Hamlet

William Shakespeare
Andrei Ioana Crjan Mirela Dumitru Luana Harja Maria Nicolae Ramona Tudorache Alina

William Shakespeare

Despre

William Shakespeare s-a nscut la Stratford-upon-Avon, n Anglia, n aprilie 1564, fiul lui John Shakespeare i al lui Mary Arden.

Botezul lui Shakespeare este nregistrat n ziua de 26 aprilie a anului, dar ziua naterii sale este considerat 16.
Cei mai multi biografi spun ca Shakespeare a fost educat la Noua Scoal King n Stratford, o scoal liber privilegiat n 1553. nvtmntul liceal a variat calitativ pe durata erei elisabetane, dar planul de nvtmnt a fost dictat de lege n ntreaga Anglie si scoala ar fi asigurat o educatie intens n gramatica latin si n studiul limbilor clasice.

La vrsta de 18 ani, el s-a cstorit cu Anne Hathaway, cu care acesta a avut 3 copii: Susanna, si gemenii Hamnet si Judith. n 1596 moare Hamnet si este nmormntat la 11 august 1596; din cauza asemnrii numelor, unii bnuiesc c moartea sa a fost imboldul pentru crearea piesei lui Shakespeare Hamlet, Tragica poveste a lui Hamlet, printul Danemarcei. Nu se stie exact cnd a nceput Shakespeare s scrie, dar aluziile contemporane si recordurile de performant arat c mai multe dintre piesele sale au fost montate pe scen la Londra doar dup 1592. Opera sa este alctuit din aproape 38 de piese de teatru, 154 de sonete, 2 lungi poeme narative, precum si alte multe poezii. William Shakespeare a rmas astfel dramaturgul cel mai jucat si mai respectat, inclusiv de ctre regina Elisabeta.

ntre anii 1585 si 1592, el a nceput o carier de succes n Londra ca actor, scriitor si proprietarul unei prti a unei companii de jocuri.
Shakespeare a scris majoritatea lucrrilor sale cunoscute ntre 1589 si 1613. Piesele lui de nceput au fost n special comedii si sau drame istorice, genuri pe care el le-a ridicat la punctul de maxim de rafinament si art pn la sfrsitul secolului al 16-lea.

Inainte de 1608, el a scris n special tragedii, incluznd aici Hamlet, "Regele Lear" si Macbeth, considerate unele dintre cele mai strlucite lucrri n limba englez. Shakespeare s-a retras prin 1611 si a murit n 1616, pe 23 aprilie, care este probabil motivul tradiiei de a plasa data nasterii n aceeasi zi.

Hamlet

Introducere

"Tragedia lui Hamlet, printul Danemarcei" (The Tragedy of Hamlet, Prince of Denmark) sau, mai simplu. Hamlet este o opera tragica scrisa de William Shakespeare intre 1599 si 1601.

Intriga povestii, petrecuta in Danemarca, relateaza razbunarea printului Hamlet pe unchiul sau, Claudius, pentru uciderea regelui, fratele lui Claudius si tatal lui Hamlet, care reuseste sa se urce pe tron si sa o ia drept sotie pe Gertrude, mama lui Hamlet. Piesa portretizeaza adevarata nebunie, de la durerea coplesitoare la furie, si exploreaza teme de tradare, razbunare si coruptie morala.

Hamlet este piesa cea mai lunga a lui Shakespeare si una dintre cele mai puternice si influente tragedii din literatura engleza, cu o poveste capabila sa fie "repovestita la nesfarsit si adaptata de catre altii." Piesa a fost una dintre lucrarile cele mai populare ale lui Shakespeare din timpul vietii sale si inca se numara printre cele mai bune efectuate. Ea a inspirat scriitori de la Goethe si Dickens la Joyce si Murdoch, si a fost descris ca fiind "povestea cea mai filmata dupa Cenusareasa".

