HAMEI

Turcanu Cristina
GR:F1305
 DENUMIREA PLANTEI PRODUCATOARE
Hamei

Humulus lupulus
Fam.Cannabaceae
Хмель обыкновенный

Hops
 ETIMOLOGIA DENUMIRII PLANTEI
 Denumirea științifică a
genului – ”Humulus”, este Denumiri populare: amei, cumulau,
incertă, dar se presupune curpan, hamei salbatic, himei, himel,
că ar proveni din maiuga, maluga, mei, muluga, peste
latinescul ”humus”, padure, tofolean, tolefan, vina de
făcându-se astfel referire hamei, vita de hamei.
la solul reavăn și moale
în care crește planta.
 Denumirea științifică a
speciei – ”lupulus”,
provine tot din latină, din
cuvântul ”lupus” (lup) și
face aluzie la felul în care
corzile de hamei sugrumă
plantele pe care se
cațără, așa cum lupul
sugrumă oile.
 DESCRIEREA BOTANICA A PLANTEI
Hameiul este o viță cățărătoare, asemănătoare întru
câtva viței de vie, dezvoltând liane de 10-12 m.
lungime. Acestea au tendința de a se cățăra și de a se
încolăci pe ramurile arborilor și necesită, atunci când
este cultivat, un sistem de susținere. Perenitatea plantei
este asigurată de organele subterane – rădăcini,
butuc și stoloni; părțile aeriene mor în fiecare toamnă,
pentru a răsări în primăvara următoare. Rădăcinile sunt
robuste și dese, formând o rețea densă de ramificații ce
pătrund adânc în sol, la o adâncime de 1-2 m. Din
aceste rădăcini se dezvoltă organele de înmulțire
vegetativă ale hameiului – corzi și stoloni, din care vor
apărea plante noi. Butucul constă de fapt într-o tulpină
subterană, de asemenea robustă și bine dezvoltată, de
aprox. 50 cm lungime, cu un diametru de 15-20 cm, din
care răsar primăvara lăstarii acoperiți de perișori
iritativi. Frunzele sunt fie cordate (în formă de inimă,
asemănător frunzelor de liliac), fie adânc lobate (cu 3
sau 5 lobi), în ambele cazuri, cu marginile adânc
serate. Are doua feluri de flori: feminine si masculine,
asezate pe tulpini diferite (planta dioica). Florile
masculine sunt mici, de culoare galben-verzuie,
dispuse in ciorchine. Florile feminine sunt formate din
numeroase frunzulite verzi (bractee), asezate mai multe
la un loc, imbricate, in jurul unui ax central formand un
con globulos (strobil). Infloreste in lunile iulie-august.
RASPINDIREA GEOGRAFICA

Este originar din

regiunile
temperate ale
Europei, Asiei și
Americii de Nord.

Crește în flora spontană, fiind întâlnit în lunci, în

păduri tinere,în tufărișuri. In Romania este utilizata
pe scară largă în industria berii, hameiul este
cultivat pe mari suprafeţe și îngrijit după metode
știinţifice.
ORGANUL OTRAVITOR
.

Toata
planta,special
conurile
 COMPOZITIA CHIMICA
Două dintre principiile amare ale hameiului care
pot avea efecte adverse toxice sunt:
Humulona Lupulona
 Conurile de hamei contin
substante rezinoase amare (5-
30%), in special acizi alfa-amari,
taninuri condensate
polifenolice, ulei esential pana
la 1%, flavonoide, amino-acizi,
substante estrogene, grasimi,
saruri minerale etc.
MOTIVELE OTRAVIRII
Perișorii care acoperă
lianele de hamei pot avea
-- La cultivare. un efect iritativ asupra
-Accidental pielii, de aceea este
indicat ca florile de hamei
să fie culese purtând
mănuși de protecție. De
asemenea, este de evitat
contactul cu pielea feței și
cu ochii. Hameiul este
toxic in special pentru
câini
MECANISMUL ACTIUNII TOXICE

Mecanismul de acţiune al hameiului constă

în ridicarea nivelului neurotransmiţătorului
numit acid gama-aminobutiric, un
neurotransmiţător inhibitor care acţionează
în sistemul nervos central.
SIMPTOMELE OTRAVIRII

Greaţă, vărsături,
cefalee, de-
lir, hiperhidroză, apoi
anurie, eriteme sca
rlatiniforme, rărirea
pulsului, somn
profund. Intoxicaţiile
cronice: oftalmie.
PRIMUL AJUTOR MEDICAL

Prim ajutor medical

Vomitive
Purgative
Clisme cu otet
Carbune activat
INTREBUINTARI TERAPEUTICE
-hipnotice
-anafrodisiace
-antialergice
-usor antidepresive
-sedative
-tonic aperetive
-coleritic-colagoge si antispastice biliare
-antitumorale
-antibacteriane (tuberculostatice, inhibante
asupra bacteriilor gram- pozitive)
-diuretice, cu eliminare de acid uric
-antivirotice (actioneaza asupra unui numar
restrans de virusi, inhiband cel mai bine
virusul herpesului)
-antimicotice (nu prezinta actiune inhibanta
asupra levurilor si a mucegaiurilor
-antitricomoniazice
-estrogenice
-galactogoge
INTREBUINTAREA IN HOMEOPATIE

