Instalatia de ancorare si legare

1. Destinatie
Instalatia de ancorare si legare are rolul de a asigura fixarea navei fata de ancora, respectiv fata de cheu. Legatura de fixare (lant sau parama) suporta solicitarea data de rezultanta fortelor exterioare, care tind sa deplaseze nava. Legatura dintre nava si elementul de fixare (ancora, binta de cheu) se realizeaza cu ajutorul lanturilor sau paramelor, care datorita raportului mic dintre grosime si lungime, precum si flexibilitatii lor, pot fi considerate fire grele, omogene si flexibile.

2. Echilibrul lanturilor de ancora si paramelor

Lanturile de ancora si paramele folosite pentru ancorare si legare sunt elemente prin care se pot transmite, la punctul de prindere, fortele exterioare care actioneaza asupra corpului navei. Aceste forte sunt ntotdeauna orizontale, pe cand lanturile si paramele, datorita greutatii proprii si diferentelor cotelor punctelor de prindere, sunt curbe plane verticale. 2.1 Echilibrul lantului de ancora Se considera un element de lant de ancora suspendat ntre doua puncte fixe de cote diferite, asupra caruia actioneaza tensiunea axiala T si greutatea proprie qg [N/m]. Toate fortele se afla n planul vertical, deci se poate utiliza un sistem birectangular de axe xOy, n care se inscrie un element de lant de lungime dS, nclinat cu unghiul local fata de orizontala, solicitat la capete de fortele T si T+T, iar n centrul sau de forta de greutate qgdS. Conform notatiilor facute se poate scrie:

= cos ,

= sin .

Daca forta de greutate qg are doua componente X si Y pe cele doua axe de coordonate, conditiile de echilibru static sunt: d (T cos ) - X dS = 0 (T cos ) = X = 0 si d (T sin ) - dS = 0 (T sin ) = Y = qg Din relatia (1) rezulta T cos = const. = T0 Din aceasta relatie se pot trage urmatoarele concluzii: - n orice punct al lantului proiectia orizontala a tensiunii T este o constanta (2) fig.1 (1)

- n punctul de tangenta a lantului de ancora cu fundul ( = 0) tensiunea din fir este minima si egala cu cu proiectia sa orizontala - n punctul de cota maxima a lantului, n nara de ancora ( max ) tensiunea din fir este maxima (Tmax cos max = T0) Plecnd de la relatia (2) se poate demonstra: dT - qg dy = 0, ceea ce conduce la concluzia ca : T - T0 = qgh sau T = T0 + qgh 1 2.2 Echilibrul paramelor de legare Pentru a scrie ecuatiile de echilibru ale parmelor de legare se observa ca acestea se comporta ca fire omogene grele foarte ntinse, astfel ca se poate considera dS = dx. Rezulta ca d T = d T0 = qg dx

Prin integrare succesiva se obtine:

(x - x0) y - y0 = (x - x0)
2

(3)

Paramele de legare iau forma unor parabole. Tensinea T ntr-un punct oarecare este: T - T0 / cos = T 1 + tg = T0
2

1+

(y - y0)

O forma mai simpla a ecuatiei (3) se obtine daca se nscrie parabola n sistemul de coordonate din fig.2, n care se noteaza:

CC' = a = astfel ncat se poate scrie: y=a+

ntruct pentru x = 0, dy / dx = 0 si deci x0 = 0, iar pentru x = 0 si y = a, y0 = a.

Notnd cu f - sageata maxima a parmei si AB = b, cotele punctului B devin: xB = b/2, yB

= a + f. Daca parama trece prin B, fig.2

1

Ionita, Ion C., Jimbu, Apostolache - Instalatii de bord. Constructie si exploatare, Ed.tehnica, 1986, p.230
a+f=a+ Rezulta: To = si deci a =

Se poate demonstra ca lungimea aproximativa L a arcului de parabola AB este: L=b

2

3. Fortele exterioare care actioneaza asupra navei ancorate sau acostate

Asupra corpului navei aflate n ancora sau legata la cheu pot actiona: forta curentului de aer Fa forta curentului de apa Fw forta loviturilor de val Flv.

