You are on page 1of 16

Hazarde Biologice

Costea Roberta Nicolae Adelina

Introducere
Hazardele biologice sunt reprezentate de epidemii si invaziile de insecte. Tot din aceasta categorie fac parte si incendiile naturale, provocate de descarcarile electrice din atmosfera sau de autoaprindereavegetatiei uscate. Acestea din urma determina distrugeri ale recoltelor, ale suprafetelor impadurite, constructii etc

Invaziile de insecte
In special lacustele produc pagube mari agriculturii, indeosebi in Africa, Asia, estul Europei si in America de Nord. O tona de lacuste consuma zilnic hrana a 250 de oameni. Combaterea lor se poate face prin distrugerea oualor, utilizarea insecticidelor si a unor capcane pentru distrugerea nimfelor de lacusta. Periculoasa este si capusa vitelor frecventa in America de Sud, Australia si Africa de Sud, parazitii orezului (Asia de Sud si Sud-Est), ai bumbacului (America de Nord, de Sud, Orientul Mijlociu) sau omizile. In iunie 1974 o invazie de omizi, intr-o regiune a Canadei, a distrus toate ogoarele si culturile de gradina. Convoiul a format un sir lung de 160 km si lat de 100 km. Graurii fac anual pagube in agricultura din sudul S.U.A., de cateva milioane de dolari atacand cerealele, legumele.

Epidemiile
Epidemie = extinderea unei bolicontagioase ntr-un timp scurt, princontaminare, la un numr mare depersoane dintr-o localitate, regiune. Epidemiile provoaca imbolnaviri in masa ale populatiei, din cauza unor agenti patogeni ( virusuri, bacterii, protozoare etc).

Cele mai grave maladii sunt transmise de: - nari (malaria, febra galbena) - musca ee (boala somnului) - paduchi( tifosul exantematic)
Epidemiile de mari proportii poarta denumirea de pandemii si au generat milioane de victime, mai ales in Evul Mediu(ciuma bubonica, in Europa)

Epidemiile sunt favorizate de saracie, lipsa de igiena, infestarea apei, aglomerarea gunoaielor menajere, inmultirea sobolanilor. Hazardele naturale, cum sunt inundatiile sau cutremurele mari, sunt insotite de pericolul declansarii unor epidemii.
Epidemiile infectioase apar in urma uraganelor, ciclonilor, tsunami-lor, inundatiilor si cutremurelor si sunt ceva obisnuit in tarile subdezvoltate, in timp ce in tarile dezvoltate sunt destul de rare. Masuri referitoare la caile de transmitere: acestea se realizeaza prin actiuni de dezinfectie ,dezinsectie sau deratizare, la care se adauga actiuni igienico-sanitare si gospodaresti.

Masurile preventive cuprind vaccinarea si educarea populatiei, izolarea focarelor de declansarea epidemiilor, combaterea agentilor purtatori.

Principalele epidemii
Holera: este o infectie intestinala cauzata de bacteria Vibrio Cholerae. Oamenii o contacteaza prin consumul de apa sau mancare contaminate. Poate ucide o persoana in mai putin de 1 zi. Persoanele cu grupa sanguina '0' sunt cele mai predispusi la holera. Scurt istoric: Holera a aprut pentru prima data in secolul 6 inainte de Hristos, pe Valea Gangelui, in India. Primele mari epidemii de holera apar in secolul 18. Ultima mare epidemie de holera a avut loc in Peru in 1991 de unde s-a extins in America Latina (400.000 de morti). Raspandire geografica: holera este raspandita pe aproximativ toate continentele. Apare in S Americii de Nord, America centrala, in jumatatea nordica a Americii de Sud, Rusia, China, Japonia,India, Si in partea central estica a Africii.

Ciuma:
A fost una dintre cele mai violente pandemii ale lumii despre care se crede ca a fost cauzata de o bacterie numitaYersinia pestis.
A izbucnit in Asia de unde s-a raspandit in Europa pana in 1347, unde a creat mare panica, facand aici 25 de milioane de victime, si 50 de milioane in intreaga lume. Ciuma bubonica (numita astfel din cauza bubelor care se formau la nivelul piscaturilor) este o boala purtata de sobolani si transmisa la om prin piscatura de purice si de capuse. Ciuma exista si sub forma pulmonara, insa este mult mai rara. Dupa cateva zile de incubatie, simptomele incep sa se manifeste: febra foarte mare, stare generala degradata, ganglioni foarte umflati la nivelul piscaturii. Pentru majoritatea bolnavilor, ciuma evolueaza intr-o infectie generalizata care aduce moartea in cateva zile. Daca bacteria atinge plamanii, persoana bolnava poate sa contamineze in mod direct alte persoane, doar prin saliva proiectata in timpul tusei. Ciuma pulmonara determina moartea rapida in toate cazurile. Ciuma bubonica se vindeca destul de usor folosind o gama larga de antibiotice. Insa este nevoie ca ea sa fie diagnosticata la timp. Se dau antibiotice si anturajului bolnavului, pentru a se evita propagarea bolii. Ciuma este departe de a fi eradicata. In Europa nu mai face victime, insa in Africa si Asia, ea ucide in mod regulat. In Statele Unite sunt raportate cateva cazuri izolate in fiecare an.

