor
bugetare.
a. 1 + 3 + 4 + 6 b. 1 + 3 + 4 + 7 c. 1 + 2 + 3 + 6 d. 2 + 3 + 5 + 6 e. 2 + 4 + 6 + 7

22. Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe verigile sistemului bugetar se bazează pe:
a. calcule, resurse naturale cu nivelul de dezvoltare economică, populaţia, resurse naturale corespunzătoare
nivelului macroeconomic sau local;
b. împărţirea administrativ-teritorială a ţării,
c. numărul locuitorilor ce corespund sferei de acţiune a verigii bugetare respective;
d. repartizarea celor mai importante venituri şi cheltuieli către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
e. delimitarea atribuţiilor între aparatul de stat central şi local şi sarcinile ce le revin.

23. Titlurilor de stat pe termen scurt plasate pe piaţa internă sunt:


1. certificatele de trezorerie denominate în lei; 2. certificatele de trezorerie denominate în valută; 3. obligaţiuni
de stat emise pentru finanţarea deficitului bugetar; 4. obligaţiuni de stat emise în baza unor legi speciale; 5.
obligaţiuni municipale.
a) 1; b) 1+2; c) 3+5; d) 3+4; e) 3+4+5.

24. Riscul de piaţă are în vedere: 1. rata dobânzii; 2. lichiditatea titlurilor; 3. cursul de schimb; 4. preţurile
produselor de bază; 5. posibilitatea de refinanţare a datoriei publice.
a) 1+3+4; b) 2+5; c) 1+4+5; d) 2+3+5; e) 2+3+4.

25. Metodele clasice de fundamentare a indicatorilor bugetari sunt: 1. metoda automată; 2. metoda deducerii;
3. metoda majorării/diminuării; 4. metoda inductivă; 5. metoda evaluării directe.
a) 1+2+5; b) 4+5; c) 2+3+4; d) 1+5; e) 1+3+5.

26. Stingerea creanţelor fiscale se face prin: 1. ordonanţare; 2. plată; 3. angajare; 4. executare silită; 5.
lichidare; 6. compensare; 7. restituire; 8. anulare. Alegeţi răspunsul corect şi complet.
a) 1+2+3+5; b) 1+3+5; c) 2+4+6+7+8; d) 2+4+6+8; e) 2.

27. Contractul prin care un intermediar al pieţei primare sau secundare oferă spre vânzare un anumit număr de
titluri de stat la un anumit moment şi se angajează să recumpere aceste titluri la un moment ulterior la un
anumit preţ stipulat poartă denumirea de:
a) angajament legal;
b) contract repo;
c) obligaţiune municipală;
d) deficit bugetar;
9
e) certificat de trezorerie.

28. Garanţiile de stat la împrumuturile interne contractate de o persoană juridică de la o instituţie creditoare
sunt emise de:
a) autorităţile administraţiilor publice centrale şi locale;
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) Guvern;
d) Parlament;
e) Banca Naţională.

29. Datoria publică externă se rambursează prin:


a) autorităţile administraţiilor publice centrale şi locale;
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) autorităţile administraţiilor publice centrale;
d) Parlament;
e) Banca Naţională.

30. Datoria publică externă reprezintă totalitatea obligaţiilor faţă de pieţele ale:
a) Băncii Naţionale;
b) autorităţilor administraţiilor publice centrale şi locale;
c) autorităţilor administraţiilor publice centrale;
d) Ministerului Finanţelor Publice;
e) Parlamentului.

10
C.
1. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos definesc creditul bugetar:
1.sumă aprobată prin buget;
2.pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar;
3.sumă aprobată de Ministerul Finanţelor Publice;
4.reprezentând limita minimă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar;
5.reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar;
6.efectuându-se plăţi din buget pentru aprobarea creditelor;
7.pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar şi din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale;
8.efectuându-se plăţi din buget pentru acţiunile anuale.
a. 1 + 2 + 5 +7; b. 1 + 4 + 5 + 6; c. 2 + 3 + 5 + 6; d. 2 + 4 + 5 + 8; e. 1 + 4 + 6 + 7.

2. Gradul de îndatorare este dat de raportul dintre:


a) datoria publică şi exporturi;
b) datoria publică externă şi exporturi;
c) serviciul datoriei publice şi produsul intern brut;
d) datoria publică şi produsul intern brut;
e) datoria publică şi datoria externă.

3. Cofinanţarea reprezintă:
a. finanţarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi altele asemenea, parţial prin credite bugetare, parţial prin finanţarea provenită din
surse interne;
b. operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre două bugete componente ale bugetului general consolidat, în vederea evitării dublei
evidenţieri a acestora;
c. finanţarea unui program, proiect, subproiect, obiectiv şi altele asemenea, parţial prin credite bugetare, parţial prin finanţarea provenită din
surse externe;
d. limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate;
e. nici una din variantele de mai sus.

4. Creditele bugetare aprobate se utilizează:


a. pentru finanţarea altor obiective decât cele stabilite prin lege;
b. pentru investiţii în domeniul public;
c. doar pentru finanţarea programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare;
d. pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice şi programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare;
e. doar pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice.

5. În cadrul legilor bugetare anuale se includ:


a. legea bugetelor fondurilor speciale şi legea de rectificare a acesteia;
b. legea bugetului trezoreriei statului şi legea de rectificare a acesteia;
c. legea bugetului instituţiilor publice autonome şi legea de rectificare a acesteia;
d. legea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
e. legea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi legile de rectificare a acestora;

6. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul anualităţii bugetare sunt adevărate:
1. toate operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a
bugetului respectiv
2. veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli;
3. veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar;
4. toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.
a. 1 + 3; b. 1 + 4; c. 2 + 4; d. 2 + 3; e. 1 + 2.

7. Se aprobă de către ordonatorul de credite ierarhic superior:


a. bugetele instituţiilor finanţate parţial;
b. bugetele instituţiilor publice autonome;
c. bugetul trezoreriei statului;
d. bugetele fondurilor speciale;
e. bugetele instituţiilor finanţate integral.

8. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos redau rolul Parlamentului în procesul bugetar:
1. Parlamentul adoptă legile contului general anual de execuţie;
2. Parlamentul adoptă legile bugetare anuale, elaborate de Guvern;
3. Parlamentul adoptă legile bugetului fondurilor speciale;
4. Parlamentul adoptă legile bugetare anuale şi legile de rectificare elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de
acesta;
a. 1 + 2; b. 1 + 3; c. 3 + 4; d. 1 + 4; e. 2 + 4.

9. În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal următoarele atribuţii:
1. dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
2. solicită rapoarte şi informaţii oricăror agenţi economici;
3. emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea,
lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea;
4. aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
11
5. solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice.
a. 1 + 2 + 3 + 4; b. 1 + 2 + 4 + 5; c. 1 + 2 + 3 + 5; d. 2 + 3 + 4 + 5; e. 1 + 3 + 4 + 5.

10. Bugetul trezoreriei statului se aprobă prin:


a. ordonanţă de urgenţă a Guvernului;
b. hotărâre a Guvernului;
c. ordonanţă a Guvernului;
d. lege;
e. legi speciale.
11. Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:
1. realizarea veniturilor;
2. angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
3. organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii;
4. prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;
5. organizarea controlului de gestiune.
a. 1,2,3,4; b. 1,2,3,5; c. 2,3,4,5; d. 1,3,4,5; e. 1,2,4,5.
12. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:
1. proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor;
2. pe baza politicilor fiscale şi bugetare;
3. se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice;
4. se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice;
5. pe baza posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar;
6. pe baza politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii secundari de
credite;
7. pe baza politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de
credite;
8. pe baza politicilor monetare şi valutare.
a. 1,3,4,5,6; b. 1,2,4,6,8; c. 1,2,5,6,7; d. 1,2,3,5,7; e. 1,2,4,5,7.
13. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la controlul financiar sunt adevărate:
1. controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează doar patrimoniul public;
2. controlul financiar preventiv delegat se exercită de Ministerul Finanţelor Publice, conform legislaţiei în domeniu;
3. controlul financiar preventiv delegat se exercită de Curtea de Conturi, conform legislaţiei în domeniu;
4. controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul
public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu.
a. 1 + 3; b. 3 + 4; c. 1 + 2; d. 1 + 4; e. 2 + 4.
14. Guvernul îşi exercită rolul în procesul bugetar astfel:
1. elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de
lege;
2. asigurarea realizării politicii financiar-valutare;
3. elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia în următorii 5 ani;
4. exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în care examinează periodic execuţia bugetară şi
stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz;
5. supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a contului general anual de execuţie.
a. 1 + 2 + 3; b. 1 + 2 + 4; c. 2 + 3 + 4; d. 2 + 3 + 5; e. 1 + 4 + 5.
15. Precizaţi care este componenţa instituţiilor publice, conform Legii privind finanţele publice nr. 500/2002:
f. Administraţia Prezidenţială, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, Ministerul Finanţelor Publice, procuratura, organele
judecătoreşti, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de
finanţare a acestora;
g. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice,
instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
h. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile din
subordinea acestora ,indiferent de modul de finanţare a acestora;
i. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice, Ministerul Finanţelor Publice, jandarmeria
şi celelalte autorităţi publice;
j. Senatul, Camera deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Finanţelor Publice, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora.

16.Autorizarea bugetară reprezintă:


a. aprobarea comunicată ordonatorului principal de credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita căreia se pot
efectua repartizări de credite bugetare şi plăţi;
b. complexul de operaţiuni care se referă la încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor bugetare;
c. aprobarea dată ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau de a efectua plăţi, într-o perioadă dată, în limita creditelor bugetare aprobate;
d. limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar;
e. nici una din variantele de mai sus.
17. După consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la nivel naţional evidenţiază:
a. nici una din variantele de mai jos
b. efortul financiar public pe anul respectiv;
c. efortul financiar în anul precedent;
d. efortul financiar privat pe anul respectiv;
e. efortul financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz.

18. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt false:

12
1. legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări specifice
exerciţiului bugetar;
2. pentru acţiunile anuale se înscriu în buget, distinct, creditele bugetare şi creditele de angajament;
3. angajarea cheltuielilor din bugetele stabilite prin lege se face numai în limita creditelor bugetare aprobate;
4. sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele stabilite prin lege, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi,
reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite;
5. sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele stabilite prin lege, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi,
reprezintă sume minime;
6. angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii.
a. 1 + 4; b. 2 + 5; c. 3 + 4; d. 1 + 3; e. 3 + 6.