Trei vechi versiuni ale piesei au supravietuit, si fiecare contine replici si chiar scene care lipsesc din celelalte (prima editie in-cvarto Q1 aparuta in 1603 cu titlul Istoria tragica a lui Hamlet, Print al Danemarcei, a doua editie in-cvarto Q2 aparuta in 1604-1605 si considerate astazi un text de baza si a treia editie in-folio F1 aparuta in 1623). Se presupune ca Shakespeare a bazat piesa"Hamlet" pe un fapt istoric, legenda lui Amleth ( povestea regelui Amleth, ucis de fratele sau si razbunat de propriul fiu), prezervata de cronicarul din secolul al XIII-lea, Saxo Grammaticus, in a sa "Gesta Danorum" si repovestita de Francois de Belleforest in secolul al XVI-lea. Potrivit unei teorii populare, principala sursa a lui Shakespeare este considerata a fi o piesa, acum pierduta, cunoscuta astazi ca UrHamlet. Eventual scrisa de Thomas Kyd sau chiar de William Shakespeare insusi, Ur-Hamlet ar fi fost performata in 1589 si ar fi fost prima versiune a povestii in care a fost incorporata o fantoma.

Hamlet

Curent literar

Literatura elisabetan
Epoca Elisabetan a fost o perioad asociat cu domnia reginei Elisabeta I (1558-1603) si este adesea considerat a fi epoca de aur din istoria englez. A fost maximul Renasterii engleze si a dus la nflorirea poeziei, muzicii si literaturii de limba englez. Aceasta a fost, de asemenea, timpul n care teatrul elisabetan a nflorit si William Shakespeare si multi altii au compus piese de teatru care au fost interpretate n teatru sau n stilul liber englez.

Renasterea italian a redescoperit teatrul vechi grec si roman, pe care l-a fcut s evolueze n alt directie fat de vechile piese religioase ale Evului Mediu. Italienii erau inspirati n mod special de Seneca si de Plaut. Totusi, tragediile italiene au inovat ceva contrar eticii lui Seneca: prezenta sngelui si violentei pe scen. n piesele lui Seneca, astfel de scene erau doar mimate de ctre personaje. Primele piese elisabetane au fost Gorboduc de Thomas Sackville si Thomas Norton si Tragedia spaniol de Thomas Kyd care a fost o important surs de inspiratie pentru Hamlet. William Shakespeare se evidentiaz n aceast perioad ca un poet si dramaturg nc nentrecut. Desi multe din dramele sale au avut mult succes, abia n anii trzii (marcati de nceputul domniei lui James I) a scris cele mai mari piese ale sale: Hamlet, Othello, Regele Lear, Macbeth, Antoniu si Cleopatra si Furtuna.

Barocul
Teatrul a fost adus pe culmile sale manieriste de ctre mai muli dramaturgi renumiti n epoc, dintre care se detaseaz desigur William Shakespeare. Actiunea pieselor de teatru n manierism se baza pe o elaborare sofisticat a povestirii, miscri complexe si, de multe ori, imprevizibile ale personajelor, precum si prin existenta unor intrigi multiple ntreptrunse, care n final se mbin coerent si relativ credibil.

Hamlet

Rezumat

 Garzile de onoare vad fantoma care seamana cu raposatul rege cand se aflau de straja si hotarasc sa ii spuna lui Hamlet.Hamlet este foarte trist din cauza mortii tatalui sau dar este si mai indurerat de faptul ca mama sa s-a recasatorit chiar cu fratele sotului mort, frate care a ajuns rege. Hamlet afla de aparitia duhului tatalui sau de la garzile de onoare si doreste sa se duca si el in aceea seara la staja, in locul unde a aparut duhul. Duhul i se arata fiului, marturisindu-i acestuia ca nu a murit muscat de sarpe, ci a fost otravit de propriul frate, ce i-a furat sotia si regatul.Duhul doreste ca Hamlet sa-l razbune.

 Hamlet hotaraste sa nu vorbeasca nimanui despre cele intamplate in afara de cele trei garzi, ce ii erau si prieteni si isi propune sa se prefaca nebun pentru a urzi linistit un plan de razbunare. Hamlet se poarta ca si cum ar fi inebunit in fata tuturor, chiar si in fata iubitei sale, Ofelia.Hamlet se hotareste sa puna in scena o piesa de teatru in care sa se prezinte intreaga poveste a mortii tatalui sau.Acesta vrea sa ii vada expresia regelui, presupusul ucigas. Regele si regina cheama doi colegi de ai lui Hamlet crezand ca acestia vor afla cauza comportamentului lui Hamlet.Acesta isi da seama de ce au venit cei doi.

