You are on page 1of 27

AP RAREA LUI SOCRATE

Partea nti AP RAREA Observari introductive Nu stiu, barbati ai Atenei1, cum veti fi fost voi nduplecati de prtorii mei, nsa eu, ascultndu-i, mai ca mi-am uitat de mine nsumi, att de convingator au vorbit! si cu toate acestea, la drept vorbind, nu au spus nimic adevarat. De una nsa m-am mirat mai mult ca de toate neadevarurile nsirate de ei: au spus ca trebuie sa va temeti de mine, sa nu va nsel, ntruct sunt primejdios n vorbire2. n adevar, nu le-a fost macar rusine ca eu cu fapta i voi dovedi mincinosi, numaidect, acum cnd lund cuvntul ma voi arata cu desavrsire nemestesugit n arta vorbirii. Aceasta mi se pare cea mai mare nerusinare ce poate fi; natural, afara de cazul cnd ei ar ntelege prin vorbele primejdios n vorbire o nsusire a celui ce spune fara ocol adevarul; numai n acest nteles as putea consimti ca sunt orator, nsa vedeti, nu n sensul lor. Cred ca acestia n-au rostit nici un cuvnt care sa cuprinda adevarul; de la mine nu veti auzi nici unul care sa nu spuna ntreg adevarul.
1

Judecatorii lui Socrate, dupa cele mai probabile calcule, au fost n numar de cinci sute doi; au fost trasi la sorti de pe o lista ce continea pe toti cetatenii n vrsta de treizeci de ani mpliniti; ei se numeau heliasti, de la piata Heliaia, unde se adunau sa judece.
2

Laudndu-i arta de a vorbi, prtorii credeau, probabil, ca pun o temelie mai tare nvinuirii de nesocotire a justitiei - prin subtilizarea adevarului.

17a
PLATON

Totusi, barbati atenieni, iau de martor pe Zeus, ca nu veti auzi de la mine, ca de la dnsii, fraze frumos ticluite, vorbe si tlcuiri sunatoare, ntr-un stil mpodobit; ci, n chip cuviincios, o cuvntare cu vorbele care mi vin la ntmplare; aceasta, fiindca eu spun adevarul din convingere. Nimeni din voi sa nu astepte altceva de la mine. De altfel, nici nu s-ar cadea, judecatorilor, sa vin n fata voastra, la vrsta aceasta, ca un tinerel... plasmui tor de fraze. Cu toata staruinta va rog deci, barbati ai Atenei, si va cer ngaduinta de a-mi asculta o aparare alcatuita n acelasi chip de vorbire pe care l ntrebuintez de obicei n Agora, pe lnga mesele zarafilor1, sau aiurea2, unde multi dintre voi m-ati auzit; sa nu va mirati prin d urmare si sa nu va suparati pe mine pentru aceasta. Pricina este urmatoarea: eu acum pentru prima oara am calcat ntr-o judecatorie, desi am trecut de saptezeci de ani; deci nu ma pricep si sunt str 858e421i ;in de limba celor de aici3. Dupa cum nsa, de-as fi fost strain, m-ati fi iertat 18a daca vorbeam n dialectul si n felul n care am fost crescut, astfel si acum va rog sa-mi faceti un act de dreptate, ngaduindu-mi felul obisnuit de vorbire. Poate sa fiu mai slab, poate mai puternic; n tot cazul voi att sa cercetati: luati aminte daca cele ce spun sunt drepte sau nu. Aceasta-i singura datorie a judecatorului; a oratorului - sa spuna adevarul.

Sunt doua categorii de brfitori Asadar, barbati ai Atenei, se cade sa ma apar mai nti de prima b nvinuire: sa raspund fata de cei dinti prtori ai mei; n urma, sa vorbesc de a doua vina ce mi se aduce de ceilalti brfitori; caci acum n fata voastra au aparut multi vrajmasi, care nca de multi ani ma ponegresc prin fel de fel de neadevaruri. De cei mai vechi ma tem mai mult ca de cei din jurul lui Anytos, cu toate ca si acestia sunt de temut. Dar aceia, judecatorilor, sunt mai primejdiosi, deoarece v-au prins convingerile celor mai multi dintre voi nca de pe cnd erati copii; si
1

n jurul lor stateau mai ales oamenii cu buna pozitie sociala. Socrate vorbea oriunde: n palestre, n atelierele meseriasilor, n piete, pe strazi etc. Vorbirea avocatilor era mpestritata, ca si astazi, cu termeni consacrati si cu

formule juridice.

10
AP RAREA LUI SOCRATE

pna astazi ei ma prasc mereu cu minciuni, zicnd ca estejtjioarecare ". Socrate, om ntelept, care cerceteaza toate cele ceresti si cele de sub pamnt si schimba faptele rele, facndu-le prin vorbire mai bune1. Atenienilor, facndu-mi o astfel de faima, bfft6fT*devin primejdiosi, caci oricine i asculta spune ca un om care cerceteaza asemenea lucruri nu poate crede n zei. Pe lnga aceasta, ei sunt multi si ma vorbesc de rau, fata de voi, de multa vreme, nca de cnd erati copii sau tineri,pe cnd credeati orice cu cea mai mare usurinta; si m-au vorbit fara sa ma pot apara, fara sa fiu de fata. Dar cel mai rau lucru pentru mine este ca nu am putinta sa-i stiu si sa le spun numele, afara de unul singur, cel care este si autor de comedii2. Toti ceilalti care din invidie v-au nduplecat prin clevetire, sau care, convinsi ei nsisi, se silesc sa convinga si pe altii de vinovatia mea, toti sunt la adapost fata de mine; caci nu este chip nici sa-i chemam aici, nici sa-i dovedim ca atare. Astfel, dar, sunt nevoit sa ma apar si sa argumentez mpotriva lor ca si cum m-as lupta cu niste umbre, caci nimeni nu raspunde din tabara lor. Judecati si voi; eu am, cum va spuneam, doua rnduri de dusmani: unii care m-au prt acum, altii de care am pomenit adineauri, cu mult mai vechi. Veti gasi, desigur, nimerit sa ma apar mai nti fata de acestia, caci si voi pe dnsii i-ati auzit mai nti ponegrindu-ma, si nca cu mult mai tare dect cei de azi. Oricum ar fi, barbati atenieni, trebuind n sfrsit sa ma apar, haide sa ncerc ntr-un timp asa de scurt3 a va scoate din minte o vina ce mi se aduce de atta vreme. As dori, fireste, sa ajung la un sfrsit mai bun si pentru voi si pentru mine; sa pot zice ca prin apararea mea am faptuit ceva de seama. Am nsa credinta ca acesta e un lucru greu, caci nu sunt cu totul strain de situatie. ntmpla-se, n sfrsit, cum va vrea Zeul; ct ma priveste, eu trebuie sa ma supun legii si sa ma apar4.

Acesta era, n genere, succesul deprinderilor sofiste la procese; orice tema - n special una rea - sa o schimbe, prin argumente nselatoare, in contrariul ei; n tot cazul sa o faca "mai buna".
2

Aristofan.

-1 nvinuirea lui Socrate tinea de peste treizeci de ani; apararea lui nu trebuia sa treaca de cteva ore... masurate cu clepsidra. 4 Prtul era tinut de lege sa se apere.

11 19a
PLATON

Vechile nvinuiri Sa luam lucrul dintru nceput. Care este vina? De unde a izvort ponegrirea mea, careia Meletos i-a dat crezare pna ntr-att, nct mi-a adus pra si naintea acestui scaun? Sa vedem ce-au sustinut clevetitorii mei, ca sa ma ponegreasca? Sa va citesc nsusi actul de nvinuire, pe care l-au ntarit cu juramnt1: Socrale savrseste nedreptati si se trudeste sa cerceteze cele de sub j)ajnnLsijzele_cexestfi; el schimba prin vorbire o cauza nedreapta, facnd-o mai dreapta; nvata la fel si pe altii. Cam astfel suna; de altminteri, acestea le-ati vazut voi nsiva pe scena, n comedia lui Aristofan3. Ati vazut acolo un personaj, Socrate, purtat ncoace si ncolo, care tot spune ca el pluteste n aer4 si flecareste multe si de toate asupra unor lucruri de care eu nu am nici o pricepere, nici mare, nici mica. Nu doar ca nu pretuiesc de ajuns o asemenea stiinta - de frica sa nu-mi faca Meletos si alte procese - daca as sti ca este cineva care ntelege aceste fenomene; dar... barbati din Atena, eu nu ma amestec defel n acestea. Iau de martori pe cei mai multi dintre voi si va rog sa spuneti si sa va lamuriti unii pe altii; toti care m-ati auzit vreodata discutnd - si sunt multi din acestia printre voi - vorbiti! Spuneti unii altora, daca m-ati auzit vreodata cercetnd si vorbind despre asemenea lucruri, fie mult, fie putin. De aici veti ntelege ca tot asa sunt si celelalte nvinuiri pe care mi le aduce marea multime. -i adevarat; nici ceea ce desigur ati auzit, cum ca ma silesc sa dau nvataturi oamenilor si astfel fac avere; nu este adevarat nici aceasta, desi mi-ar parea lucru frumos daca cineva este n stare sa dea nvatatura altor oameni, cum face Gorgias din Leontinoi5,
1

Antomosia era ndoitul juramnt al partilor; mai era si actul de nvinuire nsotit de juramntul cuvenit. Aristofan, Norii, v. 218 sqq. Norii, de Aristofan, jucata cu douazeci si patru de ani nainte (martie, 423). n aceasta piesa, Socrate apare, printr-o tehnica de scena, n mijlocul norilor si zice: Strabat, cum vezi, vazduhul, privesc si eu la soare, v. 225 Gorgias (n fizica, discipolul lui Empedocle), socotit "parintele" retoricii; se zice ca a facut avere din lectii.