Toate aceste forte sunt situate n plan orizontal, pot avea directii oarecare si rezultanta lor F e trebuie sa fie echilibrata de componenta orizontala a tensiunii din lantul de ancora sau din parma de legare. In cazul navei ancorate, n care firul de legatura este imers, trebuie considerata forta curentului de apa Fwatat asupra corpului navei, cat si asupra portiunii imerse a lantului de ancora. Tinind cont ca fiecare dintre fortele Fa, Fw si Flv are cte o directie, rezultanta acestor forte exterioare este: Fe = Fa + Fw + Flv , aceasta fiind orientata cu unghiul fata de planul diametral al navei. Sub actiunea acestei rezultante, nava ancorata se orienteaza astfel nct lantul sau parma de legatura ajunge n acelasi plan vertical cu rezultanta Fe. fig. 3

4. Caracteristica de dotare a navelor

Conform registrelor de clasificatie, dotarea minimala a navelor cu ancore, lanturi sau parme de legare se face pe baza unui indicator sintetic, caracteristica de dotare, care tine cont de masa navei si dimensiunile care contribuie la formarea suprafetelor expuse fortelor exterioare.

In Registrul Naval Roman, cu exceptia macaralelor plutitoare, pentru toate navele, caracteristica de dotare Na, se calculeaza astfel: Na = L (B+D) + A [m2] unde: L, B, D reprezinta dimensiunile principale ale navei [m]

A - corectia pentru suprastructuri si rufuri, determinata cu formula A = K l h [m2], n care l si h sunt lungimile si naltimile medii ale diferitelor suprastructuri si rufuri
2

Ionita, Ion C., Jimbu, Apostolache - Instalatii de bord. Constructie si exploatare, Ed.tehnica, 1986, p.231
3

R.N.R. - Reguli pentru clasificarea si constructia navelor de navigatie interioara, 1992, p. 122

5. Instalatii de ancorare
5.1 Cerinte generale Instalatia de ancorare are rolul de a asigura legatura dintre nava si fundul apei, in locuri neamenajate. Nava poate stationa in ancora in bazinele si radele portuare, in marea deschisa sau in zonele cu gheturi. Ea se fixeaza de fund cu ajutorul ancorei, prin intermediul lantului de ancora, care poate fi ridicat la bord de mecanismul de ancorare. Pentru a permite fixarea sigura a navei ancorate si desprinderea ancorei la virare, ancora este construita astfel incat forta de fixare este maxima atunci cand asupra ei actioneaza o forta orizontala ( = 0) si minima atunci cand este solicitata de o forta verticala ( = 90 ). Instalatia de ancorare trebuie sa prezinte siguranta deosebita de functionare si sa permita actionarea mecanica de la distanta. 5.2 Elemente constructive componente O instalatie de ancorare este formata din ancora (1), lantul de ancora (2), nara de ancora (3), stopa de lant (4), ghidajele de lant (5), tubul de ghidare (8), putul de lant (9) si dispozitivul de prindere a lantului de ancora de corpul navei (10).

fig.4 5.2.1 Ancorele

Ancorele sunt elemente de fixare a navei fata de fundul apei, prin intermediul lanturilor de ancora. Ancorele tebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: constructie simpla, rezistenta mecanica mare, comoditate la manevrare si intretinere, forta maxima de frecare, sa se fixeze rapid de fund, sa se poata prinde din nou de fund, sa permita actionarea numai prin lant. O caracteristica generala a ancorelor, dupa care este apreciata eficienta lor, este factorul de smulgere k s, definit ca raportul dintre forta orizontala de smulgere Fs si greutatea ancorei mag,

ks = Fs / mag
4

Ceanga, Valeriu., Paraschivescu, C., Lungu, Adrian., Bidoae, Razvan.- Instalatii navale de bord, Galati, 1993