În medicina homeopată, hameiul este

utilizat într-o manieră similară
valerianei, în tratarea stărilor de
anxietate, neliniște și insomnie. În unele
regiuni ale lumii, un remediu popular al
insomniei constă în umplerea
pernelor cu conuri de hamei.
Proprietățile sedative ale hameiului se
pot datora conținutului său de acizi alfa
– componente specifice ale rășinei
secretată de glandele florilor femele de
hamei, care conferă berii gustul său
amar.
INTRBUINTAREA IN MEDICINA POPULARA

În balneoterapie (folosirea
terapeutică a băilor), ele sunt
apreciate pentru proprietăţile
lor calmante.

Hameiul si tulburarile de dinamica
sexuala
In medicina populara europeana,
hameiul, alaturi de valeriana, este cel mai
folosit remediu contra unui spectru larg
de probleme sexuale. Cura cu hamei si-a
dovedit eficienta in cazul
hiperexcitabilitatii sexuale, atat la barbati,
cat si la femei. La barbati, mai este folosit
cu succes si contra polutiilor nocturne
frecvente, contra tendintei de masturbare
la adolescenti (si nu numai la ei), contra
ejacularii precoce. Se administreaza sub
forma de tinctura, cate 1-2 lingurite de
trei ori pe zi, in cure de o luna, cu doua
saptamani de pauza.
Hameiul si frumusetea
Pentru ingrijirea pielii iarna, se
recomanda ca imediat dupa baie
sa se faca un masaj cu ulei de
hamei, pe toate zonele expuse la
frig si unde apare tendinta de
uscare. Uleiul protejeaza pielea
de crapaturile si asprirea care
apar la frig, o catifeleaza si ii
pastreaza tonusul si elasticitatea.
Contra caderii parului, se face
ultima clatire dupa spalarea pe
cap cu extractul pentru baie din
hamei, prezentat anterior. Este un
tratament traditional foarte
eficient pentru persoanele la care
caderea parului se accentueaza
pe fond de stres. De asemenea,
se foloseste contra matretii si a
diferitelor infectii care apar la
nivelul pielii capului.
 Hameiul si menopauza
Cercetarile facute de medicul german
H. Goetz in anul 1990 arata fara dubiu
ca hameiul este printre cele mai
puternice remedii cunoscute contra
bufeurilor de caldura care apar la
debutul menopauzei. De asemenea,
are efecte de stabilizare a ritmului
cardiac, reduce starile de nervozitate si
de neliniste care apar in aceasta
perioada. Dupa instalarea menopauzei,
curele succesive cu hamei ajuta foarte
mult la prevenirea osteoporozei, fiind
un fitoestrogen extrem de eficient.
Contra tuturor acestor tulburari de
sanatate, se fac cure de 3 saptamani,
cu o saptamana de pauza, cu infuzie
combinata de hamei, din care se beau
cate 3 cani pe zi, inaintea meselor
principale.
Atentie la bere, barbati!
Fiind un ingredient esential al
berii, hameiul este, totodata, una
din cele mai puternice substante
hormonale naturale cu efecte...
feminizante. In combinatie cu alte
substante din bere, el determina
aparitia unor efecte nedorite
asupra activitatii fiziologice. Ceea
ce la barbati se traduce prin
ingrasare rapida, marirea
proportiei de tesut cutanat,
aparitia celulitei, scaderea fortei
fizice, iar in timp - chiar scaderea
potentei. Adica, exact simptomele
ce apar la multi consumatori de
bere invederati, care au aspectul
unor bureti umflati.
 Infuzie
Reteta 1: dintr-o lingurita de conuri
uscate, maruntite, la o cana cu apa
clocotita (250 ml). Se lasa acoperita 15-
20 de minute si apoi se strecoara.
Reteta 2: pentru uz intern - calmant
nervos
- o lingura si jumatate de conuri la 200
ml de apa clocotita.
Reteta 3: pentru uz intern - somnifer
- o lingura de conuri la 200 ml de apa
clocotita.
Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu
rasnita electrica de cafea. Depozitarea
pulberii de hamei se face in borcane de
sticla inchise ermetic, in locuri
intunecoase si reci, pe o perioada de
maximum 2 saptamani (deoarece
uleiurile sale volatile se evapora foarte
rapid). De regula, se administreaza de 3-
4 ori pe zi cate o lingurita rasa de
pulbere de hamei, pe stomacul gol.
Infuzia combinata
Se pun la macerat 2-3 linguri de hamei maruntit
in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore,
dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune
deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se
fierbe in alta jumatate de litru de apa, vreme de
cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si
se filtreaza. In final, se amesteca cele doua
extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de
preparat, care se foloseste intern (1-3 cani pe zi).
Extractul hidroalcoolic (tinctura)
Se pun intr-un borcan cu filet 20 de linguri de
pulbere de hamei, peste care se adauga doua
cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade.
Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat
vreme de doua saptamani, intr-un loc calduros,
dupa care se filtreaza prin tifon, iar tinctura
rezultata se pune in sticlute mici, inchise la
culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate
o lingurita diluata in putina apa.
Uleiul de hamei
Este un leac folosit frecvent in medicina
populara din Boemia si Bavaria, unde era
considerat un adevarat elixir de sanatate si
frumusete. Se pun intr-un borcan cu filet 15
linguri de pulbere de hamei, peste care se
adauga jumatate de litru de ulei de floarea-
soarelui sau de masline. Se inchide borcanul
ermetic si se lasa la macerat vreme de doua
saptamani, dupa care se filtreaza, iar
preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa
la culoare. Se foloseste extern, contra
nevralgiilor, contra durerilor de cap si, mai ales,
pentru intretinerea si infrumusetarea pielii, pe
timpul sezonului rece.
 Curiozitati
 Chiar daca hameiul este gasit in fiecare tip de bere, exista
unele tipuri de bere in care hameiul are un rol mai
important.
 Bere indiana Pale Ale (IPA) este cunoscuta ca fiind
“iubitoare de hamei”. Probabil ca este tipul de bere care
beneficiaza cel mai mult de calitatile hameiului.
 Berea din orz (Barleywine) este un alt tip de bere cunoscut
pentru gustul amar dat de hamei. Multe tipuri de bere din
orz contin mult hamei iar gustul acestuia este echilibrat de
nivele ridicate de alcool si de aroma orzului.
 Berea Pilsner merita mentionata si ea daca discutam
despre hamei. Nu pentru ca ar contine cantitati mari de
hamei, pentru ca nu contine, dar pentru importanta pe
care o joaca un tip de hamei – Saaz, care contribuie la
gustul specific acestui tip de bere.
DIN ISTORICUL PLANTEI

