ADAPTABILITATEA

ÎN TRAINING
 GOOD

BAD Ce este adaptabilitatea?

Adaptabilitatea
reprezintă acea
abilitate de schimbare
a comportamentului şi
poziţiei propuse iniţial,
PLAN în funcţie de anumite
cerințe şi împrejurări.
,,Arta” de adaptare a trainerului trebuie să
intervină rapid ori de câte ori apar situaţii noi, de
obicei imprevizibile, atât în sala de curs, cât şi
datorită unor schimbări şi modernizări de
termeni, idei, legislaţie, componente şi structuri,
referitoare la concepţia şi activitatea planificată
pentru trainingul respectiv.
 ,,Adaptabilitatea
inseamnă puterea
de rezistenţă şi
asimilare.”
Mahatma Gandhi
(1869-1948) părintele
Independenţei Indiei
şi iniţiatorul mişcărilor
de revoltă nonviolente
Etapele procesului de adaptare:

Recunoaşterea nevoii de adaptare

Această etapă presupune ca trainerul sa fie conştient că în orice
moment pot apărea situaţii neprevăzute în derularea activităţii
sale şi că trebuie să-şi ia toate măsurile necesare pentru a
depăşi aceste situaţii şi a se adapta la condiţiile nou create.
De aceea trainerul trebuie să-şi facă o
evaluare a riscurilor potenţiale, trebuie
să-şi stabilească nişte proceduri precise
pentru orice tip de situaţie neprevăzută
poate apărea şi să aibă întotdeauna
planuri de rezervă.
Identificarea situaţiei neprevăzute apărute
În cadrul acestei etape trainerul trebuie să se informeze în
detaliu asupra tuturor cauzelor care au generat această
situaţie pentru a se asigura că poate lua cea mai bună măsură
de adaptabilitate.
Întreprinderea acţiunilor necesare pentru a se
adapta
In cadrul acestei etape, trainerul trebuie să acţioneze rapid şi
eficace. De modul cum va găsi cea mai bună soluţie de a se
adapta situaţiei nou create, depinde în cea mai mare măsură
reuşita continuării în bune condiţii a trainingului.
PROCESE DE ADAPTARE ÎN FUNCŢIE DE TIPOLOGIA
LOR
În practica curentă trainerul se poate întâlni cu următoarele tipuri
de ,,provocări” ce necesită întrebuinţarea abilităţilor de adaptare:
Ce ţin de latura umană
Ce ţin de condiţiile de mediu
Situaţii imprevizibile
Ce ţin de latura legislativă
Provocările ce ţin de latura umană
În cadrul acestui tip de provocări întâlnim:
Provocările trainerului
Provocările trainerului ţin de surse dependente de natura şi
pregătirea sa, aici pot fi enumerate:
- Emoţiile (îngrădirea emoţiilor proprii)
- Timpul (necesarul de timp pentru pregătirea trainingului)
- Tematica (alegerea unei tematici adecvate trainingului)
- Resurse (rezistenţa la oboseală şi la momente critice)
- Logistica (existenţa logisticii necesare pregătirii trainingului)
Provocările legate de cursanţi
Aici adaptarea formatorului trebuie raportată la oameni, fapt ce
presupune cunoaşterea acestora în funcţie de:
- Personalitate
- Cultură, istorie şi religie
Personalitatea cursanţilor nu poate fi stabilită în mod cert din
fişele personale pe care formatorul le are la dispoziţie în cadrul
evaluării iniţiale, de aceea o necesitate esenţială în primele ore
(prima zi) de curs este conturarea, prin tehnici specifice, a
personalităţii fiecărui cursant, pentru ca adaptarea formatorului
la comportamentul acestora să aibă loc cât mai repede.
În funcţie de personalitate putem avea următoarele categorii de
cursanţi: dominant, stabil, timid, atotştiutor.
De ce este necesar să cunoaştem personalitatea fiecărui cursant?

Pentru ca scopul trainingului să

fie atins, fără perturbări şi timpi
morţi şi cu un mod corect de
aplicare a tehnicilor de studiu
pentru fiecare cursant în parte
dar şi pentru grup, ca un tot
unitar.
Cursantul dominant
(grăbit, gălăgios, direct, interesat
de rezultatul final)
Poate fi stăpânit prin: tonul vocii
care trebuie să fie hotărât, discuţia
să fie la obiect şi fără detalii în
exces.
Cursantul stabil
(calm, organizat, flexibil)
Tonul vocii trebuie să fie cald
Trebuie să fie ascultat cu răbdare
şi să i se acorde timp de gândire
înainte de a da un răspuns.
Cursantul timid
(taciturn, retras, introvertit, nesigur)
Tonul vocii este cald, este ascultat cu
răbdare. Este dat exemplu în anumite
situaţii pentru a-l încuraja.