O ancora este formata dintr-un fus avand la un capat cheia dreapta de fixare a lantului, iar la celalalt capat bratele de infigere. Dupa pozitia fusului fata de brate se deosebesc doua cazuri. a. Ancore cu fus nearticulat, care se fixeaza de fund cu o parte din numarul total de brate. Dintre acestea cea mai cunoscuta este ancora Amiralitate (fig.5, STAS 594-81). Alte tipuri cu fus neartculat sunt: ancora cu patru gheare (STAS 597-81), ancora cu gheare de pisica (STAS 597-81), ancora cu un singur brat si ancora de gheata. Factorul de smulgere al acestor ancore este ks = 9...12. Desi sunt simple si eficiente aceste ancore nu sunt larg utilizate din cauza dimensiunilor de gabarit mari si a dificultatilor de fixare la bord. b. Ancore cu fus articulat, care se fixeaza de fund cu ambele brate. Cea mai raspandita este ancora Hall (fig.6, STAS 595-75), formata din fusul articulat 1, capul cu brate 2, boltul de asamblare 3, bolturile de sustinere 4 si cheia dreapta 5, cu ajutorul careia se fixeaza lantul. Desi are un factor de smulgere relativ redus (k s = 3...4), ancora Hall este utilizata de majoritatea navelor, datorita sigurantei deosebite de functionare si posibilitatii de fixare in nara de

ancora.

fig.5

fig.6

Alte tipuri de ancora cu fus articulat sunt: Gruson (fig.7), Speak (fig.8), Byers (fig.9), Union (fig.10), Taylor. Factorul de smulgere creste odata cu suprafata activa a bratelor.

fig. 7
5

fig.8

www.sotra.net

fig.9

fig.10

Pentru navele rapide sunt folosite ancore cu fus articulat, cu factor de smulgere ks = 6...11, tip Danforth (fig.11) sau Matrosov, prevazute cu traversa in planul bratelor pentru a asigura asezarea corecta pe fundul apei.

fig.11 Ancorele se executa din otel turnat, cu exceptia celor pentru nave rapide, care se pot executa si din otel sudat sau chiar din aliaje usoare. 5.2.2 Lanturile de ancora

Sunt elementele de legatura dintre ancora si corpul navei. Pentru adancimi mari de ancorare in loc de lanturi se folosesc parame metalice, iar pentru navele rapide, parame nemetalice. La navele de pescuit mai scurte de 30 de metri si la celelalte nave din otel cu Na < 205, lanturile de ancora pot fi inlocuite cu parame metalice, cu conditia ca lungimea acestora din urma sa fie majorata cu 50% fata de cea a lanturilor. Prinderea de ancora a paramelor se face cu o bucata de lant de minimum 12,5 m. La navele din otel cu Na < 130, lanturile sau paramele metalice pot fi inlocuite cu parame din fibre sintetice. 6 In pozitia de ancorare lungimea lantului sau a paramei de ancora trebuie sa asigure orizontalitatea fortei de solicitare a ancorei. In functie de adancimea de ancorare, lungimile minime de lant da ancora sunt recomandate in diagrama din fig.12.

Lantul de ancora este caracterizat prin calibrul sau d, care este diametrul sarmei de otel din care este confectionata zaua. Celelalte dimensiuni sunt exprimate in functie de calibrul d (fig.13)
6

Ionita, Ion C., Jimbu, Apostolache - Instalatii de bord. Constructie si exploatare, Ed.tehnica, 1986, p.239 Adancimi de ancorare h [m]

Lungimi de lant l [m]

fig.12 In functie de tehnologia de executie se deosebesc: zale sudate electric (fara punte, pentru d = 5...37 mm; cu punte pentru d = 13...62 mm) si zale sudate prin forjare (fara punte pentru d = 7...37 mm si cu punte, pentru d = 13...100 mm). Pentru formarea lungimii necesare, intretinerea curenta si tractionarea de probare periodica, lantul de ancora este format din mai multe tronsoane, numite chei de lant. Fac exceptie lanturile cu un calibru d < 15 mm, care pot fi executate fara a fi impartite in chei de lant. Dupa pozitia pe care o ocupa in lant, cheile de lant pot fi: chei de lant de ancora, care se prind de ancora; chei de lant intermediare; chei de lant de capat, care se fixeaza de corpul navei. Lungimea cheilor de lant intermediare trebuie sa fie cuprinsa intre 25 si 27,5 m, numarul de zale fiind intotdeauna impar. Elementele constitutive ale unui lant de ancora sunt: zale terminale 2, cu calibrul d1 = 1,2 d, montate la cheia dreapta 1 a ancorei si la capatul navei, zale vartej 3, montate cate una la fiecare cheie de lant si una langa anora, zale obisnuite 4, zale intarite 5 plasate pe ambele parti ale zalei vartej si zale de cuplare a cheilor de lant. Prinderea de ancora a lantului se face cu ajutorul cheii terminale 6.