Una dintre cele mai timpurii menționări ale hameiului îi aparține lui Plinius, care
îl prezenta drept o plantă des întâlnită în grădinile romanilor, care o utilizau ca
plantă decorativă și ca legumă. Aceștia aveau obiceiul de a consuma primăvara
vârfurile lăstarilor tineri, de pe plantele femele, pe care le preparau într-o
variantă asemănătoare sparanghelului, obicei care s-a păstrat și astăzi în unele
regiuni ale lumii, printre care, și în Marea Britanie. În trecut, vârfurile proaspete
și fragede de hamei se consumau și pe la noi. Pentru multă vreme conurile de
hamei au fost recoltate din flora spontană, fiind introdus în cultură, din câte se
pare, abia în secolul VIII, în Germania. În perioada evului mediu, în Europa,
berea slab alcoolizată era o băutură populară în multe gospodării și consumată,
în special, ca alternativă pentru apa nefiltrată și infestată cu bacterii.
Înainte de introducerea hameiului în procesul de fabricare a berii, oamenii
foloseau o serie de alte tonice amare, precum păpădia, rădăcina de brusture,
ungurașul, gălbenelele,rotunjoara sau iarba neagră (calluna vulgaris). Hameiul a
fost folosit pentru prima dată în fabricarea industrială a berii în fabricile din
Olanda, în secolul XIV; ulterior, două secole mai târziu, el a început să fie folosit
în același scop și în Anglia.
 Foarte interesant este că hameiul are o istorie relativ recentă pe
scena producţiei de bere, fiind introdus ca ingredient în procesul de
producţie al acesteia abia în secolul al XIX-lea (berea se presupune a
avea o istorie de cel puţin 5000 de ani), înainte de asta fiind folosit
pentru a conferi aromă berilor un amestec pe nume „gruit”, format
din mai multe ierburi.
Efectul antibiotic al hameiului a contribuit la folosirea acestuia pe
scară largă în producția de bere.
Pentru berarul amator, calitățile hameiului pot fi cuantificate sub
forma unor două atribute principale: cantitatea de acizi „alpha”, care
conferă berii gustul amar și acizii „beta” care contribuie la aroma
berii.
În virtutea acestor atribute, varietățile de hamei au de obicei un scop
precis: fie contribuie la amăreală, fie la aromă, deși recent încep să
apară din ce în ce mai multe varietăți hibride.
Hameiul pentru aromă se adaugă în faza de fierbere în ultimele
câteva minute, pentru a nu da ocazia uleiurilor volatile să părăsească
mustul de bere.
Foarte important de știut este că acizii „alpha” trebuie izomerizați
prin fierbere pentru a da gustul amar, de aceea adăugarea hameiului
în bere în perioada de fermentare („dry-hopping”) contribuie doar cu
aroma de hamei, nu și cu amăreală.