AP RAREA LUI SOCRATE

Prodicos din Keos1, Hippias din Elis^. Fiecare dintre acestia, judecatori, merge din oras n oras; atrage pe tinerii care au libertatea de a se ntlni cu oricare dintre concetatenii lor si-i ndupleca sa lase ntlnirile cu localnicii si sa-i urmeze; n schimb, ei primesc bani si recunostinta. Tot astfel este n Atena un alt barbat, de fel din Paros3, om ntelept, despre care iata cum am aflat ca a venit aici: ntmplator m-am ntlnit cu un prieten care a cheltuit cu sofistii mai multi bani dect toti ceilalti la un loc, anume cu Callias al lui Hipponicos4. Pe acesta, care avea doi copii, l-am ntrebat: "Callias, daca cei doi copii ai tai ar fi mnji sau vitei, nu-i asa ca ar trebui sa le iei un supraveghetor, pe care-1 vei plati? n schimb, el ti-i va face frumosi si destoinici, le va dezvolta cele mai deosebite nsusiri. Desigur, acela va trebui sa fie om priceput n ale cailor si agriculturii. Acum nsa, copiii tai fiind oameni, te gndesti sau nu sa le iei povatuitor? n acest caz, cine este cel ce se pricepe n pregatirea unui tnar cu adevarata virtute de om si cetatean? Socotesc ca, de vreme ce ai copii, te vei fi gndit si la asta. Asadar, este cineva sau nu? - Cum de nu, raspunse. - Cine? De unde? Pe ce pret nvata? - Evenos din Paros, zise, si pe pret de cinci mine5, Socrate". si eu... l-am fericit pe Evenos, daca n adevar poate sa cunoasca acest mestesug si sa nvete pe altii cu un pret asa de mic! Prin urmare, si eu m-as mndri si m-as nalta, daca as cunoaste aceasta arta. nsa, barbati atenieni, eu nu o cunosc! n ce consta ntelepciunea lui Socrate? Poate ca unul dintre voi sa ma ntmpine: "Bine, Socrate, de ce ti se ntmpla tie un astfel de necaz? De unde aceste clevetiri mpotriva ta? De n-ai fi facut nimic mai mult dect cealalta lume, nu s-ar fi facut n
1

Prodicos, retor si fizician, discipolul lui Protogora. Despre Prodicos se spune ca pretindea cincizeci de drahme pe o serie de cursuri rezumate (Platan, Cratil, p. 384 b). Protagora cerea o suta de mine pentru cursul ntreg (Diogene Laertiu, IX, 52).
2

Hippias din Elis, retor si filosof. Evenos din Paros, poet elegiac si sofist. Callias a si fost de altfel supranumit "cel bogat". Vreo cinci sute de franci.

20a
12

13 21a

PLATON

jurul tau atta vlva, nici atta vorba; trebuie sa fi facut ceva deosebit de lumea cealalta; spunene ce, ca sa nu te judecam cu nesocotinta". Pe drept mi-ar putea rosti cineva astfel de cuvinte; de aceea voi ncerca sa va arat pentru care pricina mi s-a facut un nume si-o ponegrire ca aceasta. Fiti deci cu luare-aminte, chiar cei care credeti ca vorbesc n gluma; e bine sa stiti ca nu va voi spune dect adevarul. Barbati ai Atenei! Numele ce mi-am capatat, prin nimic altceva nu-1 merit dect printr-un soi de ntelepciune a mea. Vreti sa stiti de ce fel este aceasta ntelepciune? Este, desigur, o ntelepciune omeneasca; si eu sunt acum primejduit pentru o astfel de ntelepciune, pe cnd cei de care am vorbit adineauri au pe buze cu usurinta o ntelepciune mai presus dect cea omeneasca; despre aceasta eu nu va pot spune nimic, caci nu o cunosc; cine zice ca o cunosc, minte, si vorbeste ntru ponegrirea mea. Nu murmurati, barbati atenieni, caci am sa va spun un lucru ce vi se va parea si mai plin de semetie; nu-1 voi spune nsa de la mine, ci voi lasa pe cineva mai vrednic de ncrederea voastra. Asupra ntelepciunii mele, daca este, si de ce fel este anume, va voi aduce martor pe nsusi zeul din Delfi. Cred ca l cunoasteti pe Cherefon1; mi-este prieten nca dinjinerete, desigur si celor mai multi dintre voi; doar si el a fost surghiunit2, si s-a ntors o data cu voi. stiti prin urmare ce fel de om era acest Cherefon; ct de aprig la ce se apuca.-Odata s-a dus la Delfi si a ndraznit sa ntrebe pe oracol - sa nu va supere, judecatorilor, ce-am sa va spun, 1-a ntrebat daca este cineva mai ntelept dect mine. Pythia a raspuns ca nimeni nu-i mai ntelept. Chgrefona murit, nsa despre acest raspuns va poate marturisi fratele lui, care tocmai se afla aici. Ati nteles de ce v-am spus aceasta? Vreau sa va arat de unde s-a iscat ura mpotriva mea. Caci eu, daca am auzit asa ceva, mi tot ziceam n minte: ce-o fi vrnd Zeul sa zica, ce-o fi vrnd sa nteleaga prin aceste vorbe? Ct stiu eu, n mintea mea, nu sunt un ntelept, nici mare nici mic. Ce-o fi vrut deci sa zica prin cuvintele ca as fi cel mai ntelept? Sa spuna neadevarul, nu se poate, caci nu-i legiuit unui zeu.
1

Asupra lui Cherefon se poate citi n Platon, Charmides, 153 b si n Xenofon, Memorabilia, 11,3. Este vorba de "surghiunul" democratilor, care n anul 404 au fugit de frica celor "treizeci de tirani".

14
AP RAREA LUI SOCRATE

Multa vreme am stat asa, nedumerit; ce-o fi vrut sa zica? n sfrsit, m-am ntors cu luare-aminte sa cercetez lucrul n chipul urmator: m-am dus la unul dintre cei ce se cred ntelepti, ca sa dovedesc acolo, de mi-ar fi fost cu putinta, neadevarul oracolului si sa-i ntorc vorba astfel: "Ai spus ca sunt cel mai ntelept, si iata unul care e mai ntelept dect mine". Am cercetat deci pe acest om - nu-i nevoie sa-i dau numele n vileag, era un om politic - si va voi spune doar ce parere mi-am facut din cercetarea lui; m-am ncredintat, dintr-o convorbire cu dnsul, ca acest barbat pare multor oameni, dar mai ales siesi, a fi ntelept, nsa de fapt nu este. Am ncercat dupa

aceea sa-i arat ca el credea numai ca este ntelept, nsa nu era. Prin aceasta mi-am atras ura lui si totodata pe a multora dintre cei de fata. Plecnd de acolo, ziceam n mine nsumi ca tot eu trebuie sa fiu mai ntelept dect acel om, deoarece desi nici unul nu pare sa fi cunoscut frumosul si binele, totusi el crede ca le-a cunoscut, cnd de fapt e nestiutor, iar eu nici nu le-am cunoscut, nici nu pretind asa ceva. Asadar, cu orict de putin, tot eu ramn mai ntelept dect acesta, fiindca ceea ce nu stiu nu pretind ca stiu. De aici m-am dus la altul, tot dintre cei ce se socotesc ntelepti; dar si de la acesta am plecat cu aceeasi ncredintare. Mi l-am facut si pe asta dusman ca pe attia altii. Mai pe urma m-am dus rnd pe rnd si pe la altii, desi miscat, mhnit si cu teama n suflet ca am sa mi-i fac vrajmasi. Cu toate acestea socoteam ca e nevoie sa pun cuvntul Zeului mai presus de orice. Gaseam nimerit ca cineva vrea sa afle ce ntelegea oracolul prin aceste cuvinte; ar fi trebuit sa se duca pe la toti cti credeau ca stiu ceva. Ma jur pe cine1, barbati ai Atenei - n fata voastra trebuie sa spun adevarul -, am dobndit urmatoarea ncredintare: tocmai cei cu renume mai bun mi-au parut aproape cu totul lipsiti de ntelepciune, cnd i cercetam dupa spusa Zeului; pe cnd altii, care se credeau mai nepriceputi, erau oameni mai deplini si mai aproape de ntelepciune. Ar trebui sa va arat toate ratacirile mele, ntocmai ca ale unui om osndit la vreo cazna, numai si numai sa iasa nebiruit oracolul Zeului.
1

Pe cine, formula familiara, cu care se jura eroul Radamante, pentru a nu lua n desert numele zeilor.

22a 15
PLATON

De aceea, dupa ce am ispravit cu oamenii politici, m-am dus la poeti; si la cei de tragedii, si la cei de ditirambi1 si la ceilalti, pentru ca n sfrsit sa ma prind nsumi mai putin stiutor dect aceia. Lund poemele lor cele mai bine facute, i tot ntrebam ce nteles au, pentru ca n acelasi timp sa si nvat ceva de la ei. Mi-e si rusine, cetatenilor, sa va spun adevarul; si totusi trebuie sa vi-1 spun; ntr-un cuvnt, mai toti cei de fata ar fi putut sa-mi talmaceasca ntelesul lucrarilor mai bine dect nsisi autorii. Din aceasta scurta cercetare am cunbscut adevarul si asupra poetilor, cum ca operele pe care le creeaza izvorasc dintr-un dar al naturii, dintr-un entuziasm asemenea prorocilor si preotilor-profeti,.. numai din ntelepciune nu!2 Doar si acestia spun multe si frumoase lucruri, nsa nu cunosc cu adevarat cele ce trateaza. Asa mi s-au aratat poetii... avnd acelasi cusur. Cu acest prilej nsa am simtit ca ei, din pricina poeziei lor, se cred cei mai ntelepti dintre oameni si n alte privinte, ceea ce nu erau. M-am departat deci si de dnsii, tot pe mine pretuindu-ma mai mult, ntocmai ca fata de oamenii de stat.

n sfrsit, m-am dus si la mestesugari. ntruct ma priveste, ca sa spun adevarul, eram sigur ca nu ma pricep deloc n meseriile lor; pe de alta parte, stiam ca pe dnsii i voi afla stiutori de multe si frumoase lucruri. si nu m-am nselat n aceasta, caci ei cunosteau lucruri de care eu nu aveam nici idee, aratndu-se n aceasta privinta mai ntelepti dect mine. Ei bine, cetateni atenieni, si bunii meseriasi mi-au parut a cadea n aceeasi greseala ca poetii; fiindca-si practica cu arta mestesugul lor, s-a- crezut fiecare din ei vrednic de cea mai mare ntelepciune si n alte privinte. Dar tocmai aceasta nesocotinta le-a ntunecat ntelepciunea proprie. Astfel, m-am ntrebat nca o data pe mine nsumi asupra oracolului, si mi-am zis: Oare ce-as putea primi mai bucuros? Sa fiu cum sunt, adica nici ntelept ca dnsii, nici nestiutor dupa nestiinta lor, sau si ntelept si nestiutor, n amndoua ca dnsii? Mi-am raspuns si mie nsumi si oracolului ca mai de folos mi este sa fiu cum sunt. Barbati atenieni! Multe dusmanii mi-am ridicat dintr-o asemenea cercetare, si
1

Dithyrambos era, propriu vorbind, un cntec n cinstea zeului Bachus, cu pronuntat caracter liric. Vezi asupra acestei teorii dezvoltarile din Fedru, 244 a sqq. si Ion 533 d sqq.

