Proiect

Pentru Examenul de Certificare a Competenelor Profesionale

Domeniul: Mecanic Specializarea: Confecioner tmplrie din aluminiu i mase plastice Nivelul II
Indrumator: prof. Bucur Gabriela
Elev:

Tremurici George
Clasa a XI-a

AN SCOLAR 2009-2010

Colegiul Tehnic Henri Coand Tulcea

Proiect
1

Pentru Examenul de Certificare a Competenelor Profesionale Domeniul: Mecanic Specializarea: Confecioner tmplrie din aluminiu i mase plastice Nivelul II

TEMA ASAMBLAREA TAMPLARIEI DIN LEMN STRATIFICAT

CUPRINS
ARGUMENT....2 CAPITOLUL I ASAMBLAREA. GENERALITATI3 CAPITOLUL II ASAMBLAREA PROFILELOR PENTRU PRODUCTIA TERMOPANULUI...............................................................7 CAPITOLUL III MONTAREA GEAMULUI TERMOIZOLANT .....10 CAPITOLUL IV NORME DE PROTECTIA SI SECURITATEA MUNCII11 BIBLIOGRAFIE...12 ANEXE.13

ARGUMENT

Confectiile din lemn stratificat au o tot mai larga raspandire pe piata tamplariei datorita numeroaselor avantaje pe care le ofera, incepand cu rezistenta ridicata fata de factorii de mediu, pana la preturile relativ scazute. Operatiile prin care trec semifabricatele cuprind activitati care incep de la trasarea si debitarea materialelor si pana la finisarea si receptia ansamblurilor. Operatiile pregatitoare au un rol hotarator in procesul tehnologic, determinand calitatea finala. Componentele trebuie bine pregatite in vederea prelucrarii, astfel incat orice operatie tehnologica aplicata sa aiba productivitate maxima. In lucrare sunt prezentate generalitati privind procesul de asamblare, procesul de productie, formele de organizare a lucrarilor de asamblare si modul de pregatire a pieselor in vederea asamblarii. De asemenea, sunt prezentate si reguli care au in vedere sanatatea si securitatea muncii in procesul de asamblare. In anexe sunt cateva imagini ale unor etape de asamblare si instalatii moderne utilizate in cadrul acestui proces.

CAPITOLUL I ASAMBLAREA. GENERALITATI

Asamblarea este partea finala a procesului tehnologic de fabricare a masinilor si aparatelor, in ce consta din totalitatea operatiilor de reunire intr-o anumita succesiune, a unor piese definitiv prelucrate, in scopul obtineri unui produs finit, care sa corespunda integral conditiilor impuse. Functionarea corespunzatoare a mecanismelor si a masinilor depinde nu numai de calitatea prelucrari pieselor componente ci si de corectitudinea montarii acestora. O masina incorect asamblata necesita la functionare un consum sporit de energie si in acelasi timp , ea nu asigura precizia de lucru prescrisa si deci nici calitatea pieselor fabricate. In industria constructoare de masini, lucrarile de asamblare consuma o parte insemnata (25% pana la 75%) din volumul total de munca necesar realizarii unui produs. In consecinta, volumul de lucru afectat lucrarilor de asamblare influenteaza eficienta economica a intregului produs. In vederea reducerii costului produsului si a imbunatatirii calitatii asamblarii, este necesar ca, la proiectarea tehnologiei acestuia, sa se urmareasca reducerea volumului de munca necesar asamblarii, prin: utilizarea sculelor si dispozitivelor de mare productivitate, mecanizarea si automatizarea operatiilor de asamblare, mecanizarea transportului pieselor sau a subansamblurilor, etc. In mod obisnuit, termenul asamblare este cel care defineste in mod corect activitatea de reunire a mai multor piese intr-un subansamblu. Folosirea termenului montare ca si sinonim al asamblarii este nerecomandata. Prin montare, respectiv montaj se intelege activitatea de amplasare a utilajelor si instalatiilor in locurile cerute de fluxul tehnologic in care ele vor fi folosite si de efectuare a tuturor lucrarilor necesare acestui scop.