Malaria:
Malaria este o boal infecioas provocat de protozoarul Plasmodium, care infecteaz celulele roii din snge. Boala este transmis prin intermediul femelei narului anofel, caracteristic zonelor tropicale.
Malaria exist n 109 ri, n principal n Africa, America Latin i Asia. n prezent, boala cauzeaz aproximativ dou milioane de decese pe an la nivel mondial. Cauzele apariiei malariei O dat ce un nar purttor de Plasmodium neap o persoan, aceasta este infectat cu unul din cei patru parazii ai malariei. Infecia se transmite de la mama la ft, iar n cazuri mai rare, pacienii pot fi infectai dac intr n contact direct cu sngele altei persoane infectate. Simptomele malariei (n stadiu incipient) Febr Frisoane Dureri de cap Dureri musculare Grea Vrsturi Diaree Transpiraii nglbenirea pielii

Simptomele malariei (n stadiu avansat) Insuficien renal Com Insuficien respiratorie Malarie cerebral (alterarea strii mentale sau convulsii)

Febra galbena: Este o boala virala acuta. Febra galbena a fost o sursa de epidemii devastatoare. Epidemia febrei galbene a izbucnit in 1700 in Italia, Franta, Spania, Anglia si SUA. Febra galbena incepe brusc dupa o incubatie de 3-5 zile in corpl uman. In cazurile usoare numai febra si dureri de cap pot fi prezente. In 24 de ore 15% dezvolta o forma mai severa, in care acesta inta in faze toxice, caracterizat in febra, frisoane, sangerare in piele, dureri de cap, dureri de spate.

Raspandirea febrei galbene in 2005 (Africa ) Izvor de infectie In ariile urbane, rezervorul de infectie este omul si vectorul. In ariile silvatice, vertebratele altele decat omul- in principal maimutele, posibil unele marsupiale si tantarii. In acest fel, in febra galbena de jungle maimutele constituie principalul izvor natural de infectie, omul intervenind accidental in ciclul natural al bolii. Schematic, ciclul epidemiologi al febrei galbene este urmatorul: maimuta-tantar-maimuta; maimuta-tantar-om; omtantar-om. Sangele bolnavilor este infectat cu putin timp inaintea debutului bolii(febra) si apoi inca trei zile; totusi virusul a putut fi izolat din sange si mai tarziu, pana la 12 zile.

Cai de transmitere Febra galbena este, prin excelenta, o boala tipica cu transmitere prin vectori. Agentii vectori sunt tantarii atat in zonele rurale cat si in cele urbane. Raspandire geografica Aria de raspandire a febrei galbene este in functie de rezervorul extrauman de virus si de biologia agentului vector. In zilele noastre aria s-a restrans , boala semnalandu-se la om intr-un nr de tari din Africa si America Latina.

Difteria: Este o boala infectioasa a cailor respiratorii. Este o boala grava la care complicatiile pot duce la cazuri mortale. In forma respiratorie are o incubatie de 2-5 zile. Boala avanseaza de obicei treptat. Simptomele includ oboseala, febra, durere in gat si probleme la inghitire. Copii infectati au simptome care includ greata, varsaturi, frisoane si febra inalta. 10% din cazuri pacientii au gatul foarte umflat.

Repartizarea difteriei pe glob(1997-2006)

Cele mai multe cazuri grave de difterie apar in Asia(Rusia, Iran, Irak, India,Indonezia). Difteria mai apare si in America Latina si Africa. In tara noastra se presupune ca a fost introdusa de calatorii care veneau de la Constantinopol, primele cazuri fiind semnalate la Braila in 1868.

Tusea convulsiva:
Este o boala transmisibila acuta a varstei copilariei; se caracterizeaza clinic prin accese de tuse spastica, particulara, sub forma de chinte. Prima descriere a bolii dateaza din a doua jumatate al secolului 16. Boala cu mare morbiditate si o insemnata letalitate, tusea convulsiva a fost in trecut nu prea indepartat una din bolile epidemice de prima categorie.