16
AP RAREA LUI SOCRATE

nca din cele mai rele si primejdioase; asa ca multe clevetiri au pornit din acestea, de mi-a iesit si numele de sofist. Cei ce iau parte la o discutie cu mine cred ca eu sunt ntelept ori de cte ori se ntmpla sa fiu mai tare n dovezi dect altul. nsa, judecatori atenieni, se pare ca ntelept cu adevarat este numai Zeul; se pare ca asta spune el prin oracol: ca ntelepciunea omeneasca pretuieste foarte putin sau chiar nimic. si se pare ca vorbele oracolului nu privesc cu tot dinadinsul pe Socrate, ci numai s-a folosit de numele meu spre a ma da drept pilda; ca si cum ar fi vrut sa zica omenirii: "Oamenilor! Cel mai ntelept dintre voi este acela care, ca si Socrate, si-a dat seama ca el nu pretuieste nimic pentru ntelepciunea ce duce la cunoasterea adevarului". Daca umblu deci acum printre oameni si-i cercetez, straduinta mi-este sa ma ncredintez de spusa Zeului, ori de cte ori se ntmpla sa cred despre cineva, cetatean sau strain, ca este ntelept. ndata ce nu-1 gasesc astfel, i dovedesc ca nu este ntelept, ntarind prin asta spusa Zeului. Din cauza acestei straduinte n-am avut ragaz sa fac ceva mai de seama nici ca cetatean n stat, nici ca membru al familiei, ci am ramas ntr-o nentrerupta saracie, slujitor nentrerupt al Zeului. Din ce s-au strnit dusmaniile lui Socrate? Urmarea acestora a fost ca multi tineri, ndeosebi cei ce au ragaz, feciorii celor mai bogati, ma nsotesc de bunavoie si sunt bucurosi sa ma asculte cum cercetez oamenii; ba, adeseori imitnduma, s-apuca si ei sa cerceteze pe altii. Prin astfel de ndeletniciri, ei gasesc, se vede, mare belsug de oameni care cred a sti ceva cnd de fapt nu stiu nimic sau prea putin. Din aceasta pricina, cei cercetati de dnsii se supara, dar nu pe ei, ci iarasi pe mine, si spun ca este un oarecare Socrate, foarte nelegiuit, care strica pe tineri. Daca-i ntreaba cineva ce faptuieste sau ce nvata pe tineri acest Socrate, ei nu pot raspunde nimic, fiindca nu stiu.

Pe de alta parte nsa, pentru a nu parea ca pregeta, raspund cu cele ce se spun de obicei mpotriva tuturor cugetatorilor: ca cercetez cele ceresti si cele subpamntene, ca nu cred n zei si ca faptele rele eu le nfatisez mai bune prin vorbire. Cred si eu; ca doar n-o sa spuna adevarul cum sunt dati n vileag atunci cnd se fac a sti ceva si nu stiu nimic. 23a
17
PLATON

Asadar, acestia fiind ambitiosi, patimasi si multi la numar si

vorbind mereu mpotriva mea n chip convingator, au izbutit vreme ndelungata sa va umple urechile cu intrigi patimase. Dintr-acestia s-au ales mpotriva mea cu tot dinadinsul Meletos, Anytos si Lycon. Meletos ma urmareste ca din partea poetilor, Anytos din partea meseriasilor si a 24a oamenilor politici, Lycon din partea oratorilor. De aceea am spus nca de la nceput ca m-as minuna singur, daca as fi n stare ntr-un timp asa de scurt sa darm o defaimare ce dureaza de atta vreme. Acesta este, barbati ai Atenei, adevarul pe care eu vi-1 spun n fata, fara nconjur si fara sa scad din el vreo parte, nici nsemnata, nici nensemnata; si totusi stiu ca tocmai asta mi atrage ura: nca o dovada ca spun adevarul, ca sunt ponegriri mpotriva mea si ca n ele, nu n b mine, sta vinovatia. Acum ori mai trziu, cnd veti cerceta, va veti ncredinta ca este asa. nvinuirea lui Meletos Asupra faptelor de care m-au nvinovatit cei dinti vrajmasi, cred ca este de ajuns aceasta aparare n fata voastra. Acum voi ncerca sa ma apar fata de "cinstitul", cum si zice, si "patriotul" Meletos, precum si fata de cei din urma prtori. Sa mai luam o data actul de nvinuire, cel ntarit cu juramnt; sa-1 citim iarasi, ca si cum altii ar fi acum prtorii. Iata ce cuprinde: Socrate savrseste nedreptati; el strica pe tineri, nesocoteste pe zeii n care crede statul si se nchina la alte zeitati, noi. Asa glasuieste actul de nvinuire; sa cercetam n parte fiecare vina din acest act. Spune ca savrsesc nedreptati, stricnd pe tineri. Ma ntorc si ntmpin: Meletos, barbati atenieni, savrseste nedreptati; el si bate joc de lucruri serioase, chemnd n judecata cu nesocotinta pe oameni, ocupndu-se de lucruri n care se face a se pricepe, dar cu care de fapt nu s-a ocupat niciodata. Ca este adevarat, voi ncerca ndata sa dovedesc.

- Vino, Meletos, mai aproape! Vino si spune-mi, gasesti cu cale sau nu ca tinerii sa devina ct mai virtuosi? - Gasesc, i raspunse. - Ia spune acum acestei lumi, zise Socrate, cine-i face oameni de treaba? Fara ndoiala, stii cine, de vreme ce te ocupi de acestea. Caci 18
AP RAREA LUI SOCRATE

iata, pe mine care i stric, cum zici tu, m-ai gasit; m-ai chemat n judecata n fata acestora si miaduci nvinuiri. Ia arata-mi acum pe unul care i face oameni de treaba; spune-i numele ca sa-1 auda si acestia. Cine este? MELETOS...? SOCRATE: Vezi, Meletos, ca taci si nu esti n stare sa-mi raspunzi? si cu toate astea, nu-ti pare rusinos si nu-ti pare o dovada ndestulatoare ce spun, ca nu te ocupi de acestea de fel? Spune-mi dar tu, virtuosule, cine-i face pe tinerii nostri virtuosi? MELETOS: Legile. SOCRATE: Dar nu te ntreb asta, preavirtuosule! Cine anume este omul care din capul locului le cunoaste si pe acestea? MELETOS: Judecatorii de aici, Socrate. SOCRATE: Cum, Meletos, sunt acestia n stare sa dea crestere tinerilor, sa-i faca mai virtuosi? MELETOS: Fara ndoiala. SOCRATE: Toti sunt n stare sau numai unii? MELETOS: Toti. SOCRATE: Pe Hera, minunat vorbesti; o adevarata comoara de oameni folositori ne-ai descoperit. Dar ce zici despre acesti auditori? Pot si ei sa faca din tineri oameni de treaba sau nu? MELETOS: si ei. SOCRATE: Dar senatorii? MELETOS: si senatorii.

SOCRATE: Bine, Meletos, nici marea multime care vine n adunari, nici acestia nu strica pe tineri, sau si acestia i fac mai virtuosi? MELETOS: si acestia. SOCRATE: Pe ct se pare, asadar, toti atenienii fac din tineri cunoscatori ai frumosului si slujitori ai binelui, numai eu i stric. Asa zici? MELETOS: Tocmai asa. SOCRATE: Mare nenorocire arunci pe capul meu! Dar raspunde-mi mai departe. Oare despre cresterea cailor tot asa crezi ca stau lucrurile? Adica toti oamenii sunt n stare sa-i creasca, desavrsindu-i, si numai unul i strica? Sau tocmai pe dos: unul singur este n stare sa-i desavrseasca prin ngrijire, sau n tot cazul foarte putini, pe cnd marea multime, dimpotriva, cnd umbla cu caii si-i foloseste, i strica?
19

25a *
PLATON

26a Nu se ntmpla, Meletos, cu caii ca si cu toate celelalte vietuitoare? La fel se ntmpla, orice vei spune tu si Anytos. ntr-adevar, ce mare fericire ar fi pentru tineret, daca n lumea asta numai unul ar cauta sa-i strice, pe cnd toti ceilalti semeni s-ar stradui sa-i desavrseasca! Dar tu ne-ai dovedit cu prisosinta, Meletos, ca niciodata nu te-ai ocupat de cresterea tinerilor; neai dat pe fata nepasarea ta desavrsita fata de asemenea lucruri, prin urmare ne-ai adus la judecata pentru chestiuni pe care nu le pricepi defel. Pe Zeus, mai spune-mi ceva, Meletos. Oare este mai bine sa traim cu cetatenii de treaba sau cu cei rai? Raspunde-mi, prietene, doar nu te ntreb ceva greu! Oare cei rai nu influenteaza n rau pe cei din preajma lor? Cei virtuosi, n bine? MELETOS: Desigur. SOCRATE: Este cineva care vrea sa fie mai degraba pagubit de catre cei din jurul sau, dect n cstig? MELETOS: ...? SOCRATE: Raspunde-mi, cinstitule, caci si legea ti porunceste sa raspunzi. Este cineva care vrea sa i se faca rau?

MELETOS: Fara ndoiala ca nu. SOCRATE: Foarte bine; dar pentru care din doua ma tragi n judecata, fiindca stric tineretul si-1 fac mai rau cu tot dinadinsul sau fiindca o fac fara de voie? MELETOS: Cu tot dinadinsul. SOCRATE: Cum asta, Meletos? La vrsta ta esti cu att de mult mai ntelept ca mine, la aceasta vrsta, nct sa stii ca raii fac numai rau n preajma lor, cei buni numai bine, pe cnd eu am ramas n acest hal de nestiinta nct nu-mi dau seama nici macar de att, ca daca voi face pe convietuitorii mei pacatosi voi fi nsumi n primejdie de a primi raul de la dnsii? Ba nca sa fac raul cu o nversunare si... cum zic cu tot dinadinsul? Nu ma poti convinge de aceasta, Meletos, nici pe mine si, socotesc, pe nici un alt om. Din doua una: ori nu-i stric, ori, daca i stric, o fac fara de voie; deci tu si ntr-un caz si n altul minti. Daca, pe de alta parte, eu stric tineretul fara de voie, atunci nu este lege dupa care sa fiu judecat pentru asemenea greseli facute fara voie, nsa pe cale particulara - trebuia sa ma fi luat si sa ma fi nvatat, si sa-mi fi luminat mintea. Este nvederat ca, daca mi se arata greseala, voi nceta de a mai face ceea ce faceam
AP RAREA LUI SOCRATE

fara de voie. Tu nsa ai fugit de ntlnirile cu mine, n-ai voit sa ma luminezi cu nvataturile tale; n schimb ma duci la judecata, unde legea porunceste sa fie trti cei ce au nevoie de pedeapsa, nu de nvatatura. Barbati atenieni! Cu toate ca acum socotesc nvederat ce-am spus si adineauri, ca Meletos niciodata n-a avut habar de lucrurile acestea, nsemnate sau marunte, totusi, Meletos, eu tie ma adresez iarasi. Cum zici ca stric pe tineri? Este oare limpede si lamurit ca prin actul de nvinuire, pe care nsuti l-ai scris, spui ca eu raspndesc nvatatura de a nu se crede n zeii n care crede statul, ci n alte divinitati, noi? Nu zici ca prin astfel de nvataturi stric pe tineri? MELETOS: Da, asta o sustin cu tarie. SOCRATE: Ei bine, Meletos, tocmai n numele zeilor de care e vorba, spune-mi ceva mai lamurit si mie si acestor judecatori. Eu unul nu pot pricepe pe care din doua sustii: ca nvat pe tineri sa creada n oarecare zei? Ca, prin urmare, si eu socot ca exista anumiti zei si nu sunt cu desavrsire ateu? Ca deci prin aceasta nu savrsesc o calcare de lege, nsa ma nvinuiesti ca nu cred n aceiasi zei n care crede statul, ci n altii? Ori sustii ca nu cred deloc n zei si ca nvat si pe altii o astfel de necredinta? MELETOS: Aceasta din urma sustin: ca nu crezi deloc n zei. SOCRATE: O, minunate Meletos, de ce sustii asa ceva? Cum, nici despre soare si luna eu nu cred, ca toata lumea, ca sunt zeitati? MELETOS: Pe Zeus, judecatorilor, el zice ca soarele este o piatra, luna un pamnt.