19.Principiul universalităţii bugetului prezintă următoarele avantaje:


1. permite controlul Guvernului asupra cuantumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice;
2. permite cunoaşterea cât mai exactă şi reală a volumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice;
3. permite cunoaşterea corelaţiei care există între anumite venituri şi anumite cheltuieli care se află în conexiune strânsă;
4. permite controlul Ministerului Finanţelor Publice asupra cuantumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice;
5. permite controlul Parlamentului asupra cuantumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice.
a. 1 + 2 + 3; b. 1 + 2 + 4; c. 1 + 3 + 4; d. 2 + 3 + 5; e. 1 + 2 + 5.

20. Ordonatorii secundari şi terţiari de credite sunt:


a. conducătorii instituţiilor publice autonome;
b. conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică;
c. secretarii generali;
d. miniştrii;
e. conducătorii instituţiilor publice fără personalitate juridică.

21. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură astfel:
1. integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, după caz;
2. parţial, din veniturile proprii;
3. integral, din veniturile proprii;
4. din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale;
5. parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, după caz.
a. 2,4,5; b. 1,2,3; c. 2,3,5; d. 1,3,4; e. 1,2,4.

22. Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 reglementează următoarele principii bugetare:
a. principiul publicităţii, principiul anualităţii, principiul unităţii monetare, principiul neafectării veniturilor bugetare, principiul universalităţii;
b. principiul universalităţii, principiul publicităţii, principiul unităţii, principiul anualităţii, principiul specializării bugetare, principiul unităţii
monetare;
c. principiul universalităţii, principiul publicităţii, principiul unităţii monetare, principiul anualităţii, principiul echilibrării bugetului public,
principiul neafectării veniturilor bugetare;
d. principiul neafectării veniturilor bugetare, principiul anualităţii bugetului public, principiul specializării bugetare, principiul echilibrării
bugetului public, principiul publicităţii bugetului;
e. principiul unităţii, principiul echilibrării bugetului public, principiul neafectării veniturilor bugetare, principiul universalităţii.

23. Să se precizeze care din afirmaţiile de mai jos se referă la regulile privind cheltuielile bugetare:
1. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale;
2. orice cheltuială din fonduri publice poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă este aprobată potrivit legii şi are prevederi bugetare;
3. nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva
cheltuială;
4. nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nici nu are prevederi
bugetare;
5. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi nelimitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare
anuale;
6. orice cheltuială poate fi înscrisă şi angajată şi efectuată din acestea.
a. 1 + 2 + 5; b. 1 + 2 + 6; c. 2 + 4 + 5; d. 2 + 5 + 6; e. 1 + 3 + 4.

24. Fişa financiară care însoţeşte expunerea de motive cuprinde următoarele efecte financiare asupra bugetului general consolidat:
1. propuneri realiste în vederea acoperirii majorării cheltuielilor şi minusului de venituri;
2. schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;
3. schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 3 ani;
4. eşalonarea anuală a creditelor bugetare, în cazul acţiunilor multianuale;
5. propuneri realiste în vederea reducerii cheltuielilor şi majorării veniturilor.
a. 1 + 3 + 5; b. 2 + 3 + 4; c. 1 + 2 + 3; d. 2 + 3 + 5; e. 1 + 2 + 4.

25. Ce reprezintă serviciul datoriei publice?


f. mărimea ratelor anuale de rambursat, a dobânzii şi celorlalte cheltuieli aferente lor, legate de datoria publică;
g. mărimea absolută a datoriei publice a unei ţări;
h. mărimea ratelor anuale de rambursat în contul datoriei publice;
i. mărimea ratelor anuale de rambursat la împrumuturile interne;
j. mărimea ratelor anuale de rambursat şi a dobânzii la împrumuturile externe.
26. Datoria publică locală reprezintă, conform Legii finanţelor publice locale:

13
f. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate la dispoziţia unităţilor administrativ-
teritoriale, cu excepţia transferurilor de la bugetul de stat cu destinaţie specială;
g. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale administraţiei publice centrale;
h. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale administraţiei publice locale şi ale
administraţiei publice centrale, mai puţin dobânda;
i. disponibilităţile reprezentând contravaloarea în lei a împrumuturilor contractate de stat pentru satisfacerea unor nevoi pe plan local;
j. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate la dispoziţia unităţilor administrativ-
teritoriale.
27. Acoperirea decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat se poate face, în conformitate cu prevederile Legii finanţelor
publice, prin:
f. împrumuturi cu dobândă acordate de Banca Europeană pentru Investiţii;
g. împrumut fără dobândă acordat de Banca Naţională a României;
h. sponsorizări din partea unor corporaţii internaţionale;
i. donaţii din partea Băncii Mondiale;
j. sumele obţinute din vânzarea unor bonuri ale statului.
28. Trezoreria este:
f. o bancă comercială;
g. un fond financiar centralizat;
h. o „bancă” ce îndeplineşte funcţiile de casier şi bancher al statului;
i. banca centrală a statului;
j. instituţia care controlează rezerva valutară a ţării.

29. Împrumuturile de la BNR pentru acoperirea golului temporar de casă al execuţiei bugetare se efectuează în următoarele condiţii: 1. este un
împrumut pe termen scurt; 2. este un împrumut pe termen mediu; 3. este un împrumut u dobândă; 4. este un împrumut fără dobândă; 5. se poate
contracta pentru o perioadă de maximum 6 luni; 6. volumul lui nu trebuie să depăşească 7% din volumul veniturilor bugetare realizate în anul
precedent; 7. volumul împrumuturilor de la BNR se aprobă de Parlament; 8. acest împrumut nu are caracter rambursabil.
a. 1 + 4 + 7 + 8 b. 1 + 3 + 5 + 6 c. 2 + 3 + 5 + 6 d. 1 + 3 + 5 + 8 e. 3 + 5 + 6 + 7

30. Garanţia de stat pentru un împrumut intern reprezintă:


a) o obligaţie directă a Guvernului care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu îşi respectă obligaţiile contractuale privind
rambursarea şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli aferente;
b) o obligaţie indirectă a statului care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu îşi respectă obligaţiile contractuale privind
rambursarea şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli aferente;
c) o obligaţie directă a Băncii Naţionale care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu îşi respectă obligaţiile contractuale privind
rambursarea şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli aferente;
d) o obligaţie directă a statului şi indirectă a celui ce beneficiază de garanţie care se execută în cazul în care beneficiarul împrumutului nu îşi respectă
obligaţiile contractuale privind rambursarea şi plata dobânzilor şi a altor cheltuieli aferente;
e) nici una din variantele de mai sus.

14
D.
1. În vederea realizării acţiunilor multianuale, angajamentele legale în limita creditelor de angajament aprobate prin buget pentru anul respectiv, sunt
încheiate de:
a. Guvern;
b. Ministerul Finanţelor Publice;
c. Banca Naţională a României;
d. Parlament;
e. Ordonatorii de credite.

2. Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după
natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare, aparţine:
b. principiului universalităţii bugetare;
c. principiului specializării bugetare;
d. principiului unităţii bugetare;
e. principiului anualităţii;
f. principiului unităţii monetare.

3. Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul
Finanţelor Publice, care asigură:
1. încasarea veniturilor bugetare;
2. efectuarea cheltuielilor bugetare;
3. efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate potrivit
dispoziţiilor legale;
4. efectuarea altor operaţiuni valutare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
5. efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
6. efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau
garantate de stat.
a. 2,3,4,5; b. 1,3,4,6; c. 1,3,5,6; d. 2,3,5,6; e. 1,2,3,6.

4. Ordonatorii principali de credite sunt:


a. conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice, conducătorii instituţiilor
publice finanţate integral din venituri proprii;
b. miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii instituţiilor publice finanţate parţial;
c. miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii instituţiilor publice finanţate integral;
d. miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii
instituţiilor publice autonome;
e. secretarii generali, conducătorii instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii.

5. Bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, se aprobă de către:
a. nici una din variantele de mai jos;
b. organul de conducere al instituţiei publice;
c. ordonatorul de credite ierarhic superior;
d. organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
e. ordonatorul de credite principal şi secundar.

6. În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea
cheltuielilor aprobate prin buget:
a. iniţiatorii nu au obligaţia să prevadă mijloacele necesare pentru acoperirea creşterii cheltuielilor;
b. iniţiatorii nu au obligaţia să prevadă mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri;
c. iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor;
d. iniţiatorii au obligaţia să prevadă schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;
e. nici una din variantele de mai sus.

7. Rezultatele fiecărui exerciţiu bugetar se aprobă prin:


a. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi a bugetelor fondurilor speciale;
b. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului trezoreriei statului şi a bugetului de stat;
c. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetului trezoreriei statului;
d. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
e. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale.

8. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul unităţii bugetare sunt adevărate:
1. toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, integral veniturile
proprii;
2. veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor
publice;
3. veniturile constituite potrivit legii pentru stimularea personalului.
4. toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, inclusiv veniturile
proprii şi subvenţiile acordate din bugetul trezoreriei statului;
9. Să se precizeze care din afirmaţiile de mai jos se referă la regulile privind cheltuielile bugetare:
1. orice cheltuială poate fi înscrisă, angajată şi efectuată din fondurile cu destinaţie specială;
2. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi nelimitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare
anuale;
15
3. nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nici nu are prevederi
bugetare;
4. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile bugetare anuale;
5. nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva
cheltuială;
6. orice cheltuială din fonduri publice poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă este aprobată de ordonatorul de credite.
a. 1 + 2 + 5; b. 1 + 2 + 6; c. 3 + 4 + 5; d. 2 + 5 + 6; e. 2 + 3 + 4.

10. Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru:


a. nici una din variantele de mai jos
b. bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice autonome;
c. bugetele instituţiilor publice finanţate integral;
d. bugetele instituţiilor publice finanţate parţial;
e. bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de
credite;

11. Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează:


1. unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;
2. pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar;
3. unor ordonatori secundari de credite ai bugetului de stat;
4. pe bază de hotărâri ale Guvernului;
5. pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate;
6. unor ordonatori secundari de credite ai bugetelor locale;
7. unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale;
8. pe baza ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
a. 2,3,5,7; b. 1,2,4,7; c. 1,4,5,7; d. 1,4,5,8; e. 2,3,6,8.

12. Prin trezoreria statului se pot efectua şi următoarele operaţiuni:


1. efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al trezoreriei statului prin Banca Comercială Română;
2. păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri şi
înţelegeri guvernamentale şi de la organisme internaţionale;
3. efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al trezoreriei statului prin Banca Naţională a României;
4. efectuarea unor operaţiuni monetar – valutare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
a. 2,3 b. 1,4; c. 1,2; d. 1,3; e. 2,4.

13. Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind:
a. formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice;
b. formarea, administrarea şi angajarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice care nu sunt implicate în procesul
bugetar;
c. formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile organelor de stat implicate în procesul
bugetar;
d. administrarea şi angajarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar;
e. formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul
bugetar.