PROCESUL DE PRODUCTIE
Definim procesul de productie ca fiind totalitatea actiunilor care concura la obtinerea semifabricatelor (turnare, forjare sau debitare, laminare matritare, etc.), toate formele de prelucrare a lor (mecanica, termica, chimica, electrica), controlul tehnic dimensional si al calitatii n toate etapele de prelucrare, transportul materialelor, semifabricatelor si produselor, asamblarea, vopsirea, mpachetarea si expedierea produselor finite. n procesul de productie, pe lnga etapele legate nemijlocit de transformarea materiei prime sau a semifabricatelor n produse finite, numite procese de baza, mai intra si etapele de pregatire si deservire a fabricatiei: procese auxiliare (legate de realizarea S.D.V.-urilor, control tehnic al calitatii, transportul semifabricatelor, pieselor si produselor, expedierea etc.). Prelucrarile mecanice prin aschiere se ncadreaza deci n cadrul proceselor de baza. Tipuri de productie Industria constructoare de masini este (n momentul de fata) caracterizata prin existenta a trei tipuri distincte de productie: - productia individuala sau de unicate; 5

- productia de serie; - productia de masa. Elementele care definesc si categorisesc tipul de productie sunt: cantitatea produselor fabricate, ciclul de fabricatie, nomenclatura fabricatelor, tipul utilajelor folosite si al S.D.V.-urilor, modul de amplasare al utilajelor, tipurile de semifabricate, reglarea sculelor la dimensiune, calificarea personalului muncitor, indicii tehnico-economici si binenteles pregatirea fabricatiei. Productia individuala si de unicate. Se caracterizeaza prin fabricatia unui numar foarte mic de produse de acelasi fel, fie de unicate, S.D.V.-urile folosite sunt universale. n cazul tendintei moderne a rapiditatii n executia de prototipuri cu nalt grad de precizie si calitate este oportuna utilizarea masinilorunelte cu conducere numerica. n general, nsa, amplasarea utilajelor se face pe tipuri (grupe) de masini. Documentatia tehnologica: fisa tehnologica. Reglarea sculelor la dimensiune se face dupa metoda trasajului si a aschiilor de proba. Semifabricatele sunt mai ndepartate ca forma de piesa finita, ntlnind-se mai des laminate la cald sau la rece, semifabricatele turnate n forme de nisip sau forjate liber. Productia de serie este caracterizata prin faptul ca piesele sunt executate n loturi si serii care se repeta cu regularitate dupa un interval de timp dat. Nomenclatura produselor este mai redusa dect n cazul productiei individuale sau de unicate. Ca de exemplu: masinile-unelte, motoarele, pompele, utilajele tehnologice de diferite tipuri sunt fabricate n productia de tip serie. Masinile-unelte folosite sunt universale, de regula dar se ntlnesc si masini specializate (folosite la operatii de acelasi fel, uneori cu dimensiuni diferite).S.D.V.-urile sunt de obicei universale, mai rar specializate, la asamblare utilizndu-se metoda ajustarii. Amplasarea utilajelor se recomanda pe tipuri de masini, de regula n ordinea succesiuni operatiilor, fie dupa o combinatie avantajoasa profilului ntreprinderii. Semifabricatele sunt mai aproape de forma finala a pieselor. Ele pot fi mai ales: turnate (n forme metalice), matritate sau forjate. Cel mai important lucru l constituie reglarea sistemelor tehnologice la dimensiune;(nu se folosesc metodele aschiilor de proba sau ale trasajului). Productivitatea este mai mare ca n cazul productiei individuale, putnd fi utilizata mna de lucru cu calificare mai redusa. La asamblare se utilizeaza metoda interschimbabilitatii totale (n cazul productiei de masini-unelte sau agregate tehnologice e folosita des ajustarea). Productia de masa, caracterizata prin faptul ca produsele n cantitati mari se executa n mod continuu, este specifica fabricatiei ndelungate a unor produse specializate (utilaje, autovehicule, piese de schimb, etc.). Astfel nomenclatorul fabricatelor este redus, ciclul de fabricatie riguros stabilit si respectat. Masinileunelte sunt specializate si speciale (deseori agregate, linii automate, etc.). S.D.V.-urile sunt speciale, echipamentele fiind amplasate numai n ordinea succesiunii tehnologice a operatiilor fabricatia fiind organizata cu predilectie n flux tehnologic. Documentatia de baza este planul de operatii si mai rar fisa tehnologica. Semifabricatele sunt foarte apropiate de forma finala a pieselor (turnate sau matritate cu precizie). In constructia de masini, formele de organizare a asamblarilor sunt conditionare de caracterul productiei si de particularitatile constructive ale produsului respectiv. Astfel se pot distinge urmatoarele forme de organizare a lucrarilor de asamblare: Asamblarea stationara se caracterizeaza prin aceea ca masina sau unitatea de asamblare ramane la acelasi loc de munca tot timpul procesului de asamblare. In acest caz , asamblarea corecta consta dintr-o singura operatie, care sa executa -obisnuit- de catre mai multi muncitori , Organizati pe echipe. Asamblarea stationara este indicata in cazut productiei de unicate sau prototipurilor si in cazul montari produselor a caror piesa de baza nu este eficient de rigida pentru a se putea deplasa de la un loc de munca la altul. Asamblarea stationara prezinta un avantaj ca sculele, dispozitivele si universalele, permitand 6