 Regina crede ca Hamlet a inebunit din cauza ca Ofelia l-a neglijat, iar Polonius, tatal Ofeliei aranjeaza o intalnire intre cei doi pentru a afla daca Hamlet se comporta astfel din cauza fiicei sale.Hamlet se prefacu nebun si in fata Ofeliei purtanduse chiar urat cu ea.

Cand piesa este jucata Hamlet observa ca regele este nelinistit, iar acesta pleaca inainte ca piesa sa se termine.Acum Hamlet este sigur ca regele i-a ucis tatal. Regele regreta ca si-a ucis fratele si vrea sa il trimita pe Hamlet in Anglia.

 Hamlet il ucide pe Polonius, ascuns in camera mamei sale, in timp ce el si mama sa se certau. Hamlet vorbeste urat cu mama sa reprosandu-i faptul ca s-a casatorit cu fratele sotului sau. Hamlet ia corpul lui Polonius si il ingroapa.Regele il trimite pe Hamlet intr-o barca spre Anglia. Laert afla de moartea tatalui sau, Polonius si vrea sa se razbune pe ucigas. Hamlet trimite o scrisoare lui Horatiu prin care anunta ca a fost capturat de pirati rugandu-l sa vina dupa el.Regele planuieste cu Laert sa il omoare pe Hamlet. Hamlet si cu Laert se vor duela, iar varful sagetii lui Laert va fi inmuiat in otrava pentru a fi siguri ca Hamlet va muri, iar daca acest lucru nu se va intampla, regele va pregati o cupa otravita din care ii va da lui Hamlet sa bea.

 Ofelia se sinucide, aruncandu-se in rau, nesuportand felul in care se purta Hamlet cu ea. Horatio si Hamlet se afla in cimitir si se ascund deoarece venea un cortegiu, cortegiul Ofeliei. Duelul intre Laert si Hamlet are loc, insa lucrurile nu se petrec asa cum au fost planificate. Laert il loveste cu spada otravita, cei doi schimba spada iar Hamlet il loveste la randul lui pe Laert,dupa care Laert ii spune ca spada este otravita iar planul a fost pus in aplicare de catre rege, Hamlet il injungie pe rege cu spada otravita. Regina moare otravita deoarece a baut din cupa otravita, destinata fiului ei.

Hamlet

Caracterizare

 unul din cele mai faimoase personaje din literatura universala, comparabil ca notorietate cu marii eroi ai mitologiiilor antice; "autor" al unor replici celebre care au ramas in memoria generatiilor de cititori sau spectatori ai piesei: "E ceva putred in Danemarca", "Vorbe, vorbe, vorbe,", "O, slabiciune, ti-e numele femeie!" etc.. un personaj emblematic pentru opera lui Shakespeare, ilustrand tendinta dramaturgului spre realizarea unor personaje de mare complexitate prin a caror evolutie dramatica pune cititorilor grave intrebari asupra sensului vietii si a destinului omului in lume; evident, personajul principal al piesei careia ii imprumuta si numele, a carei actiune si al carei conflict sunt in intregime rezultatul strategiilor pe care le gandeste pentru a-l demasca si pedepsi pe ucigasul tatalui sau.

Identitatea personajului
printul al Danemarcei, un tanar plin de virtuti, model de curtean, ostean exemplar, inteligent, cu o educatie aleasa, asa cum il caracterizeaza iubita sa Ofelia intrun fragment semnificativ in care ii deplange nebunia: "Ce mintealeasa se destrama-aici!/ El, ochi si grai si spada totodata,/ Curtean si carturar si-ostas. Nadejdea/ Si floarea-acestei mandre tari. Oglinda/ Si pilda frumusetii-n chip si port./ El, pilda tuturor, s-a prabusit." (caracterizare directa facuta de alt personaj);

ramas fara tata, fostul rege al carui nume il poarta, traieste la curtea in castelul Elsenor, alaturi de mama sa care la scurt timp dupa moartea sotului se casatoreste cu fratele acestuia, noul rege al Danemarcei.