14. Precizaţi care este componenţa instituţiilor publice, conform Legii privind finanţele publice nr. 500/2002:
k. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice,
instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
l. Administraţia Prezidenţială, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, Ministerul Finanţelor Publice, procuratura, organele
judecătoreşti, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de
finanţare a acestora;
m. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile din
subordinea acestora ,indiferent de modul de finanţare a acestora;
n. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice, Ministerul Finanţelor Publice, jandarmeria
şi celelalte autorităţi publice;
o. Senatul, Camera deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Finanţelor Publice, celelalte organe de
specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora.

15. Pot fi aprobate acte normative în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte, cu precizarea surselor de acoperire a diminuării
veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare:
a. înainte de depunerea proiectului legii bugetare anuale la Senat;
b. după depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament;
c. înainte de depunerea proiectului legii bugetare anuale la Camera Deputaţilor;
d. înainte de depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament;
e. după depunerea proiectului legii bugetare anuale la Guvern.

16. Ce este bugetul de stat? 1. un act juridic în care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului; 2. un plan de finanţare a
necesităţilor sociale pe termen lung; 3. în economia modernă, bugetul de stat nu mai constituie un document simplu, în care se înscriu veniturile şi
cheltuielile statului pe o perioadă de un an, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic; 4. un plan care cuprinde toate veniturile şi cheltuielile
în valută ale statului, pe o perioadă de un an; 5. ansamblul relaţiilor economice în formă bănească ce iau naştere, prin intermediul statului, în procesul
repartizării anuale a PIB, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi financiară ale fiecărei perioade; 6. un plan al impozitelor
directe şi indirecte de încasat şi de finanţare a necesităţilor financiare, pe o perioadă de un an; 7. planul financiar principal al statului la nivel
macroeconomic.

16
a. 1 + 2 + 5 + 7 b. 2 + 3 + 5 + 6 c. 2 + 4 + 6 + 7 d. 1 + 4 + 5 + 7 e. 1 + 3 + 5 + 7

17. Datoria publică locală reprezintă, conform Legii finanţelor publice locale:
f. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate la dispoziţia unităţilor administrativ-
teritoriale, cu excepţia transferurilor de la bugetul de stat cu destinaţie specială;
g. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale administraţiei publice centrale;
h. totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale administraţiei publice locale şi ale
administraţiei publice centrale, mai puţin dobânda;
i. disponibilităţile reprezentând contravaloarea în lei a împrumuturilor contractate de stat pentru satisfacerea unor nevoi pe plan local;
j. o obligaţie generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate la dispoziţia unităţilor administrativ-
teritoriale.

18. Precizaţi care dintre bugetele enumerate nu se aplică conform prevederilor legii nr. 500/2002 privind finanţele publice: 1. bugetele societăţilor din
subordinea consiliilor locale; 2. bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului; 3.
bugetele instituţiilor publice finanţate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; 4. bugetele locale; 5.
bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale; 6.
bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii; 7. bugetul fondurilor de tezaur; 8. bugetul fondurilor provenite din credite externe
contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri speciale.
a. 1 + 2 + 8 b. 2 + 7 + 8 c. 3 + 5 + 7 d. 1 + 4 + 7 e. 1 + 6 + 8

19. Deficitul bugetului de stat din anul curent şi din anii precedenţi, pentru care nu s-au contractat împrumuturi de stat, se finanţează din:
f. disponibilităţile temporare din contul Senatului şi Camerei Deputaţilor;
g. finanţarea directă de către Banca naţională a României;
h. emisiune monetară;
i. disponibilităţile aflate temporar în contul general al trezoreriei statului;
j. finanţare directă de la Banca Comercială Română.

20. Conform principiului publicităţii, sistemul bugetar este deschis şi transparent, realizându-se prin: 1. dezbaterea publică a proiectelor de buget, cu
prilejul aprobării; 2. dezbaterea publică a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; 3. dezbaterea publică a conturilor anuale de
execuţie a bugetelor, cu prilejul aprobării acestora; 4. publicarea în Monitorul Oficial al României; 5. mijloacele mass-media.
a. 1 + 3 + 4 + 5 b. 1 + 2 + 4 + 5 c. 1 + 2 + 3 d. 1 + 2 + 5 e. 1 + 2 + 4

21. Care dintre următoarele trăsături sunt proprii numai finanţelor publice, în raport cu finanţele private: 1. confruntarea permanentă cu problema
echilibrului financiar; 2. luarea unor măsuri în legătură cu moneda naţională; 3. formarea resurselor financiare publice în principal prin măsuri de
constrângere luate de autorităţile publice şi în proporţii mai mici pe baze contractuale; 5. formarea resurselor financiare se realizează numai pe baze
contractuale; 6. gestiunea finanţelor este supusă dreptului comercial.
a. 2 + 3 + 4 b. 1 + 3 + 4 c. 2 + 4 + 5 d. 4 + 5 + 6 e. 2 + 3 + 5

22. Cursul la care cotează înscrisurile unui împrumut de stat la bursa de valori nu este influenţat de:
f. nivelul dobânzii la împrumutul de stat respectiv;
g. raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut;
h. valoarea nominală a titlului de stat;
i. scutirea de impozite sau taxe a veniturilor provenite de la anumite împrumuturi de stat;
j. existenţa unor garanţii împotriva variaţiilor monetare.

23. Încheierea procesului bugetar al unui an este marcată de:


f. expirarea perioadei de execuţie a bugetului;
g. închiderea conturilor anuale de venituri şi cheltuieli;
h. stabilirea rezultatelor execuţiei: excedent sau deficit;
i. încheierea acţiunii de control asupra execuţiei bugetare;
j. adoptarea de către Parlament a legii privind aprobarea contului anual de execuţie bugetară.

24. Conţinutul şi semnificaţia politicii bugetare se referă în principal la: 1. reprezintă procesul de stabilire şi ierarhizare a priorităţilor economico-
sociale la nivelul autorităţilor de decizie, prin dimensionarea şi structurarea cheltuielilor publice; 2. alături de politica fiscală este un instrument de
intervenţie a statului în scopul modelării evoluţiilor economico-sociale dintr-o ţară; 3. spre deosebire de politica monetară, politica bugetară nu este
capabilă să prevină unele fenomene negative ca: efectul evicţiune (crowding out), destabilizarea macroeconomică şi altele; 4. politica bugetară, ca şi
cea fiscală, are influenţă activă asupra echilibrului financiar, ca parte a echilibrului general economic; 5. politica bugetară trebuie aplicată separat de
politica fiscală.
a. 2 + 4 + 5 b. 1 + 3 + 4 c. 1 + 2 + 4 d. 3 + 4 + 5 e. 1 + 2 + 5

25. Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe verigile sistemului bugetar se bazează pe:
f. calcule, resurse naturale cu nivelul de dezvoltare economică, populaţia, resurse naturale corespunzătoare nivelului macroeconomic sau local;
g. împărţirea administrativ-teritorială a ţării,
h. numărul locuitorilor ce corespund sferei de acţiune a verigii bugetare respective;
i. repartizarea celor mai importante venituri şi cheltuieli către bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
j. delimitarea atribuţiilor între aparatul de stat central şi local şi sarcinile ce le revin.

26. Titlurilor de stat pe termen scurt plasate pe piaţa internă sunt:


1. certificatele de trezorerie denominate în lei; 2. certificatele de trezorerie denominate în valută; 3. obligaţiuni de stat emise pentru finanţarea
deficitului bugetar; 4. obligaţiuni de stat emise în baza unor legi speciale; 5. obligaţiuni municipale.
a) 1; b) 1+2; c) 3+5; d) 3+4; e) 3+4+5.

27. Metodele clasice de fundamentare a indicatorilor bugetari sunt: 1. metoda automată; 2. metoda deducerii; 3. metoda majorării/diminuării; 4.
metoda inductivă; 5. metoda evaluării directe.

17
a) 1+2+5; b) 4+5; c) 2+3+4; d) 1+5; e) 1+3+5.

28. Stingerea creanţelor fiscale se face prin: 1. ordonanţare; 2. plată; 3. angajare; 4. executare silită; 5. lichidare; 6. compensare; 7. restituire; 8.
anulare. Alegeţi răspunsul corect şi complet.
a) 1+2+3+5; b) 1+3+5; c) 2+4+6+7+8; d) 2+4+6+8; e) 2.

29. Garanţiile de stat la împrumuturile interne contractate de o persoană juridică de la o instituţie creditoare sunt emise de:
a) autorităţile administraţiilor publice centrale şi locale;
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) Guvern;
d) Parlament;
e) Banca Naţională.

30. Datoria publică externă se rambursează prin:


a) autorităţile administraţiilor publice centrale şi locale;
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) autorităţile administraţiilor publice centrale;
d) Parlament;
e) Banca Naţională.

TESTE DE VERIFICARE (E)

1. Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind:
a. formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice;
b. formarea, administrarea şi angajarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice care nu sunt implicate
în procesul bugetar;
c. formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în
procesul bugetar;
d. formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile organelor de stat implicate în
procesul bugetar;
e. administrarea şi angajarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.

2. Autorizarea bugetară reprezintă:


a. aprobarea dată ordonatorilor de credite de a angaja şi/sau de a efectua plăţi, într-o perioadă dată, în limita creditelor bugetare
aprobate;
b. aprobarea comunicată ordonatorului principal de credite de către Ministerul Finanţelor Publice prin trezoreria statului, în limita
căreia se pot efectua repartizări de credite bugetare şi plăţi;
c. complexul de operaţiuni care se referă la încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor bugetare;
d. limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar;
e. nici una din variantele de mai sus.

3. Precizaţi care dintre definiţiile de mai jos reflectă angajamentul bugetar:


a. ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg;
b. orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor
bugetare aprobate;
c. fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama
fondurilor publice;
d. sumă aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi;
e. nici una din variantele de mai sus.

4. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos definesc creditul bugetar:


1. sumă aprobată prin buget;
2. sumă aprobată de Ministerul Finanţelor Publice;
3. reprezentând limita minimă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar;
4. reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar;
5. pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar şi din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale;
6. pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale;
7. efectuându-se plăţi din buget pentru aprobarea creditelor;
8. efectuându-se plăţi din buget pentru acţiunile anuale.
a. 1 + 3 + 5 + 7;
b. 1 + 4 + 5 + 6;
c. 2 + 3 + 5 + 6;
d. 2 + 4 + 5 + 8;
e. 1 + 4 + 6 + 7.