Cursantul atotştiutor
(monopolizează discuţia, este bine
informat)
Adresează-i o întrebare foarte dificilă
Aşteaptă până face o pauză în discuţie
şi schimbă subiectul!
JOC
Pentru a urmări dacă s-a înţeles ultima temă
discutată, cea referitoare la tipologia cursanţilor şi
formele de acţiune în astfel de cazuri, vom iniţia un
joc interactiv în care cursanţii vor fi actorii. Ei vor
interpreta rolul cursantului dominant, stabil, timid,
atotştiutor dar şi al formatorului care trebuie să aibă
reacţia potrivită pentru fiecare tip de cursant în parte.
De preferat ca rolurile reale să fie un pic inversate (de
exemplu se va alege un cursant timid să joace rolul
cursantului dominant versus un cursant stabil rolul
formatorului, un cursant atotştiutor rolul cursantului
stabil versus un cursant timid rolul formatorului,
ş.a.m.d.)
Timp necesar 8-10 min.
Scop: Reacţia cursanţilor când sunt transpuşi în alte
personaje, înţelegerea acţiunii ce trebuie întreprinsă ca
formator în fiecare din cazuri, conştientizarea activităţii
distructive asupra grupului ce o are cursantul dominant
şi cel atotştiutor.
Cultura, istoria şi religia fiecărui cursant reprezintă, de
asemenea, provocări pentru trainer în modul de
adaptare a sa la discuţiile purtate în activitatea de
training.
Este de evitat orice formă de atingere necontrolată
asupra prestigiului cultural, istoric şi religios al vreunui
cursant (care poate fi interpretată de acesta ca pe o
jignire personală).
Trainerul trebuie să fie bine informat despre aceste
aspecte atât ale fiecărui cursant în parte cât şi ca formă
colectivă dacă trainingul se desfăşoară în altă zonă
decât cea de origine a trainerului.
În general sunt de evitat discuţiile sau glumele de
natură rasială, antisemită sau pe teme religioase.
Provocările ce ţin de condiţiile de mediu
Aici ne referim la adaptarea trainerului atât la condiţiile de
mediu natural: frigul, căldura, intemperiile, calamităţi naturale;
cât şi la condiţiile de mediu din sala de curs, cu precădere acolo
unde trainerul urmează să-şi susţină trainingul pentru prima
dată (în deplasare).
Procedeele de adaptare la astfel de situaţii pot fi aplicate din
timp (informarea despre condiţiile meteorologice în perioada
trainingului, inspectarea prealabilă a sălii de curs) sau pot fi
aplicate pe moment în funcţie de natura lor (reglarea confortului
termic în sala de curs, aplicarea unor măsuri organizatorice la
faţa locului).
 Situaţii imprevizibile
Acest gen de provocări reprezintă partea cea mai ,,periculoasă” în
activitatea unui trainer, deoarece în această categorie putem
introduce cele mai ciudate, haioase sau inimaginabile situaţii care
se pot produce, e adevărat în proporţie mai redusă, şi care pun
deseori în dificultate orice trainer, abilitatea de adaptare la astfel
de situaţii ţinând mai mult de prezenţa de spirit, tăria de caracter
sau spontaneitatea trainerului.
Aceste situaţii sunt mai greu de anticipat şi de aceea, de cele mai
multe ori, trainerul nu are în permananţă un ,,plan B” previzionat
pentru ele.
Exemple de provocări pentru situaţii imprevizibile: o pană de
curent, defecţiune tehnică a unui obiect care ne este folositor în
desfăşurarea trainingului (videoproiector, suport CD, instalaţie
sonorizare, etc.), o problemă medicală gravă în timpul trainingului,
o problemă de vestimentaţie în timpul trainingului, un accident de
muncă în timpul trainingului, etc.
 Provocările ce ţin de latura legislativă

Este ştiut faptul că legislaţia din orice domeniu de activitate este

într-un continuu proces de perfectabilitate, fapt ce determină şi
modificarea ei în mod constant. Pentru ca procesul de
adaptabilitate la această provocare să fie cât mai reuşit trainerul
are datoria de a se informa în permanenţă şi a se pune la punct cu
aceste modificări, mai mult, are datoria de a fi la curent cu toate
noutăţile ce apar în domeniul de training aplicat.
 CONCLUZII
Adaptabilitatea trainerului la diferite situaţii neprevăzute apărute
reprezintă una din ,,cheile succesului” în această activitate.
Pentru o bună reuşită în procesul de formare andragogică trainerul
va avea în permanenţă câteva direcţii de bază de urmat, fapt ce-l va
ajuta şi la o adaptabilitate rapidă la situaţiile inedite ce pot apărea
pe parcursul desfăşurării activităţii sale:
 Să se simtă confortabil şi să se adapteze la condiţia sa de
formator;
 Să-şi accepte limitele, faptul că nu ştie tot, că poate fi supus
greşelii, că în permanenţă mai are ceva de învăţat;
 Să-şi exerseze capacităţile de comunicare, de prezentare, de
facilitare şi moderare, de coordonator al procesului de învăţare;
 Să-şi perfecţioneze continuu abilităţile de adaptare, de
creativitate, de maleabilitate;
 Să aibă receptivitate la schimbare şi flexibilitate intelectuală
pentru a fi capabil să integreze ultimele descoperiri, informaţii şi
modificări în domeniu, în cadrul activităţii desfăşurate;
 Să aibă în permanenţă structura cursului foarte bine definitivată
şi să-şi ia toate măsurile de precauţie pentru desfăşurarea în
condiţii normale a cursului;
 Să stăpânească foarte bine elementele cheie pentru un bun
formator: captarea atenţiei, controlul emoţiilor, gestionarea
conflictelor, livrarea interactivă şi dinamică a sesiunii de instruire;
 Să aibă o conduită ireproşabilă, un limbaj adecvat şi coerent, o
grijă permanentă la ţinuta şi igiena personală.

,,Succesul este suma detaliilor”

Harvey S. Firestone
ÎNTREBĂRI

FEEDBACK
MULŢUMESC!