reducerea ciclului de pregatire si a cheltuelilor necesare confectionari acestora.

Asamblarea mobila se recomanda in cazul productiei in serie , pentru montarea produselor cu greutate mica sau medie (maximum 50 daN ) si cu gabarit redus. La asamblarea mobila , produsul sau unitatea in curs de asamblare se deplaseaza de la un loc de munca la altul. La ficare loc de munca se executa numai o anumita parte din procesul de asamblare , de catre un anumit muncitor sau de catre o echipa de muncitori specializati. Pentru aceasta este necesar ca fiecare loc de munca sa fie dotat cu scule , dispozitive si instrumente de masurare necesare. Asamblarea mobila prezinta avantajul ca nu necesita montatori cu calificare superioara , ei putand sa fie calificati uneori chiar si la locul de munca. Productivitatea munci la asamblarea mobila este ridicata , depasind pe cea a asamblarii stationare. In schimb , asamblarea mobila necesita instalatii speciale pentru transportul unitatilor in curs de asamblare , ceea ce implica investigatii suplimentare.

Asamblarea mobila
Asamblarea mobila se recomanda in cazul productiei in serie , pentru montarea produselor cu greutate mica sau medie (maximum 50 daN ) si cu gabarit redus. La asamblarea mobila , produsul sau unitatea in curs de asamblare se deplaseaza de la un loc de munca la altul. La ficare loc de munca se executa numai o anumita parte din procesul de asamblare , de catre un anumit muncitor sau de catre o echipa de muncitori specializati. Pentru aceasta este necesar ca fiecare loc de munca sa fie dotat cu scule , dispozitive si instrumente de masurare necesare. Asamblarea mobila prezinta avantajul ca nu necesita montatori cu calificare superioara , ei putand sa fie calificati uneori chiar si la locul de munca. Productivitatea munci la asamblarea mobila este ridicata , depasind pe cea a asamblari stationare. In schimb , asamblarea mobila necesita instalatii speciale pentru transportul unitatilor in curs de asamblare , ceea ce implica investigatii suplimentare. 7