fig.13 5.2.3 Narile de ancora

Sunt deschideri in corpul navei prin care lantul traverseaza bordajul si puntea pentru a fi actionat de mecanismul de ancorare in vederea depozitarii la bord. Amplasarea ei conditioneaza frecarea lantului sau paramei la schimbarea de diretie si influenteaza puterea instalatiei de ancorare. Deasemenea, in tubul narii de ancora intra fusul articulat al ancorei, cand nava are ancora depozitata la bord. 5.2.4 Stopele de lant

Sunt dispozitive de blocare a lantului de ancora fata de corpul navei, pentru situatiile de mars sau ancorare. Exista stope fixe, in care locul de blocare pe lant coincide cu locul de fixare pe corpul navei si stope cu lant, la care cele doua locuri sunt plasare la capetele unui bot de lant. 5.2.5 Narile de punte

Sunt elementele instalatiei de ancorare prin care lantul aflat pe barbotina mecanismului de ancorare este introdus in putul lantului. Sunt amplasate pe puntea superioara deschisa si pentru a proteja putul lantului de inundare sunt dotate cu un capac rabatabil, care se aseaza in pozitia de inchidere numai dupa ce lantul a fost fixat in stopa. Atunci cand putul lantului nu se afla pe verticala narii de ancora si este plasat sub o punte intermediara, este utilizat tubul de ghidare, a carui axa trebuie sa fie conceputa astfel incat frecarea cu lantul sa fie minima. Narile de punte se executa prin turnare, iar tuburile de ghidare prin sudare, ambele fiind din otel. 5.2.6 Puturile de lant

Au rolul de a depozita lanturile de ancora virate partial sau total la bord. Amplasarea lor influenteaza pozitia centrului de masa al navei. Pe verticala se amplaseaza cat mai jos, iar in plan orizontal sunt plasate in sau cat mai aproape de planul diametral. Sunt constructii etanse din tabla de otel sudata, protejate la interior impotriva coroziunii si a loviturilor da lant. Dimensiunile lor depind de calibrul si lungimea lantului depozitat.

6. Instalatii de acostare si legare

6.1 Cerinte generale
Sa asigure apropierea lina a navei de cheu, chiar daca rezultanta fortelor exterioare actioneaza defavorabil (curent de apa, vant de maximaum 6 grade Beaufort, lovituri de val); sa asigure manevre comode de legare; sa mentina constanta tensiunea din paramele de legare prin reglarea lungimii acestora in conditiile variatiei de pescaj la incarcare - descarcare si variatiei de nivel datorita mareelor; sa asigure solicitarea in domeniul elastic tuturor elementelor instalatiei de legare, c hiar si atunci cand datorita depasirii fortelor de calcul, se produce ruperea paramelor.

6.2 Modalitati de acostare si legare

Acostarea navelor la cheuri amenajate se poate face: lateral (fig.14) sau transversal (fig.15). Acostarea laterala permite folosirea intregului bord pentru incarcare-descarcare, dar ocupa loc mult la cheu, spre deosebire de acostarea cu una din extremitati. Aceasta din urma se foloseste in cazul feriboturilor si navelor "roll-on / roll-off". Legarea navelor se proiecteaza astfel incat ea sa corespunda conditiilor de exploatere ale lor, in functie de destinatie.