SOCRATE: Poate crezi, prietene Meletos, ca nvinuiesti pe Anaxagora1. Oare pna ntr-att dispretuiesti pe acesti judecatori? Pna ntr-att de necititi i crezi, nct nu stiu ca operele lui Anaxagora din Clazomene sunt pline de aceste nvataturi? Dar... dupa Meletos, tinerii nvata de la mine cele ce ei le aud att de des pentru cel mult o drahma la orhestra2; acolo unde se batjocoreste
1

Anaxagora s-a nascut pe la 500, n Clazomene; pe la 475 acest genial filosof profesa n Atena sistemul sau cosmogonic. Osndit la moarte, el izbuteste sa-si preschimbe pedeapsa n surghiun. Moare n 428. Este cel dinti care concepe creatorul ca pe un Dumnezeu extramundan.
2

Pretul unui loc n teatru era o drahma (aproape un franc). n orhestra cnta corul; se stie ca tragediile lui Euripide, mai ales partile corului, erau cam ncarcate de sentinte si idei filosofice.

20 21
PLATON

Socrate, daca binenteles el si-ar nsusi acele teorii, e drept, ntructva ciudate!

n numele lui Zeus! Astfel ti par eu cu tot dinadinsul: ca nu cred n existenta nici unui zeu? MELETOS: Jur pe Zeus ca nu recunosti pe nici unul. SOCRATE: Esti de rea-credinta, Meletos! Ct se pare, vorbesti ceea ce tu nsuti nu crezi. Judecatori atenieni, acest om mi pare un ndraznet si nenfrnat. El m-a chemat n judecata fara nici un rost, trt doar de cutezanta, de nenfrnarea si tineretea lui. Seamana cu unul care arunca o ghicitoare 27a de ispitire; si zice: "Oare nteleptul acesta numit Socrate va ghici ca glumesc si ca spun lucruri pe care nu le cred nici eu? Izbuti-voi oare sa-1 nsel pe el si pe ceilalti ascultatori?" Acestea mi pare ca spune n actul sau de nvinuire - lucruri ce se bat cap n cap; ca si cum ar zice: "Socrate calca legea necreznd n zei, dai' creznd n ei". Nu! Nu este serios! Dar, barbati atenieni, sa cercetam mpreuna, cum ni se nfatiseaza o astfel de contrazicere? Raspunde-mi, Meletos, la ntrebari; iar voi b aduceti-va aminte de ceea ce v-am rugat la nceput si nu va suparati daca voi vorbi n chipul meu obisnuit. Este vreun om, Meletos, care sa creada ca se savrsesc fapte omenesti, nsa nu exista oameni? MELETOS: ... SOCRATE: Sa-mi raspunda, judecatori, si sa nu tot faca zgomot ntr-un fel sau altul. Este cineva care crede ca nu exista cai, nsa exista lucruri privitoare la cai? Ca nu exista flaut, nsa exista o arta a flautului? Nu se poate, o, tu, cel mai bun dintre oameni; ti raspund eu si tie si acestor judecatori, daca tu nu vrei sa raspunzi. Spune-mi macar att: este cineva care crede n cele divine, nsa nu crede n daimoni?1 c MELETOS: Nu este.

SOCRATE: Ct de mult ma ajuti, ca te-ai hotart n sfrsit sa-mi raspunzi... silit de acestia! Au nu sustii ca eu cred si nvat tineretul
1

Vezi, asupra ntelesului cuvntului daimon, voi. II din Banchetul, 200 e.

22
AP RAREA LUI SOCRATE

sa creada n anumite divinitati fie noi, fie cele de pna acum? ' MELETOS: Recunosc.

d Recunosti asta sau nu?

SOCRATE: Daca eu cred n divinitati precum recunosti, daca aceste divinitati sunt chiar zei, atunci e tocmai ce-am mai spus: tu vii cu ghicitori si glume, sustinnd pe de o parte ca nu cred n zei, pe de alta parte ca as crede, de vreme ce cred n divinitati. Caci daca divinitatile sunt copii naturali ai zeilor, fireste, nascuti fie din nimfe fie din alte mame, asa cum se spune, care om poate crede ca exista copii ai zeilor, nsa nu exista zei? Tot asa de necugetat ar fi cineva daca ar e sustine ca exista catri cobortori din cai si magari, nsa nu exista nici cai, nici magari. Vezi dar, Meletos, ca nu e cu putinta sa fi facut aceasta pra cu alt gnd dect ca sa ne ispitesti, n tot cazul fara sa ai un temei de nvinuire pentru vreo dreapta calcare de lege. Altfel cum ti nchipui ca ai putea convinge pe cineva cu orict de slaba cugetare ca acelasi om 28a crede n cele spirituale si divine, dar nu crede ca exista spirite si zei?
Chemarea lui Socrate

Dar, atenienilor, mi se pare ca nu am nevoie de o lunga aparare ca sa va dovedesc ca nu calc legile, cum scrie actul de nvinuire al lui Meletos; poate ca sunt de ajuns acestea. Va voi aminti ce v-am mai spus, si sa stiti bine ca este un adevar faptul ca mi-am strnit multa ura si mi-am facut multi dusmani. Tocmai aceasta - ponegrirea si pizma celor multi - este singurul lucru ce ma va nfrnge, de va fi sa cad; nu Meletos si Anytos! Astfel s-au prabusit multi barbati destoinici, si cred ca vor mai cadea; nu va fie teama, aceasta nenorocire nu se va opri la mine. b Poate ca s-ar gasi cineva sa ma ntrebe: "Nu-ti este rusine, Socrate, ca ti-ai ales o ndeletnicire din care acum ti vine primejdia mortii?" Iata ce i-as raspunde pe drept cuvnt: "Omule, nu judeci drept daca gasesti cu cale ca un om, ct de nensemnat, cnd s-apuca de ceva trebuie sa-si cntareasca sortii vietii si ai mortii, n loc sa aiba n vedere numai ceea ce va face, adica, daca sunt sau nu drepte, daca sunt sau nu vrednice de un om cinstit sau de un om pacatos. Misei ar fi, dupa socotinta ta, eroii care si-au risipit viata pe cmpiile Troiei; de nimic ar fi attia si c mai ales acel fiu al zeitei Thetis care, fata de o viata rusinoasa,
PLATON AP RAREA LUI SOCRATE

29a

a dispretuit moartea att de mult, nct, cnd mam-sa, vazndu-1 dornic sa-1 omoare pe Hector, i zise, pe ct mi-aduc aminte: "Copilul meu, daca vei razbuna moartea prietenului tau Patroclu si vei ucide pe Hector, vei pieri si tu. Doara si tu te vei duce curnd dupa moartea lui Hector."^ El, auzind acestea, dispretui orice primejdie si mai ales moartea; dar se temea foarte mult de a trai cu necinste fara sa-si razbune prietenul. "Ah, zise atunci, de-as muri chiar acum... numai sa pedepsesc pe nelegiuitul si sa nu ramn o batjocura pe lnga corabii, o povara a pamntului". Crezi ca s-a gndit ctusi de putin la moarte si primejdie? Iata un adevar statornic, cetateni atenieni: de orice lucru s-ar apuca cineva - fie din propriul imbold, fiindca 1-a socotit bun, fie din porunca stapnului sau - el trebuie, dupa parerea mea, sa ramna acolo, sa nfrunte orice primejdie, sa nu pregete fata de nimic, nici chiar fata de moarte, afara numai de necinste. Ar trebui, barbati ai Atenei, sa am o purtare urta daca m-as teme de moarte sau de alte primejdii ntr-att, nct sa parasesc rndurile, eu care am stat la datorie n Potideia2, n Amphipolis3 si n Delion4, unde chiar generalii pe care voi i-ati ales mi-au poruncit sa stau n linia de bataie si sa nfrunt primejdiile mortii; sa ma tem de moarte tocmai acum cnd, dupa credinta si talmacirea mea, Zeul nsusi mi-a poruncit sa nu traiesc altfel dect ca iubitor al ntelepciunii, ca necurmat cercetator al sufletului meu si al celorlalti. Ar fi din parte-mi ceva n adevar grozav... si atunci pe drept m-ar putea chema cineva n judecata, fiindca nu cred n zei, nu ma supun poruncilor divine, fiindca m-am temut de moarte si am crezut ca sunt ntelept fara sa fiu. Caci, judecatorilor, a se teme de moarte nu este alta dect a te crede ntelept; este a zice ca stii ceea ce n fapt nu poti sti. Nimeni nu-si poate da seama ce este moartea, chiar daca s-ar ntmpla
1 Homer, Iliada, XVIII, 96,98, 104.
2

Potideia, cetate n Tracia; desi aliata Atenei, s-a revoltat mpotriva ei. Dupa un lung asediu (423-429) a fost nsa cucerita. Amphipolis, cucerita la 422 de Brasidas, generalul lacedemonilor. Delion, recucerit de beotieni n 424. Aici Socrate a salvat viata lui Alcibiade si Xenofon.