ORGANIZAREA ATELIERELOR DE ASAMBLARE

Organizarea atelierului de asamblare este conditionata de caracterul productiei si de volumul acesteia, de manopera necesara pentru asamblare si de modul de organizare al productiei. In cazul productiei de unicate si in serie mica sau mijlocie, asamblarea generala sau subansambluri se realizeaza in ateliere de asamblare de sine statatoare sau in spatiile de asamblare a atelierelor mecanice. La productia in serie mare sau in masa, subansamblurile se monteaza, la capatul liniilor tehnologice de prelucrare mecanica a pieselor. Atelierele de asamblare sunt constituite din: sectii de productive, sectii auxiliare, incaperi de serviciu si incaperi sociale. Sectiile productive au in componenta lor: ajustajul, montarea unitatilor de asamblare si asamblarea generala, vopsitoria, uscarea, rodajul, verificarea produsului finit si ambalarea. Sectiile auxiliare cuprind: controlul tehnic de calitate, magaziile intermediare de piese si subansambluri, magazia de scule, baza de intretinere mecanica a atelierului, magazia de produse finite, expeditia .

METODE DE ASAMBLARE
Piesele care fac parte din acelasi grupa, ansamblu sau produs se imbina intre ele in mod diferit insa din punct de vedere cinematic, fiecare din aceste imbinari pot forma imbinari fixe sau mobile. Daca imbinarea a doua piese se realizeaza fara elemente suplimentare de fixare, mobilitatea sau nemobilitatea se asigura printr-un ajustaj corespunzator. Alegerea felului imbinari este influentata de un numar mare de factori: fizici, tehnologici, constructivi, de organizare si de exploatare. Stabilirea ajustajului corespunzator, tinand seama de toti factorii care influenteaza calitatea imbinarii, este o problema deosebit de complexa si greu de rezolvat. Asa, de exemplu, durabilitaea unei imbinari fixe depinde de alegerea corespunzatoare a strangerii si a marimii microneregularitatilor suprafetelor, iar rezistenta la uzura a imbinarilor mobile depinde de stabilirea cat mai rationala a jocurilor. Premisa de baza a unei asamsamblari de caltate consta in executia pieselor in limitele de toleranta prescrise pentru dimensiunile suprafetelor ce se prelucreaza. Metologia stabilirii tolerantelor se reduce, practic, la una din urmatoarele doua variante: fie ca se stabilesc tolerantele pentru toate elementele componente ale ansamblului si se cere sa se calculeze toleranta elementului de inchidere (rezultant), fie ca se da toleranta elementului de inchidere (ultimul element ce se asambleaza) si se cere sa se determine tolerantele elementelor componente. Calculele referitoare la precizia masinilor, a marimii erorilor care pot aarea la asamblare se pot solutiona prin metoda lanturilor de dimensiuni.