Trasaturi, ilustrari, mijloace de caracterizare evidentiate in evolutia personajului

La prima intrare in scena apare profund indurerat de moartea tatalui sau: "Nici mantia-mi intunecata, nici/ Vesmantu-ndatinat, de mare doliu,/ Nici furtunosul rasuflarii hohot/ Nestapinit, si nici izvorul plin/ Al lacrimilor, nici mihnirea fetei/ Cu fel si chip de semne-ale durerii/ Nu-s in masura sa m-arate lumii/ Asa cum sint. Acestea pot sa para/ Fatarnicii ce sint la indemina/ Oricarui om. Dar ce e-n minte-ntrece/ Tot ce se vede. Celclalte-s doar/ Gateli ale durerii si-amagiri." (autocaracterizare) trasatura subliniata si printr-o replica a mamei sale: Dezbara-te de portul tau cernit,/ Hamlet, iubite, si prieteneste/ Te uita l-al tau rege. Nu cata/ Cu genele necontenit plecate/ Pe nobilul tau tata in tarina./ Asa e dat. Tot ce traieste moare,/ Tu stii, trecind prin viata-n vesnicie."

Dezamagit de casatoria grabnica a mamei sale, considerand-o incest si profanare a memoriei tatalui sau, totusi se arata docil la incercarile regelui si ale reginei de a-i castiga bunavointa, acceptand sa renunte la studii si sa ramana alaturi de ei la Elsenor; isi exprima dezamagirea prin replici taioase in care ironia, sarcasmul sau chiar cinismul tradeaza in acelasi timp subtilitatea unui tanar educat care stie sa se foloseasca de forta cuvintelor: "Economii, Horatio, economii!/ Fripturile ramase de la praznic/ Au fost aduse reci la masa nuntii."; "unchiul care mi-e tata si mama care mi-e matusa se insala." (caracterizare indirecta prin vorbele personajului) trasaturi evidentiate din plin ulterior, in scenele in care, disimuland nebunia da replici prin care isi surprinde interlocutorii pentru a le ghici vulnerabilitatile sau vinile ascunse, cum ar fi replica data lui Polonius: "POLONIUS: Marite stapine, imi iau cu plecaciune bun ramas. HAMLET: Nici nu poti, domnul meu, sa-mi iei ceva de care sa ma despart mai bucuros, in afara de viata mea, de viata mea, de viata mea." - personaj care de mai multe ori se arata surprins de replicile printului "POLONIUS (aparte) Oricit ar parea ca e nebunie ceea ce spune, e totusi o nebunie bine chibzuita".

Adevarata natura si complexitatea personajului se evidentiaza dupa intalnirea cu duhul tatalui sau de la care afla ca a murit ucis de fratele sau, unchiul lui Hamlet.
Isi asuma destinul pe care duhul parintelui i l-a prezis ("Si-ti va fi dat sa ma razbuni"), si va actiona in continuare condus de sentimentul datoriei exprimat mai intai direct in fata umbrei regelui ("Sa nu te uit? Pe tine!/ Cat timp in globu-acesta ratacit/ Va dainui aducerea aminte,/ Sarmane duh, n-am sa te uit! Voi slerge/ Din amintire orice dor marunt,/ Tot ce-am aflat din carti, invataturi/ Si chipuri, cercetate-n tinerete,/ Si faraamestec cu-alte griji de rand/ Trai-va singura porunca ta") si ilustrat apoi prin puterea de a-si asuma toate urmarile dramatice si toata suferinta care decurge din indeplinirea acestui destin: isi compromite demnitatea prefacandu-se nebun, sacrifica dragostea Ofeliei pentru a-i determina pe ceilalati sa creada ca a innebunit din dragoste (caracterizare indirecta prin faptele personajului).