24 sa fie pentru om cea mai mare fericire; cei ce se tem de ea sunt deci ca si cum ar sti cu siguranta ca moartea este cea mai mare dintre nenorociri. si ce alta dect o rusinoasa nestiinta ar putea fi credinta ca stii ce nu se poate sti?1 Eu, atenienilor, tocmai prin aceasta ma deosebesc de marea multime a oamenilor; si, daca mi-as ngadui sa cred ca sunt ntructva mai ntelept dect altii, pentru atta numai sunt mai ntelept ca, nefiind n stare sa cunosc ndeajuns cele de dincolo, cele din lumea lui Hades, nici nu sustin ca stiu. Ce stiu cu siguranta este ca a savrsi nedreptati, a nu asculta de cel mai cuminte ca tine, om sau zeu, sunt lucruri rele si rusinoase. De aceea, niciodata nu ma voi teme, nici voi fugi de un

lucru, fara a sti cu siguranta ca poate avea si sorti de bine; nsa ma voi feri de ceea ce stiu cu siguranta ca este rau. Daca acum mi-ati da drumul si n-ati asculta cererea lui Anytos, care a spus ca sau nu trebuia din capul locului sa fiu adus aici, sau, o data adus, n-am alta soarta dect moartea, deoarece, scapnd, copiii vostri, care au urmat nvataturile lui Socrate, se vor strica de tot; daca deci mi-ati spune aceasta: "Socrate, nu ascultam pe Anytos, ti dam drumul, dar sa nu mai umbli de azi nainte cu cercetarile tale; sa nu mai filosofezi; iar daca te apuci iar de acestea, te vom osndi la moarte", daca, precum spuneam, m-ati elibera cu aceasta conditie, eu v-as raspunde: "Cetateni ai Atenei, mi sunteti dragi si va iubesc, nsa ma voi supune Zeului mai degraba dect voua. Cta vreme mai suflu si sunt n putere, nu voi nceta sa filosofez, sa sfatuiesc, sa calauzesc, pe oricine mi-ar iesi n cale; si, ntlnindu-1, l-as ntmpina ca de obicei cu aceste cuvinte: O, cel mai bun dintre oameni, tu esti atenian; esti cetateanul celui mai mare stat, al celui mai renumit n ntelepciune si putere. Nu-ti este rusine sa te ocupi asa mult de averi, cautnd sa le tot sporesti, iar pe de alta parte sa nu te ocupi, nici sa te ngrijesti ctusi de putin de numele, de cinstea si de cugetul tau, de adevar si de suflet, cautnd cum sa le faci mai desavrsite?"2 si daca unul dintre voi ar raspunde sovaitor ca si de acestea se ngrijeste, nu-mi va scapa din mini usor, nu ma voi departa, ci-1 voi ntreba, l voi cerceta, si-1 voi dovedi cum este; daca voi gasi ca nu a
1

Cf. asupra acestei idei si Alcibiade, 118 a. Cf. asupra ideii ca sufletul omului este partea cea mai nsemnata din fiinta lui, Alcibiade, 129 b sq.

25
PLATON

dobndit virtutea, ci numai spune ca e virtuos, l voi mustra, caci 30a socoate de cel mai mic pret lucrurile vrednice de cea mai mare luare-aminte, pe cnd cele de nimic le pune mai presus de orice. Aceasta mustrare o voi face oricui mi va iesi n cale: tnar, batrn, strain, cetatean, dar mai ales compatriotilor mei, cu att mai mult cu ct mi sunt mai apropiati prin neam. Zeul, sa stiti bine el mi porunceste acestea. Eu sunt, de altfel, ncredintat ca n statul nostru nu s-a savrsit pentru voi un fapt mai deosebit dect supunerea mea fata de zeul din Delfi. Daca umblu printre voi, nu fac nimic altceva dect ncerc sa va conving pe toti, tineri si batrni, sa nu va ngrijiti mai mult ca orice de b trupuri, nici sa vnati averi cu atta .nversunare, ci sa va dati osteneala si pentru suflet: cum adica s-ar putea desavrsi; caci nu din averi izvoraste virtutea, ci din virtute izvorasc si averi si toate celelalte bunuri omenesti; pentru unul singur sau pentru o societate ntreaga. Daca nvatnd acestea pe tineri eu i stric, sunt vatamator; si tot astfel, daca cineva sustine ca altele si nu acestea sunt nvataturile mele, minte.

La cele spuse, barbati atenieni, mai adaug att: ma veti elibera c felul de viata, de-ar fi sa mor si de mai multe ori.
Cine pierde prin moartea lui Socrate?

sau osndi, eu nu-mi schimb

Nu faceti zgomot, cetateni atenieni! mpliniti-mi rugamintea ce v-am facut, de a nu murmura si a-mi da ascultare ct voi vorbi. Socotesc, de altfel, ca daca m-ati asculta ati trage si folos. Am de gnd sa va spun si altele, care vor strni poate si strigate; eu va rog sa nu faceti asta. Asadar, sa stiti bine ca, daca ma veti osndi la moarte fiindca sunt astfel precum v-am spus, nu mie mi veti aduce vatamare, ci voua nsiva. Mie nici Meletos nici Anytos nu-mi pot aduce vreo paguba, caci d n-ar putea. Nu cred ca dreptatea divina a ornduit astfel, nct un barbat mai bun sa fie pagubit de altul mai rau. M-ar putea osndi la moarte, m-ar putea surghiuni, mi-ar putea rapi cinstea cetateniei, lucruri pe care si Meletos si oricare altul le socotesc nenorociri mari; eu nsa nu le consider asa; eu cred ca mult mai mare nenorocire e sa faci dect sa 26
AP RAREA LUI SOCRATE

nduri o nedreptate, cum este aceea ce se ncearca acum sa se faca, adica sa se omoare pe nedrept un om. Acum, barbati ai Atenei, sunt departe de a face o aparare pentru mine nsumi, cum ar crede cineva. Nu; eu vorbesc pentru voi, ca nu cumva sa cadeti n greseala si sa va aratati, printr-un vot mpotriva mea, nerecunoscatori fata de darul Zeului. De ma veti osndi la moarte, nu veti mai gasi usor pe altul cum am fost trimis eu de Zeu pentru acest oras. Ca sa fac o comparatie mai vesela, eu am fost pentru voi cum e musca1 pentru un cal mndru si de rasa, care din cauza frumusetii sale este cam lenes si simte nevoia de mboldire. Se pare ca Zeul de aceea m-a harazit orasului: sa va trezesc, sa va nvat, sa va dojenesc pe fiecare n parte, fara ncetare, ziua ntreaga, mergnd prin tot locul. Nu veti gasi usor, atenieni, un astfel de om; ascultati-ma si ma crutati! Se poate sa fiti suparati pe mine; asa se supara cei ce dorm cnd sunt treziti de cineva. Se poate sa ma si bateti, daca ascultati de Anytos; n sfrsit, se poate sa ma si omorti cu usurinta. Dar atunci iarasi va veti petrece restul vietii dormind, afara numai daca Zeul, ngrijindu-se de voi, nu v-ar trimite pe altcineva, la fel. Ca sunt un om trimis orasului de catre Zeu, ati putea-o ntelege si din aceasta: nu seamana unui fapt omenesc nepasarea mea fata de toate lucrurile ce ma privesc personal si faptul ca de attia ani ngadui sa-mi fie lasata n parasire gospodaria, pentru a ma ngriji numai de ale voastre, pentru a ma apropia de fiecare n parte ca un tata sau frate mai mare, cercetnd mereu sa va conving ca trebuie sa va ngrijiti de virtute. Daca as fi avut vreun folos din acestea, daca le-as fi facut pentru bani, as fi avut de spus vreun cuvnt; vedeti nsa ca si prtorii mei, cu toate ca m-au nvinuit fara rusine pentru multe si de toate, n-au cutezat totusi sa ma vorbeasca n aceasta privinta; n-au putut sa aduca un martor ca am primit sau am cerut vreodata plata. Ct despre mine, aduc un martor puternic ca si aici spun adevarul; este saracia mea.

Cuvntul nseamna si tntar si pinten. Exista nsa o "musca de cal" speciala, deosebita de musca obisnuita; credem ca de aceasta-i vorba aici.

27

31a

i 32a
PLATON

De ce Socrate n-a facut politica? Poate vi se pare ciudat ca eu numai n chip particular umblu pe la unul si altul, si-mi fac de lucru si va sfatuiesc, iar n chip public nu ndraznesc sa ma nfatisez n fata multimii, ca sa dau sfaturi statului; pricina este tot ceea ce m-ati auzit adeseori spunnd, ca am n mine ceva divin, un spirit1, despre care Meletos a scris si n actul de nvinuire, pentru a ma batjocori. Duhul acesta este sadit n mine nca de copil, si-mi apare ca un glas. ndata ce se arata, ma mpiedica de la ce am de gnd sa fac, nsa nu ma mpinge niciodata la ceva. El m-a oprit de a face politica; si mi se pare ca-i foarte bine venita aceasta mpotrivire. n adevar, barbati ai Atenei, va spun cu siguranta: daca m-as fi apucat sa fac politica, de mult as fi fost pierdut si nu v-as mai fi fost de folos nici voua ntru nimic, nici mie nsumi. Nu va suparati ca va spun acest adevar. Nu este om care s-a mpotrivit cu hotarre marii multimi - aceasta sau alta - care sa fi nlaturat mai multe nedreptati si calcari de lege n statul sau si care sa fi scapat cu viata. Este, prin urmare, o necesitate ca, daca cineva ntr-adevar se lupta pentru dreptate si vrea sa fie teafar orict de putina vreme, sa lucreze ca simplu particular, nu ca om politic. Puternice dovezi va voi aduce n sprijin; si nu vorbe, ci tocmai ce pretuiti mai mult, fapte. Ascultati ce mi s-a ntmplat, ca sa vedeti ca pentru nimic n lume eu nu ies din calea dreptatii; ca pentru ea nu ma tem nici de moarte - caci era gata sa pier, fiindca nu m-am supus unei nedreptati. Sunt lucruri suparatoare, privitoare la judecati, nsa lucruri adevarate. Eu, cetateni atenieni, n-am crmuit niciodata; n-am avut nici o slujba de stat; am fost nsa o data senator. S-a ntmplat ca tribul Antiohis2, din care fac parte, era de rnd n pritaneu; tocmai atunci ati hotart sa judecati deodata pe cei zece capitani de ostire - ceea ce era
1

Daimonion; acest "nger pazitor", dupa expresia unora, nu poate fi altceva dect personificarea propriei sale constiinte.