CAPITOLUL II ASAMBLAREA PROFILELOR PENTRU PRODUCTIA TERMOPANULUI

Tamplaria din lemn stratificat a aparut recent si pe piata romaneasca, ocupand un procent relativ mic din piata ferestrelor cu geam termopan. La fel ca si tamplaria de PVC si AL. Tamplaria din lemn stratificat este prevazuta cu sisteme de feronerie reglabile, realizand o distributie buna a fortei de etansare. Avantajele tamplariei de lemn stratificat sunt: asigurarea unei bune izolatii termice si fonice. Calitatea tamplariei de lemn stratificat este data de absenta nodurilor, de straturile la vedere continue, neimbinate. Tamplaria din lemn stratificat este disponibila pe piata in doua variante: - tamplarie lemn stratificat - tamplarie lemn stratificat placata cu aluminiu -Finisajul tamplariei din lemn stratificat se face cu baituri si lacuri ecologice in orice culoare din paletarul RAL, garantia oferita de producatorii in domeniu fiind de cinci ani ( rezistenta la ultaviolete si intemperii). Tamplaria din lemn stratificat fiind o tamplarie solida poate fi echipata cu geam termopan bicameral ce asigura o izolare termica si acustica foarte buna. -Lemn stratificat - o notiune relativ noua pe piata romaneasca a ferestrelor echipate cu geam termopan. Materialul lemn stratificat ofera multe avantaje fata de lemnul clasic: nu are noduri, are fibre continue uniforme, este rezistent si puternic. Elementele din lemn stratificat sunt foarte rezistente in timp la deformari si nu putrezesc. Acest lemn stratificat se obtine printr-o taiere radiala a busteanului (fie din esenta de molid, stejar, eukalipt, pin, meranti ). Prin acest tip de taiere se obtin profile lemn stratificat de diferite tipo-dimensiuni: - profile lemn stratificat 72 x 86 folosite la realizarea de ferestre lemn stratificat - profile lemn stratificat 72 x 115 folosite pentru usi lemn stratifica. Lemnul stratificat este fabricat din trei lamele de lemn lipite cu adezivi speciali tip D4 pentru lemn stratificat, asigurand astfel lemnului stratificat rezistenta la multiple cicluri inget -dezghet, anuland tensiunile interne. Caracteristici ale produselor de tamplarie din lemn cu geam termopan: Lemnul utilizat: - pentru tamplaria de exterior: profil triplu stratificat din urmatoarele esente: - rasinoase: molid, pin, pin nordic, larice - stejar - lemn exotic: meranti, eucalipt, teak s.a - pentru tamplaria de interior, lemn masiv din urmatoarele esente: molid, pin, stejar, frasin, plop, tei, meranti Profilul utilizat: Eurofalz 18mm sau Euronut 7/8mm. Feronerie: ROTO Germania Garnituri de etanare: doua randuri de garnituri siliconice din cauciuc siliconic. Geam: termopan din sticla float 4+16+4mm, cu posibilitati de imbunatatire a coeficientului de transfer 9

termic: sticla Low-E; argon; nuante diferite de sticla ornamentala. Acoperirea de suprafata: lacuri ecologice pe baza de apa. Caracteristici ale produselor de tamplarie din lemn cu geam termopan: Lemnul utilizat: - pentru tamplaria de exterior: profil triplu stratificat din urmatoarele esente: - rasinoase: molid, pin, pin nordic, larice - stejar - lemn exotic: meranti, eucalipt, teak s.a - pentru tamplaria de interior, lemn masiv din urmatoarele esente: molid, pin, stejar, frasin, plop, tei, meranti Profilul utilizat: Eurofalz 18mm sau Euronut 7/8mm. Feronerie: ROTO Germania Garnituri de etanare: doua randuri de garnituri siliconice din cauciuc siliconic. Geam: termopan din sticla float 4+16+4mm, cu posibilitati de imbunatatire a coeficientului de transfer termic: sticla Low-E; argon; nuante diferite de sticla ornamentala. Acoperirea de suprafata: lacuri ecologice pe baza de apa. Comportarea in timp a imbinarilor sudate la profile de tip U din PVC Eficienta durabilitatii unei ferestre depinde de mai multi factori. Cele mai importante marimi care exercita o influenta sunt durabilitatea la conditiile vremii si rezistenta la imbinarile ramei. Acestea sunt valabile la toate materiile prime pentru aluminiu si lemn ca si pentru materiale plastice. Imbinarile materiei prime pentru ramele de geam din aluminiu, lemn sau chiar materiale sintetice se fac in colturi. Piesa de imbinare pentru profilele de geam din PVC nu s-a impus pana la sfarsit, deoarece aceasta se imbina prin sudare cu rama geamului. Cu aceasta ocazie profilele sunt taiate la capete cu o inclinare de 45 de grade si sunt imbinate de regula intr-un unghi drept. Profilele se pot suda si intr-un alt unghi. Utilajele folosite pentru sudura si parametrii de sudura sunt optimizati, in timp ce metodele de verificare si de calcul a rezistentei imbinarii prin sudura si a rezistentei minime sunt din ce in ce mai limitate. Ferestrele sunt considerate cele mai longevive materiale de constructii. Durata de viata a ferestrelor din PVC cu profil U este de aproximativ 50 de ani sau chiar mai mult. Ferestrele sunt supuse la diferite incarcari, si anume: greutatea sticlei, fortele rezultate din folosinta, incarcarile din vant, solicitarile aparute din cauza schimbarilor de temperatura. Masina de sudat profile din PVC TK 501 De aceea pentru calitatea acestor ferestre sunt mai importante imbinarile de colt decat rezistenta la rupere. Sunt realizate diferite incercari in timp pentru a discuta si studia concluziile rezultate Imbinarea prin sudare a profilelor din PVC reprezinta din punct de vedere economic, un avantaj esential in fabricarea ferestrelor. Sudurile in colt sunt realizate fara alte materiale de 10