5. Precizaţi care este componenţa instituţiilor publice, conform Legii privind finanţele publice nr. 500/2002:
a. Administraţia Prezidenţială, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, Ministerul Finanţelor Publice,
procuratura, organele judecătoreşti, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea
18
acestora, indiferent de modul de finanţare a acestora;
b. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi
instituţiile din subordinea acestora ,indiferent de modul de finanţare a acestora;
c. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe ale administraţiei publice, Ministerul Finanţelor Publice,
jandarmeria şi celelalte autorităţi publice;
d. Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi
publice, instituţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare a
acestora;
e. Senatul, Camera deputaţilor, Administraţia Prezidenţială, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Finanţelor Publice,
celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice autonome, precum şi
instituţiile din subordinea acestora.

6. Taxa reprezintă:
a. prelevare obligatorie, fără contraprestaţie şi nerambursabilă, efectuată de către administraţia publică pentru satisfacerea
necesităţilor de interes general;
b. suma plătită de o persoană fizică sau juridică, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică
sau un serviciu public;
c. o modalitate de stingere a obligaţiei legale, prin virarea unei sume de bani, efectuată de un agent economic sau de o instituţie
publică ori financiară;
d. o obligaţie de plată din partea persoanelor fizice datorată administraţiei publice pentru satisfacerea necesităţilor acestora;
e. nici una din variantele de mai sus.

7. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:


1. articolul bugetar reprezintă orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite
destinaţii;
2. contribuţia reprezintă prelevarea obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea
obţinerii unei contraprestaţii;
3. bugetul reprezintă documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau, numai
cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice;
4. fondurile speciale reprezintă venituri publice constituite prin lege prin care se stabilesc şi destinaţiile acestora.
a. 1 + 2;
b. 1 + 3;
c. 1 + 4;
d. 2 + 4;
e. 2 + 3.

8. După consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, veniturile şi cheltuielile sistemului bugetar, cumulate la
nivel naţional evidenţiază:
a. efortul financiar public pe anul respectiv;
b. efortul financiar în anul precedent;
c. efortul financiar privat pe anul respectiv;
d. efortul financiar public pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, după caz;
e. nici una din variantele de mai sus.

9. Creditele bugetare aprobate se utilizează:


a. pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice şi programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare;
b. pentru finanţarea altor obiective decât cele stabilite prin lege;
c. pentru investiţii în domeniul public;
d. doar pentru finanţarea programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare;
e. doar pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice.

10. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt false:


1. legea bugetară anuală prevede şi autorizează, pentru anul bugetar, veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi reglementări
specifice exerciţiului bugetar;
2. sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele stabilite prin lege, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se
efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite;
3. sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele stabilite prin lege, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se
efectuează plăţi, reprezintă minime care pot fi depăşite;
angajarea cheltuielilor din bugetele stabilite prin lege se face numai în limita creditelor bugetare aprobate;
4. angajarea şi utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovaţi, în condiţiile legii;
pentru acţiunile anuale se înscriu în buget, distinct, creditele bugetare şi creditele de angajament.
a. 1 + 4;
b. 2 + 5;
c. 3 + 4;
d. 1 + 3;
e. 3 + 6.

19
11. În cadrul legilor bugetare anuale se includ:
a. legea bugetelor fondurilor speciale şi legea de rectificare a acesteia;
b. legea bugetului trezoreriei statului şi legea de rectificare a acesteia;
c. legea bugetului instituţiilor publice autonome şi legea de rectificare a acesteia;
d. legea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi legile de rectificare a acestora;
e. legea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat.

12. Rezultatele fiecărui exerciţiu bugetar se aprobă prin:


a. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi a bugetelor fondurilor speciale;
b. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetelor fondurilor speciale;
d. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetului trezoreriei statului;
e. legea privind contul general anual de execuţie a bugetului trezoreriei statului şi a bugetului de stat.

13. Legea privind finanţele publice nr. 500/2002 reglementează următoarele principii bugetare:
a. principiul publicităţii, principiul anualităţii, principiul unităţii monetare, principiul neafectării veniturilor bugetare, principiul
universalităţii;
b. principiul universalităţii, principiul publicităţii, principiul unităţii monetare, principiul anualităţii, principiul echilibrării
bugetului public, principiul neafectării veniturilor bugetare;
c. principiul universalităţii, principiul publicităţii, principiul unităţii, principiul anualităţii, principiul specializării bugetare,
principiul unităţii monetare;
d. principiul neafectării veniturilor bugetare, principiul anualităţii bugetului public, principiul specializării bugetare, principiul
echilibrării bugetului public, principiul publicităţii bugetului;
e. principiul unităţii, principiul echilibrării bugetului public, principiul neafectării veniturilor bugetare, principiul universalităţii.

14. Conform principiului universalităţii bugetului:


1. veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume nete;
2. veniturile şi cheltuielile se includ în bugete în totalitate, în sume brute.
3. veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au
stabilite destinaţii distincte;
4. veniturile bugetare pot fi afectate unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite
destinaţii distincte.
a. 2 + 3;
b. 1 + 3;
c. 1 + 4;
d. 2 + 4;
e. 1 + 2.

15. Precizaţi care din următoarele afirmaţii referitoare la principiul unităţii bugetare sunt adevărate:
1. veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea
fondurilor publice;
2. toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, inclusiv
veniturile proprii şi subvenţiile acordate din bugetul trezoreriei statului;
3. toate veniturile reţinute şi utilizate în sistem extrabugetar, sub diverse forme şi denumiri, se introduc în bugetul de stat, integral
veniturile proprii;
4. veniturile constituite potrivit legii pentru stimularea personalului.
a. 1 + 2 + 3;
b. 1 + 3 + 4;
c. 1 + 2 + 4;
d. 2 + 3 + 4;
e. 2 + 4.

16. Să se precizeze care din afirmaţiile de mai jos se referă la regulile privind cheltuielile bugetare:
1. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi nelimitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile
bugetare anuale;
2. cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi specifice şi în legile
bugetare anuale;
3. nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete şi nici angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru
respectiva cheltuială;
4. nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nici nu are
prevederi bugetare;
5. orice cheltuială poate fi înscrisă şi angajată şi efectuată din acestea;
6. orice cheltuială din fonduri publice poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă este aprobată potrivit legii şi are prevederi
bugetare.
a. 1 + 2 + 5;
b. 1 + 2 + 6;
c. 2 + 4 + 5;
20
d. 2 + 5 + 6;
e. 2 + 3 + 4.

17. În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micşorarea
veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget:
a. iniţiatorii nu au obligaţia să prevadă mijloacele necesare pentru acoperirea creşterii cheltuielilor;
b. iniţiatorii nu au obligaţia să prevadă mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri;
c. iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau creşterea cheltuielilor;
d. iniţiatorii au obligaţia să prevadă schimbările anticipate în veniturile şi cheltuielile bugetare pentru următorii 5 ani;
e. nici una din variantele de mai sus.

18. Pot fi aprobate acte normative în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte, cu precizarea surselor de
acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare:
a. înainte de depunerea proiectului legii bugetare anuale la Senat;
b. înainte de depunerea proiectului legii bugetare anuale la Camera Deputaţilor;
c. înainte de depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament;
d. după depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament;
e. după depunerea proiectului legii bugetare anuale la Guvern.

19. Se aprobă prin lege:


1. bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale;
2. bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat;
3. bugetele instituţiilor publice autonome;
4. bugetele instituţiilor publice finanţate parţial;
5. bugetele instituţiilor publice finanţate integral;
6. bugetele fondurilor externe nerambursabile.
a. 1 + 2 + 6;
b. 1 + 2 + 3;
c. 1 + 2 + 4 + 6;
d. 2 + 3 + 6;
e. 3 + 4 + 5.

20. Se aprobă de către organele abilitate prin legi speciale:


a. bugetele instituţiilor publice finanţate parţial;
b. bugetele instituţiilor publice autonome;
c. bugetele instituţiilor publice finanţate integral;
d. bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii;
e. bugetul trezoreriei statului.

21. Bugetele instituţiilor publice care se finanţează integral din venituri proprii, se aprobă de către:
a. organul de conducere al instituţiei publice;
b. ordonatorul de credite ierarhic superior;
c. organul de conducere al instituţiei publice şi cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;
d. ordonatorul de credite principal şi secundar;
e. nici una din variantele de mai sus.

22. Guvernul îşi exercită rolul în:


1. asigurarea realizării politicii financiar-valutare;
2. asigurarea realizării politicii fiscal-bugetare;
3. elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia în următorii 3 ani;
4. supunerea spre adoptare Guvernului a proiectelor legilor de rectificare şi a contului general anual de execuţie;
5. utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa, pe bază de hotărâre.
a. 1 + 2 + 4;
b. 2 + 3 + 4;
c. 2 + 3 + 5;
d. 1 + 3 + 5;
e. 1 + 3 + 4.

23. Guvernul îşi exercită rolul în:


1. elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale şi transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită
prevăzut de lege;
2. exercitarea conducerii generale a activităţii executive în domeniul finanţelor publice, scop în care examinează periodic
execuţia bugetară şi stabileşte măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar, după caz;
3. elaborarea raportului privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar respectiv şi proiecţia acesteia în următorii 5 ani;
4. supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare şi a contului general anual de execuţie;
5. asigurarea realizării politicii financiar-valutare.
a. 1 + 2 + 3;
21
b. 1 + 2 + 4;
c. 2 + 3 + 4;
d. 2 + 3 + 5;
e. 2 + 4 + 5.

24. În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele atribuţii:
1. pregăteşte proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de
execuţie;
2. analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
3. furnizează Guvernului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza
fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
4. emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;
5. dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-monetare.
a. 1 + 2 + 3;
b. 2 + 3 + 4;
c. 3 + 4 + 5;
d. 2 + 3 + 5;
e. 1 + 2 + 4.

25. În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal următoarele atribuţii:
1. dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
2. emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor,
angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual,
contabilizarea şi raportarea;
3. solicită rapoarte şi informaţii oricăror agenţi economici;
4. aprobă clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;
5. solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice.
a. 1 + 2 + 3 + 4;
b. 1 + 2 + 4 + 5;
c. 1 + 2 + 3 + 5;
d. 2 + 3 + 4 + 5;
e. 1+ 3 + 4 + 5.

26. În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice, are, în principal următoarele atribuţii:
1. asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile
autorizate, propune Parlamentului măsuri pentru reglementarea situaţiei;
2. stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii secundari şi terţiari de credite;
3. blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele
ordonatorilor de credite;
4. asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile
autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;
5. dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în
bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată Guvernului României.
a. 3 + 4 + 5;
b. 1 + 2 + 3;
c. 1 + 3 + 4;
d. 1 + 3 + 5;
e. 1+ 2 + 5.