Phyle Antiohis; fiecare din cele zece triburi trimiteau cte cincizeci de senatori n bouleuterion; o sectie din acestea era n slujba treizeci si cinci de zile pe an, n care timp se numea prytaneia; cladirea unde se ntruneau pritanii era numita prytaneion sau tholos; cei cincizeci de pritani luau masa n tholos. AP RAREA LUI SOCRATE

o calcare de lege1 -, fiindca n-au nmormntat soldatii cazuti n lupta pe mare2; voi nsiva ati recunoscut calcarea de lege, ceva mai trziu. Eu singur dintre pritani m-am mpotrivit voua, ca sa nu se calce legea; avocatii vostri se pregateau sa ma traga n judecata, sa ma urmareasca; voi erati attati si tipati mpotriva mea; eu am ramas nsa nestramutat n parerea ca mai degraba trebuie sa nfrunt orice primejdie mpreuna cu legea si dreptatea, dect sa merg cu nedreptele voastre hotarri de teama lanturilor sau mortii. Acestea s-au ntmplat pe vremea stapnirii populare3; cnd a venit nsa la crma stapnirea celor putini, "cei treizeci" ne-au trims porunca mie si la alti patru, n sala pritanilor, sa aducem din Salamina pe Leon Salamineanul4, spre a fi omort; au dat si alte porunci la fel multor cetateni, voind sa acopere de pacate pe ct mai multi. Eu si atunci le-am aratat, nu cu vorba, ci cu fapta, ca nu-mi pasa de moarte - nu stiu daca nu vorbesc cam aspru -, dar ca grija mea de capetenie era numai sa nu savrsesc ceva nedrept sau nelegiuit. Nu m-a nspaimntat acea crmuire, desi foarte puternica; n-am savrsit de frica o nedreptate; caci ndata ce am iesit din pritaneu cei patru au apucat spre Salamina sa-1 aduca pe Leon, iar eu m-am dus drept acasa. Din aceasta pricina as fi fost desigur osndit la moarte, daca nu se ntmpla sa cada n scurta vreme stapnirea aceea5. Multe dovezi mi stau la ndemna sa va conving de aceasta. Credeti oare ca as fi dus-o pna la vrsta asta, daca as fi facut politica, daca as fi crmuit statul cu vrednicie, ca un om cinstit, daca m-as fi pus de-a curmezisul, pentru ocrotirea tuturor afacerilor drepte, si mi-as fi ndreptat ntreaga luare-aminte, precum se cuvine, numai pentru astfel de pricini? Departe de mine, barbati ai Atenei, sa cred asa ceva.
1

Dupa lege, ei trebuiau judecati individual, nu colectiv. Cf. Xenofon, Hell., I, 7; Apomn.,\, 1,38.

Dupa lupta navala din insulele Arginoussai (46(1), n care atenienii au biruit pe spartani, cei zece generali atenieni au fost nvinuiti ca n-au ngropat trupurile celor cazuti n lupta.
3

Asadar, nainte de lupta din Aigos Potamos, cnd Lisandru a cucerit Atena si a dat-o pe mna celor treizeci de tirani (n 404). Leon Salaminios, facnd mare avere, a fugit n Salamina de frica celor treizeci; el era cetatean atenian. La400.d.H.

28 29
PLATON AP RAREA LUI SOCRATE

Dar eu n cursul ntregii vieti m-am aratat ntotdeauna la fel, 33a acelasi om n treburile publice, mult-putin ct am lucrat, ca si n viata particulara. N-am ngaduit nimic nimanui mpotriva dreptatii, nici astora despre care ponegri toni mei spun ca-mi sunt scolari1.
"scolarii" lui Socrate

nvatator n-am fost nimanui pna astazi; dar daca cineva, tnar sau batrn, a dorit sa ma auda cum vorbesc, ori sa afle cum mi fac datoria, eu nu l-am tinut de rau si nu l-am oprit; n-am luat bani de la nimeni sa b stau de vorba cu el si n-am respins pe nimeni de a discuta cu mine, fiindca nu mi-ar fi dat bani. Dimpotriva, am ngaduit de-a valma, si celui bogat si celui sarac, sa ma ntrebe; si, daca a voit sa ma asculte ce vorbesc, i-am ngaduit sa-mi si raspunda. Acum, de s-a facut vreunul dintre acestia om de treaba ori de nu, eu nu mi-as putea nsusi pe drept raspunderea, deoarece nici n-am fagaduit pna azi cuiva vreo nvatatura, nici n-am dat lectii nimanui. Cine sustine ca a primit lectii de la mine ori m-a ascultat vorbind ca particular altceva dect m-au auzit cu toti ceilalti, sa stiti ca acela nu spune adevarul. Dar sa vedem de ce unii simt placere sa-si petreaca mai toata c vremea cu mine? De altfel, atenieni, ati auzit si pna acum de ce v-am spus adevarul ntreg: fiindca le place sa ma asculte cum cercetez pe cei ce se cred ntelepti fara a fi. Pasamite, nu este lipsita de farmec o astfel de cercetare. Mie, cum v-am spus, aceasta sarcina mi-a fost harazita de Zeu, prin oracole, prin vise, prin tot chipul cum i se destainuieste vreodata omului ursita si porunca zeiasca. si lucrurile, cetateni atenieni, sunt nu numai adevarate, dar usor de dovedit; caci daca eu stric pe unii tineri, iar pe altii i-am si stricat, ar fi d trebuit ca unii dintr-nsii, cnd au ajuns n puterea vrstei, sa-si fi dat seama ca eu i-am stricat odinioara, pe cnd erau copii, prin relele mele povete, si ar fi trebuit sa se ridice acum mpotriva mea, sa ma nvinuiasca si sa se razbune. Daca ei nsisi n-ar fi voit sa faca aceasta, s-ar fi gasit macar cineva dintre rudele lor care sa-si aduca aminte de ei si sa-i razbune: parinti, ori frati, ori alte neamuri, care au avut - daca au avut - de ndurat vreun rau din partea mea, fata de-ai lor. e E drept ca vad aici n fata pe multi dintre dnsii; iata mai nti pe

covrstnicul si concetateanul meu Criton, tatal acestui Critobulos; pe


Este vorba de Alcibiade si Critias.

30

Lysamias din Sphettos, tatal acestui Eschine1; pe cefisianul Antifon, tatal lui Epigene; iata si pe altii, ai caror frati au luat parte la convorbirile mele: Nicostrat al lui Theodotid, frate cu Theodot - drept e ca Theodot e mort si ca nu l-ar mai putea ruga -; Paralos al lui Demodocos, frate cu Theages; Adimantos al lui Ariston si fratele sau Platon; Aiantodor si frate-sau Apolodor2 si multi altii, pe care i-as mai putea numi. Dintre acestia Meletos macar pe unul ar fi trebuit sa ni-1 aduca martor n cuvntarea sa. Daca, a uitat atunci, sa aduca unul acum - eu i dau voie - si sa arate daca are ceva de spus n aceasta privinta, nsa, cetateni, de la acestia veti afla tocmai contrariul; toti sunt gata sa-mi sara n ajutor mie, un corupator, un raufacator al rudelor lor, cum s-au pronuntat Meletos si Anytos. nteleg, de asemenea, ca s-ar putea ca stricatii sa aiba cuvntul lor de a-mi veni ntr-ajutor; dar cei nestricati, care sunt acum barbati n vrsta, legati de acestia prin

nrudire, ce zor ar avea ei sa ma apere, daca n-ar fi la mijloc dreptatea mea - sfnta dreptate - si daca n-ar sti ca Meletos minte, iar eu spun adevarul?
Socrate nu face rugaminti umilitoare

Acum fie, cetateni! Ce-am avut de zis n apararea mea am spus; sunt, cred, destule si ar fi de prisos oricte as mai nsira, de acelasi fel. S-ar putea nsa ca unul dintre voi, aducndu-si aminte de te-miri-ce mprejurare proprie, sa ma tina de rau, zicnd cum el, ntr-un proces mai mic dect acesta, a fost nevoit sa se roage de judecatori cu multe lacrimi, pentru a strni mila, cum si-a adus la judecata copilasii, prieteni multi si rude. Iar eu, ntr-o pricina ct se pare de cea mai mare primejdie, sa nu ntrebuintez nici unul din aceste mijloace? Cugetnd n sine acestea, cineva s-ar naspri poate fata de mine, s-ar mnia si m-ar osndi cu ciuda n fata urnei. Daca deci este vreunul dintre voi - ceea ce n-as crede -, dar daca n sfrsit este, as fi n drept sa-i raspund urmatoarele: "Am si eu, preabunule, ceva rude, caci, vorba lui Homer: N-am rasarit din stejar si
1

Nu e vorba de oratorul adversar al lui Demostene, care a trait mai trziu. Ct. Diogene Laertiu, II, 7. Toti elevi si amici ai lui Socrate.

31 34a
PLATON

nu m-am nascut din o stnca^, ci din oameni". Am si eu, cetateni atenieni, rude; am si trei copii2. Unul acum e mare, iar doi sunt nca mici... cu toate acestea nu voi aduce aici pe nici unul, pentru a va ruga sa ma scapati prin voturile voastre. De ce nu voi face una ca asta? Nu e fiindca sunt mndru, barbati ai Atenei, nici fiindca va dispretuiesc; si nu este vorba nici daca ntmpin moartea cu vitejie sau cu frica. Pentru cinstea mea, a voastra si a ntregului stat, eu nu gasesc de cuviinta sa fac asta, la vrsta mea, cu trecutul si numele meu, adevarat sau mincinos; doar e stiut lucru ca Socrate se deosebeste prin ceva de 35a ceilalti oameni.

Ar fi rusinos, n adevar, daca s-ar purta astfel si acei dintre voi care se cred deosebiti prin ntelepciune, barbatie sau alta virtute. Am vazut adeseori pe multi n felul acesta. Desi n sine erau foarte ncrezuti, cnd au aparut la judecati s-au umilit n chip necrezut, socotind poate ca, daca mor, ndura o groaznica suferinta; sau, daca voi nu i-ati fi osndit la moarte, ar fi ramas nemuritori! Acest fel de oameni mi pare ca fac b statul nostru de ocara pna ntr-att, ca si strainii au ajuns sa spuna ca la atenieni oamenii cei mai renumiti prin virtute, chiar cei pusi de ei nsisi n fruntea dregatoriilor si celorlalte locuri de cinste, nu se deosebesc ntru nimic de femei.

Aceasta, barbati ai Atenei, nu se cuvine sa o facem nici noi, cei ce parem a fi ceva; nici voi n-ar trebui sa ne ngaduiti, daca noi am vrea sa facem; dimpotriva, sa aratati ca mult mai iute ati osndi pe cel ce joaca asemenea piese de teatru, cu scopul de a strni mila voastra (dar care de fapt face de rs orasul), dect pe acela care asteapta n liniste hotarrea voastra. Lasnd deoaprte nsa faima fiecaruia, eu nu gasesc, atenieni, ca-i drept sa te rogi de judecator si sa scapi prin rugaminti, ci sa-1 nveti si sa-1 convingi; ca doar nu de aceea sade judecatorul acolo, ca sa jertfeasca dreptatea pentru hatruri, ci ca sa judece dupa ea; el ajurat nu ca va face pe placul cui i se va parea, ci ca va judeca dupa legi. De aceea, nici noi nu trebuie sa va mbiem sa jurati strmb, nici voi sa nu va lasati trti de noi; nici unii, nici ceilalti n-am respecta pietatea.
1

Homer, Odiseea, XIX, 163. Astfel ntreaba Penelopa pe Odiseu, pe care nca nu-1 recunoscuse. Aici versul este aproape ntreg, numai verbele sunt schimbate, la persoana I n loc de a H-a.
2

Lamprocles, Sofroniscos si Menexenos.