adaos. Ele sunt etanse si ajung sa indeplineasca cu ajutorul sudurii si al unui coeficient de sudura fz = 0,9 si de aceea schimba rezistenta materialului de baza. Masina de sudat profile PVC TK 501 Factorii de care depinde calitatea unei suduri sunt: receptivitatea, grosimea peretelui, geometria profilului, temperatura de sudura, presiunea de incalzire si timpul de incalzire, temperatura mediului inconjurator, curentul de aer sau condensul; acesti factori sunt responsabili pentru determinarea calitatii si pentru controlarea sudurii profilelor. La inceputul fabricarii ferestrelor din materiale sintetice cu profile PVC-U, controlul acestora se facea printr-o verificare vizuala, prin care se observau doar defectele majore. Primele incercari de solicitare asupra colturilor sudate se faceau prin lovirea acestora de podele de beton, prin indoirea colturilor sudate cu mana sau prin lovire cu un ciocan. Totusi aceste teste deosebeau sudurile bune de cele proaste. Cu toate deficientele evidente ale acestei metode de incercare, cum ar fi influenta geometriei profilului si neglijarea rezistentei la frecare, ea s-a folosit multi ani pentru stabilirea rezistentei imbinarii pe colt. Din cauza slabiciunilor enumerate, s-a cautat o metoda de testare mai simpla si mai sigura. In acelasi timp s-a incercat imbunatatirea aparatelor de sudura cu un cap, care la inceput erau destul de primitive. S-a incercat si optimizarea conditiilor de sudare, care au fost solutionate cu ajutorul Asociatiei de sisteme de ferestre din PVC (Gtegemeinschaft Kunststoff-Fenstersysteme www.GKFP.de), Asociatia germana pentru tehnica de sudare (Deutscher Verband fr Schweisstechnicke.V., DVS) si Centrul de materiale sintetice (Sddeutsches Kunststoffzentrum, SKZ) 1989. Metoda de testare a fost de asemenea imbunatatita. Cu ajutorul incercarilor de compresiune s-a putut masura exact rezistenta imbinarii pe colt fara a lua in considerare fortele de frecare. Din cauza faptului ca oamenii care construiesc ferestre s-au obsnuit cu aparatele de masurat presiunea, s-au inlocuit intai blocurile de presiune cu un aparat pe care se monteaza profilul sudat in colt cu laturile pe role metalice. Rolele metalice sunt de diferite diametre si se pot adapta dupa profile. Intre axele rolelor se afla un spatiu de 130 mm iar pentru montaj de 200 mm. Din cauza diversitatii geometriei profilelor au fost necesare introducerea unei varietati de role de diferite raze si latimi, iar aceasta metoda s-a dovedit a fi la fel de complicata. Intr-un final s-au impus doua metode pentru definirea calitatii imbinarii profilelor prin sudura la colt, si anume: testul cantarului, reprezentand incercarea la compresiune prin indoire; testul de incercare la forfecare, prin fixarea unei laturi de un corp fix. Dupa ce s-au ales aceste doua metode de testare a imbinarii profilelor prin sudura, care teoretic pot fi stabilite si prin calcul, s-au putut compara rezultatele fortelor de rupere ale profilelor luand in calcul si forma acestora. Diferentele dintre rezultatele calculate si cele obtinute prin incercari arata ca forma profilelor nu este cuprinsa 100% in calcul, pentru ca la profilele asimetrice se obtine o indoire rigida, nu curba. In ciuda faptului ca studiile de la inceput, fortele minime de rezistenta si solicitarile minime pe baza calculelor teoretice nu erau in perfecta concordanta cu cele doua metode de testare, acestea au fost introduse in norme. S-a stabilit ca pentru testul de compresiune este trecuta in norma (RAL-GZ716/1) o solicitare minima de d min = 35 N/mm2, iar pentru testul de intindere DINEN12608 d = 25 N/mm2. Intre timp s-au efectuat, in cadrul RAL - asigurarea calitatii, mii de teste de verificare a imbinarilor (teste de aptitudine, de supraveghere, dar si controale de productie). Cu aceasta ocazie nu s-a atins, prin teste pe diferite probe, valoarea solicitarii minime de rupere d min = 35 N/mm2 si s-a dedus faptul ca o sudura buna depinde mai mult de conditiile de sudura deca de geometria profilelor. Pentru a obtine o imbinare de colt optima nu trebuie sa se tina cont numai de parametrii receptori de sudura, ci si de conditiile de sudura ale profilelor, si anume de greutate si marime care trebuie potrivite. Daca luam in calcul marimile de influenta la instalarea parametrilor de sudura, atunci aceste cerinte de sudura din normativul RAL pentru profilele din PVC sunt indeplinite. 11