27. În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice, are în principal următoarele atribuţii:
1. avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandurile, protocoalele sau altele asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii
externi;
2. colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor
externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;
3. prezintă trimestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a
României, informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe;
4. dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în
bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată Parlamentului României;
5. participă, în numele statului, în ţară şi în străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale
de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună
cu Banca Naţională a României, în probleme financiare, valutare şi de plăţi.
a. 1 + 3 + 4;
b. 1 + 3 + 5;
c. 2 + 3 + 4;
d. 3 + 4 + 5;
e. 1+ 2 + 5.

22
28. Ordonatorii principali de credite sunt:
a. miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice
şi conducătorii instituţiilor publice autonome;
b. miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii instituţiilor publice
finanţate parţial;
c. miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii instituţiilor publice
finanţate integral;
d. conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice,
conducătorii instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
e. secretarii generali, conducătorii instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii.

29. Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de:


1. angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate;
2. organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului;
3. integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
4. realizarea cheltuielilor;
5. organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;
6. organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora.
a. 1,2,3,4,5;
b. 1,2,3,5,6;
c. 1,2,3,4,6;
d. 1,3,4,5,6;
e. 1,2,4,5,6.

30. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos referitoare la controlul financiar sunt adevărate:
1. controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează doar patrimoniul public;
2. controlul financiar preventiv delegat se exercită de Curtea de Conturi, conform legislaţiei în domeniu;
3. controlul financiar preventiv şi auditul intern se exercită asupra tuturor operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau
patrimoniul public şi sunt exercitate conform reglementărilor legale în domeniu;
4. controlul financiar preventiv delegat se exercită de Ministerul Finanţelor Publice, conform legislaţiei în domeniu.
a. 1 + 3;
b. 3 + 4;
c. 1 + 2;
d. 1 + 4;
e. 2 + 4.

31. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:


1. proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor;
2. se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice;
3. se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice;
4. pe baza prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget,
precum şi pentru următorii 3 ani;
5. pe baza prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget,
precum şi pentru următorii 5 ani;
6. pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor terţiari de credite;
7. pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
8. pe baza propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuri consolidabile pentru
autorităţile administraţiei publice locale.
a. 1,2,5,6,8;
b. 1,2,4,7,8;
c. 1,3,4,7,8;
d. 1,2,5,7,8;
e. 1,3,5,6,8.

32. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:


1. proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor;
2. se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice;
3. se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice;
4. pe baza posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar;
5. pe baza politicilor fiscale şi bugetare;
6. pe baza politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de
ordonatorii secundari de credite;
7. pe baza politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de
ordonatorii principali de credite;
8. pe baza politicilor monetare şi valutare.
a. 1,3,4,5,6;
b. 1,2,4,6,8;
23
c. 1,2,5,6,7;
d. 1,3,5,6,7;
e. 1,2,4,5,7.

33. Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează:


1. unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;
2. unor ordonatori secundari de credite ai bugetului de stat;
3. unor ordonatori secundari de credite ai bugetelor locale;
4. unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale;
5. pe bază de hotărâri ale Guvernului;
6. pe baza ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului;
7. pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar;
8. pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice
sinistrate.
a. 2,3,5,7;
b. 1,4,6,7;
c. 1,4,5,7;
d. 1,4,5,8;
e. 2,3,6,8.

34. Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează:


1. unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat;
2. unor ordonatori principali de credite ai bugetelor locale;
3. unor ordonatori secundari de credite ai bugetului de stat;
4. unor ordonatori secundari de credite ai bugetelor locale;
5. pe baza ordonanţelor de Guvern;
6. pe bază de hotărâri ale Guvernului;
7. pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar;
8. pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice
sinistrate.
a. 1,2,6,8;
b. 3,4,5,7;
c. 3,4,6,8;
d. 1,2,5,7;
e. 1,2,6,7.

35. Informaţiile financiare incluse în programul de investiţii de către ordonatorii principali de credite cuprind:
1. valoarea parţială a proiectului;
2. creditele bugetare şi de angajament;
3. costurile de întreţinere şi funcţionare, după punerea în funcţiune;
4. descrierea proiectului;
5. stadiul fizic al obiectivelor;
6. graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;
7. valoarea totală a proiectului;
8. strategia în domeniul investiţiilor;
9. analiza cost-beneficiu.
a. 1,2,3,6,9;
b. 1,2,3,4,8;
c. 2,3,4,7,9;
d. 2,3,6,7,9;
e. 2,3,4,7,8.

36. Informaţiile nefinanciare incluse în programul de investiţii de către ordonatorii principali de credite cuprind:
1. valoarea totală a proiectului;
2. descrierea proiectului;
3. stadiul fizic al obiectivelor;
4. strategia în domeniul investiţiilor;
5. graficul de finanţare, pe surse şi ani, corelat cu graficul de execuţie;
6. analiza cost-beneficiu.
a. 1,2,3;
b. 2,3,6;
c. 1,2,5;
d. 1,2,6;
e. 2,3,4.

37. Precizaţi care este rolul metodologic al Ministerului Finanţelor Publice:


a. Ministerul Finanţelor Publice coordonează monitorizarea întregului program de investiţii, scop în care va solicita ordonatorilor
24
principali de credite toate informaţiile necesare;
b. Ministerul Finanţelor Publice stabileşte prin norme metodologice criteriile de evaluare şi selecţie a obiectivelor de investiţii
publice;
c. Ministerul Finanţelor Publice va analiza programul de investiţii din punct de vedere al încadrării în limitele de cheltuieli
stabilite, al respectării criteriilor de selecţie şi prioritizare şi a eşalonării creditelor bugetare în funcţie de durata de execuţie a
obiectivelor;
d. Ministerul Finanţelor Publice va elabora strategia în domeniul investiţiilor publice, pe baza propunerilor de programe de
investiţii elaborate de ordonatorii principali de credite;
e. Ministerul Finanţelor Publice este împuternicit să stabilească conţinutul, forma şi informaţiile referitoare la programele de
investiţii necesare în procesul de elaborare a bugetului.

38. În cadrul programelor de investiţii, la poziţia „alte cheltuieli de investiţii” se cuprind:


1. achiziţii de imobile;
2. dotări independente;
3. cheltuieli de întreţinere şi funcţionare utilaje;
4. cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate şi a altor studii aferente obiectivelor de
investiţii;
5. lucrări de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinări seismologice, consultanţă, asistenţă tehnică şi alte cheltuieli
asimilate investiţiilor;
6. cheltuieli de expertiză, proiectare şi de execuţie privind consolidările şi intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor
produse de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale.
a. 1,2,4,5,6;
b. 1,2,3,4,5;
c. 1,2,3,5,6;
d. 2,3,4,5,6;
e. 1,3,4,5,6.

39. Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor publice se asigură astfel:
1. integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, după caz;
2. din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale,
după caz;
3. parţial, din veniturile proprii;
4. integral, din veniturile proprii;
5. parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, după caz.
a. 2,4,5;
b. 1,2,3;
c. 2,3,5;
d. 1,3,4;
e. 1,2,4.

40. Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria statului pe baza normelor
metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice, care asigură:
1. încasarea veniturilor bugetare;
2. efectuarea cheltuielilor bugetare;
3. efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate
potrivit dispoziţiilor legale;
4. efectuarea altor operaţiuni valutare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
5. efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
6. efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din împrumuturi contractate
direct sau garantate de stat.
a. 2,3,4,5;
b. 1,3,4,6;
c. 1,3,5,6;
d. 2,3,5,6;
e. 1,2,3,6.

41. Prin trezoreria statului se pot efectua şi următoarele operaţiuni:


1. efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al trezoreriei statului prin Banca Comercială
Română;
2. păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de
acorduri şi înţelegeri guvernamentale şi de la organisme internaţionale;
3. efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al trezoreriei statului prin Banca Naţională a
României;
4. efectuarea unor operaţiuni monetar – valutare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale;
a. 2,3;
b. 1,4;
c. 1,2;
25
d. 1,3;
e. 2,4.

42. Dreptul de a institui impozite revine:


a. organizaţiilor internaţionale;
b. partidelor politice;
c. statului;
d. agenţilor economici;
e. organizaţiilor guvernamentale.

43. Creşterea relativă a încasărilor din impozite este pusă în evidenţă de:
a. modificarea structurii încasărilor fiscale;
b. modificarea sistemului de aşezare a impozitelor;
c. nivelul fiscalităţii;
d. majorarea cotelor de impozit;
e. extinderea bazei de impozitare.

44. Egalitatea în faţa impozitului presupune:


a. diferenţierea sarcinii fiscale de la o persoană la alta;
b. să se ţină cont de situaţia personală a subiectului impozabil;
c. să fie avută în vedere natura şi provenienţa veniturilor;
d. să fie luată în considerare mărimea absolută a materiei impozabile;
e. ca impunerea să se facă în acelaşi mod, pentru toate persoanele fizice şi juridice, indiferent de locul unde domiciliază sau îşi au
sediul.

45. Cerinţele privind randamentul fiscal ridicat al unui impozit sunt realizabile întocmai numai în cazul:
a. impozitului pe profit;
b. impozitelor pe avere;
c. taxelor vamale;
d. impozitului pe salarii;
e. impozitelor locale.

46. Impunerea în cote proporţionale asigură:


a. aplicarea aceleiaşi cote de impozit indiferent de mărimea obiectului impozabil;
b. respectarea echităţii în materie fiscală;
c. stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de puterea contributivă a contribuabilului;
d. aplicarea unei cote de impozit cu atât mai mare cu cât venitul (averea) este mai mare;
e. un impozit egal, în mărime absolută, indiferent de mărimea obiectului impozabil.

47. Stabilitatea impozitului presupune:


a. să necesite cheltuieli mici de percepere;
b. să nu existe posibilităţi de evaziune fiscală;
c. ca încasările din impozit să nu fie influenţate de mutaţiile de ordin conjunctural ale ciclului economic;
d. ca impozitul să fie plătit de toate persoanele fizice şi/juridice care posedă acelaşi obiect impozabil;
e. ca impozitul să poată fi adaptat la nevoile financiare ale statului.

48. Cum poate fi pus în evidenţă caracterul regresiv al impozitelor indirecte?


a. analizând tipul cotelor de impunere practicate;
b. comparând masa impozitului plătit odată cu preţul mărfurilor cu partea din venituri care se cheltuieşte;
c. impozitele indirecte nu au caracter regresiv, fiind suportate în mod egal de către toţi contribuabilii;
d. comparând masa impozitului plătit odată cu preţul mărfurilor cu totalul veniturilor de care dispun contribuabilii;
e. comparând venitul cheltuit cu totalul venitului disponibil aparţinând unui contribuabil.