 Rational si inchinat mai degraba spre cugetare si analiza decat spre actiune, are nevoie de certitudini si de aceea nu actioneaza urmandu-si instinctual setea de razbunare, ci pune la cale un plan minutios care sa-l conduca spre descoperirea adevarului: mai intai disimuleaza cu rafinat talent histrionic nebunia, apoi se foloseste de actori pentru a-l confrunta pe presupusul criminal cu scena propriei crime: "Rogu-te,/ Pe cind vei urmari desfasurarea,/ Din rasputerea sufletului tau/, Pindeste-l pe-al meu unchi. Si dac-ascunsa/ Nelegiuire nu va fi stirnita,/ Ca un vinat, de-anume amanunte,/ Atunci e necurata aratarea/ Pe care am vazut-o amindoi,/ Iar ale mele-nchipuiri sint negre/ Precum cuptorul lui Vulcan. Ia seama/ La el, ca ochii mei nu-l vor slabi,/ Si-apoi ne vom impartasi gindirea,/ Sa talmacim infatisarea lui. Dupa ce reactia regelui il pune in fata certitudinii crimei, ramane totusi ezitant, dar isi face amare reprosuri pentru lipsa lui de decizie: "De ce mai stau pe ginduri, cind un tata/ Ucis si-o mama pingarita sint/ Indemn pentru-al meu gind si pentru singe. / Si las s-adoarma tot, pe cind privesc - /Spre-a mea rusine []O, deazi nainte, gindurile-mi pline / Sa-mi fie, ori de singe-ori de rusine.".

Inteligenta, latura rationala, subtilitatea gandirii si a vorbirii sunt dublate de o permanenta inclinatie spre meditatie; fire reflexiva, isi pune cele mai grave intrebari despre natura umana, despre sensul existentei, despre libertate si limitele cu care ne confruntam, toate exprimate in cateva celebre monologuri ale personajului. Cel mai cunoscut apare in actul al III-lea al piesei si este o culme a geniului poetic shakespeareian. Pe fondul experientei profund traumatizante prin care trece, tanarul print, adevarat om al Renasterii, isi pune cu tot curajul unei gandiri libere de orice prejudecati marea intrebare A fi sau a nu fi. Sub semnul acestei dileme se naste o intreaga dezbatere despre sensul vietii si despre caile pe care, confruntati cu destinul, le putem urma. Nici un raspuns definitiv nu inchide acest monolog. Se pune problema sinuciderii si se aduna argumente care s-o indreptateasca: "Sa mori, sa dormi nimic mai mult. Sa stii/ Ca printr-un somn poti pune-odata capat/Durerii sufletesti si-atitor chinuri". Dar "spaima de ceva de-apoi" este invocata pana la urma impotriva a tot ce ar putea justifica o asemenea solutie. Se pune in balanta calea resemnarii si cea a infruntarii destinului:

E oare mai de lauda sa suferi/ in sinea ta, sagetile si prastia/ Norocului vrajmas, sau mai degraba/ Sa te-narmezi in fata unei mari/ De zbucium si prin lupta s-o rapui?". Suntem invitati la o meditatie plina de sugestii asupra naturii noastre de fiinte inzestrate cu ratiune, asupra raportului intre gandire si fapta: "Si cugetul ne schimba-n bieti misei,/ Incit firescul chip al hotaririi/ Sub raza slaba-a gindului paleste". Alte replici pline de profunzime intregesc aceasta dezbatere despre sensul vietii si despre natura umana: "O, Doamne ! As putea fi inchis intr-o coaja de nuca si sa ma socotesc un rege al vazduhului nemarginit, numai de n-as avea visuri rele." - cuvinte care spun ca ceea ce ne limiteaza si ne constrange nu vine din afara noastra, ci chiar din noi insine (acele "vise rele", adica acele zone tenebroase ale sinelui nostru in care se aduna vinile, remuscarile, spaimele) si ca o constiinta impacata cu sine insusi, nu poate fi incorsetata de nicio constrangere exterioara, nici chiar de o "coaja de nuca".

Hamlet

Adaptari

Filme - actor

Hamlet (1996) - Kenneth Branagh

Hamlet (1948) - Laurence Olivier

Hamlet (1990) Mel Gibson Hamlet (1969) - Nicol Williamson

Filme cu elemente din Hamlet

The Bad Sleep Well (Japonia, 1960) Strange Brew (Canada, 1983) Rosencrantz & Guildenstern Are Dead (USA, 1990) Renaissance Man (USA, 1994) The Lion King (USA, 1994) In The Bleak Midwinter (aka "A Midwinter's Tale") (UK, 1996) Let the Devil Wear Black (USA, 1999) The Banquet, (China, 2006)