CAPITOLUL III MONTAREA GEAMULUI TERMOIZOLANT

Din fabrica geamul este fixat in rame. Transportul ramelor se va face cu geamul deja montat in fabrica, reducand riscul de spargere a aceastuia, crescand totodata operativitatea si calitatea montajului. Intregul ansamblu (tamplarie, geam si feronerie) sunt asamblate si gata de montaj in golurile special prevazute la o constructie (locuinta). Montajul ferestrelor trebuie sa respecte prevederile Asociatiei Nationale ale Producatorilor de Ferestre din Romania, referitoare la acest aspect. Montarea pe pozitie a geamului termoizolant trebuie sa respecte cateva reguli: In cazul unei constructii noi fereastra se va monta in mijlocul grosimii peretelui. Alti specialisti recomanda fixarea ferestrei la jumatatea zidului spre interior. Spatiul dintre tocul ferestrei pana la golul de zidarie trebuie sa fie de cel putin 10 mm (necesari pentru calarea ramei in golul de zidarie) si nu mai mare de 50mm (distante mai mari ar putea periclita stabilitatea ancorarilor ramei in perete). Acest gol se va umple cu spuma poliuretanica expandata, cu rol de termoizolare si etansare la aer intre exterior si interior. Fixarea ferestrei in golul prevazut se va face cu elemente de fixare corespunzatoare, prin gaurile de montaj din tocul ferestrei executate din fabrica. Fixarea ferestrei in golul de zidarie se va face astfel incat patrunderea apei in camera armaturii sa fie imposibila. Pentru fixarea ramei in partea inferioara, se folosesc ancore de montaj ce se clipseaza sub fereastra si nu suruburi de montaj ce strabat profilul si armatura acestuia. Fereastra va fi montata in plan vertical, verificat pe doua directii, cu ajutorul cumpenei ("bolobocul"). Daca montajul a fost executat corect, cerceveaua deschisa la orice grad fata de toc trebuie sa ramana in pozitia respectiva. Nu trebuie sa existe tendinta de a se inchide / deschide. Dupa montare tocul ferestrei la exterior va fi acoperit de rebordul tencuielii de jur imprejur pe o distanta cuprinsa intre 10-20 mm pe fiecare latura. In acest fel se poate evita condensul. Atentie se va acorda pentru a nu se astupa gaurile de drenare exterioara a apei de infiltratie in faltul tocului. Dupa montarea ferestrei se vor executa probele de inchidere si deschidere pentru a se verifica functionalitatea elementelor de inchidere si a executarii reglajelor corespunzatoare. Obligatoriu sa se obtina certificatul de garantie al lucrarii si un proces verbal de montare si punere in posesie. Este posibil ca imediat dupa instalare sa apara mici neregularitati in functionalitatea ferestrelor. Acestea trebuiesc reclamate firmei ce a executat montajul in vederea remedierii, orice interventie neautorizata asupra lor poate duce la pierderea garantiei. Dupa rezolvarea acestor eventuale reglaje, intr-un regim normal de exploatare, fereastra trebuie sa functioneze in parametri cel putin pe durata garantiei montajului fara interventii majore asupra ei. Interventiile ar mai putea fi doar de ordinul gresarii feroneriei sau mici interventii asupra reglajelor fine datorate ciclului iarna-vara.