49. Care din următoarele afirmaţii cu privire la accize sunt adevărate?


a. randamentul accizelor aşezate asupra obiectelor considerate de lux este ridicat;
b. produsele indigene sunt scutite de asemenea impozite;
c. accizele sunt stabilite, de regulă, în cote procentuale progresive asupra preţului de vânzare;
d. produsele destinate raportului sunt, de regulă, exonerate de la impunere;
e. accizele stabilite în sume fixe pe unitatea de măsură prezintă avantajul că se adaptează automat fluctuaţiilor monetare.

50. În România, baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată pentru importuri o constituie:
a. valoarea în vamă a mărfurilor;
b. preţul extern al mărfurilor importate;
c. preţul extern la care se adaugă taxele vamale, eventualele accize şi alte taxe;
d. valoarea în vamă stabilită conform legii la care se adaugă taxele vamale, eventualele accize şi alte taxe;
e. preţul intern complet de import al mărfurilor respective.

26
Răspunsuri teste grilă

Nr. grilă Răspuns


1. C
2. A
3. B
4. B
5. D
6. B
7. E
8. D
9. A
10. E
11. D
12. B
13. C
14. A
15. B
16. E
17. C
18. D
19. C
20. B
21. C
22. C
23. B
24. E
25. B
26. A
27. E
28. A
29. B
30. B
31. C
32. E
33. C
34. A
35. D
36. E
37. B
38. A
39. E
40. C
41. A
42. C
43. C
44. E
45. D
46. A
47. C
48. D
49. D
50. D

27
TESTE GRILĂ (F)

1. Apariţia finanţelor publice a fost generată de:


a. apariţia societăţii;
b. scindarea societăţii în clase antagoniste;
c. apariţia comunei primitive;
d. apariţia economiei de schimb;
e. folosirea banilor
Răspuns: b)

2. Principiile de bază ale constituirii şi repartizării fondurilor financiare publice sunt:


a. resursele mobilizate la dispoziţia statului sunt produsul muncii celor ocupaţi numai în sfera producţiei
materiale;
b. prelevările de resurse la dispoziţia statului au caracter obligatoriu;
c. repartizarea cheltuielilor este uniformă;
d. cheltuielile publice sunt repartizate direct şi indirect, diferenţiat pe grupuri şi categorii sociale;
e. fondurile mobilizate la dispoziţia statului provin din munca celor ocupaţi în sfera producţiei materiale şi
nemateriale;
a. 1,2,3;
b. 2,3,5;
c. 2,4,5;
d. 1,4,5;
e. 1,3,4;
Răspuns: c)

3. Separarea statului de societate în sfera relaţiilor economice îşi găseşte expresia în aceea că:
a. statul are veniturile şi cheltuielile sale proprii;
b. statul are veniturile, cheltuielile şi datoriile sale proprii;
c. statul îşi procură resursele cu ajutorul constrângerii pe care o exercită asupra membrilor societăţii;
d. statul urmăreşte îndeplinirea unor nevoi individuale;
e. statul îşi procură resursele prin contribuţiile (fără titlu obligatoriu) agenţilor economici;
a. 1,2,3,4,5;
b. 2,3,5;
c. 2,3;
d. 2,4,5;
e. 1,4,5;
Răspuns: c)

4. La formarea fondurilor necesare statului, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, participă:
a. numai persoanele care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei materiale;
b. numai persoanele care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei nemateriale;
c. atât persoanele care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei materiale, cât şi cele din sfera producţiei
nemateriale, contribuţia individuală variind, ca mărime, de la o categorie socială la alta;
d. atât persoanele care îşi desfăşoară activitatea în sfera producţiei materiale, cât şi cele din sfera producţiei
nemateriale, contribuţia individuală fiind aceeaşi pentru fiecare categorie socială;
e. nici una din variantele de mai sus;
Răspuns: c)

5. Conceptul de finanţe publice, în statul modern, are un pronunţat caracter:


1. juridic;
2. economic;
3. sociologic;
4. politic;
a. 1,2;
b. 1,3;
c. 2,3;
d. 2,4;
e. 1,2,3,4;
Răspuns: c)

28
6. Obiectul de studiu al finanţelor publice nu îl reprezintă:
a. metodele şi tehnicile de analiză a echilibrului financiar al firmelor private;
b. metodele de gestionare folosite în cadrul sectorului public;
c. metode de stabilire, percepere şi urmărire a impozitelor, taxelor şi veniturilor nefiscale;
d. metodele de dimensionare şi repartizare a cheltuielilor publice pe obiective, acţiuni şi beneficiari;
e. politica financiară promovată de stat;
Răspuns: a)

7. De la constituirea fondurilor publice sunt excluse:


a) regiile autonome şi societăţile cu capital de stat;
b) societăţile comerciale cu caracter privat sau mixt;
c) organizaţiile cooperatiste şi asociaţiile cu scop lucrativ;
d) instituţiile publice şi unităţile din subordinea acestora;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus;
Răspuns: e)

8. Contribuţia principală la constituirea fondurilor publice o are:


a) produsul intern brut;
b) avuţia naţională;
c) transferurile din străinătate;
d) împrumuturile interne şi externe;
e) donaţiile şi subvenţiile;
Răspuns: a)

9. Distribuţia fondurilor financiare are drept beneficiar:


a) numai persoanele fizice;
b) numai persoanele juridice;
c) persoanele fizice şi juridice;
d) statul;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus;
Răspuns: c)

10. Principala destinaţie a resurselor financiare în ţările dezvoltate, cu economie de piaţă, este:
1. învăţământ, sănătate, cultură;
2. apărare naţională;
3. ordine publică;
4. asigurări sociale şi protecţie socială;
5. gospodărie comunală şi locuinţe;
6. acţiuni economice;
7. datorie publică;
a. 1,2,3;
b. 1,3,7;
c. 2,4,5;
d. 1,4,5;
e. 1,4,6;
Răspuns: d)

11. Principala destinaţie a resurselor publice, în ţările în curs de dezvoltare, este reprezentată de:
a) asigurări şi protecţie socială;
b) învăţământ, sănătate;
c) ordine publică;
d) acţiuni economice;
e) datorie publică;
Răspuns: d)

12. Cuvântul finanţe a avut sensul de:


1. plată în bani;
2. venit al statului;
3. întregul patrimoniul al statului;
4. resurse, relaţii şi operaţiuni băneşti;
5. bunuri şi bani utilizate pentru funcţionarea instituţiilor statului;
29
a. 2,3,5;
b. 1,2,3,4,5;
c. 3,4,5;
d. 1,2,3,4;
e. 2,3,4,5;
Răspuns: b)
13. Scopul finanţelor publice este:
a) preluarea de la contribuabili a impozitelor şi taxelor;
b) favorizarea capitalului privat;
c) menţinerea relaţiilor antagoniste între diferite grupuri sociale;
d) asigurarea unor condiţii demne de viaţă pentru toţi cetăţenii ţării;
e) consolidarea exclusivă a instituţiilor statului;
Răspuns: d)
14. Funcţia de control reflectă:
1. modul de constituire a fondurilor în economie;
2. modul de formare a profitului în sectorul privat;
3. repartizarea fondurilor pe beneficiari;
4. preocuparea statului pentru asigurarea unei vieţi prospere populaţiei;
5. eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilizează resursele de care
dispun;
a) 1,2,3;
b) 2,3,4;
c) 1,3,5;
d) 2,4,5;
e) 1,4,5;
Răspuns: c)
15. Controlul financiar nu se efectuează:
a) în faza repartiţiei;
b) în faza producţiei;
c) în faza schimbului;
d) în faza consumului;
e) se efectuează în toate fazele de mai sus;
Răspuns: e)
16. Care din organele de mai jos nu exercită control financiar:
a) Parlamentul;
b) Guvernul;
c) adunările generale ale acţionarilor de la firmele private;
d) organele specializate ale ministerelor;
e) organele Ministerului Finanţelor;
Răspuns: c)
17. Funcţia de control a finanţelor publice are o sferă de manifestare faţă de funcţia de repartiţie:
a) mai restrânsă, deoarece controlul nu include fazele repartiţiei, producţiei, schimbului şi consumului;
b) mai largă, deoarece vizează pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor din economie şi modul de utilizare
a resurselor;
c) identică;
d) sferele lor de manifestare nu se suprapun;
e) mai largă, deoarece se manifestă şi în teritoriu;
Răspuns: b)
18. În faza de repartiţie, controlul financiar nu vizează:
a) provenienţa resurselor care alimentează fondurile publice de resurse financiare şi destinaţia pe care acestea o
capătă;
b) nivelul la care se constituie resursele;
c) titlul cu care se mobilizează şi cel cu care se repartizează între diverşi beneficiari resursele;
d) dimensiunile fondurilor în raport cu produsul intern brut;
e) mijloacele de muncă, obiectivele muncii şi forţa de muncă;
Răspuns: e)
30
19. Controlul financiar în faza repartiţiei urmăreşte:
1. provenienţa resurselor ce alimentează fondurile publice şi destinaţia pe care o capătă;
2. crearea valorilor de întrebuinţare ce fac obiectul schimbului şi consumului;
3. nivelul la care se constituie fondurile de resurse financiare publice;
4. titlul cu care se mobilizează fondurile publice;
5. verificarea produselor realizate de întreprinderile cu capital de stat, din punct de vedere al utilităţii sociale;
6. valorificarea materialelor şi materiilor prime;
7. dimensiunea fondurilor în raport cu PIB;
8. asigurarea integrităţii avutului public;
9. gradul de redistribuire a fondurilor între membrii societăţii;
10. modul de asigurare a echilibrului între necesarul de resurse financiare şi posibilităţile de procurare;
a) 1,3,4,7,8,10;
b) 1,2,3,4,7,8,9,10;
c) 3,4,5,6,7,8;
d) 4,5,6,7,8,9;
e) 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10;
Răspuns: a)

20. Finanţele publice prezintă următoarele trăsături:


1. sistem de relaţii financiare;
2. asigură formarea şi repartizarea fondurilor de resurse financiare publice;
3. satisfac numai nevoile legate de dezvoltarea economică şi socială a ţării;
4. sistem de relaţii ce exprimă schimbarea formei valorii;
5. satisfac nevoile colective ale ţării;
a) 2,3,4,5;
b) 2,3,4;
c) 1,2,3,4,5;
d) 2,5;
e) 1,2,5;
Răspuns: d)

21. Concepţiile clasice despre finanţele publice au ca elemente relevante:


1. corespund perioadei maşinismului;
2. corespund dezvoltării monopolurilor;
3. reflectă doctrina liberală, predominantă în acea perioadă;
4. corespunde secolului XX şi mai cu seamă după marea recesiune economică mondială;
5. activitatea economică trebuie să se desfăşoare după principiul laissez-faire, laissez-passer;
a) 1,2,5;
b) 1,3,5;
c) 1,2,4;
d) 2,3,5;
e) 3,4,5;
Răspuns: b)