Hepatitele virale Sunt afectiuni specifice omului, cu manifestari clinice icterice sau anicterice. Se prezinta sub 2 denumiri, in general: - hepatita cu virus A (hepatita epidemica, hepatita infectioasa, hepatita cu incubatie scurta, icterul cataral); - hepatita cu virus B (hepatita de inoculare, hepatita serica, hepatita cu incubatie lunga) Formele contagioase de icter au fost inregistrate frecvent in secolele 17-18 cu ocazia campaniilor militare din Flandra, a razboaielor lui Napoleon, a razboiului de secesiune din SUA, purtand denumirea de 'icter soldatesc'. In foarte multe cazuri (aproximativ 80 %) hepatita de tip B nu are simptome. Este raspandita in America centrala si de Sud, Africa si jumatatea sudica a Asiei. Hepatita virala B este raspandita in nordul Americii De Nord, nordul Americii de Sud, Africa dar si in Asia.

Raspandirea pe glob a hepatitei virale A, 2005

Raspandirea pe glob a hepatitei virale B, 2005

Rujeola
Este o viroza eruptiva, extrem de contagioasa, caracterizata clinic prin febra si conjunctivita. Cunoscuta din vechime sub denumirea de morbilii a fost confundata mult timp cu alte boli infectioase eruptive. Izvorul de infectie Rujeola este o antroponoza , singurul izvor de infectie in natura fiind numai omul bolnav aflat in stare de contagiozitate. Nu se cunosc purtatori de virus. Transmiterea rujeolei se realizeaza direct, prin contactul cu bolnavul, prin picaturi de secretie nazofaringiana in timpul vorbitului, tusitului, stranutului. Orice persoana care nu a fost bolnava poate contracta rujeola, indiferent de varsta sau sex. Raspandirea geografica Rujeola este raspandita pe toate continentele, indiferent de latitudine. In centrele mari populate se inregistreaza manifestari endemoepidemice, iar in ariile rurale, mai ales in localitatile izolate si teritoriile insulare, rujeola evolueaza intens epidemic.

Gripa Este o viroza acuta cu mare divizibilitate in populatie, cauzata de unul dintre cele 3 tipuri de virus gripal,A,B,C, avand deseori evolutie epidemica, iar la anumite intervale, manifestari pandemice. Dintre cele mai vechi timpuri, gripa a atras atentia prin masivitatea epidemiilor si a pandemiilor. In gripa, izvorul de infectie este reprezentat de omul bolnav cu diferite forme clinice, de la forme grave, toxice pana la infectii subclinice inaparente. Epidemiile si pandemiile de gripa sunt semnalate in Europa incepand din secolul 17 al erei noastre desi este foarte probabil ca manifestarile extensive ale acestei boli sa fi fost intalnite si cu mult timp inainte In secolul 14 sunt descries 3 mari epidemii, pentru ca in secolele 15,17 si 18 sa se inregistreze numeroase epidemii si pandemii. Ceea ce caracterizeaza procesul epidemiologic in gripa este frecventa mare a morbiditatii, rapiditatea de difuziune a virusului si pierderile de vieti omenesti.

Parotidita Epidemica(oreionul)
Este o viroza acuta transmisibila, endemo-epidemica, caracterizata clinic prin inflamatia si tumefactia glandelor salivare, uni- sau bilaterala. Izvor de infectie. In parotidita epidemica, singurul izvor de infectie este omul bolnav cu forme tipice, atipice sau persoanele cu infectie inaparenta, reprezentant izvoare oculte de infectie, importante din punct de vedere epidemiologic. Bolnavul este contagios incepand din ultimele zile ale perioadei de icubatie, pana la a 12-a saua 14-a zi de boala. Caile si mecanismul de transmitere. Virusul se elimina numai prin picaturi de saliva nu si prin secretiile cailor respiratorii superioare. Receptivitatea este generala; frecventa imbolnavirilor variaza insa cu varsta. Maximul de receptivitate este intalnit la copii intre 2 si 15 ani si la tinerii adulti. Boala rste foarte rara la sugari ca si la adultii cu varsta peste 40 de ani. Morbiditatea la adulti este cu atat mai mare cu cat este mai mic numarul acelora care au facut boala in copilarie.

Raspandire geografica Infectia uliana este raspandita pe intregul glob, manifestandu-se sporadic, endemic sau epidemic in colectivitatile de copii si de tineri adulti.

Biografie:
Prof. dr. Teodorovici Gr. 'Epidemiologia bolilor transmisibile', editura Medicala, localitatea:Bucuresti, anul aparitiei:1978 Dr. Ygrec, 'Bolile epidemice (molimele)', editura Libraria Universala, localitatea:Bucuresti. Dr. Babes Victor, Dr. Manuila Sabin 'Epidemiile din Transilvania', editura Cultura Nationala, localitatea:Bucuresti, anul aparitiei:1924 www.wikipedia.ro

You might also like