fig.14

fig.15

6.3 Elemente constructive componente

6.3.1 Parmele de legare

Asigura fixarea navei fata de cheu sau alta nava, pentru orice lungime necesara, datorita rezistentei mari la intindere si flexibilitatii lor deosebite. Trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: rezistenta mare la rupere, rezistenta mare la coroziune, flexibilitate mare pentru a putea fi usor legate de tamburi de diametre convenabile, rezistenta la uzura prin frecare, elasticitate cat mai mare pentru a prelua socurile mecanice la acostare. Forta de rupere Fr a paramelor de manevra si legare din otel, trebuie sa fie de cel putin: Fr = 0,15 Na + 25 [kN] unde Na - este caracteristica de dotare a navei. Totusi, nu este necesar ca forta de rupere a paramelor de manevra sa fie mai mare de 320 kN. Lungimea l a fiecarei parame de manevra nu trebuie sa fie mai mica de: l = 1,8 L [m], unde L - este lungimea navei [m]. Aceasta lungime nu trebuie sa fie mai mica de 50 m si nici mai mare de 150 m. Paramele de legare pot fi din otel (STAS 1353-80), vegetale sau din fibre sintetice, cu exceptia paramelor pentru navele care transporta in tancuri lichide cu inflamabilitate sub 60 C. Forta de rupere minima a paramei vegetale de manevra si legare trebuie sa fie cu 20% mai mare decat cea a paramelor de otel. Paramele de otel trebuie sa aiba cel putin 144 sarme si cel putin 7 inimi vegetale (constructie flexibila 6 toroane x 24 sarme + 7 inimi vegetale). 8 6.3.2 Stopele de parame
7

Au rolul de a mentine tensiunea in parama de legare, atunci cand este nevoie de transmiterea ei intre doua babale sau de la tamburul mecanismului de manevra. Folosirea stopelor este obligatorie pentru paramele de diametre peste 22 mm. 6.3.3 Babalele

Sunt coloane cilindrice, verticale, amplasate pe punte in locuri convenabile, pentru a servi la legarea paramelor. Pot fi: simple (STAS 2229-78) (fig.16) sau in cruce (STAS 2229-84) (fig.17), executate prin turnare sau sudare.

7,8

R.N.R. - Reguli pentru clasificarea si constructia navelor de navigatie interioara, 1992, p. 122

fig.16

fig.17

Materialele babalelor sunt otelul si fonta. La navele mici dotate numai cu parme vegetale sau din fibre sintetice, se permite confectionarea babalelor din aliaje usoare. Fixarea babalelor se poate face direct pe punte, prin sudare, sau prin nituire pe postamenti sudati de punte. In dreptul babalelor, sub punte, se executa intarituri corespunzatoare. Paramele de legare se fixeaza de baba prin voltare. In fig.18 sunt reprezentate fortele care actioneaza asupra babalei simple cu doua coloane, precum si succesiunea de asezare a voltelor paramei pe coloanele babalei. Daca se noteaza tensiunile din ramurile paramei de legare T1, T2, ....

fig.18 ...Tn, si n - numarul de volte simple, tensiunea din capatul liber al paramei se poate exprima cu ajutorul formulei Euler: Tn = T1 e - nf 9, n care: T1 = Pr este forta de rupere a parmei pentru care este dimensionata babaua; f = coeficientul de frecare dintre parma si coloana babalei; pentru parme din canepa f = 0,3...0,4;

pentru parme noi din otel, unse f = 0,10...0,15; pentru parme sintetice f < 0,1; - unghiul de nfasurare a parmei pentru o volta simpla. O data cu cresterea numarului de volte, tensiunea din capatul liber se reduce rapid.

7. Mecanisme de ancorare si legare

Au rolul de a realiza forta necesara virarii ancorei sau tragerii navei pentru acostare, atunci cand asupra corpului navei sau convoiului actioneaza rezultanta fortelor exterioare.
9

Ionita, Ion C., Jimbu, Apostolache - Instalatii de bord. Constructie si exploatare, Ed.tehnica, 1986, p.256
7.1 Mecanisme de ancorare si legare cu comanda manuala

Cand pentru ancorare se foloseste un lant, aceste mecanisme au ca organe de lucru una sau doua roti cu canal profilat (barbotine), care angreneaza lantul de ancora tensionat. Pe acelasi arbore principal, pentru legare exista tamburi de capat, pentru manevrarea paramei cu capat liber. Cand si pentru ancorare se foloseste parama metalica sau nemetalica, aceasta se infasoara pe un tambur cilindric montat in locul barbotinei. Masinile cu ax orizontal sunt denumite vinciuri (fig.19, STAS 8989-78 si STAS 8527-77), iar cele cu ax vertical, cabestane (fig.20, STAS 8450-76). In prova navelor vinciurile sunt de obicei duble, dispunand de doua barbotine, pentru cele doua ancore prova si de doi tamburi de capat pentru manevra.