22. Corespund concepţiilor moderne despre finanţele publice:


1. aparţin perioadei capitalismului ascendent;
2. statul trebuie să fie unul al bunăstării;
3. aparţin perioadei dezvoltării monopolurilor;
4. se afirmă tot mai mult concepţia intervenţionistă;
5. impozitele constituie un rău necesar;
a) 2,3,5;
b) 1,3,4;
c) 1,3,5;
d) 2,3,4;
e) 3,4,5;
Răspuns: d)

31
23. Concepţiile neoliberale apărute în ultimele decenii ale secolului al XX-lea prevăd:
1. înfiinţarea de întreprinderi publice şi societăţi mixte;
2. echilibrul este cheia de boltă a finanţelor publice;
3. necesitatea retragerii statului din economie;
4. renunţarea la folosirea instrumentelor financiare şi monetare de influenţare a activităţii economice;
5. lăsarea pieţei să se autoregleze prin mijloacele sale specifice;
a) 3,4,5;
b) 2,3,4;
c) 1,2,3;
d) 2,4,5;
e) 1,3,5;
Răspuns: a)

24. Între raporturile strânse ce există între finanţele publice şi sfera politicului, nu putem menţiona următoarele:
a) partidele aflate la putere definesc coordonatele politicii financiare a statului şi programele lor de guvernare;
b) autorităţile publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni în domeniul economic;
c) autorităţile publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni în domeniul social;
d) autorităţile publice folosesc instrumentele financiare pentru a interveni în domeniul politic;
e) autoritatea judecătorească veghează ca politica financiară a statului să fie tradusă în viaţă;
Răspuns: e)

25. Care dintre următoarele trăsături nu aparţin nevoilor individuale:


a) preţul bunurilor sau serviciilor ce le statisfac se stabileşte pe piaţă;
b) sunt satisfăcute pe baza bunurilor private;
c) preţul bunurilor sau serviciilor ce le satisfac nu se stabileşte prin mecanismul pieţei;
d) bunurile sau serviciile ce le satisfac sunt oferite de către producători autonomi;
e) bunurile sau serviciile ce le satisfac sunt concurenţiale sau divizibile;
Răspuns: c)

26. Distribuirea fondurilor de resurse financiare, a doua fază a funcţiei de repartiţie, constă în:
1. distribuirea fondurilor se face pe beneficiari: persoane fizice şi juridice;
2. repartiţia este precedată de cuantificarea nevoilor sociale în expresie bănească;
3. procesul de distribuire are un caracter obiectiv;
4. repartiţia este precedată de ierarhizarea nevoilor sociale în funcţie de importanţă;
5. procesul de distribuire nu depinde de politica promovată de partidele politice la putere;
a) 1,2,3;
b) 1,2,4;
c) 2,4,5;
d) 3,4,5;
e) 2,3,4;
Răspuns: b)

27. Funcţia de control a finanţelor publice:


a) are o sferă de manifestare mai restrânsă decât cea de repartiţie;
b) necesitatea acesteia decurge din faptul că fondurile de resurse financiare publice aparţin întregii societăţi;
c) controlul se limitează numai la faza repartiţiei;
d) controlul nu se exercită asupra producţiei de bunuri realizate în sectorul public;
e) controlul financiar nu urmăreşte modul de realizare a echilibrului între necesarul de resurse financiare şi
posibilităţile de procurare a acestora;
Răspuns: b)

28. Programul guvernamental defineşte:


a) politica statului pe plan intern şi extern;
b) intenţiile pe care şi le asumă partidele de la conducere;
c) promisiunile făcute electoratului;
d) rezultatul negocierilor cu diverse organisme internaţionale;
e) un program cu sarcini şi acţiuni care trebuie să fie realizate în primul an de guvernare;
Răspuns: a)

32
29. Ca obiective economice, sociale sau de altă natură, în cadrul politicii interne, nu apar:
a) indicele preţurilor şi tarifelor;
b) curba şomajului;
c) balanţa de plăţi externe;
d) proporţiile şi orientarea investiţiilor brute;
e) ritmul creşterii economice;
Răspuns: c)
30. Realizarea obiectivelor prevăzute în programul guvernului presupune, pe lângă existenţa resurselor financiare, şi:
a) intervenţia statului în economie cu ajutorul pârghiilor;
b) respectarea îndrumărilor venite de la organismele internaţionale;
c) sprijinul populaţiei;
d) acordul organismelor internaţionale;
e) este suficient să existe resurse financiare pentru realizarea programului de guvernare;
Răspuns: a)
31. Politica financiară, în raport cu politica generală a statului:
a) nu se întrepătrund;
b) politica generală a statului este inclusă în politica financiară;
c) este total independentă;
d) are o independenţă relativă;
e) este total dependentă;
Răspuns: d)
32. Politica financiară acţionează nemijlocit:
a) în sfera consumului;
b) în sfera repartiţiei;
c) în sfera schimbului;
d) în sfera producţiei;
e) toate variantele de la punctele a) – d)
Răspuns: b)
33. Politica financiară reprezintă:
a) politica economică;
b) o parte integrantă a politicii duse de organismele internaţionale;
c) o parte integrantă a politicii generale a statului;
d) o parte integrantă a politicii monetare a statului;
e) politica încasărilor statului;
Răspuns: c)
34. Strategiile financiare reprezintă:
a) acte administrative de planificare pe perioadă scurtă;
b) decizii care stabilesc programele financiare de perspectivă îndelungată;
c) recomandările F.M.I.;
d) măsurile luate pentru corectarea pe termen scurt a unor dezechilibre naţionale;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus;
Răspuns: b)
35. În cadrul domeniilor de activitate a politicii financiare nu includem:
a) domeniul cheltuielilor publice;
b) domeniul veniturilor publice;
c) domeniul creditului bancar;
d) domeniul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere civilă;
e) domeniul de integrare a instituţiilor de stat în cadrul agenţilor economici privaţi;
Răspuns: e)
36. Politica promovată în domeniul cheltuielilor publice nu presupune:
a) mărimea acestora;
b) susrsele de finanţare ale acestora;
c) destinaţia acestora;
d) căile, metodele şi instrumentele folosite pentru realizarea obiectivelor propuse;
e) determinarea obiectivelor care trebuie atinse;
Răspuns: b)
33
37. Repartizarea venitului naţional:
a) se face numai pentru consum;
b) se face numai pentru investiţii;
c) se face numai pentru import;
d) se face pentru consum şi investiţii;
e) se face între consum, investiţii şi import;
Răspuns: d)

38. În domeniul politicii financiare a statului, o preocupare de mare însemnătate trebuie să fie:
a) asigurarea surselor de finanţare a deficitului bugetar;
b) asigurarea unor împrumuturi externe în condiţii cât mai avantajoase;
c) circumscrierea cheltuielilor totale ale societăţii în limitele resurselor ce pot fi mobilizate pe plan naţional;
d) asigurarea unei producţii care să ducă la excedent bugetar datorat exportului;
e) încasarea promptă a veniturilor statului;
Răspuns: c)

39. Politica financiară a statului în domeniul resurselor financiare nu cuprinde stabilirea:


a) volumului resurselor;
b) provenienţei resurselor;
c) destinaţiei resurselor;
d) metodelor de prelevare;
e) obiectivelor ce trebuie atinse de instrumentele fiscale în procesul constituirii fondurilor;
Răspuns: c)

40. Volumul resurselor financiare de care are nevoie statul pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale este dat de:
a) nivelul fiscalităţii;
b) nivelul impozitelor directe;
c) nivelul totalului impozitelor şi taxelor;
d) volumul cheltuielilor publice aferente perioadei considerate;
e) volumul resurselor publice care pot fi mobilizate la buget;
Răspuns: d)

41. Satisfacerea nevoilor sociale trebuie să se bazeze în primul rând pe:


a) resursele totale care pot fi atrase la buget;
b) nivelul împrumuturilor interne;
c) nivelul impozitelor şi taxelor;
d) resursele proprii statului respectiv;
e) atât pe resurse interne, cât şi pe resurse externe;
Răspuns: d)

42. Eficacitatea mecanismului economic depinde de:


a) resursele de materii prime care se găsesc într-o ţară;
b) măsura în care el corespunde nevoilor obiective de dezvoltare a economiei naţionale;
c) dispersia în teritoriu a firmelor private;
d) măsura în care agenţii economici îşi plătesc impozitele şi taxele;
e) nivelul de dezvoltare al simţului civic al populaţiei;
Răspuns: b)

43. Care din funcţiile de mai jos trebuie îndeplinită de mecanismul economic:
a) funcţia de conducere şi reglare a proceselor economice în concordanţă cu interesele naţionale;
b) funcţia de dirijare a activităţii agenţilor economici privaţi;
c) funcţia de recuperare a împrumuturilor acordate de stat;
d) funcţia de producţie;
e) funcţia de comandă centralizată a economiei;
Răspuns: a)

44. Sectorul public influenţează:


a) numai dimensiunile ofertei de bunuri;
b) numai dimensiunile cererii de bunuri;
c) numai sectorul producţiei firmelor de stat;
d) atât dimensiunile cererii, cât şi ofertei de bunuri;
34
e) dimensiunile cererii şi ofertei de bunuri, precum şi dimensiunile producţiei firmelor de stat, neavând influenţă
asupra firmelor private;
Răspuns: d)

45. Care din următoarele fluxuri băneşti nu pornesc de la stat către diverşi beneficiari:
a) sumele de bani pentru finanţarea unor obiective de interes naţional;
b) alocaţii pentru funcţionarea unor instituţii de învăţământ;
c) burse pentru elevi şi studenţi;
d) impozitele plătite de agenţii economici;
e) fonduri puse la dispoziţia băncilor pentru acordarea de credite agenţilor economici;
Răspuns: d)

46. În cadrul sistemului financiar public nu se includ:


a) finanţele întreprinderilor de stat;
b) asigurările sociale de stat;
c) creditul oferit de băncile de stat;
d) bugetul de stat;
e) finanţele agenţilor economici, indiferent de forma de proprietate;
Răspuns: e)

47. Relaţiile financiare nu se individualizează în funcţie de:


a) participanţii la procesul procesul de repartizare a resurselor băneşti;
b) forma de guvernământ;
c) metodele create pentru crearea şi repartizarea fondurilor;
d) destinaţia fondurilor;
e) locul de constituire a fondurilor;
Răspuns: b)

48. Sistemul relaţiilor financiare se caracterizează prin:


a) simplitate;
b) moralitate;
c) unitate în diversitate;
d) diversitate;
e) nici una din trăsăturile de mai sus;
Răspuns: c)