AP RAREA LUI SOCRATE

Nu-mi cereti deci, barbati ai Atenei, sa fac ce nu socot vrednic, drept si sfnt, pe Zeus, mai ales sfnt, cnd sunt nvinuit de acest Meletos si pentru calcarea religiei! E limpede lucru ca, daca v-as ndupleca sa fiti de partea mea, daca prin rugaminti v-as sili la aceasta, desi ati jurat, v-as nvata chiar eu sa nu credeti n fiinta zeilor si atunci, o data ce nu cred n zei, voind sa ma apar, m-as nvinui singur. nsa cu totul altfel este adevarul. Eu, cetateni atenieni, respect pe zei ca nici unul dintre prtorii mei; las deci n seama voastra si-n a Zeului sa judece cum e mai bine si pentru mine si pentru voi. (Dupa cele mai plauzibile calcule, au votat 502 jurati. Diogene Laertiu spune [II, 41] ca Socrate a fost declarat vinovat cu 281 de voturi. Cel osndit ia din nou cuvntul la discutarea pedepsei). Partea a doua SOCRATE PROPUNE O PEDEAPS
Discutarea diferitelor pedepse

Cetateni ai Atenei! Ca nu m-am nelinistit de ceea ce s-a ntmplat cu osndirea mea, multe dovezi v-ar sta la ndemna, dar mai cu seama faptul ca nu mi-a venit deloc pe neasteptate. De un lucru mai ales ma minunez foarte mult: de numarul voturilor de o parte si de alta. N-as fi crezut ca va fi o deosebire att de mica, ci cu mult mai mare. si iata ca, pe ct se pare, treizeci de voturi numai sa fi cazut altfel si as fi fost acum liber. Dar si asa, eu tot am scapat... macar de Meletos. Mai mult: pe ct mi pare, nu numai ca am scapat de el, dar e lamurit pentru fiecare ca de n-ar fi avut alaturi pe Anytos si Lycon ar fi trebuit sa d e 36a

32 33
PLATON

primeasca o amenda de o mie de drahme, caci n-ar fi dobndit nici a b voturi'.

cincea parte din

Asadar, acest barbat cere mpotriva mea pedeapsa cu moartea. Fie. Eu nsa, atenieni, ce sa cer la rndul meu?2 Nu este firesc sa va cer ceva dupa merit? n acest caz, ce as putea cere? Ce sunt vrednic sa dobndesc sau sa platesc, fiindca n cursul vietii, n loc sa traiesc n liniste, nvatam pe altii? Fiindca am nesocotit lucrurile de care se ngrijesc cei mai multi: avere si rnduiala n casa, putere militara, oratorie populara, attea si attea dregatorii, ba chiar conspiratiile si razvratirile n statul c nostru? Fiindca m-am socotit de fapt destul de cinstit ca sa nu-mi caut mntuirea n acestea? Fiindca nu m-am amestecat n lucruri din care n-ar fi iesit nici un folos, nici pentru voi, nici pentru mine? Fiindca pe cale particulara am patruns n viata fiecaruia cautnd a le aduce, precum socotesc, cel mai mare bine? Fiindca am ncercat sa conving pe unul cte unul ca nu e bine sa se ngrijeasca de afacerile lui mai nainte de a se fi ngrijit de el nsusi spre a deveni ct mai bun si mai ntelept, nici de treburile statului mai nainte ca de nsusi statul, si cu att mai mult de treburile altora? d Fiindca, deci am fost asa, ce plata mi s-ar cuveni? O buna rasplata,

barbati ai Atenei, daca trebuie sa fiu pretuit dupa merit. O astfel de rasplata poate fi binevenita pentru mine numai daca este potrivita trebuintelor mele. Ce-i trebuie deci unui om sarac, care a binemeritat si care are nevoie sa traiasca n liniste pentru ndreptarea voastra? Nimic "mai nimerit, barbati atenieni, dect ca pe un astfel de om sa-1 hraniti n pritaneu! Este, desigur, mult mai nsemnat daca cineva dintre voi ar fi cstigai premiul la jocurile olimpice3, cu un cal, cu o pereche, sau cu carul cel mare; un astfel de premiu va da o spoiala de fericire, nu nsa fericirea pe care v-o dau eu. Unul ca acela n-are nevoie de hrana; eu am.
1

Din cauza abuzurilor cu denunturile - o adevarata meserie a sicofantilor - s-au impus conditii paratorului. Astfel, daca nu cstiga o cincime din voturi, pedeapsa se ntorcea asupra lui.
2

Cnd legea nu preciza, prtoml arata si pedeapsa ce trebuia sa se dea celui condamnat; iar prtul, daca juratii votau n principiu osndirea, avea dreptul sa-si propuna si el o pedeapsa.
3

Cinstea de a fi hranit n pritaneu se da numai celui ce binemerita ceva de la patrie, sau cui cstiga un premiu olimpic.

34
AP RAREA LUI SOCRATE

Daca deci ncuviintati sa fiu rasplatit drept, adica potrivit meritelor, eu cinstea de a fi hranit n pritaneu! 37a

e va cer sa-mi faceti

Poate ca, spunnd acestea, va par si acum mndru, cum va paream cnd v-ati asteptat din partemi la ndurare si rugaminti! Numai ca, cetateni atenieni, adevarul e altul. Sunt ncredintat ca n-am facut rau cu vointa fata de nimeni. De acest lucru nu v-am putut convinge si pe voi, deoarece ne-a fost dat sa dezbatem procesul ntr-un timp prea scurt. Daca ar fi fost n legea b voastra, cum este n alte state, ca judecatile ce aduc pedeapsa cu moarte sa se faca nu numai ntr-o zi, ci n mai multe, atunci v-as fi convins; acum nsa nu este usor sa ma desprind, ntr-un timp asa de scurt, de brfeli asa de vechi. Fara ndoiala, ncredintat ca nu fac rau nimanui, cu att mai mult nu-mi pot face rau chiar mie, fie vorbind mpotriva mea nsumi, ca as avea o vina pentru vreun rau, fie cerndu-mi singur pedeapsa, ca un vinovat. De ce m-as teme? Sa nu ndur ceea ce Meletos cere mpotriva mea? Dar eu zic ca nu stiu nimic despre moarte, nici daca e un bine, nici daca e un rau. Atunci sa-mi aleg, n loc de aceasta rasplata nesigura, una despre care stiu sigur ca este rea? Care? Temnita? Dar ce-mi trebuie o c viata n nchisoare, ca rob plecat rnd pe rnd stapnirii celor unsprezece? Atunci amenda? Sa stau nchis, pna cnd o voi plati? Dar este pentru mine acelasi Jucru pe care vi l-am mai spus; caci n-am de unde plati. Sa va cer surghiunirea? Poate mi-ati da-o. Dar... barbati ai Atenei, mare lacomie de viata ar trebui sa ma stapneasca; prea mult mi-as ntuneca judecata ca sa nu nteleg ca daca voi, concetateni ai mei, n-ati putut suferi vorba si portul meu, ci v-au fost asa de grele si urte nct cautati sa scapati de ele, putea-vor oare d altii sa le sufere cu usurinta? Departe de mine, atenieni, sa pot crede asa ceva. Frumoasa viata mi-ar ramne mie acum, att de vrstnic, sa ies din orasul meu; apoi din altul si iarasi din altul, schimbnd ct voi trai orasele, gonit din fiecare! stiu bine ca oriunde voi merge, de voi vorbi ma vor asculta tinerii cum ma asculta si pe aici. Daca-i voi tine departe de mine, chiar dnsii ma vor alunga; vor convinge chiar dnsii pe cei mai batrni mpotriva mea; daca nsa nu-i voi departa, atunci parintii si rudele lor ma vor e alunga, tot din pricina lor. 35
PLATON AP RAREA LUI SOCRATE

38a Poate va zice cineva: "N-ai putea totusi, Socrate, sa traiesti si mai departe, nsa n tacere, adica pastrnd linistea, o data ce vei iesi de aici?" Asupra acestui lucru mi este cel mai greu din toate sa va conving. Daca spun ca asta nseamna sa nu ascult pe Zeu, ca din aceasta cauza n-as putea trai n liniste, nu ma veti crede, ca si cum as glumi. Daca spun ca cel mai mare bine pentru om este sa se ocupe n fiecare zi cu virtutea si cu celelalte probleme asupra carora m-auziti discutnd si facnd cercetari, singur si cu altii, si daca voi zice, de asemenea, ca nu este de trait pentru un om ntr-o viata necercetata, nca mai putin ma veti crede.

Socrate propune amenda Ca lucrurile sunt asa cum vi le-am spus, nu va pot convinge usor, cetateni, eu nsa nu ma pot singur socoti vinovat de nimic. Daca as fi avut bani, v-as fi cerut o pedeapsa baneasca, pe care s-o fi putut plati fara nici o paguba. nsa... nu am, afara numai daca ma veti osndi la ct pot plati. Poate m-as nlesni sa platesc o mina de argint; eu la att ma osndesc. Dar, barbati ai Atenei, Platon acesta, Criton, Critobulos si Apolodor ma tot ndeamna sa va cer o pedeapsa de treizeci de mine; fie, ma osndesc si la att; dar dnsii vor fi chezasii mei pentru plata banilor. (Judecatorii voteaza aplicarea unei pedepse. La cele 281 voturi contra lui, se adauga 80; Socrate este astfel osndit la moarte, dupa cele mai multe probabilitati, cu 361 voturi.)
Partea a treia SOCRATE,

OSNDIT LA MOARTE, R SPUNDE

Socrate nfrunta pe cei care au votat contra lui

Barbati ai Atenei, nu pentru multi ani din viata mea v-ati dobndit o faima rea si v-ati nsusit o vina ce vi se va arunca n obraz de catre 36 oricine va vrea sa-si bata joc de statul vostru. Vor spune: "Ati omort un om ntelept, pe Socrate!" Voind sa va faca voua o dojana, ei ma vor porecli, desigur, om ntelept, desi nu sunt. Daca ati fi asteptat numai putina vreme, moartea mea ar fi venit de la sine. Vedeti vrsta ct de mult a naintat asupra vietii si ct de aproape a ajuns de moarte. Spun aceasta nu pentru toti, ci numai pentru d cei ce m-au osndit la moarte. Acelorasi le mai spun urmatoarele: poate veti crede, atenieni, ca am cazut nvins fiindca n-am ntrebuintat cuvinte din acelea cu care v-as fi putut ndupleca; as fi facut-o, fireste, daca as fi avut credinta ca un om trebuie sa faca totul, sa vorbeasca orice, numai si numai sa scape de urmarire. nsa eu sunt departe de parerea aceasta. Da, sunt nfrnt din pricina unei lipse, nsa nu de vorbe, ci de cutezanta si nerusinare. Sunt nfrnt fiindca n-am vrut sa ma apropii de voi cu acel chip de vorbire cum stiu ca v-ar fi placut prea mult sa auziti; sa vin cu plnset si vaiet. Fiindca nu am facut si nu am vorbit multe si de toate, pe care le socotesc nevrednice de mine; dar voi sunteti deprinsi e sa le auziti de la attia altii! Eu nsa, nici cnd m-am aparat n-am vrut sa fac nimic ce nu este demn de un cetatean liber, chiar daca am fost pus n fata primejdiei; nici acum nu-mi pare rau ca mi-am facut o astfel de aparare. Dimpotriva, aprndu-ma n acest chip, cer mult mai staruitor sa mor dect sa traiesc n alt chip; caci nici la judecata, nici n lupta, nici eu, nici chiar altul nu se cuvine sa unelteasca asemenea lucruri si sa scape de moarte prin 39a orice fel de mijloace!