fig.19

fig.20

Spre deosebire de vinci, un cabestan are doar un capat liber al axului principal, pe care se pot monta barbotina si tamburul de manevra. Cabestanele au intotdauna tamburi de capat pentru manevra, pot avea barbotina si nu pot avea

tamburi cilindrici. Capatul inferior al arborelui principal al unui cabestan poate traversa puntea, permitand amplasarea sub punte a reductorului si a electromotorului de actionare, ceea ce prezinta avantaje in privinta economiei de spatiu la orice nava si a protejarii masinii, la navele militare. Pentru virarea paramelor de legare pot fi utilizate atat mecanisme de manevra special instalate in acest scop (vinciuri sau cabestane de manevra), cat si alte mecanisme de punte (de exemplu vinciul de ancora sau vinciuri de incarcare), avand tamburi de manevra. Alegerea numarului si tipului mecamismelor de legare se lasa la aprecierea armatorului si proiectantului, cu conditia ca T < Fr / 3, unde T = forta nominala de tractiune a mecanismului de legare F = forta totala de rupere a paramelor de legare adoptate pentru dotarea navei Puterea dispozitivului de actionare a mecanismului de ancorare trebuie sa asigure virarea oricaruia din lanturile de ancora cu o forta de tractiune la barbotina egala cu cea determinata prin calcul cu formula: F1 = 20,6 d2 [N] unde d este calibrul lantului. Dispozitivul de actionare al mecanismului de ancorare trebuie sa asigure virarea concomitenta a doua ancore (dupa ce au fost smulse pe rand) si sa creeze in acest caz urmatoarea forta de tractiune F2: F2 = 30,9 d2 [N]
10

Un mecanism de ancorare si legare trebuie sa asigure: - tragerea navei pe lant sau parama pana la verticala ancorei fundarisite, - smulgerea ancorei de pe fundul apei si ridicarea ei cu viteza de minimum 8 m/min, - ridicarea ambelor ancore de la jumatatea adancimii de ancorare, cu viteza de minimum 8 m/min, - ridicarea unei ancore de la lungimea maxima de lant fundarisit, - manevrarea paramelor de legare pe tamburii de capat pentru manevre, - fundarisirea ancorelor cu ajutorul franei sau a mecanismului. Instalatia manuala de actionare a ancorei trebuie sa asigure o viteza de ridicare de minimum 2,5 m/min. Pentru fiecare om care lucreaza la manivele, efortul nu trebuie sa depaseasca 150 N. Vinciurile de manevra cu tambur cilindric trebuie sa asigure: - infasurarea sau desfasurarea paramei sub sarcina, cu tambur decuplabil, - functionarea in suprasarcina, la acostarea navei, avand insa limitatori de moment maxim,

- mentinerea cablului tensionat, cu ajutorul franei si atunci cand mecanismul nu este actionat.

8. Montarea, probarea si exploatarea instalatiilor de ancorare si legare

Montarea si probarea instalatiilor de ancorare si legare se executa in conformitate cu documentatia elaborata de proiectant si ele trebuie sa respecte conditiile tehnice impuse de proiect. In timpul fabricatiei in uzinele subfurnizoare, toate mecanismele trebuie sa fie verificate si probate de catre inspectorii societatii de clasificare care urmeaza sa acorde navei certificatul de clasa. La montare se urmareste in special ca fixarea mecanismelor sa se execute dupa o prealabila verificare a corectitudinii de amplasare a postamentilor, babalelor, stopelor, ghidajelor cablurilor, etc. La probarea instalatiei de ancorare se verifica capacitatea vinciului de ancora de a ridica si smulge, de la adancimea de 100 m (pentru navele cu zona nelimitata de navigatie), fiecare din ancorele cu care este dotata nava, cu viteza de virare de circa 8 m/min. De asemenea, se mai verifica corecta asezare si ghidare a lantului pe barbotina, in tubul de ancora si in nara, precum si asezarea la post a ancorei. In timpul lansarii ancorei se verifica capacitatea de franare a vinciului de ancora, executand cate doua franari la fiecare lant.

Pentru vinciurile de acostare si manevra se verifica capacitatea vinciului de a realiza forta periferica proiectata, iar in cazul vinciurilor automate se verifica valorile tensiunilor care comanda filarea sau virarea paramei de legare, masurandu-le cu ajutorul unor dinamometre montate pe cablu.