49. Repartizarea resurselor financiare cu ajutorul finanţelor constituie un proces complex de:
a) triere a nevoilor sociale;
b) stabilire a priorităţilor;
c) dimensionare a resurselor financiare necesare realizării fiecărui obiectiv;
d) determinare a eficienţei realizării obiectivelor;
e) compensare a agenţilor economici plătitori de impozite şi taxe;
Care din răspunsurile de mai sus nu corespunde cu enunţul?
Răspuns: e)

50. După nivelul la care se constituie, fondurile de resurse financiare sunt grupate în:
1. fonduri la nivel macroeconomic;
2. fonduri la nivel mondial;
3. fonduri la nivel mediu sau interimar;
4. fonduri la nivel microeconomic;
5. fonduri la nivel de sector al unei întreprinderi;
a) 1,2;
b) 1,3,4;
c) 1,4;
d) 2,3,5;
e) 1,4,5;
Răspuns: b)

51. Fondurile proprietate publică pot fi grupate în funcţie de calitatea pe care o are statul în calitate de proprietar al
acestora. Potrivit acestui punct de vedere, statul nu apare în calitate de:
a) autoritate publică;
35
b) consumator;
c) agent economic;
d) asigurător;
e) bancher;
Răspuns: b)

52. După titlul cu care se constituie fondurile de resurse financiare publice, putem distinge:
1. prelevări cu titlu definitiv şi caracter obligatoriu;
2. prelevări cu titlu rambursabil şi caracter facultativ;
3. transferuri externe rambursabile;
4. transferuri externe nerambursabile;
a) 1,2;
b) 1,3,4;
c) 3,4;
d) 1,2,3,4;
e) 1.
Răspuns: d)

53. Pentru constituirea şi dirijarea fondurilor de resurse financiare publice, în practica financiară internaţională se folosec
metode:
1. fiscale;
2. bugetare;
3. monetare;
4. valutare;
a) 1;
b) 1,2;
c) 1,2,3;
d) 1,3;
e) 1,2,3,4;
Răspuns: e)

54. În ţara noastră, obiectivele urmărite cu ajutorul pârghiilor economice nu vizează:


a) producţia;
b) schimbul;
c) consumul;
d) repartiţia;
e) toate răspunsurile de mai sus sunt vizate;
Răspuns: e)

55. Termenul de credit se referă la:


1. relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil;
2. relaţii care exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă determinată şi este purtător de dobândă;
3. relaţii care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor de resurse băneşti la dispoziţia întreprinderii;
4. relaţii care exprimă numai un transfer facultativ de resurse băneşti;
5. relaţii care exprimă un transfer obligatoriu sau facultativ de resurse băneşti, în schimbul unei contraprestaţii
care depinde de producerea unui fenomen aleatoriu;

a) 5;
b) 1,2;
c) 2,3,4;
d) 2;
e) 1,2,4;
Răspuns: d)

56. Tactica financiară vizează:


a) interesele categoriilor sociale;
b) măsurile prevăzute a se lua pentru executarea planurilor financiare;
c) deciziile ce stabilesc coordonatele politicii generale a statului;
d) deciziile ce stabilesc coordonatele politicii financiare şi programele pe termen mediu şi lung;
e) interesele grupurilor sociale;
Răspuns: b)
36
57. Eficienţa utilizării resurselor financiare publice presupune:
a) cuantificarea efectului util obtenabil prin utilizarea resurselor finanţelor publice;
b) cuantificarea efectului util obtenabil prin utilizarea resurselor financiare publice;
c) cuantificarea efectelor creşterii cheltuielilor publice;
d) cuantificarea creditelor bancare;
e) cuantificarea creditelor bugetare;
Răspuns: b)

58. În ţările cu economie planificată:


a) concurenţa joacă un rol hotărâtor;
b) piaţa determină mişcarea capitalurilor şi a forţei de muncă;
c) statul influenţează selectiv activitatea economică;
d) se realizează autoreglarea proceselor economice;
e) planul-directivă este principalul instrument al conducerii economiei;
Răspuns: e)

59. Nu reprezintă un punct de vedere credibil din care este privit sistemul financiar:
a) ca un sistem de relaţii economice;
b) ca un sistem de legi şi ordonanţe de urgenţă;
c) ca un sistem de fonduri şi resurse financiare;
d) ca un sistem de instituţii şi organe;
e) ca un sistem de planuri financiare;
Răspuns: b)

60. Politica promovată de către economistul englez J. M. Keznes nu suţine impozitele şi cheltuielile publice, ca
instrumente pentru:
a) promovarea creşterii economice;
b) restabilirea echilibrului general, perturbat de factorii conjuncturali;
c) corectarea ciclului economic;
d) stabilizarea valorii paritare a monedei naţionale;
e) ocuparea forţei de muncă;
Răspuns: d)

61. Planificarea financiară presupune:


1. planul-directivă este principalul instrument al conducerii economiei;
2. programele guvernamentale de dezvoltare a economiei au caracter orientativ;
3. cu prilejul elaborării programelor de dezvoltare economică se întocmesc bugetele;
4. o reglementare foarte strictă cu privire la utilizarea fondurilor din economie;
5. urmărirea conexiunilor economiei naţionale cu cea mondială;
a) 2,3,5;
b) 1,3,4;
c) 1,3,5;
d) 2,3,4;
e) 2,4,5;
Răspuns: a)

62. Egalitarismul, cunoscut în evul mediu sub forma capitaţiei:


a) presupune o contribuţie numai în formă bănească;
b) presupune o contribuţie de aceeaşi mărime relativă pentru toţi plătitorii;
c) în prezent nu se mai întâlneşte în nici o ţară;
d) presupune o contribuţie de aceeaşi mărime absolută pentru toţi plătitorii;
e) ţine cont de puterea contributivă a plătitorului;
Răspuns: d)

63. Se înregistrează subvenţii acordate instituţiilor publice care, pe lângă veniturile proprii, primesc şi alocaţii de la
bugetul statului:
a) 23 = 50.09
b) 50.09 = 23
c) 24 = 50.10
d) 50.10 = 24
37
e) nici una din variante
Răspuns: a)

64. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:


1. contribuţia reprezintă prelevarea obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau
fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii;
2. articolul bugetar reprezintă orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice
unei anumite destinaţii;
3. fondurile speciale reprezintă venituri publice constituite prin lege, prin care se stabilesc şi destinaţiile
acestora;
4. bugetul reprezintă documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate în fiecare an veniturile şi cheltuielile sau,
numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice;
a) 1+2;
b) 1+3;
c) 1+4;
d) 2+4;
e) 2+3;
Răspuns: c)

65. Se restituie pe baza cererii agentului economic A, T.V.A.:


a) 61 = 20;
b) 21 = 61;
c) 20 = 61;
d) 61 = 21;
e) nici una din variante;
Răspuns: c)

66. O instituţie publică, finanţată din bugetele locale, ridică numerar pentru plata salariilor:
a) 10 = 24;
b) 24 = 10;
c) 10 = 21;
d) 21 = 10;
e) nici una din variante;
Răspuns: b)

67. Precizaţi pentru care dintre bugetele enumerate nu se aplică prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice:
1. bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului;
2. bugetele instituţiilor publice finanţate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele
fondurilor speciale;
3. bugetele societăţilor din subordinea consiliilor locale;
4. bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de
stat şi bugetele fondurilor speciale;
5. bugetele locale;
6. bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;
7. bugetul fondurilor de tezaur;
8. bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare,
dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri speciale;
a) 1+2+8;
b) 2+7+8;
c) 3+5+7;
d) 1+4+7;
e) 1+6+8;
Răspuns: c)

68. În vederea realizării acţiunilor multianuale, angajamentele legale în limita creditelor de angajament aprobate prin
buget pentru anul respectiv, sunt încheiate de:
a) guvern;
b) Ministerul Finanţelor Publice;
c) Banca Naţională a României;
d) Parlament;
e) ordonatorii de credite;
38
Răspuns: e)

69. Conform principiului universalităţii bugetului:


1. veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi
sponsorizărilor;
2. veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume nete;
3. veniturile şi cheltuielile se includ în bugete în totalitate, în sume brute;
4. veniturile bugetare pot fi afectate unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor,
care au stabilite destinaţii distincte;
a) 2+3;
b) 1+3;
c) 1+4;
d) 2+4;
e) 1+2;
Răspuns: b)

70. Ionescu Ion achită cu numerar impozitul pe clădiri aferent trimestrului IV:
a) 21 = 10;
b) 21 = 61;
c) 10 = 21;
d) 20 = 10;
e) nici una din variante;
Rezultat: c)

71. Veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respectiv, pe categorii de
cheltuieli, grupate după natura lor economică şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare, aparţine:
a) principiul universalităţii bugetare;
b) principiul specializării bugetare;
c) principiul unităţii bugetare;
d) principiul anualităţii;
e) principiul unităţii monetare;
Rezultat: b)

72. Se înregistrează cheltuielile instituţiilor publice finanţate de la bugetul de stat privind C.A.S.:
a) 20 = 23;
b) 21 = 20;
c) 23 = 20;
d) 25 = 22;
e) nici una din variante;
Răspuns: e)

73. În domeniul finanţelor publice, Ministerul Finanţelor Publice, are în principal următoarele atribuţii:

1. prezintă trimestrial guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale parlamentului, împreună cu
Banca Naţională a României, informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei
creanţelor şi angajamentelor externe;
2. avizează, în faza de proiect, acordurile, memorandurile, protocoalele sau altele asemenea înţelegeri încheiate
cu partenerii externi;
3. colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi
angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;
4. dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice
destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată Parlamentului României;
5. participă, în numele statului, în ţară şi străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale şi
multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere
a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme financiare, valutare şi de plăţi;

a) 1+3+4;
b) 2+3+5;
c) 2+3+4;
d) 3+4+5;
e) 1+2+5;
39
Răspuns b)

74. Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:


1. proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor;
2. se elaborează de către Ministerul Finanţelor Publice;
3. pe baza prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează
proiectul de buget, precum şi pentru următorii 5 ani;
4. se elaborează de către guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice;
5. pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;
6. pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor terţiari de credite;
7. pe baza prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează
proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani;
8. pe baza propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuri
consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale;
a) 1,2,5,6,8;
b) 1,2,4,7,8;
c) 1,3,4,7,8;
d) 1,4,5,7,8;
e) 1,3,5,6,8;
Răspuns: d)

75. Se utilizează fondul de rulment din bugetele locale pentru acoperirea unor goluri temporare de casă:
a) 50.11. = 21;
b) 21 = 50.11;
c) 20 = 50.11;
d) 50.11 = 20;
e) niciuna din variante;
Răspuns: a)

Conf. univ. dr. Constantin ROMAN


Lector univ. dr. Gheorghe LEPĂDATU

40

You might also like