12

CAPITOLUL IV NORME DE PROTECTIA SI SECURITATEA MUNCII

Din punctul de vedere juridic, normele de protectie a muncii sunt acele norme de convietuire sociala care, garantate sau nu prin forta de constrangere a statului, reglementeaza conduita oamenilor in cadrul unor comunitati productive, determinand conditiile in care urmeaza sa efectueze diferite operatii concrete de utilizare a echipamentelor si obiectelor muncii si excluzand orice riscuri, urmarind cu prioritate apararea sanatatii, a integritatii corporale a executantului. Normele de protectie a muncii pot fi definite ca o masura legislativa de realizare a securitatii muncii; continutul lor este format din colectii de prevederi cu caracter obligatoriu, prin a caror respectare se urmareste eliminarea comportamentului accidentogen al executantului in procesul muncii. Fiecare prevedere reprezinta in sine o masura de prevenire - tehnica sau organizatorica - a riscului producerii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale. In consecinta, rolul normelor de protectie a muncii este de a stabili acele masuri de prevenire necesare pentru anihilarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala dependenti de executant. Functiile normelor de protectia muncii : - normele constituie principalul instrument in realizarea instruirii in domeniul securitatii si sanatatii in munca. In conformitate cu prevederile legislative in vigoare, continutul de baza al oricaruia dintre tipurile obligatorii de instructaj de protectie a muncii este format din normele de protectie a muncii corespunzatoare activitatii pentru care este instruit subiectul. De asemenea, verificarea nivelului de instruire se realizeaza tot in raport cu prevederile normelor. - normele constituie unul dintre instrumentele in baza carora, in cazul cercetarii accidentelor de munca, se stabilesc cauzele producerii acestora si vinovatia. Utilizarea lor in acest context permite si identificarea masurilor de prevenire care nu au fost aplicate, respectiv a factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala care continua sa existe in procesul de munca. - normele reprezinta unul dintre instrumentele cu ajutorul carora se realizeaza controlul si autocontrolul de protectia muncii. Conform Legii nr. 90/1996 a protectiei muncii si a actelor juridice referitoare la organizarea si functionarea Inspectiei muncii, prin controlul de protectie a muncii efectuat de organismele specializate se urmareste modul in care se desfasoara activitatea de prevenire a accidentelor si a imbolnavirilor profesionale, si in primul rand gradul in care sunt aplicate si respectate masurile cuprinse in normele de protectie a muncii. Autocontrolul, ca forma de control intern al activitatii de protectie a muncii, are aceleasi obiective ca si controlul efectuat de organismele publice, deci va utiliza aceleasi instrumente. - normele reprezinta unul dintre principalele acte juridice in functie de care se stabilesc si se sanctioneaza abaterile in domeniul protectiei muncii. Aceasta functie deriva in mod necesar din functia lor de instrument de control.

13

BIBLIOGRAFIE Dr. ing. GHEORGHE ION, ing. MIHAI VOICU, ing. ION PARASCHIV, Tehnologia asamblarii si montajului, manual pentru licee industriale cu profil de mecanica, clasele a XI-a si a XII-a, si scoli profesionale, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979; Website-uri: www.google.ro http://usiglisante.wordpress.com/asamblare-usiglisante/ http://www.utilajetermopan.ro http://www.ecsromania.ro/

1)

2)

14

15

ORP-620-M Linie de spalare, asamblare, presare pentru tamplaria din aluminiu si mase plastice

Operatia de burghiere (gaurire)

16

17