De cte ori n-ar putea cineva n razboi sa scape de moarte aruncnd armele si ntorcndu-se cu rugaminti catre vrajmasi? Tot astfel n fiecare primejdie sunt multe mijloace de a te feri de moarte; nu-ti trebuie dect cutezanta de a face sau de a spune orice. n adevar, atenieni, nu este att de greu sa scapi de moarte, ct este sa fugi de pacat, caci acesta alearga mai iute ca moartea. b Acum iata, eu, ncetinel si batrn, am fost dobort de ceea ce vine mai ncetinel dect mine: moartea. Prigonitorii mei, iuti si puternici, au fost biruiti de un lucru mai grabnic ca dnsii: pacatul1. Eu plec spre moarte, osndit de voi. Ei se duc spre pacat si nedreptate, osnditi de
1

Locul aminteste un vers din Iliada, IX, 502, unde Rugile personificate merg mai ncet dect Pacatul.

37
PLATON

40a

adevar: fiecare ramne la osnda sa. Poate ca asa si trebuia sa se ntmple si cred ca n lucrurile acestea a fost o masura. mi ramne acum nca o dorinta; vreau sa va prorocesc ceva voua, celor care m-ati osndit. Eu traiesc acum acele clipe cnd sufletul omului poate mai mult ca oricnd sa proroceasca. Voua, cetateni ce m-ati ucis, va spun n numele lui Zeus: pedeapsa mult mai grea dect aceea ca m-ati ucis pe mine va asteapta curnd dupa moartea mea. Dnd aceasta hotarre, credeti sa departati cumva de la voi raspunderea faptelor din timpul vietii: vi se va ntmpla tocmai dimpotriva; asa vad eu. Cei ce va vor chema la raspundere vor fi mai multi; eu i-am stapnit acum, pe cnd voi nici n-ati simtit. si vor fi fata de voi cu att mai aprigi, cu ct sunt mai tineri; si amarnic va vor necaji! Daca credeti cumva ca numai ucignd oameni veti nlatura pe cei ce va mustra ca nu duceti o viata cinstita, nu judecati bine. Nu aceasta e scaparea cea buna si cinstita, ci tocmai dimpotriva: cea mai dreapta si cea mai usoara mntuire o veti gasi nu prin nabusirea glasului celorlalti, ci printr-o pregatire de sine nsusi a fiecaruia, ca sa deveniti ct mai virtuosi cu putinta. Aceasta va prevestesc voua, care m-ati condamnat... si ma duc de lnga voi.
Socrate ntmpina pe cei care au votat pentru dnsul

Ct pentru cei ce n-au votat contra mea, as sta cu placere de vorba cu dnsii asupra ntmplarii de fata, cel putin ct mai zabovesc dregatorii1, pna cnd va trebui sa plec spre locul unde trebuie sa-mi dau sfrsitul. De aceea, atenieni, puteti sa mai ramneti ct timp nu ne mpiedica nimic; sa mai povestim cte ceva unii altora, ct ne mai este ngaduit. Ca prieteni ce-mi sunteti, as vrea sa va spun ce mi s-a ntmplat mai adineauri, precum si ce nsemnatate are faptul. Judecatorilor - va zic asa, fiindca voi sunteti adevaratii mei judecatori -, mi s-a ntmplat ceva minunat. Obisnuitul glas profetic al ngerului meu pazitor l-am auzit prea adesea n cursul ntregii mele vieti; el mi se mpotriveste ori de cte ori am de gnd sa savrsesc ceva nedrept, chiar si n lucruri nensemnate; iar astazi, cnd vedeti si voi si

Este vorba, negresit, de formalitatile cerute pentru aducerea la cunostinta a sentintei, n mod oficial, catre dregatorii nsarcinati cu executarea ei. (Nota ap. Croiset, p. 170).

AP RAREA LUI SOCRATE

oricine ar putea ntelege ca trec prin cele mai grele mprejurari, astazi, acest semn al zeului nu ma ntmpinat nici de dimineata, cnd am iesit din casa, nici mai apoi, cnd am sosit aici, la judecatorie, nici n clipa cnd ncepeam sa ma apar. Cu toate acestea, n multe alte mprejurari, cnd vorbeam, ma oprea chiar din mijlocul cuvntarii. n mprejurarea de fata nsa nu m-a oprit deloc si nu mi s-a mpotrivit la nici o fapta, la nici un cuvnt al meu. Care sa fie pricina acestui lucru? Sa va spun eu. Pasamite, cele ce s-au ntmplat cu mine sunt un bine si nu e drept sa credem ca moartea este o nenorocire. Dovada puternica tocmai faptul ca, daca n-as fi savrsit azi vreun bine, glasul tainic nu ar fi tacut, ci mi s-ar fi mpotrivit. Dar sa adncim putin judecata ca e ntemeiata nadejdea de a socoti moartea un bine. n adevar, din doua lucruri unul este a fi mort: sau este tot una cu a nu fi deloc, si atunci cel mort n-are nici o simtire pentru nimic, sau este, dupa cum spun unii, numai o schimbare si o trecere a sufletului dintr-un loc ntr-altul. si daca n moarte nu-i nici o simtire, ci este asa ca un somn adnc, cnd cineva doarme fara macar sa aiba un vis, atunci moartea se nfatiseaza ca un minunat cstig. Caci eu socotesc ca daca si-ar alege cineva o noapte n care a dormit asa de bine ca n-a fost tulburat nici macar de un vis, daca apoi ar compara acea noapte cu toate celelalte nopti si zile ale vietii sale si, cercetndu-le ntru sine, ar trebui sa spuna cte zile si cte nopti din viata lui a trait mai linistit si mai placut dect n noaptea aceea, socotesc ca nu numai un om de rnd, dar nsusi Marele Rege ar gasi ca acestea sunt prea putine la numar fata de celelalte zile si nopti. Daca moartea este asa ceva, eu o numesc cstig. Caci atunci ntreaga vesnicie nu pare a fi altceva dect o singura noapte senina. Daca nsa moartea este ca si o calatorie de aici n alt loc, daca sunt adevarate cele ce se spun, ca acela este locul de ntlnire al tuturor care au murit, atunci ce bine s-ar putea nchipui mai mare dect moartea, o, judecatorii mei? Oare, sa scape cineva de acesti asa-zisi judecatori, sa se coboare n lacasul lui Hades, sa gaseasca acolo pe adevaratii judecatori, despre care se spune ca mpart dreptatea pe ceea lume, pe Minos, Radamante, Aias, Triptolem si pe ceilalti semizei, care n viata lor au trait dupa dreptate, oare aceasta calatorie este rea? si tot astfel: pentru cine dintre voi este lucru de mic pret a se ntlni cu Orfeu, Museu, Hesiod si Homer? Dar eu de mai multe ori as vrea sa mor, daca acestea sunt adevarate; caci mi-as petrece si peacolo vremea minunat, cnd ma voi 41a 38
PLATON

42a

ntlni cu Palamede si cu Aias1 al lui Telamon si cu oricare dintre cei vechi, care au murit si ei n urma unei judecati nedrepte. Cred ca nu mi-ar fi deloc neplacut sa pun alaturi propriile mele suferinte cu ale lor. Dar cea mai mare placere a mea va fi, desigur, de a ma ndeletnici sa cercetez si sa ispitesc si pe cei de acolo ca si pe cei de aici. Sa vad care dintre ei este ntelept si care crede numai ca este, nsa nu este? si ce n-ar da cineva, judecatorilor, sa poata cerceta pe acel capitan al marii ostiri mpotriva Troiei2, sau pe Odiseu, sau pe Sisif, sau pe altii, zeci de mii, pe care i-arn putea cita, barbati sau chiar femei? Sa stai de vorba cu acestia, sa fii mereu cu dnsii, sa-i cercetezi: iata o nespusa fericire! Caci, fara ndoiala, ei nu osndesc la moarte pe cineva pentru asemenea fapte. Desi, de altfel, lumea de acolo are fata de cea de aici, pe lnga alte fericiri, si pe aceea de a fi nemuritoare pentru restul vremii, daca cel putin cele ce se spun sunt adevarate. Dar si voi, judecatorilor, s-ar cadea sa fiti cu bune nadejdi fata de moarte si un lucru mai ales sa1 adnciti ca pe un adevar: ca pentru omul drept nimic nu este rau, nimic n viata, nimic dupa ce moare; chiar treburile lui nu sunt lasate n parasire de zei. Cele ce mi se fac mie acum, sa nu credeti ca sunt din ntmplare; eu sunt ncredintat ca cel mai bun lucru pentru mine este sa mor acum, si cu aceasta sa scap de toate grijile. Iata de ce glasul tainic nu mi s-a mpotrivit deloc de asta data. Drept aceea, nu ma pot deloc supara pe cei ce m-au osndit, ca si pe cei ce m-au prt, desi gndul lor, cnd ma osndeau si ma pru, n-a fost sa-mi faca bine, ci aveau toata vointa sami faca rau. si singurul lucru la naltimea mustrarii mele acesta este. Dar oricum, i voi ruga macar att: pe copiii mei, cnd vor fi vrstnici, sa-i pedepsiti, barbati, si sa le pricinuiti aceeasi mhnire pe care si eu v-am pricinuit-o voua, ori de cte ori veti gasi ca se ngrijesc fie de averi, fie de altele mai mult ca de virtute; si sa-i certati, cum si eu v-am certat, de cte ori se vor arata a fi ceva, nefiind nimic. Aceasta, pentru ca nu se ngrijesc de cele ce trebuie si-si nchipuie ca este ceva de capul lor, cnd n fapt n-ar fi vrednici de nimic. si daca-mi vor mplini dorinta aceasta, voi socoti ca am ndurat pe buna dreptate ce-am ndurat de la ei - si eu si copiii mei. Acum este ora sa ne despartim, eu ca sa mor, voi ca sa traiti. Care din noi paseste spre lucru mai bun, nimeni nu stie, fara de numai Zeul.